http://adevarul.ro/educatie/prescolar/alimente-expirate-depistate-urma-controale-efectuate-gradinite-1_52615f8ec7b855ff56511c76/index.html

Alimente expirate, depistate în urma unor controale efectuate în grădiniţe

Supraagomerare în dormitoare, alimente expirate şi prize fără protecţie s-au numărat printre neregulile constatate în cadrul unor controale efectuate în grădiniţie, timp de două săptămâni, de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC).

Inspectorii ANPC au verificat 584 grădiniţe cu program prelungit, dintre care 200 nu respectau în totalitate prevederile actelor normative în ceea ce priveşte modul de asigurare a calităţii serviciilor prestate.

În cadrul acestor controale, au fost verificate şi 28 de tone de alimente constatându-se că 813 kilograme prezentau abateri de la prevederile legale în vigoare.

ANPC a dispus aplicarea a 334 de sancţiuni contravenţionale, din care 272 avertismente şi 112 amenzi în valoare de 384.000 lei, oprirea definitivă de la utilizare a 219 kg de alimente în valoare de 3.491 de lei şi oprirea temporară de la comercializare şi/sau utilizare a 178 kg de alimente în valoare de 2.157 lei până la remedierea deficienţelor, informează Mediafax.

Totodată, au fost dispuse 22 măsuri de oprire temporară a prestării serviciilor, la grădiniţe din judeţele Braşov, Giurgiu, Mehedinţi, până la remedierea deficienţelor şi 34 de măsuri pentru remedierea deficienţelor, la grădiniţe din Albă, Bihor, Neamţ şi Sibiu.

Printre neregulile constatate, s-au numărat: dormitoare supraaglomerate, mobilier depreciat, prize electrice fără protecţie, insuficienţa grupurilor sanitare sau neadaptarea acestora la vârsta copiilor, utilizarea de paturi suprapuse în dormitoare fără a deţine avizul legal, alimente modificate organoleptic, în afara datei durabilităţii minimale, depozitate necorespunzator, folosirea în meniurile copiiilor a alimentelor nerecomandate, etc.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/cum-invata-copiii-oamenilor-afaceri-platesc-zeci-mii-euro-an-educatie-1_52611d25c7b855ff564f869a/index.html

Cum învaţă copiii oamenilor de afaceri care plătesc zeci de mii de euro pe an pentru educaţie

Managerii si oamenii de afaceri straini si romani, cu venituri la care majoritatea oamenilor pot doar sa viseze, cunosc importanta investitiei in educatia copiilor si nu se uita la bani cand vine vorba de plateasca cateva zeci de mii de euro pentru un an scolar.

Cladiri luxoase, campusuri moderne, profesori straini, iPad-uri si laptopuri la discretie, acestea sunt cateva dintre beneficiile pe care le ofera cele mai scumpe scoli private din Bucuresti.

Wall-Street.ro a vizitat recent doua dintre cele mai importante scoli private din Bucuresti, Scoala Britanica si American International School of Bucharest (Scoala Americana).

Scoala Britanica din Bucuresti a fost infiintata in anul 2000 si ofera acces anual celor peste 400 de elevi pe care ii are anual la educatie in stil britanic.

American International School of Bucharest (Scoala Americana) are o traditie de peste 50 de ani, fiind acreditata de New England Association of Schools and Colleges, de Council of International Schools si de Organizatia de Bacalaureat International.

„Motivele pentru care parintii ne aleg, desi suntem cea mai scumpa scoala privata din Bucuresti, vizeaza, in primul rand acreditarea internationala. In plus, parintii cauta scoli in care profesorii care au experienta internationala, iar copiii sunt inclusi in proiecte diverse care au scopul de a le deschide mintea”, a declarat pentru Wall-Street.ro Catalina Gardescu, director de admitere si relatii externe in cadrul American International School of Bucharest.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/patru-medalii-aur-argint-bronz-elevii-romani-olimpiada-informatica-europei-centrale-1_52611b1dc7b855ff564f769b/index.html

Patru medalii de aur, argint şi bronz pentru elevii români la Olimpiada de Informatică a Europei Centrale

Lotul de informatică al României a obţinut patru medalii la Olimpiada de Informatică a Europei Centrale (CEOI), desfăşurată în intervalul 13 – 18 octombrie, în Croaţia (Primošten). Elevii români se întoc acasă cu o medalie de aur, o medalie de argint şi două medalii de bronz.

Medalia de aur a fost cucerită de Andrei Heidelbacher, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „C. D. Loga” din Timişoara, în timp ce medalia de argint i-a revenit lui Mihai Popa, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova, se arată într-un comunicat al Ministerului Educaţiei.

Medaliile de bronz au intrat în posesia lui Daniel Posdărăscu (clasa a XI-a/Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti), respectiv Silviu-Emil Popescu (clasa a XII-a/Colegiul Naţional „Grigore Moisil” din Bucureşti).

Trei din cei patru elevi ai lotului deplasat în Croaţia au reuşit, în 2013, şi alte performanţe remarcabile pe plan internaţional: Andrei Heidelbacher – medalie de argint la Olimpiada Internaţională de Informatică, Mihai Popa – medalii de bronz la Olimpiada Internaţională şi Olimpiada Balcanică de Informatică şi Silviu-Emil Popescu – medalie de argint la Olimpiada Balcanică de Informatică

La ediţia a XX-a a acestui concurs au participat 45 de concurenţi din 12 ţări. Conform regulamentului, fiecare stat poate înscrie în concurs o echipă formată din maximum 4 elevi a căror vârstă nu depăşeşte 19 ani la data concursului. Elevii români revin în ţară sâmbătă, 19 octombrie.

http://adevarul.ro/locale/ploiesti/elevii-prahova-si-au-trecut-cont-trei-milioane-absente-1_5263ca66c7b855ff565ad263/index.html

Elevii din Prahova şi-au trecut în „cont“ peste trei milioane de absenţe

Chiulul de la ore nu are remedii în Prahova. În anul şcolar trecut, cei peste 110.000 de elevi din judeţ şi-au trecut în cont trei milioane de absenţe, din care peste jumătate sunt nemotivate. Lipsa de apetit pentru şcoală este principalul motiv al absenteismului de la ore

Anul şcolar 2012-2013 nu a fost mai bun faţă de cel anterior, cel puţin din punctul de vedere al absenţelor. Este concluzia oficialilor din educaţie din Prahova, după ce au tras linie şi au contabilizat peste 1,2 milioane de absenţe în primul semestru şi alte 1,8 milioane în al doilea semestru şcolar din anul trecut.

Îngrijorător este faptul că peste jumătate dintre acestea (aproape 1,6 milioane) sunt nemotivate, ceea ce arată o apetenţă tot mai scăzută a elevilor din Prahova pentru frecventarea cursurilor.

Cu cât s-au apropiat mai mult de finalul anului şcolar şi de încheierea situaţiilor, absenteismul a crescut, dovadă fiind diferenţa de aproape 600.000 de absenţe dintre cele duoă semestre.

În peste 3.000 de cazuri, absenţele s-au tradus şi în note scăzute la purtare.

Peste 115.000 de elevi, de la preşcolari până la liceeni, au fost înscrişi la şcoală în anul şcolar 2012 – 2013. În cazul a 400 dintre ei, şcoala nu a mai fost o prioritate, astfel că au abandonat cursurile.

Printre cauzele identificate de Inspectoratul Şcolar Prahova pentru numărul mare de absenţe şi abandon se numără şi problemele de familie, inclusiv lipsa de interes a părinţilor pentru situaţia şcolară a copiilor şi sărăcia.

http://adevarul.ro/locale/vaslui/ministerul-educatiei-control-scoala-pungesti-1_5261226cc7b855ff564faf8a/index.html

Ministerul Educaţiei a cerut un control la Şcoala din Pungeşti, după ce directorul ar fi fost presat să iasă cu elevii la proteste

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a anunţat, vineri, că a cerut un control la şcoala din comuna vasluiană Pungeşti, după ce a primit informaţii că se fac presiuni asupra conducerii şcolii pentru întreruperea cursurilor şi participarea la protestul faţă de explorarea gazelor de şist, transmite Mediafax.

Prezent, vineri, la Ploieşti, unde a participat la celebrarea a 65 de ani de activitate a Universităţii de Petrol-Gaze, ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat că a cerut un control la nivelul şcolii din comuna vasluiană Pungeşti, după ce a primit informaţii potrivit cărora persoane care se legitimează ca fiind reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale „fac presiuni” asupra conducerii şcolii pentru a întrerupe cursurile şi a merge la protestul faţă de explorările care ar urma să le facă Chevron în zonă.

Pricopie a precizat că nu este vorba despre un control al şcolii, ci de o acţiune care are scopul de a proteja şcoala.

„Acum am cerut control la nivelul şcolii, şi nu pentru a controla şcoala, ci pentru a proteja şcoala, pentru că mi se pare inadmisibil ca cineva să dorească să folosească şcoala într-un alt scop. (…) Eu cred că noi aici trebuie să facem o distincţie foarte clară: în primul şi în primul rând şcoala are o anumită misiune şi trebuie să se achite de această misiune. Mai departe, prezenţa sau nu la un protest este dreptul fiecărui cetăţean şi opţiunea cetăţeanului”, a spus Pricopie.

Ministrul Educaţiei a adăugat că a cerut inspectorului şcolar general şi celor de la Prefectura Vaslui să anunţe Poliţia în cazul în care presiunile asupra conducerii şcolii pentru participarea la protest continuă.

În plus, Pricopie a arătat că a trimis la Vaslui o echipă „pentru a-i ajuta pe cei de la şcoală şi de la inspectorat (Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui – n.r.) să nu mai existe niciun fel de problemă“.

„Ca cetăţean oricine în afara şcolii decide ce face cu timpul său liber, ce opţiune are, dar în interiorul şcolii nu este vorba despre o interdicţie, e vorba despre a respecta misiunea şcolii, şi anume educaţia“, a mai spus Remus Pricopie.

Şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean Vaslui, Gabriela Plăcintă, a declarat, ieri că directorul şcolii generale din Pungeşti este supus zilnic unor presiuni prin care i se solicită să închidă şcoala şi să meargă cu profesorii şi elevii la mitingul împotriva explorării gazelor de şist la Siliştea.

http://adevarul.ro/moldova/social/doi-fosti-angajati-directiei-educatie-floresti-vor-comparea-fata-instantei-judecata-1_5264c8acc7b855ff565f1e86/index.html

Doi foşti angajaţi ai Direcţiei Educaţie Floreşti vor compărea în faţa instanţei de judecată

Fostul şef şi metodista Direcţiei Generale Educaţie Floreşti sunt învinuiţi de abuz de serviciu şi fals în acte publice.

Potrivit Procuraturii Anticorupţie, fostul şef al Direcţiei şi-a atribuit ilegal salariul de conducător al unui cerc de creaţie din raion. Astfel, în decursul anului de studii 2011 – 2012 el a primit în total un salariu de 6.600 de lei, perioadă în care de facto acesta nu a activat şi nu a predat la cercul respectiv.

De asemenea, procurorii au mai stabilit, că învinuitul, împreună cu metodista Direcţiei, au falsificat dosarul de atestare pentru a i se conferi grad didactic necorespunzător, în calitate de profesor de limbă şi literatură română.

http://adevarul.ro/moldova/social/liceulinaccesibil-copiii-scaun-rulant-1_5264be57c7b855ff565eded8/index.html

Liceul, inaccesibil pentru copiii în scaun rulant

Chiar dacă au aceleaşi drepturi ca şi toţi elevii, adolescenţii cu handicap locomotor sunt nevoiţi să înveţe singuri acasă, fără profesori, deoarece nici instruirea la domiciliu, nici cea la distanţă nu sunt reglementate pentru ciclul liceal. Şefii din Educaţie promit că în următoarele zile vor lua o decizie în acest sens.

Puţini dintre copiii cu nevoi speciale reuşesc să-şi continue studiile la liceu. Cauzele sunt multiple: aceştia nu se pot deplasa uşor dintr-o localitate în alta, transportul public nu este adaptat pentru ei, majoritatea instituţiilor de învăţământ nu sunt asigurate cu rampe. Astfel, instruirea la domiciliu rămâne singura modalitatea pentru copii imobilizaţi în cărucioare. Numai că aceasta nu este reglementată şi pentru ciclul liceal, care nu mai e obligatoriu. Aşa se face că cei care doresc să continue studiile sunt nevoiţi să stea acasă. Este şi cazul lui Nicolae Tataru, din satul Năvârneţ, raionul Făleşti.

„Din clasa a V-a până în a IX-a am studiat acasă. Atunci când era timp frumos mă duceam la şcoală. Anul acesta, în şcoala din sat n-au fost suficienţi copii pentru a deschide clasa a X-a, aşa că urma să mă duc la liceul «Mihai Eminescu» din Făleşti“, povesteşte tânărul. Dar această cale spre cunoaştere e prea complicată pentru Nicolae. „Am luat cărţile de la biblioteca din sat şi învăţ de unul singur. Mai vin foştii colegi de clasă şi mă ajută“, ne spune Nicu, care visează să-şi continue studiile la Universitatea de Medicină şi Farmacie şi să devină tehnician dentar.

Lecţii pe internet

Liliana Nani, responsabilă de studiile la distanţă în cadrul Direcţiei educaţie Făleşti, crede că situaţia lui Nicolae s-ar putea schimba „dacă autorităţile ar dori“. „Ca să ajungă la liceul din Făleşti, băiatul trebuie să parcurgă în fiecare zi 16 kilometri cu autobuzul, care-l va lăsa la Autogară. De acolo el trebuie să se deplaseze până la liceu“, explică funcţionara. Potrivit Lilianei Nani, o soluţie ar fi instruirea la distanţă. „Majoritatea şcolilor au computere conectate la internet, iar copiii – de asemenea. Dar nici acesta aspect nu este reglementat de Minsiterul Educaţiei“, precizează Nani.

După mai multe rugăminţi, la Hânceşti s-au găsit bani

Ceva mai norocos este Alexandru Mladan, din satul Crasnoarmeiscoe, raionul Hânceşti, care-şi continuă studiile liceale la domiciliu. Mama lui, care este profesoară, a bătut pe la toate porţile, ajungând până la minister, iar, în cele din urmă, drepturile copilului ei la educaţie au triumfat.

„La finele clasei a IX-a ne-au asigurat că Alexandru va putea să-şi continue studiile la domiciliu. În luna august însă ne-au spus că nu este posibil. Doar după ce m-am adresat mai multor instituţii ale statului, au decis să ne permită să învăţăm“, spune Diana Mladan, mama băiatului. Alexandru vrea să termine liceul şi să dea la Arheologie şi Istorie Antică.

Dacă nu le oferim copiilor dreptul să termine liceul ca să-şi poată continua studiile la universitate, le închidem toate drumurile în viaţă.

Lucia Gavriliţă, expert nediscriminare

Valentina Tonu, şefa Direcţiei educaţie Hânceşti, susţine că au fost identificate resurse financiare pentru a achita salariile profesorilor care se vor deplasa la domiciliul lui Alexandru, pentru a-i preda toate materiile. „Aşteptăm ca Minsiterul Educaţiei să reglementeze instruirea la domiciliu pentru ciclul liceal“, a menţionat Tonu.

„Educaţia este o verigă importantă“

Lucia Gavriliţă, director executiv al Centrului „Speranţa“, ce promovează incluziunea socială a copiilor cu dizabilităţi, spune că vorbim în acest caz de o discriminare. „Educaţia este o verigă importantă în dezvoltarea unei persoane care vrea să se afirme în viaţă. Dacă nu le oferim copiilor dreptul să termine liceul ca să-şi poată continua studiile la universitate, le închidem toate drumurile în viaţă“, spune expertul.

15.000 de copii cu nevoi speciale există în Republica Moldova. Potrivit datelor UNICEF Moldova, aproape 6.000 dintre ei nu au acces la educaţie. 

Reprezentanţii Ministerului Educaţiei ne-au asigurat că încearcă să rezolve această problemă. „Cunoaştem cele două cazuri şi încercăm să găsim o soluţie. De la început s-a venit cu ideea de a studia la distanţă, folosind internetul. Nu am reuşit să punem la punct toate aspectele legale aşa că vom merge pe instruirea la domiciliu, cu ajutorul profesorilor. Azi-mâine urmează să fie semnat ordinul de către ministrul Educaţie Maia Sandu“, ne-a spus Valentina Chicu, şefa Direcţiei învăţământ preuniversitar, din cadrul Ministerului Educaţiei.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15850200-cum-pune-ministerul-educatiei-romanii-fuga-cosmarul-echivalarii-studiilor-pentru-licean-intors-din-sua.htm

Cum pune Ministerul Educatiei romanii pe fuga: Cosmarul echivalarii studiilor pentru un licean intors din SUA

Reprezentantii Ministerului Educatiei „ne-au spus sa nu ne facem griji, mai ales ca elevul este de nota A si de top in testele nationale din USA!” Asigurarile ministerului au stat la baza deciziei unei familii de romani de a se intoarce in Romania, dupa 13 ani de locuit in Statele Unite ale Americii. Familia voia sa stie cum i se vor echivala studiile baiatului care a terminat clasa a IX-a. „Copilul va avea de trecut un test de limba si eventual o diferenta-doua”, le-au spus cei de la MEN. Pe 4 octombrie aveau sa afle ca in termen de 60 de zile copilul trebuia sa sustina examene de Limba si literatura romana pentru toate clasele si examen de Istorie de clasa a VIII-a.

• „Inca stau si ma intreb cum isi imagineaza      cineva ca un copil care a studiat pana in clasa a IX-a (inclusiv) intr-o      limba straina este capabil ca in 60 zile sa sustina examene la limba si      LITERATURA Romana din toate clasele?”, intreaba tatal intr-o      scrisoare trimisa HotNews.ro. Dupa o luna de „agonie”, familia a      luat decizia de a se intoarce in Statele Unite ale Americii

„Dorinta noastra este sa ramanem anonimi si sa nu uitam scopul principal al acestui articol, si anume ca alti romani sa nu pateasca sau sa treaca printr-o experienta similara.

Acum 13 ani mi-am convins sotia sa plecam in USA sa vedem si noi lumea mare si sa ne largim putin orizonturile. Nu face subiectul problemei, dar ca sa nu credeti ca ne-am intors de la ceva rau, va voi spune ca am avut o perioada relativ dificila de inceput, insa dupa obtinerea green-cardului lucrurile au inceput sa se aseze pe un fagas normal si nu am avut motive sa ne plangem in ceea ce priveste integrarea in societate. Baiatul avea 3 ani cand am plecat. Eu sunt analyst developer in domeniul IT, iar sotia care nu a vorbit limba engleza cand am ajuns acolo(!), este astazi supervizor la cabinetul Revenue Auditors – Motor Fuel and Taxes pentru statul Kentucky. Ca o „lauda” as vrea sa mentionez ca in ultimii 2 ani am fost antrenorul echipei de tennis baieti de la liceul unde a invatat fiul meu. Am facut-o din placere si nu pentru un extra-salariu, mi-a placut mult sa lucrez cu copiii, desi nu sunt cadru didactic. La plecare, aproape in fiecare seara am fost invitati la cina de prieteni si au fost si lacrimi cauzate de despartire. Ne-a fost neasteptat de greu sa plecam…

In ultimii ani am venit in fiecare vara in vacanta in Romania si copilului i-a placut mult aici, a decis sa amane tentatia de a obtine permisul de conducere (16 ani in US) si de a avea masina lui, sotia si-a dorit mereu sa revina, eu am vrut sa-i vad si mai fericiti asa ca ne-am hotarat sa facem pasul.
Copilul a terminat clasa a IX-a si inca de la sfarsitul anului trecut sotia incepuse sa se intereseze care sunt conditiile in care se poate integra in scoala publica romaneasca. Evident, am luat numerele de telefon de pe web (http://www.cnred.edu.ro/#Clasele-IX-XII) si am incercat sa sunam: „linie telefonica deranjata temporar”. V-as sugera sa incepeti investigatia incercand sa sunati la aceste numere astazi, dupa aproape un an de zile! Nu am renuntat, am sunat la relatii cu publicul si am cerut sa vorbim cu cineva de la echivalari careia i-am explicat situatia noastra si ne-a spus sa venim ca totul se rezolva odata ajunsi aici, eventual copilul va avea de trecut un test de limba si eventual o diferenta – doua (sic!).
Procedura este urmatoarea: trebuie venit in tara, gasit un liceu care sa accepte elevul in clasa dorita (si trebuie sa-l accepte conform legii), primit aprobarea de la director, apoi se merge la Inspectoratul Judetean si se depune dosarul cu cererea pentru echivalarea studiilor care se trimite la Bucuresti la Ministerul Educatiei si Cercetarii si se asteapta rezultatul. Am avut un dosar gros cu tot ce a facut baiatul acolo incepand din clasa a 2-a, inclusiv toate rezultatele la testele nationale.

Nu mi-a placut faptul ca trebuie sa ajung aici pentru a afla daca copilul meu va continua in clasa a X-a sau va fi dat inapoi 1-2 clase cum mai auzisem ca se intampla, dar de la Minister ne-au spus sa nu ne facem astfel de griji, mai ales ca elevul este de nota A si de top in testele nationale din USA! Am mai studiat si noi legile invatamantului pe net incercand sa aflam cat de multe putem, apoi am facut pasul. In legi am gasit lucruri promitatoare, cum elevii straini (sau ai unor cetateni romani cu domiciliul in strainatate), vor urma si/sau sustine un curs de limba, vor fi ajutati de profesori pentru a ajunge la nivelul cerut…

Ar mai fi de mentionat ca in toti acesti ani petrecuti in USA, acasa am vorbit numai romaneste pentru ca copilul sa stie limba, si intr-o conversatie uzuala se descurca excelent cu inerente dezacorduri sau mici greseli gramaticale.
Am sosit spre sfarsitul lui august, din trei licee alese doua ne-au dat aprobarea aproape pe loc, am ales unul si deja pe 3 septembrie aveam dosarul depus la Inspectoratul Scolar Judetean.
A inceput scoala, a fost scos din prima zi la tabla la matematica pentru a vedea copiii cat stiu cei din USA, apoi au inceput testele de inceput de an. Pentru a incerca sa limitam astfel de frustrari pe viitor, ne-am dus la scoala si am vorbit cu profesorii sa-i rugam sa ii dea ceva timp pentru acomodare si am gasit intelegere din partea majoritatii.
In primele zile, copilul a venit cu notite luate in Limba Romana (80%, restul in engleza) si noi am fost placut impresionati avand in vedere ca el a scris foarte putin in limba materna. Dupa aproape o saptamana, notitele erau integral in limba romana si aproape corecte din punct de vedere gramatical, si am fost foarte bucurosi. Evident la matematica, fizica, chimie, biologie noii termeni ii dadeau batai de cap (si noua), dar a inteles ca trebuie sa petreaca mai mult timp pentru a invata.

Sotia a renuntat sa-si mai caute un job doar pentru a ajuta copilul sa se integreze mai repede si mai usor. Va rog sa ma credeti ca nu este usor ca la peste 40 de ani sa rezolvi si sa explici exercitii de matematica de clasa a X-a 🙂 Si meditatiile ajuta! Ce vreau sa subliniez este ca desi e greu, nu ne parea imposibil, copiii prind si se adapteaza repede.
Pe 4 octombrie primim pe email adresa de la Ministerul Educatiei Nationale, urmand ca in 5 zile sa ajunga si la Liceu (Iasi), o citesc si raman mut! Primele 3 intrebari care mi-au venit in minte: in baza carei legi s-a luat aceasta decizie, pana cand trebuie sustinute diferentele si ce se intampla daca nu promoveaza?

Apoi am inceput sa intrebam in stanga si in dreapta, dar raspunsurile ar trebui sa le primim de la liceu avand in vedere ca la Ministerul Educatiei Nationale (MEN) nu putem suna si intreba pentru lamuriri suplimentare. Nici cei de la ISJ Iasi nu pot suna 🙂
La cateva zile dupa ce si liceul a primit adresa MEN, am primit si noi raspunsurile de la conducerea sa: conform regulamentului de functionare interna si conform deciziei MEN, elevul trebuie sa sustina aceste examene in termen de 60 zile de la intrarea in tara (dar ei au fost „draguti” si au mutat la 15 Septembrie) si va trebui sa sustina cate o teza pentru fiecare an de studiu. Practic in momentul in care am primit informatia, din cele 60 de zile au mai ramas numai 32 de zile.

Intreband care este tematica pentru aceste examene ni s-a spus ca putem gasi programa scolara pe site, in timp ce alte persoane ne-au spus ca este sarcina scolii sa il pregateasca in prealabil.

Tot conform regulamentului, daca nu promoveaza la doua examene va fi mutat o clasa mai jos, daca nu promoveaza un examen are dreptul doar la o reexaminare si daca nu trece iar va fi mutat la o clasa inferioara, si aici incepe si mai interesant in regulament (am primit si noi o copie spre studiu): odata mutat intr-o clasa inferioara procesul de evaluare se reia!?! Probabil pana ajunge in clasa I… caci nu se specifica.

Nu, nu este din Kafka sau un proiect ciclic software, este din Regulamentul de organizare si functionare al unitatilor de invatamant preuniversitar emis in 2005, art 69 (alin 1, 3, 4, 5). Dar, ca o paranteza, aliniatul 8 din acelasi articol specifica, citez: „Elevilor straini (…, cetateni romani cu domiciliul in strainatate, …) li se aplica precizarile MEdC privind scolarizarea elevilor straini in invatamantul preuniversitar din Romania” – de ce nu a fost incadrat aici?
Inca stau si ma intreb cum isi imagineaza cineva ca un copil care a studiat pana in clasa a IX-a (inclusiv) intr-o limba straina este capabil ca in 60 zile sa sustina examene la limba si LITERATURA Romana din toate clasele? Eu consider ca este ABSURD! Au mai fost persoane care ne-au spus ca sa nu ne fie frica, ca o fi o „formalitate” daca ne intelegem cu profesorii…? Deci o problema se poate rezolva in trei feluri: CORECT, INCORECT si ROMANESTE!? Imi cer scuze, dar imi este greu sa ma abtin cand ma gandesc la asta, iar sotia mea a plans zile intregi de suparare.

Ca sa nu va mai spun ca fiind in audienta la ISJ am constatat ca nimeni nu stie ce trebuie facut, numeni nu stie care sunt conditiile de executie a hotararii Ministerului Educatiei Nationale, ba chiar sefa ne-a spus ca sa nu ne facem griji ca asa vin toate aprobarile de la MEN!? Pai daca este asa, atunci de ce le mai trimitem noi acolo? Ca sa primim inapoi o foaie de hartie pe care stim ce o sa fie scris anterior? Care este rolul MEN si ISJ atunci? Ca eu sa primesc foi acoperite de stampile si semnaturi sau ca educatia copiilor nostri sa fie imbunatatita si sa se doreasca bunul interes al copiilor? De ce nu se transfera autoritatea la ISJ locale daca este stiut ca MEN nu face decat sa trimita inapoi o hartie stampilata?
Am facut o contestatie, dar nu cred ca vom mai fi aici ca sa primim un raspuns pentru ca devin realist si ma intreb: „care sunt sansele ca MEN sa admita ca a facut o greseala in ceea ce ne priveste?” sau mai degraba ma astept ca ne vor servi o interpretare a legii care justifica decizia lor intiala.

Incerc sa concluzionez ce greseli am facut noi:

• trebuia sa cerem (in scris?) care este procedura      completa de reintegrare in sistemul scolar a unui elev strain (cetateni      romani cu domiciliul in strainatate), de preferat inainte de a face pasul;
• cand am depus cererea de evaluare catre Ministerul      Educatiei ar fi trebuit sa specificam legile/procedurile care sa fie avute      in vedere in procesul de echivalare;
• sa nu alegem un liceu „cu pretentie”      pentru copil…? Si asta pentru ca de multe ori am fost chestionati:      „o sa reziste?” sau „daca ar fi fost la un liceu mai      slab…” si acum ma intreb unde este rolul scolii in formarea si decoperirea      potentialului copiilor si in pregatirea lor pentru societatea de maine (va      rog sa cititi pentru referinta ce spune in Art.2 din Legea Educatiei      Nationale).

Demarasem toate procedurile legale de repatriere pentru a fi scutiti de plata vamii si TVA, containerul nostru cu lucruri personale este in port, dar de ce sa-l mai descarcam? Ca atare am decis de comun acord sa incercam sa minimalizam efectele greselii si sa ne facem bagajele si sa ne suim in avion cat mai repede.
Ne doare sufletul sa spunem ca acolo, printre straini, am gasit mai multa intelegere si ne-am simtit ca acasa. A fost o lectie usturatoare si costisitoare, dar macar am invatat ca nu trebuie sa ne mai uitam inapoi. O sa ramanem in continuare patrioti asa cum am fost si pana acum, vom veni in vacanta, Romania este o tara frumoasa, a avut, are si va avea oameni minunati, dar noi am avut un mare ghinion sa nu-i intalnim tocmai astazi cand am avut mai mare nevoie de ei.
P.S. Cred ca o sa incercam realizarea unui fond pe care sa-l donam Ministerului Educatiei cu scopul de a-si repune in functie liniile telefonice”.

HotNews.ro a transmis o solicitare Ministerului Educatiei Nationale in care a cerut raspunsuri la intrebarile parintilor. Pana la ora publicarii acestui articol, Ministerul nu a oferit un raspuns.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15832614-eugen-nicolaescu-vrem-educatia-sanitara-fie-disciplina-obligatorie-scoala.htm

Eugen Nicolaescu: Vrem ca educatia sanitara sa fie disciplina obligatorie in scoala

Eugen Nicolaescu, ministrul Sanatatii, a declarat vineri la Forumul european al obezitatii ca a demarat discutii cu reprezentantii Ministerului Educatiei Nationale privind introducerea in programa scolara obligatorie a educatiei sanitare. „Vrem sa fie o disciplina obligatorie, astfel incat sa ne atingem obiectivul. Cu cat lasam lucrurile mai voluntare, cu atat rezultatele vor fi mai mici sau mai indepartate”, a declarat Nicolaescu, citat de Agerpres.

„Deja am deschis discutiile cu MEN in ceea ce s-ar numi introducerea educatiei sanitare in scoli. Cand spunem introducerea educatiei sanitare in scoli noi spunem mai mult decat s-au repezit unii politicieni sa spuna: stiti ca si acum putem sa facem. Sigur ca putem sa facem, dar putem sa facem optional. Vrem sa fie o disciplina obligatorie, astfel incat sa ne atingem obiectivul. Cu cat lasam lucrurile mai voluntare cu atat rezultatele vor fi mai mici sau mai indepartate. Cu cat le reglementam mai bine cu atat putem sa le urmarim, sa intervenim, sa corectam si sa ne asteptam la rezultate corecte, pozitive„, a declarat Eugen Nicolaescu, ministrul Sanatatii, citat de Agerpres.
Nicolaescu a precizat ca o alta masura care urmareste imbunatatirea starii de sanatate a populatiei o reprezinta cresterea numarului de ore de sport in invatamant. „Deja este o decizie politica luata in sensul de a se majora numarul de ore de educatie fizica de la primul an de studiu pana la ultimul an din mediul universitar”, a afirmat ministrul Sanatatii.
Amintim ca la inceputul anului Remus Pricopie, ministrul Educatiei Nationale, a declarat ca „in afara orelor de educatie fizica si sport va trebui sa (…) intarim dimensiunea educatiei pentru sanatate si, o alta componenta, educatia pentru risc”. „Eu cred ca este important sa ne preocupe cata matematica stie un elev sau cata literatura cunoaste un elev, dar mult mai important sau as spune pe primul loc este nivelul de sanatate al acelui elev”, a precizat Pricopie.
Ministrul Educatiei Nationale a declarat in februarie ca „daca reusim sa securizam aceste trei componente – dezvoltarea armonioasa, alimentatia sanatoasa si constientizarea riscurilor care apar odata cu inaintarea in varsta a copiilor, apoi putem sa ne uitam si la testele PISA si sa vedem cum stam cu matematica si romana”.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15831777-remus-pricopie-ministrul-educatiei-fac-presiuni-asupra-conducerii-scolii-din-pungesti-intrerupa-orele-mearga-protest.htm

Remus Pricopie, ministrul Educatiei: Se fac presiuni asupra conducerii scolii din Pungesti sa se intrerupa orele si sa se mearga la protest

Remus Pricopie, ministrul Educatiei, a declarat ca are informatii „potrivit carora la Pungesti exista diferite persoane care se legitimeaza ca reprezentand anumite organizatii nonguvernamentale. (…) Se fac presiuni asupra conducerii scolii din Pungesti sa se intrerupa orele si sa se mearga la protest”, transmite Agerpres.

„Si noi avem informatii potrivit carora la Pungesti exista diferite persoane care se legitimeaza ca reprezentand anumite organizatii nonguvernamentale. (…) Se fac presiuni asupra conducerii scolii din Pungesti sa se intrerupa orele si sa se mearga la protest„, a declarat Remus Pricopie la Ploiesti, potrivit Agerpres.

Ministrul a precizat ca a cerut un control la respectiva scoala si ca a solicitat Prefecturii si directorului scolii sa anunte institutiile abilitate in legatura cu situatia, astfel incat scoala sa fie protejata de „ingerinte” din afara.

„Acum am cerut control la nivelul scolii si nu pentru a o controla, ci pentru a o proteja, pentru ca mi se pare inadmisibil ca cineva sa doreasca sa foloseasca scoala in alt scop.(…) Am trimis si o echipa pentru a-i ajuta pe cei de la scoala si de la Inspectorat, nu exista niciun fel de problema„, a spus ministrul Educatiei.

Pricopie a precizat ca este dreptul fiecarui cetatean sa protesteze, dar ca trebuie sa fie facuta o distinctie clara intre misiunea scolii si prezenta la un protest. „Ca cetatean, oricine, in afara scolii, decide ce face cu timpul sau liber, ce optiune are, dar in interiorul scolii, nu este vorba de o interdictie, este vorba de a respecta misiunea scolii si anume educatia„, a declarat ministrul Educatiei.

Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui: Se fac presiuni asupra doamnei director din Pungesti sa inchida scoala si sa mearga cu elevii si profesorii la proteste

Declaratia ministrului Educatiei Nationale vine la o zi dupa ce inspectorul general al ISJ Vaslui, Gabriela Placinta, a declarat pentru corespondentul Mediafax ca directorul scolii generale din Pungesti este supus zilnic unor presiuni prin care i se solicita sa inchida scoala si sa mearga cu profesorii si elevii la mitingul impotriva explorarii gazelor de sist la Silistea.
„Se fac presiuni asupra doamnei director din Pungesti sa inchida scoala si sa mearga cu elevii si profesorii la proteste, ceea ce nu este normal. Pe motiv ca nu cedeaza acestor presiuni facute telefonic de diverse persoane, mi s-a solicitat prin e-mail sa o destitui din functie. Chiar si eu, in calitate de sef al Inspectoratului Scolar, sunt avertizata ca nicio institutie nu are dreptul de a ingradi sau limita aceste drepturi. Mai mult decat atat, cere Ministerului Educatiei si Avocatului Poporului sa se autosesizeze si sa se asigure ca drepturile si libertatile cetatenilor sunt respectate de catre toate unitatile scolare din zona unde au loc protestele. Eu le-am cerut profesorilor si directorului sa nu perturbe procesul instructiv-educativ si sa respecte regulamentul de functionare a scolii conform caruia cursurile pot fi suspendate in caz de forta majora sau calamitate”, a declarat inspectorul general al Inspectoratului Scolar Judetean Vaslui, Gabriela Placinta.

Amintim ca la declansarea protestelor, conducerea scolii generale din Pungesti a postat un anunt la intrarea in institutia de invatamant prin care anunta ca „ISJ Vaslui interzice cadrelor didactice si elevilor parasirea orelor de curs pentru a participa la protestul impotriva gazelor de sist”. Scoala a publicat anuntul dupa ce la ISJ Vaslui au ajuns mai multe sesizari cu privire la faptul ca elevi de la scoala generala din Pungesti au participat, in timpul orelor de curs, la mitingurile de protest de la Silistea, informeaza Mediafax.
Inspectorul scolar general a declarat ca a „primit mai multe informatii de la cetatenii din comuna ca erau elevi acolo in drum, in timpul orelor, ceea ce nu mi se pare normal. Eu imi doresc ca elevii si profesorii sa fie in siguranta la scoala. Nu sunt de acord cu nicio presiune si cel mai bine ar fi ca elevii sa nu fie amestecati in astfel de actiuni”.
Potrivit Gabrielei Placinta, in cursul zilei de miercuri, cand protestele au avut cea mai mare amploare, 20 de elevi din clasele a V-a si a VIII-a au absentat de la cursuri, ei lipsind toata ziua de la scoala.
La Pungesti, in localitatea Silistea, oamenii au protestat incepand de luni, 14 octombrie, in perimetrul unde Chevron ar urma sa amplaseze o sonda de explorare a gazelor de sist. Dupa ce in cursul zilei de miercuri, in zona au fost concentrate forte de ordine impresionante, joi dimineata efectivele de jandarmi si politisti, dar si utilajele Chevron au parasit locul protestului.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15831105-federatia-sindicatelor-din-educatie-spiru-haret-daca-nu-cresc-salariile-din-invatamant-incepand-1-noiembrie-vom-demara-actiuni-protest-nivel-national-care-pot-culmina-blocarea-anului-scolar.htm

Federatia Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret”: Daca nu cresc salariile din invatamant, incepand cu 1 noiembrie vom demara actiuni de protest la nivel national, care pot culmina cu blocarea anului scolar

„Fara o majorare a veniturilor angajatilor din invatamant, incepand cu 1 ianuarie 2014, sistemul va reactiona prin ample actiuni de protest”, a anuntat Federatia Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret”. Sindicatele afiliate FSE vor organiza saptamana viitoare intalniri cu parlamentarii „pentru a le expune problemele cu care se confrunta la ora actuala angajatii din sistemul de invatamant si vor picheta sediile prefecturilor”, informeaza Federatia. „In masura in care aceste actiuni nu vor avea efectul scontat, incepand cu 1 noiembrie, FSE ‘Spiru Haret’ va demara actiuni de protest la nivel national, care pot culmina cu blocarea anului scolar si inchiderea unitatilor de invatamant”, avertizeaza Federatia Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret”.
Intr-un comunicat remis HotNews.ro, Federatia Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret” anunta ca „a luat act cu surprindere de declaratiile primului ministru al Romaniei, domnul Victor Viorel Ponta, care fac referire la posibilitatea neindexarii salariilor in anul 2014. FSE ‘Spiru Haret’ considera ca fara o majorare a veniturilor angajatilor din invatamant, incepand cu 1 ianuarie 2014, sistemul va reactiona prin ample actiuni de protest„.
Marius Nistor, presedinte FSE „Spiru Haret”, a declarat ca „promisiunile facute de actuala guvernare au creat o stare de asteptare in educatie. Nu poti sa iesi sa spui ca invatamantul trebuie sa fie prioritate nationala, sa spui ca angajatii din invatamant trebuie recompensati la adevarata lor valoare si, pe urma, sa vii sa amani orice negociere privind salarizarea personalului din scoli. Pot sa il asigur pe domnul Ponta ca nu vom accepta aceasta situatie si vom reactiona„.
„Mai mult decat atat, tin sa ii amintesc premierului ca a ajuns in aceasta functie si in urma votului dat de angajatii din invatamant, care au fost privati de aproape toate drepturile de fosta guvernare. Nu trebuie uitat ca veniturile din invatamant sunt cu circa 30% mai mici decat erau in 2009, in conditiile in care ceilalti bugetari si-au recuperat taierile salariale„, a afirmat Marius Nistor.
Federatia anunta ca, „in prima faza, sindicatele afiliate FSE ‘Spiru Haret’ vor organiza, saptamana viitoare,  intalniri cu parlamentarii – pe plan local – pentru a le expune problemele cu care se confrunta la ora actuala angajatii din sistemul de invatamant si vor picheta sediile prefecturilor. In masura in care aceste actiuni nu vor avea efectul scontat, incepand cu 1 noiembrie, FSE ‘Spiru Haret’ va demara actiuni de protest la nivel national, care pot culmina cu blocarea anului școlar si inchiderea unitatilor de invatamant„.
„Aceste actiuni vin dupa ce, de la inceputul acestui an scolar, FSE ‘Spiru Haret’ a incercat, prin diferite mijloace, sa determine actualul Guvern sa-si reconsidere pozitia fata de sistemul educational„, se arata in comunicat.
Printre revendicarile FSE „Spiru Haret” se numara:

• modificarea legii educatiei [fara ca federatia sa      specifice care sunt punctele din lege pe care le doreste modificate –      n.red.]
• alocarea a 6% din PIB pentru invatamant
• o lege speciala pentru salarizarea personalului      didactic, didactic auxiliar si nedidactic
• debirocratizarea actului educational
• depolitizarea sistemului de invatamant      preuniversitar
• deblocarea reala a posturilor didactice auxiliare si      nedidactice

Amintim ca aceasta este cea de-a doua federatie din invatamant care anunta proteste. In urma cu doua zile, Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant (FSLI) a comunicat ca profesorii vor iesi in strada, in perioada 28-30 octombrie, pentru a picheta sediul Guvernului si al USL, iar in luna noiembrie vor organiza un miting de amploare, urmat de un mars de protest. Printre revendicari se numara alocarea, incepand cu anul 2014, a minimum 6% din PIB pentru educatie si cresterea ponderii cheltuielilor de personal pentru invatamant, din totalul cheltuielilor de personal din sectorul public.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/inca-o-victorie-a-elevilor-romani-patru-medalii-la-olimpiada-de-informatica-a-europei-ce-1062775.html

Încă o victorie a elevilor români: Patru medalii la Olimpiada de Informatică a Europei Centrale

Adolescenții români se întorc acasă cu o medalie de aur, o medalie de argint şi două medalii de bronz, obținute la cea mai prestigioasă competiție școlară de Informatică din Europa Centrală.

Olimpiada de Informatică a Europei Centrale (CEOI), desfăşurată în intervalul 13 – 18 octombrie, în Croaţia (Primošten), a fost de bun augur pentru liceenii români care s-au aflat printre participanți.

Astfel, medalia de aur a fost cucerită de Andrei Heidelbacher, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „C. D. Loga” din Timişoara, în timp ce medalia de argint i-a revenit lui Mihai Popa, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova. Medaliile de bronz au intrat în posesia lui Daniel Posdărăscu (clasa a XI-a/Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti), respectiv Silviu-Emil Popescu (clasa a XII-a/Colegiul Naţional „Grigore Moisil” din Bucureşti).

Trei din cei patru elevi ai lotului deplasat în Croaţia au reuşit, în 2013, şi alte performanţe remarcabile pe plan internaţional: Andrei Heidelbacher – medalie de argint la Olimpiada Internaţională de Informatică, Mihai Popa – medalii de bronz la Olimpiada Internaţională şi Olimpiada Balcanică de Informatică şi Silviu-Emil Popescu – medalie de argint la Olimpiada Balcanică de Informatică La ediţia a XX-a a acestui concurs au participat 45 de concurenţi din 12 ţări.

Conform regulamentului, fiecare stat poate înscrie în concurs o echipă formată din maximum 4 elevi a căror vârstă nu depăşeşte 19 ani la data concursului. Elevii câștigători vor reveni în ţară mâine, 19 octombrie, la ora 23.45, pe Aeroportul Internaţional „Henri Coandă”.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/o-eleva-din-arges-a-facut-atac-cerebral-dupa-o-cearta-la-scoala-1062777.html

O elevă din Argeș a făcut ATAC CEREBRAL după o ceartă la școală

Adolescenta de 18 ani se află în comă după ce i s-a făcut rău în timpul orelor, potrivit mediafax.ro.

Fata care învață la Colegiul Naţional „Ferdinand I” din Curtea de Argeş, a fost surprinsă ieri fumând la școală, diriginta certându-o și anunțându-i pe părinții.

Eleva a venit astăzi supărată la școală și i-ar fi reproşat dirigintei că le-a spus păriților că fumează, aceștia certând-o acasă. Ulterior, fetei i s-a făcut rău, iar colegii au transportat-o cu taxiul la la Spitalul Municipal din Curtea de Argeş, de unde a fost transferată la Sitalul Judeţean de Urgenţă din Piteşti.

De aici, tânăra a fost dusă la Spitalul „Bagdasar Arseni” din Bucureşti, de unde doctorii au retrimis-o, astăzi, la Piteşti, pacienta fiind în stare gravă, cu activitate cerebrală inexistentă, urmând a se stabili dacă atacul cerebral a survenit din cauza certurilor sau a fost provocat de boli anterioare.

Colegii tinerei au susţinut că aceasta ar suferi de diabet, însă afecţiunea nu a fost confirmată sau infirmată de către membrii familiei adolescentei.

http://www.gandul.info/stiri/diriginta-elevei-aflate-in-coma-la-spital-spune-ca-fata-s-a-plans-de-dureri-de-cap-medicii-spun-ca-nu-are-sanse-sa-isi-revina-11539733

Diriginta elevei aflate în comă la spital spune că fata s-a plâns de dureri de cap. Medicii spun că nu are şanse să îşi revină

Diriginta elevei de 18 ani de la Colegiul „Ferdinand I” din Curtea de Argeş, internată în comă la spital, a declarat că a mai prins-o pe fată fumând în toaleta şcolii şi în anii trecuţi.

„Miercuri am fost profesor de serviciu, iar una din obligaţii a fost şi de a controla toaletele şcolii pentru ca elevii să nu fumeze. Carolina (n.r. – Carolina Bănăţeanu, eleva de 18 ani) era la toaleta de la etajul al treilea, din corpul B, unde fuma. Am rugat-o să arunce ţigară şi să meargă în sala de clasă, spunându-i că o să-i anunţ mama. Carolina este eleva mea din clasă a IX-a. În class a X-a s-a mai întâmplat să o prind fumând. Şi atunci am vorbit cu mama ei, dar şi în clasa a XI-a Carolina a fost surprinsă fumând. Atunci am iertat-o, nu le-am mai spus părinţilor, deoarece mi-a promis solemn că va renunţa la ţigări. Nu ştiu ce s-a întâmplat, este în clasa a XI-a, elevii se pregătesc intens, urmează bacalaureatul, este stresant şi dificil acest an, probabil că pe lângă stres s-a acumulat şi o presiune psihologică, familială, şcolară, probabil este un cumul de elemente. (…) Problema este că ea s-a plâns de dureri de cap săptămâna aceasta, trebuie să punctam şi acest aspect”, a spus profesoara Camelia Stăruială.

Ea a mai spus că eleva este „un copil tonic, prietenos, vesel, poate uneori expansiv”, precizând că îşi doreşte foarte mult ca fata să revină la şcoală.

La rândul său, directorul Colegiul „Ferdinand I” din Curtea de Argeş a spus că „profesorii şi elevii din şcoală sunt bulversaţi de acest incident”.

„Nu ne vine să credem că s-a întâmplat aşa ceva. Dacă ar fi fost un incident la şcoală am fi zis că a plecat de aici. Dar nu a fost. Ne întrebăm toţi cum e posibil ca la 18 ani să faci un accident vascular. Poate a avut ceva nedepistat până acum de care nu au ştiut părinţii”, a declarat directorul unităţii de învăţământ, Ana Răduţu.

Medicii de la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piteşti spun că eleva de 18 ani nu are şanse să îşi revină în condiţiile în care activitatea cerebrală „nu mai există”.

„Este o pacientă de 18 ani internată la noi, cu o comă profundă, cu hemoragie cerebrală masivă, cu inundaţie ventriculară, funcţiile vitale sunt susţinute prin ventilaţie mecanică, şansa de a-şi reveni este practic zero, activitate cerebrală nu mai există”, a declarat Luminiţa Galbenu, medic şef Terapie Intensivă la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piteşti.

Colegii de şcoală au transportat-o iniţial pe fată cu un taximetru la Spitalul Municipal din Curtea de Argeş, iar o ambulanţă a dus-o la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piteşti unde medicii au stabilizat-o, dispunând, ulterior, transferarea ei la Spitalul „Bagdasar Arseni” din Bucureşti.

Ulterior, după investigaţii, medicii din Capitală, au hotărât retrimiterea ei la spitalul din Piteşti unde doctorii spun că „este vorba de o malformaţie vasculară care s-a rupt şi a provocat hemoragia, excluzând o traumă”.

Eleva de 18 ani din judeţul Argeş este în comă la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piteşti, după ce a fost certată de către dirigintă şi de către părinţi pentru că a fost prinsă fumând la şcoală, fata suferind un atac cerebral.

Potrivit primelor date, Carolina Bănăţeanu, în vârstă de 18 ani, originară din comuna argeşeană Albeşti, elevă în clasa XII-a la Colegiul Naţional „Ferdinand I” din Curtea de Argeş, a fost surprinsă, miercuri, de către dirigintă, fumând în şcoală şi, după ce a certat-o, aceasta i-a anunţat pe părinţii fetei despre incident.

http://www.gandul.info/stiri/propunere-admiterea-la-liceu-exclusiv-printr-un-concurs-national-11536813

Propunere: Admiterea la liceu, exclusiv printr-un concurs naţional

Deputatul PNL de Bihor Ioan Cupşa a anunţat, vineri, că a propus modificarea Legii Educaţiei Naţionale, în sensul introducerii unui concurs naţional de admitere la liceu, urmând ca repartizarea în şcoli să se facă exclusiv în funcţie de rezultatele acestuia, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Deputatul PNL Ioan Cupşa a anunţat, vineri, într-o conferinţă de presă, la Oradea, că proiectul său referitor la admiterea în învăţământul liceal şi în cel profesional, înregistrat la Camera Deputaţilor, este sprijinit până în prezent de 30 de deputaţi.

„În procesul de educaţie, un moment deosebit de important este cel de selecţie la licee şi şcoli profesionale. Selecţia este imperfectă, însă măcar să o facem să fie obiectivă”, a declarat Ioan Cupşa.

În prezent, media de admitere la liceu este calculată între media celor patru ani de gimnaziu şi cea de la examenul de evaluare naţională, Ioan Cupşa făcând referire şi la influenţele, chiar şi financiare, pe care părinţii le-ar avea asupra profesorilor, pentru ca elevii să primească note mari de-a lungul celor patru ani de gimnaziu şi astfel să obţină medii mai mari.

„Media claselor V-VIII este una subiectivă, cu caracter particular, de care nu ar trebui să se mai ţină cont. Caracterul particular al acestei medii ţine de doi factori. În primul rând, există diferenţe foarte mari între cerinţele de la şcolile generale din mediul rural şi cel urban şi între şcoli generale şi colegii naţionale. Un alt factor este cel uman, adică profesorii şi felul în care rezistă aceştia în faţa presiunii sociale, mai ales cea a părinţilor, care sunt într-o goană nebună după note mari. De asemenea, există o presiune din partea directorilor şi chiar inspectorilor pentru ca şcoala respectivă să dea bine în societate”, a afirmat deputatul PNL.

În locul procedurii actuale, deputatul propune ca selecţia să fie făcută printr-un concurs naţional de admitere, care să fie organizat de Ministerul Educaţiei Naţionale, şi nu de fiecare şcoală, care să înlocuiască atât media celor patru ani de gimnaziu, cât şi examentul de evaluare naţională.

„Concursul ar fi organizat pe structura actualei evaluări naţionale, cu subiecte unice şi cu barem unic de corectare. Probele ar fi limba şi literatura română, scris, limba maternă scris, acolo unde este cazul şi matematică. În plus, în cazul liceelor vocaţionale, să existe şi unele probe de aptitudini, la fel şi la şcolile profesionale. Acestea din urmă ar putea şi ele cere organizarea unor probe speciale pentru selectarea elevilor”, a explicat Cupşa.

În funcţie de rezultatul obţinut la concursul naţional de admitere, elevul ar urma să fie repartizat la unul dintre liceele pentru care şi-a exprimat opţiunile.

„De peste un an am discutat cu profesori, cu inspectori, şi niciunul nu s-a opus unei astfel de schimbări. În felul acesta, selecţia la licee nu ar mai fi falsificată şi fiecare copil, la modul ideal, şi-ar găsi locul”, a spus deputatul liberal, subliniind că la ora actuală notele mari în clasele V-VIII sunt un scop în sine atât pentru părinţi, cât şi pentru profesori.

„Proiectul acesta de lege este dovada că lucrurile pot fi schimbate în România cu demersuri punctuale şi fără a supune întregul sistem la o reformă”, a spus Cupşa.

Parlamentarul a precizat că, dacă acesta ar trece de votul Parlamentului, ar putea fi pus în practică începând cu generaţia care termină gimnaziul în 2015.

http://jurnalul.ro/stiri/observator/p-soft-urile-educationale-un-raspuns-la-intrebarile-esentiale-despre-educatia-copiilor-653672.html

(P) Soft-urile educaţionale – un răspuns la întrebările esenţiale despre educaţia copiilor

Într-o lume tehnologizată, care-i face pe copiii de astăzi curioşi şi dornici de descoperiri senzaţionale în legătură cu tot ceea ce se poate accesa online, pe laptop, PC, tabletă sau orice gadget, soft-urile educaţionale se potrivesc perfect nevoii de cunoaştere a micuţilor. Aceste soft-uri îi ajută pe copii să descopere, încă de la cele mai fragede vârste, că învăţătura este o joacă utilă şi plăcută şi că, jucându-se, învaţă cele mai interesante lucruri, mereu cu zâmbetul pe buze.

Bineînţeles, atunci când alegem soft-uri educaţionale pentru copiii noştri trebuie să ţinem cont de mai mulţi factori. Cei care se ocupă de educaţia copiilor, fie ei părinţi, educatori, învăţători sau profesori, trebuie să caute în soft-urile educaţioale cele mai bune metode pentru a îmbunătă şi procesul de învăţare al elevilor. Astfel, soft-urile educaţionale îi ajută pe adulţi să facă mai mult pentru copii, să-i îndrume pe aceştia către succes, pas cu pas, stimulându-le micuţilor interesul faţă de nou, imaginaţia, gândirea logică şi capacităţile de comunicare, cu ajutorul tehnologiei de ultimă oră.

Pasiunile copilului pot reprezenta un punct de plecare pentru alegerea soft-urilor educaţionale, dar nu ar trebui să rămână singurul criteriu pentru această alegere. Software-ul educaţional ar trebui să fie ales şi în funcţie de ceea ce învaţă copilul la şcoală, astfel încât să-i devină acel prieten de joacă ce-l ajută să-şi facă lecţiile cu zâmbetul pe buze. Edumagazin.ro (http://www.edumagazin.ro) propune o gamă impresionantă de soft-uri educaţionale, cu niveluri diferite de dificultate, ce implică folosirea unor procese superioare de gândire, precum gândirea critică, luarea deciziilor, sau chiar capacitatea de a construi ceva în lumea reală. Un exemplu poate fi produsul “EDU Civică” (http://www.edumagazin.ro/lectii-multimedia/edu-civica), promovat de Edumagazin.ro (http://www.edumagazin.ro), soft-ul educaţional de educaţie civică pentru clasele III-IV EDU, ce conţine 12 lecţii, fiecare având câte un joc educativ şi o aplicaţie, cărora li se adaugă 5 teste de verificare, 55 de fişe de lucru şi un dicţionar cu 117 termeni cheie. Cu un asemenea “prieten de joacă’, elevul se va familiariza foarte repede cu principiile educaţiei civice, cu terminologia domeniului şi va înţelege de ce îi sunt necesare aceste cunoştinţe. Printre avantajele majore ale soft-urilor educaţionale se numără capacitatea lor de a simula, pe ecran, fenomene şi procese a căror reproducere în laboratoare este foarte costisitoare. Randamentul predării este optimizat, cu ajutorul soft-urilor educaţionale, prin exemplificări multiple. Un exemplu în acest sens ar putea fi “EDU Ştiinţe ale Naturii III”, (http://www.edumagazin.ro/lectii-multimedia/edu-stiinte-ale-naturii-iii), un înlocuitor modern al manualului clasic de ştiinţe ale naturii pentru clasa a III-a, ce conţine un CD (soft educaţional), o revistă – manual şi un joc didactic, materiale ce acoperă în întregime programa şcolară. CD-ul este o adevărată enciclopedie animată, ce prezintă corpuri şi transformarea acestora, plante, animale, corpul uman şi mediul înconjurător.

Din perspectiva rezultatelor instruirii, soft-urile educaţionale se clasifică în funcţie de domeniul vizat: sunt soft-uri care vizează comportamente de cunoaştere sau capacităţi de înţelegere; soft-uri de aplicare; soft-uri care vizează capacităţi de analiză sau de sinteză; soft-uri care dezvoltă competenţele de evaluare. În funcţie de strategia abordată, acestea se clasifică în soft-uri ce favorizează strategii sau abordări de tip inductiv, soft-uri în care predomină strategii sau abordări de tip deductiv, soft-uri care favorizează activităţi colaborative, soft-uri care permit învăţarea independentă, soft-uri în care învăţarea este condusă, mediată de profesor.

Edumagazin este un portal online ce oferă produse educaţionale multimedia şi documentare de la cei mai prestigioşi realizatori, jocuri educative şi materiale informative atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari.

UNIVERSITAR

http://adevarul.ro/educatie/studii-in-strainatate/riuf-2013-china-atractie-exotica-studentii-romani-1_5263fc6bc7b855ff565bca42/index.html

RIUF 2013 China, o atracţie exotică pentru studenţii români

Pe an ce trece, tot mai mulţi studenţi români se orientează spre străinătate, în special spre Marea Britanie şi ţările scandinave, însă, au apărut şi noi destinaţii care pot să-i atragă pe studenţi cum ar fi China, unde, dacă eşti un student eminent, poţi beneficia de burse integrale care îţi asigură plata taxelor cât şi costurile de trai.

Mii de tineri, elevi şi studenţi, au vizitat în acest weekend târgul universitar RIUF de la Bucureşti,unde  au fost prezente 70 de universităţi de pe patru continente. În afară de obişnuitele standuri pe care le vedem an de an, majoritatea din Marea Britanie, anul acesta au fost prezente la târg şi universităţi din ţări pe care poate cei mai mulţi candidaţi nu le-au luat în considerare ca posibile destinaţii de studiu.

Una dintre aceste instituţii este Universitatea din Hong Kong, cea mai bine cotată universitate din Asia în topul QS University Rankings. Adevarul.ro a stat de vorbă cu Vincent Cheung, şeful departamentului de studii postuniversitare, care ne-a explicat că, momentan, oferta lor este numai pentru master şi doctorat.

„Sunt două tipuri de studii de master la Universitatea din Hong Kong: Taught Masters, adică studii teoretice cu durata de un an, fără cercetare, iar celelalte programe sunt axate pe cercetare: Master of Philosophy, care durează doi ani şi studiile doctorale (trei – opt ani). Noi oferim burse de studiu în valoare de 1.350 de euro pe lună numai pentru programele de studiu cu cercetare. Finanţarea acoperă atât taxele universitare cât şi chiria şi cheltuielile de trai. Studenţii nu trebuie să  aducă bani cu ei, numai mintea”, a explicat profesorul Cheng.

Condiţiile pentru a obţine o bursă sunt, în primul rând, să aibă o notă mare la licenţă, şi în al doilea rând potenţialii studenţi trebuie să cunoască foarte bine limba engleză (TOEFL, ILEATS şi Cambridge), fiindcă toate cursurile sunt predate în limba engleză.

„De asemenea, aş vrea să mai adaug că pentru studenţii veniţi din Uniunea Europeană, nu este nevoie să aibă o diplomă de master ca să intre la doctorat”, a mai explicat Cheng.

Universitatea din Hong Kong are şi parteneriate cu Universitatea din Bucureşti şi cu Universitatea Politehnică din Bucureşti. „Lucrăm cu unele dintre departamentele de acolo. Sperăm ca unii dintre studenţii români să vină şi la noi în calitate de visiting internship students, adică pe perioade scurte de timp (două – şase luni) să facă cercetare”, a spus Cheng.

Un singur student român la Universitatea din Hong Kong

Momentan, la Universitatea din Hong Kong studiază un singur doctorand român, dar, din decembrie i se va mai alătura o altă doctorandă din România. Alexandru Tiliţă are 26 de ani şi studiază Inginerie Mecanică şi Aerospaţială la doctorat, în Hong Kong.

„M-am dus acolo pentru că, în primul rând, aveam o fascinaţie pentru Asia, China şi Japonia în special şi mi-a plăcut tipul de program pe care îl oferă din punct de vedere al susţinerii financiare şi al programelor de cercetare pe care le oferă”, a povestit Alexandru care a terminat Politehnica la Bucureşti, Facultatea de Inginerie şi Management al Sistemelor Tehnologice, unde s-a specializat în nanotehnologie.

„Mi-a plăcut foarte mult domeniul de imprimare 3D cu aplicaţie în aliaje (oţel şi titaniu) şi  pe asta fac cercetare acum”, spune el. Cât despre exeperienţa de a trăi în Hong Kong, Alexandru spune că este un oraş „larger than life” (mai mare decât viaţa), cu un skyline de metropolă adevărată care l-a impresionat foarte mult. El mai spune că ar fi interesant să petreacă mai mult timp în China, dar şi-a dat seama după un an de când a plecat din ţară că îi este dor de casă şi nu se vede departe de România pentru mult timp.

Olanda, una dintre destinaţiile preferate ale tinerilor români

Studiile universitare din Olanda au o caracteristică ce poate fi întâlnită în general în educaţia din Europa Centrală, în lumea germană, şi anume, practica. Dacă la universităţile româneşti studenţii au parte de o pregătire mai mult teoretică, în Olanda, universităţile fac parteneriate cu firme şi oferă programe de studiu modelate după cererea de pe piaţa muncii. Studenţii fac practică în aceste firme, adică beneficiază de un internship, care poate duce la o angajare mai încolo. Taxele universitare sunt de 1.900 de euro pe an şi preţurile pot creşte în timp, însă se pot găsi burse. Oana Chiţu, în vârstă de 26 de ani, studiază gaming în Olanda, fiind pasionată de domeniu, pe care l-a ales şi fiindcă se câştigă bine.

„Am ales Saxion University of Applied Sciences fiindcă sunt foarte pasionată de animaţia 3D şi de film şi m-am gândit că este o meserie a viitorului, industruia 3D este în creştere, iar la Saxion se pune un mare accent pe practică, ceea ce nu este cazul în România. Acum sunt în anul III şi fac internship într-o companie. Noi ne bazăm foarte mult pe proiecte, lucrăm pentru companii, pentru clienţi reali şi Saxon are un program finanţat de guvern, Connect, care ne ajută să ne găsim de muncă după facultate”, spune Chiţu, care a terminat o facultate în ţară şi a lucrat ca inginer de reţea pentru compania Metro Systems, însă nu vrea să se întoarcă înapoi.

Universităţile olandeze se axează pe ştiinţe şi pe practică

La standul Universităţii Hanze de Ştiinţe Aplicate din Gronigen, Olanda, studenţii au putut să experimenteze cum este să înveţi prin practică. Laurenţiu Lungu este student în anul IV la Universitarea Tehnică de Construcţii din Bucureşti şi vrea să facă un master în străinătate pe energie regenerabilă, pe partea de electrică şi de automatizări.

„Mă gândesc că este un domeniu de viitor şi foarte important, de asemenea este şi bine plătit. Din păcare, în România nu prea am unde să fac ceea ce vreau, momentan piaţa este în dezvoltare”, spune el.

Rolf Schimdt studiază Advanced Sensor Applications la Intitutul de Tehnologie al Universităţii şi a venit la Bucureşti să organizeze un workshop în cadrul târgului de universităţi RIUF şi să le arate tinerilor cum se desfăşoară un seminar de practică de la facultatea la care studiază. „Noi studiem ce se poate realiza practic cu ajutorul senzorilor avansaţi atât în domenii precum medicina, dar şi în agricultură şi în industria energiei”,  a explicat Schimdt. La Institutul de Tehnologie de la Universitatea Hanze sunt 18 români din 80 de studenţi, iar în total, în toată universitatea sunt în jur de 60.

„De fapt, grupul de români este cel mai mare dintre toate naţionalităţile prezente acolo. Nu suntem mulţi studenţi, şcoala fiind nouă, funcţionează de şase ani”, a adăugat el. În ceea ce priveşte bursele de studiu, Hanze University oferă granturi numai studenţilor internaţionali, fiindcă taxele universitare sunt mai mari pentru ei decât pentru studenţii din ţările membre ale Uniunii Europene. Un student internaţional plăteşte 7.500 de euro pentru a urma aceeaşi specializare pe care o studiază Rolf Schimdt, în timp ce un student european plăteşte 1.835 de euro.

Alături de Rolf, este şi un român venit la RIUF să-şi reprezinte universitatea. Vadim Anghel este student în anul IV la Facultatea de International Business and Management de la Hanze. El spune că şi-a ales specializarea aceasta fiindcă că este nevoie de astfel de specialişti pe piaţa muncii. A studiat la Liceul german Goethe din România şi, fiind germanofil, a vrut să păstreze contactul cu lumea aceasta.

„Universitatea este foarte interesantă, are un program de Applied Sciences, ceea ce înseamnă că studiezi şi teorie, dar accentul se pune pe practică, pe lucrul în echipe pe proiecte cu clienţi adevăraţi, firme din zona oraşului Groningen care vin la noi la universitate şi practic angajează, dar fără bani. Personal, eu am vrut să fiu în apropierea Germaniei, dar să mai încerc să văd şi o altă ţară cu o cultură similară. Am ales Olanda fiindcă este cât de cât o cultură germaică. Mi-a fost foarte uşor să învăţ limba fiindcă ştiam germană. Dacă ştii numai engleză şi română, atunci o să-ţi fie mai greu, dar te descurci foarte bine cu engleza acolo, practic toţi o vorbesc”, spune el

Studii hoteliere în Eleveţia

Studiile universitare din Elveţia sunt printre cele mai scumpe din lume. La Vatel International Business School for Hotel & Tourism Management (management hotelier) studenţii plătesc aproximativ 18.000 de euro pe an taxe de studiu plus costurile de chririe şi de trai. Taxele universitare de 11.000 de franci elveţieni (8.900 de euro) de la Vatel sunt printre cele mai mici din Elveţia şi nu există burse, a explicat Ioana Anghel, care studiază managementul hotelier şi visează să lucreze pentru liniile hoteliere Four Seasons sau Ritz.

„Învăţăm despre deparatmentele dintr-un hotel şi putem să ne alegem ce vrem. Spre exemplu, departamentul de finanţe şi cost control, care achiziţionează absolut tot ce este nevoie într-un hotel, mai există departament de marketing, care promovează hotelul, departamentul de Food&beverage şi tot aşa. La facultate învăţăm despre toate, primul semestru fiind teoretic şi al doilea practic. Noi beneficiem de internshipuri la unele dintre cele mai mari lanţuri hoteliere, iar în anul doi ne întreabă unde am vrea să lucrăm şi se ocupă ei să ne găsească un post acolo. Spre exemplu eu vreau să fac internship la Four Seasons şi am aplicat la un hotel din Bora Bora şi la altul din Paris. Acum aştept să văd ce oferte am. Lucrând în mediul acesta pot să călătoresc foarte mult şi asta îmi doresc”, a explicat studenta, care a fost ajutată de familie pentru început.

Salariul minim pe economie în Elveţia este 2.000 de euro, iar Anghel s-a angajat în primul an şi a pus deoparte bani ca să acopere din costuri şi ea. „În general, în Elveţia, dacă nu ai bani, nu prea ai şanse să studiezi”, a explicat ea.

Computing în Marea Britanie

Dan Demeter este în anul IV la Imperial College London, unde studiază Computing. El spune că mediul de la unievrsitate este unul internaţional, iar studenţii care vin acolo sunt foarte bine pregătiţi şi ai de la cine să înveţi. Printre studenţi sunt şi foarte mulţi români, la Computing spre exemplu sunt vreo 40, mai mulţi decât la oricare alt departament.

El spune că cel mai avantajos pentru tinerii care vor să strudieze în marea Britanie este să se împrumute de la stat prin Student Loans Company, dacă nu îşi permit taxele universitare de 9.000 de lire sterline pe an. „Eu am fost mai norocos, am prins taxele de dinainte şi plătesc 3.100 de lire pe an, deci la sfârşit va trebui să plătesc înapoi vreo 12.000 în total”, a povestit Demeter.

La fel ca în Olanda, şi în Marea Britanie se pune accentul pe practică. La Imperial College London, studenţii de la Computing trebuie să meargă şase luni în practică la o firmă, la sfârşitul anului trei de studiu. Demeter spune că ar vrea să mai rămână în străinătate în viitorul apropiat, să vadă cum este să lucreze pentru o companie, dar nu exclude posibilitatea de a se întoarce în România mai târziu.

„Îi sfătuiesc pe tineri să-şi urmeze visurile şi să aplice cu încredere la o universitate din străinătate fiindcă niciodată nu ştii când calităţile şi experienţa îţi vor putea fi valorificate de o universitate de top”, a mai spus el.

http://adevarul.ro/educatie/universitar/etica-cercetare-etica-aplicata-1_52616063c7b855ff5651201a/index.html#

Prof. Valentin Mureşan, director al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată: „Dacă le vorbeşti oamenilor despre coduri etice, îşi fac cruce“

Profesorul Valentin Mureşan, director al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, vorbeşte despre locul şi rolul moralei în companii şi în instituţiile de stat. Concluzia: e esenţială.

De fapt, e o matematică foarte simplă aici. Introducere, succint studiu de caz: într-un influent centru universitar, apreciat pe plan local, dar departe de a fi între primele 500 în lume, să spunem că în Universitatea din Bucureşti, apare un caz de plagiat. Plagiat la nivel înalt, nu aşa. Ce se întâmplă cu plagiatorul? E pus în discuţii în comisii de specialişti, se mai fac, la nevoie, alte comitete cu alţi specialişti, se scot din sertar câteva regulamente prăfuite, se judecă bine, şi, în cele din urmă, hoţul de idei, indiferent că e doctorand ori chiar profesor, îşi păstrează şi titlurile onorifice, şi candoarea.

Nu e ruşine să spunem: etica şi responsabilitatea morală nu prea au fost teme de interes în societatea românească, oricum nu dacă nu constituie un instrument politic de atac. Că nu e bine e clar, dar ce se paote face? Profesorul Valentin Mureşan are o soluţie clară, deloc abstractă şi, după cum arată toate studiile, eficientă. Se cheamă „managementul eticii“ şi este cu atenţie examinat în laboratoarele deloc secrete ale Centrului de Cercetare în Etica Aplicată, ce funcţionează între pereţii Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti. De ce nu e doar un capriciu inventat de teoreticieni, de ce sunt esenţiale codurile astea de etică şi ce anume fac aceşti corifei ai moralei explică Valentin Mureşan, director al Centrului.

Şi, tot despre Valentin Mureşan, un amănunt: profesrul a fost numit recent „distinguished research fellow“ (n.r. – titlu onorific, în traducere: cercetător remarcabil) al prestigiosului centru de cercetare Uehiro Centre for Practical Ethics al Universităţii din Oxford. Pentru că e un „apărător de marcă al filosofiei analitice“.

Profesorul de morală

n Numele: Valentin Mureşan

n Data şi locul naşterii: 11 februarie 1951, Dej

n Studiile şi cariera: Este absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, a fost decan al facultăţii între 1996 şi 2001 şi este profesor de filosofie morală în aceeaşi facultate.

n Este director al Şcolii doctorale de Filosofie, director al CCEA şi al Societăţii Române de Filosofie Analitică.

n În 1997, a câştigat premiul „Mircea Florian“ al Academiei Române.
n În anul 2000, a fost decorat cu Ordinul naţional „Serviciul Credincios“ în grad de Cavaler.

n În 2010, a primit titlul de „Profesor Bologna“, iar în 2011 a câştigat locul II în competiţia „Profesorul universitar al anului“.

n A publicat, printre altele, „Forma dreptăţii în Republica lui Platon“,

„Utilitarismul lui J.S. Mill“, „Comentariu la Etica Nicomahică“, „Comentariu la Întemeierea metafizici moravurilor“ şi „Filosofie morală a lui Richard M. Hare“.
n Locuieşte în: Bucureşti
„Weekend Adevărul“: Nu e morala o chestiune de bun-simţ?

Valentin Mureşan: Aşa zice majoritatea, că etica nu se-nvaţă din cărţi. Inclusiv directoarea unui proiect de etică instituţională a spus asta. Păi, să zică asta aici, la 20 de metri de bibliotecă? Haideţi să v-arăt câte cărţi s-au scris!

Poate am învăţat cu bunica, de la preot.

Asta e morala comună, sunt structurile morale de bază ale unui individ crescut într-un anumit mediu. Acestea variază de la individ la individ şi nu pot constitui un standard. Spre exemplu, într-o firmă lucrează o mulţime de indivizi cu la fel de multe structuri morale. Cum judeci o situaţie aparte? După părerea fiecăruia? Nu poţi. Trebuie să angajezi instituţia într-un mod organizat. Ca să nu mai vorbim că bunica nu ştia de firma asta când te-a învăţat pe tine cum să te comporţi. Nu ştia nimic despre conflictul de interese, nici despre cadouri intrainstituţionale.

Ce mai ştiu bunicile?

Dar mi-a dat un set de valori drepte.

Dar nu cunoştea situaţiile care pot apărea, nu avea toate datele, nici specificul unei organizaţii din care ai putea face parte. Nepotul trebuie să înveţe ce înseamnă etica instituţională pentru nevoile unei organizaţii, nu pentru nevoi personale. Pentru aşa ceva trebuie oameni specializaţi în managementul eticii, care e o meserie aparte. Există o distincţie între un principiu etic şi o regulă morală fără ca bunica să ştie asta.

Nu ne-ajunge intuiţia?

Încercaţi să judecaţi mai multe cazuri, să vedeţi cât de variabilă e intuiţia de la om la om. Uneori, există proceduri simple: când te gândeşti la consecinţe sau când pui într-o pildă creştină cazul de analizat. Sunt tot felul de shortcut-uri (n.r. – scurtături), dar astea sunt nesigure şi înşelătoare, oricât le-am prefera. În cazuri complexe, trebuie să existe tehnici mai sofisticate, adică metode de decizie etică.

Cui i-e frică de coduri etice?

Altfel spus, managementul eticii ce este?

Totul se învârte în jurul codurilor etice. Pentru orice fel de organizaţie. Spre deosebire de programele de responsabilitate socială a corporaţiilor, aici e vorba de un program de creare a unor infrastructuri etice în orice tip de organizaţie: şi în universităţi, şi în primării, şi în spitale, şi în diverse companii.

Despre ce e vorba?

În mare, de a crea o structură instituţională în interiorul organizaţiei care să se ocupe de administrarea relaţiilor morale din interior, mai ales, dar şi în raporturile cu exteriorul: cumpărători, studenţi, părinţi. În aşa fel încât riscurile generate de comportamentele imorale să fie diminuate. Cu alte cuvinte, efectele negative să fie ţinute sub control. Noi încă nu avem aşa ceva făcut cu seriozitate. Dacă se le vorbeşti oamenilor despre aşa ceva îşi fac cruce.

De ce se sperie?

Există în Olanda un autor, Muel Kaptein, care a scris mult pe tema aceasta. Mi-a povestit o doctorandă că au ei fost nevoiţi să schimbe toate titulaturile din „moral“ în „integru“, pentru că lumea se speria. Că-i zici „integritate“ ori „moralitate“, tot aia e, dar omul obişnuit se sperie pentru că în morală apar restricţii şi sancţiuni. De asta le e frică oamenilor. Boeing pierdea, în urmă cu ceva timp, un miliard de dolari pe an doar din procese nerezolvate în interior. E mai rentabil să nu te duci în instanţă. Şi la noi sunt firme care au o mulţime de procese şi se laudă că au un sistem de management al eticii. Dar nu se poate să ai mii de reclamaţii pe an, să pierzi o grămadă de bani şi să spui că te ocupi de rezolvarea problemelor oamenilor.

Comportamentele imorale tipice

Păi, cum se face? Şi de ce e nevoie?

Contrucţia unei infrastructuri etice în firme trebuie precedată de o diagnoză morală (care sunt comportamentele imorale tipice) şi de un studiu de risc moral (ce efecte negative au). Noi nu avem astfel de studii, nu ştim care e ierarhia, nu ştim ce pierderi avem. Tipul acesta de reglementare, spre deosebire de reglementarea juridică, are o caracteristică: autonomia. Oamenii trebuie să simtă că aceste reglementări sunt ale lor. Nu e imposibil să pui angajaţii unei firme, oricât de mare ar fi ea, în contact cu reglementările astea, cu schimările care apar. Să nu fie ceva venit de sus în jos, ca legile din Parlament. Se vorbeşte mult de corupţie, dar sunt multe alte comportamente imorale: nepotism, hărţuire, conflict de interese, cadouri, comporament inadecvat. Apoi, managementul eticii ar putea fi extins dinspre abordarea vieţii morale a angajaţilor spre programe guvernamentale de corectare a unor deformări valorice istorice. Sunt regiuni unde furtul e o virtute, munca prost făcută e motiv de mândrie, violenţa în familie e motiv de glorie, uciderea şi brutalizarea animalelor e condiţie de a fi bărbat, iar violul e întâmplare curentă. Acestea nu se pot corecta? Nu sunt acestea mai importante decât „pescuitul peştilor mari“ care au dat tunuri imaginare, cei care au furat efectiv fiind bine mascaţi?

„N-au voie să pronunţe numele lui Kant!“

Cine se pricepe să facă?

Încep să se priceapă oamenii instruiţi în mastere aici, în Facultatea de Filosofie, care fac multă etică, dar şi Managementul eticii. Cam aceştia sunt. Or fi şi alţii care fac training-uri de scurtă durată, dar ar fi cazul să-i vedem la faţă şi pe ei. Cât se pricep? Noi am început să scriem pe tema aceasta, publicăm în lume, am scos cărţi, studii, putem face construcţii reale. Ei au făcut ceva sau iau banii degeaba? Trainingul etic nu e despre Kant, dar ei nu au voie să pronunţe acest nume pentru că nu l-au studiat. Asta e diferenţa dintre noi.

Credeţi că se vor concretiza aceste proiecte?

Din experienţa altor state rezultă că, până când guvernele nu au forţat prin legi trecerea la managementul eticii, de obicei în urma unor scandaluri, nu s-a întâmplat nimic. Acum, au apărut primele semnale, pentru că ne forţează Uniunea Europeană.

„Am dat Universităţii un ghid antiplagiat. Niciun răspuns“

Cum sunt rezolvate problemele astea în Universitate?

Există un început, dar care nu a fost bine gândit instituţional. Există aşa-zisul Comitet Etic, dar care se ocupă doar cu litigiile de natură morală care apar în universităţi. Apoi, mai sunt două instanţe ce au aceeaşi funcţie în universitate: Ombudsmanul şi Comisiile de Disciplină. Ar trebui să fim cam luxoşi din punct de vedere financiar să ţinem trei mirese de acelaşi fel. Totuşi, n-avem un Comitet Etic care să se ocupe de actualizarea codului etic! Cred că principala funcţie a Comisiilor ar trebui să fie elaborarea unui cod, apoi actualizarea lui permanentă, care e o muncă infernală şi constantă. Şi, în final, asigurarea training-urilor etice pentru personal, care la noi nu există. Să nu mai vorbesc despre crearea unui hotline securizat, astfel încât reclamanţii să se simtă confortabil dacă pârăsc pe cineva. În unele locuri din SUA, de pildă, asta e o instituţie în sine. Cu personal, cu rapoarte anuale. Acolo se face şi consultanţă morală.

Există un cod de etică.

Prima tentativă de a generaliza un cod de etică la noi a fost în urma unui ordin al ministrului. A fost anexat un model, proiect al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). Codul acela era făcut cu cap, însă când a ajuns în universităţi, fiecare a luat de acolo ce a vrut: cât mai scurt, cât mai ieftin. A ieşit un talmeş-balmeş: de pildă, într-o universitate, au luat o parte din cod şi nici n-au mai schimbat „SNSPA“. Asta arată dezinteresul total. Alţii au luat doar prima parte, care e mai abstractă, care vorbeşte doar despre o serie de valori. Alţii fac, în loc de codul etic, nişte rapoarte de activitate. Fiecare în legea lui. Toate astea ar trebui puse în mâna unor oameni care, totuşi, se pricep la aşa ceva.

Ce fel de lucruri ar reglementa un cod etic?

Noi nu ştim acum care sunt, într-o ierarhie corectă, principalele comportamente imorale cu riscuri care ne pot afecta imaginea, prestigiul, candidaţii, banii. Prima mişcare e un birou de etică. Apoi, primul lucru pe care ar trebui să-l comande directorul ar fi să facă o diagnoză etică a universităţii. Noi am făcut un ghid antiplagiat, l-am dat Comisiei de Etică acum trei luni. Dar nu avem niciun răspuns, deşi, ca să judeci cazuri de plagiat, îţi trebuie reglementări proprii şi efortul de a le face cunoscute prin training-uri etice. Sper să dea un semn de viaţă, totuşi.

Serate cu dezbateri etice

Ce faceţi aici, la Centru?

Avem în fiecare miercuri, la ora 18.00, la Facultatea de Filosofie, o seară de conferinţe. Un vorbitor, un critic al lui şi un moderator. E un laborator pentru toată lumea. Ne bucurăm să vină cât mai mulţi din afara Filosofiei, pentru că etica aplicată e o chestiune de multiple specializări. Noi nu ne putem ocupa de bioetică dacă n-avem specialişti în medicină. Altfel, ar fi o glumă. Am stabilit un acord-cadru cu un centru similar din Japonia, de la Universitatea Hokkaido, şi chiar am publicat două volume în colaborare cu ei. Dominanta a fost, însă, managementul eticii.

Activitatea aste e remunerată?

Nu, e sportivă. Intră în cadrul obligaţiilor noastre faţă de instituţie.

Cum se face văzut în afară Centrul?

Prin produsele acestea: cărţi, articole. Şi prin oferte de consultanţă pe bază de contract.

Cărţile sunt cam înspăimântătoare.

Trebuie să vă obişnuiţi cu ele. Dac-avem oameni speriaţi de cărţi nu facem treabă. Toată lumea se sperie de etică în instituţii pentru că e o restricţie suplimentară asociată cu sancţiuni. Dar cărţile? Mai e o spaimă care a generat o întreagă literatură: acolo unde s-au dus eticienii să instruiască, de pildă, medici, au sărit medicii ca arşi că nu înţeleg nimic, că ei nu trebuie să ştie etica lui Aristotel şi a lui Kant. Aveau şi ei dreptate, training-urile trebuie adaptate la public, dar până la urmă s-au obişnuit. Mulţi spun că au fost miraţi şi încântaţi să audă despre autonomia fiinţei umane, un concept străin lor, să stea împreună cu oameni de altă formaţie. Noi putem oferi asistenţă tehnică tuturor doritorilor: la preţuri rezonabile, putem să-i ajutăm să-şi construiască asemenea structuri de care au nevoie.

Etica relaţiilor sexuale şi a dragostei
Care sunt perspectivele de angajare ale absolvenţilor de Filosofie? Ce ies?
Cred că educaţia filosofică riguroasă face oameni mai apţi să se adapteze la o funcţie de conducere decât alte facultăţi. Am putea dovedi, de pildă, că Ministerul Educaţiei a fost mai bine condus de filosofi decât de ingineri. Mai ales decât inginerii constructori. Absolvenţii de Filosofie sunt mai maleabili, mai relativişti, cu simţul aproximării. Un student de la noi din facultate e învăţat să suporte criticile celorlalţi. Când ajungi pe o poziţie de conducere şi eşti criticat, nu trebuie să-l consideri pe critic duşmanul tău.

Ce produce Facultatea?

Dar celelalte facultăţi din Universitate ce produc?

De ce sunt suspecţi filologii

Păi, istoria – istorici, matematica – matematicieni.

Profesori produc. Cam asta e destinaţia de bază. Profesori de istorie, profesori de matematică. Asta face şi facultatea de Filosofie. În plus, cred că studenţii primesc o formaţie mai echilibrată decât în alte locuri. Pe filologi îi suspectez că, fiind foarte branşaţi pe produsele lor, asimilează tacit un dispreţ faţă de tehnicieni şi faţă de oamenii de ştiinţă. Filosofii sunt învăţaţi să-i respecte pentru că studiază şi cazul lor (de exemplu, statutul lor moral). Sper să avem în curând în nomenclatorul de meserii funcţia de director cu probleme etice, etician, consultant moral.

Ce loc au educaţia morală şi filosofia în învăţământul preuniversitar?
Cred că filosofia este doar un moft dacă va fi făcută aşa cum a fost până acum. Cu altă programă şi cu alte ţeluri, ea s-ar putea dovedi utilă pentru perioada liceală. Eu văd asemenea lecţii în manuale frumos ilustrate: sunt adevărate  legile fizice din manualele de fizică sau sunt numai nişte instrumente pentru predicţii? În ce sens sunt adevărate? Altă discuţie: ce e ştiinţa ca tip de cunoaştere, comparativ cu cunoaşterea artistică? Ei învaţă papagaliceşte, mecanic, şi la română, şi la fizică. Reproduc mecanic. Poate arta nu e cunoaştere, e altceva, ce e? De la fizică  ei pleacă doar cu certitudini: asta e formula cutare, aşa se întâmplă acest fenomen. Dacă sunt doar soluţii temporare? Va veni Einstein şi va spune: „Dacă adoptăm alte supoziţii, altfel arată lumea. Dacă schimbăm ochelarii teoretici, altfel vedem lumea“. Tinerii de 17-18 ani trebuie să aibă un spaţiu în care să discute la alt nivel problemele lor. Despre dragoste, etica relaţiilor sexuale şi a dragostei. Asemenea teme nu se discută, ca şi cum ar trebui să ne fie ruşine că ne îndrăgostim, că facem sex. Lucrurile acestea trebuie demitizate, discutate. Nu cum să facă sex, dar problema semnificaţiei acestui tip de relaţii specific umane cu care ar trebui să ne mândrim. Nu metafizica reprezintă obsesia lor la 18 ani. Profesorii zic: „Nu se poate să nu avem în manual puţină metafizică“. De ce?, întreb eu. Elevii de 17 ani nu sunt urmăriţi de metafizică, dar sunt urmăriţi zilnic de problemele dragostei, ale moralei calculatorului, ale evoluţiei speciei umane etc. Şi cum să faci metafizica lui Kant în două pagini de manual? E absurd. Prietenia sau pornografia pe internet sunt „expertiza“ lor. Ca şi întrebarea dacă jocurile pe calculator conţin elemente morale.

http://adevarul.ro/educatie/universitar/Scoala-leadership-1_52619026c7b855ff56521da4/index.html

Şcoala de Leadership

Iolanda Babău, coordonatoarea proiectului, ne spune că “scopul nostru este acela de a facilita interactiunea dintre studenti si companii care activează în diverse domenii de mare interes la ora actuală (IT, marketing, branding, resurse umane, finanţe) – INTACT Media Group, Nestle, ACCA şi Ortec, Allianz Tiriac, Colliers International, LIDL – cu scopul de a le oferi participanţilor şansa de a-şi construi o viziune clară asupra viitorului lor.”

Specialişti în domeniile amintite mai sus vor crea un mediu de învăţare interactiv, bazat pe secţiuni de “Q&A (questions& answers)”,” tips&tricks”, ”do’s and dont’s”, iar studenţii vor transforma teoria în practică. “Mi-am dat seama că, de fapt, tot ce am învăţat la facultate erau doar concepte teoretice şi nu aveam uşurinţa de a le aplica în exemple concrete”, ne destăinuie unul dintre foştii participanţi AIESEC Academy, ediţia din primăvară.

Un alt punct important al proiectului, deschis şi pentru cei care nu participă la workshop-uri, îl reprezintă conferinţa Leadership Talks. Dragoş Bucurenci, Amalia Sterescu, Doichiţa Zenoviov, Marius Ghenea, Duncan McGinley şi mulţi alţii vă aşteaptă timp de două zile să ascultaţi poveştile lor de succes, să aflaţi greutatea  creării unei afaceri în România sau care este drumul pe care trebuie să-l parcurgeţi după terminarea facultăţii, depinzând de aptitudinile voastre.

AIESEC Academy School of Leadership se va termina cu un study case organizat de către companiile partenere, în urma căruia participanţii vor fi selectaţi pentru un internship.

La întrebarea “de ce ar fi bine să vă înscrieţi?”, echipa AIESEC Academy School of Leadership răspunde: “Trebuie să profitaţi de aceste oportunităţi. Cu cât participaţi la mai multe evenimente de acest tip, cu atât veţi putea ajunge la anumite concluzii privind cariera voastră, veţi socializa şi schimba informaţii, veţi căpăta mai multă încredere în puterile voastre şi, poate, se va naşte acea idee care vă va ajuta să deveniţi LIDERI!”.

http://www.gandul.info/stiri/ministrul-mihnea-costoiu-populatia-va-fi-avertizata-in-timp-real-privind-producerea-unui-seism-printr-o-aplicatie-disponibila-pe-telefon-si-computer-dar-si-la-tv-si-radio-11543521

Ministrul Mihnea Costoiu: Populaţia va fi avertizată în timp real privind producerea unui seism, printr-o aplicaţie disponibilă pe telefon şi computer, dar şi la TV şi radio

Ministrul delegat Mihnea Costoiu a declarat duminică, pentru MEDIAFAX, că populaţia va fi avertizată în timp real, simultan cu autorităţile, cu privire la producerea unui cutremur, printr-o aplicaţie ce ar urma să fie disponibilă pe telefonul mobil şi pe computer, prin internet.

Potrivit lui Costoiu, în prezent, o echipă de specialişti în software lucrează pentru realizarea aplicaţiei care va fi oferită populaţiei de către Guvern şi, totodată, se poartă negocieri cu diferite companii, cum ar fi cele de telefonie, în vederea implementării acesteia.

„Ne dorim ca, pentru populaţie, aplicaţia să fie gratuită, iar mesajele de avertizare să fie transmise, simultan, şi la TV şi la radio”, a mai spus ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare şi dezvoltare tehnologică.

Practic, aplicaţia va oferi populaţiei informaţii privind iminenţa producerii unui cutremur care sunt destinate, în prezent, doar autorităţilor, prin Centrul de alarmare de la Institutul Naţional pentru Fizica Pământului de la Măgurele.

Potrivit specialiştilor, din momentul primirii unei astfel de alerte, beneficiarul are la dispoziţie un interval de câteva zeci de secunde pentru a reacţiona.

Mesajele ce vor ajunge inclusiv la populaţie vor anunţa seisme de magnitudine importantă, respectiv de minimum 5-6 grade pe scara Richter.

În acest context, Costoiu a subliniat importanţa educării populaţiei în privinţa modului de reacţie la cutremur. „Degeaba avem aplicaţia dacă nu ştim cum să folosim informaţiile. Toată lumea trebuie să ştie, de pildă, că nu e bine să fugi pe scări în cazul unui seism”, a explicat ministrul.

La începutul lunii octombrie, Mihnea Costoiu a vizitat Japan Meteorological Agency, instituţie specializată în studierea fenomenelor meteorologice din Japonia, cu predilecţie a celor seismice şi vulcanice, şi implementarea de soluţii tehnice privind avertizarea populaţiei cu privire la posibilitatea producerii unor cataclisme.

Costoiu a apreciat programele de educaţie a populaţiei derulate de Japonia, precum şi sistemele de alertare prezentate de experţii niponi, exprimându-şi dorinţa ca acestea să fie adoptate ca exemple de bună practică în ţară noastră, propunerea de colaborare fiind agreată.

La 6 octombrie, în Vrancea, zona cea mai activă din punct de vedere seismic din România, s-a produs un cutremur de 5,5 grade pe scara Richter, cel mai mare din ultimii patru ani.

http://www.puterea.ro/dezvaluiri/psihologul-simona-trifu-conferentiar-fara-articole-stiintifice-si-lector-pe-munca-copiilor-80017.html

CAMPANIILE PUTEREA. Psihologul Simona Trifu, conferenţiar fără articole ştiinţifice şi lector pe munca copiilor

Ziarul PUTEREA continuă campania de demascare a imposturii din sistemul de educaţie românesc – un sistem guvernat de plagiate pe bandă rulantă şi falsuri în acte. Aceste mârşăvii reprezintă pentru multe cadre didactice o posibilitate de ascensiune rapidă, dar nemeritată, în carieră. Este şi cazul medicului Simona Trifu, psihiatru la Spitalul Obregia din Bucureşti şi totodată absolventă de Psihologie, care a reuşit să câştige, în 2009, postul de conferenţiar la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie, fără a avea nici minimul de articole ştiinţifice impuse de lege. Ascensiunea psihologului a fost posibilă şi datorită muncii celor doi copii ai săi care, deşi minori, au trebuit să meargă prin spitale, să stea de vorbă cu persoane cu boli psihice pentru a realiza studiile de caz necesare carierei mamei.

Ascensiunea profesională a cunoscutului psiholog a continuat doi ani mai târziu, prin ocuparea postului de şef de lucrări la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”. Din păcate, la o simplă lectură, portofoliul său academic conţine o carte presărată cu remarci dezinhibate despre sexualitate şi adulter, respectiv „Cuplul – o entitate veche ca Biblia însăşi” – Editura Viaţa Medicală Românească, 2002; o colecţie de articole publicate în ziarul ”Cuvântul Liber Giurgiu” (gazetă care în nici un caz nu se regăseşte pe lista publicaţiilor ştiinţifice de nivel mondial), precum şi un alt volum – „Cazuri clinice de psihiatrie. Explicaţii psihodinamice şi psihologice complexe” – Editura Universitară, 2010 (coautor Camelia Petcu), pentru care „scribi” au fost chiar copiii doctoriţei/cadru universitar.

Contact cu cazuri psihiatrice grave

Gravitatea situaţiei nu rezidă în munca unor copii de 12, respectiv 13 ani, la construirea CV-ului mamei lor, ci în faptul că aceşti copii au fost puşi să scrie despre cazuri psihiatrice grave, despre bolnavi în episod psihotic acut, furioşi, care nu numai că i-au tulburat sufleteşte, dar care puteau atenta la viaţa şi la securitatea lor. Aceste lucruri ar fi trebuit să fie cunoscute de mama lor, care este în acelaşi timp psihiatru şi psiholog clinician şi mai face şi parte din conducerea Colegiului Psihologilor!

În momentul publicării cărţii “Cazuri clinice de psihiatrie. Explicaţii psihodinamice şi psihologice complexe”, Simona Trifu era conferenţiar la Universitatea Bucureşti şi pe cale să devină atât director medical al Spitalului Obregia, cât şi lector universitar la UMF „Carol Davila”.

Durere şi traume sufleteşti

Pentru a scrie la cartea mamei lor, fetiţele au fost introduse în lumea mutilantă a schizofreniei şi au intervievat pacienţi în episod psihotic acut (după cum reiese din prefaţă şi din studiul de caz semnate de cei doi minori). Lucrul este cu atât mai înfiorător cu cât, atunci când a analizat această carte, şeful catedrei de psihiatrie a UMF, Dan Prelipceanu, n-a ţinut cont de faptul că în ţările civilizate traumatizarea copiilor, prin expunere la boala psihică, este interzisă prin lege. Mai mult, acest lucru grav se poate solda cu retragerea custodiei asupra copiilor abuzaţi psihologic. Pericolul la care au fost expuşi copii reiese chiar din fragmentul scris de fetiţa de 12 ani în cartea mamei: pacienta „imediat cum a ieşit din adolescenţă a început să audă voci”, iar la momentul examinării reacţiona „cu furie”, înfăţişând „interpretativitate delirantă şi ideaţie de persecuţie şi prejudiciu”, „dezorganizare în gândire”.

Fiica cea mare a Simonei Trifu avea 13 ani în momentul publicării volumului. Copilul mărturiseşte că a fost expus contactului cu psihoticii, care i-au provocat traume puternice. „Aş vrea să vă împărtăşesc şi vouă – celor mulţi şi fericiţi că sunteţi normali – impresiile pe care le-am trăit în această vară, la întâlnirea cu oameni ce au sufletul şi mintea bolnave, oameni pe care noi îi numim nebuni. Printre primele lucruri pe care le-am aflat a fost că acest cuvânt doare. (…) Am cunoscut-o pe Carmen, o pacientă adevărată, pe care mi-aş fi dorit mult să o ajut. (…) Am înţeles în această vară că a fi psihotic înseamnă a trăi murind în fiecare clipă, nemaireuşind să descifrezi care este realitatea, a dansa nemişcat un dans fără nume, a pleca rămânând în acelaşi destin!”.

La rândul ei, cealaltă fetiţă a doamnei Trifu, în vârstă de aproape 12 ani, comentează doct cazul unei paciente schizofrene, pe care o examinase personal. Limbajul este cel al unui academician, nu cel al unui copil de 12 ani. „Deşi Ioana are doar 31 de ani, ea suferă de diabet insulino-dependent de 6 ani. (…) Este dezorganizată în gândire, fiind considerată un caz psihiatric cronic, pentru care medicii nu îşi pun mari speranţe. (…) I se dau medicamente, care îi par că «îi iau din această lume», fără a-i da altceva în schimb; Ioana nu plânge, ci ne aruncă în faţă cu furie: «Mi s-a luat totul. Şi soţul, şi nunta»”.

Copilul doamnei Trifu concluzionează acest caz grav cu maturitatea specifică unui adult: „Prezintă interpretativitate delirantă şi ideaţie de persecuţie şi prejudiciu. Are inversiune afectivă faţă de propria mamă cu care probabil se află în rivalitate şi crede că «mama nu este mama», cum li se întâmplă multor pacienţi schizofreni, la care ruptura Eului este evidentă”.

Şi-au pus viaţa în pericol

Laurenţiu Dincă, doctor în ştiinţe medicale şi psihiatru cu vechime la Spitalul din Voila, unde sunt internaţi unii dintre cei mai periculoşi pacienţi din ţară, consideră că această idee a mamei de a trimite copiii în spital este absolut neavenită şi bizară. Specialistul spune că persoanele nepricepute, cum sunt aceşti copii, nu ar trebui să intervină într-un domeniu în care trebuie să ai un bagaj imens de cunoştinţe. „Intervenţia unor necunoscuţi într-un domeniu atât de dramatic este neavenită. Ce să vadă nişte copii într-un spital de psihiatrie? Ştim că foarte multe din comportamentele tinerilor se formează pe bază de modele, deci ce model ar putea avea copiii în spital? Cred că şi-au pus viaţa în pericol, deoarece un bolnav agitat poate fi agresiv, cu halucinaţii, el poate să comită un act medico-legal. Din punct de vedere psihologic, intervievarea unui bolnav în episod acut psihotic este riscantă şi pentru specialişti cu experienţă”, concluzionează psihiatrul Laurenţiu Dincă pentru PUTEREA.

Fără articole ISI

În momentul în care a ajuns şef de lucrări la UMF “Carol Davila”, în 2011, Simona Trifu nu avea în portofoliu nici un articol ISI. Două articole ISI in extenso le-a publicat abia în 2012, urmate de două rezumate în volumele unor manifestări cotate ISI, publicate în 2012, respectiv 2013. Singura carte ca unic autor, „Cuplul – o entitate veche ca Biblia însăşi”, era la o editură neacreditată CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice). La momentul concursului din UMF, doamna Trifu afişa în palmaresul său doar câteva articole în reviste B+ (cotaţie naţională a revistelor). Totuşi, în fişa de verificare a criteriilor UMF (facsimil fişa verificare), candidata Trifu Simona Corina declara cu candoare, asumându-şi consecinţele faptelor sale, că are un articol ISI, deşi interogarea acestei baze de date nu arată acest lucru (facsimil articole ISI). Articolul era absolut obligatoriu pentru a promova concursul de şef de lucrări la catedra de psihiatrie a UMF. Ne întrebăm cum de comisiile de etică ale Colegiului Psihologilor (for care i-a acordat doamnei Trifu dreptul de liberă practică în psihologie), ale Universităţii Bucureşti, ale UMF “Carol Davila”, ale Spitalului Obregia şi ale Colegiului Medicilor, nu s-au sesizat până acum în acest caz flagrant, în care copiii au fost folosiţi drept ”cobai” în experimentul ştiinţific al mamei lor?

Minorul, protejat prin lege

Codul civil prevede, la art. 508, posibilitatea decăderii din drepturile părinteşti a părintelui care pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, conţine, la rândul ei, mai multe prevederi importante: „art. 89 – (1) Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului; art. 22 – (4) Copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi (…) în scopul de a obţine avantaje personale sau de a influenţa deciziile autorităţilor publice; art. 85 – (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă; art. 87 – (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o muncă ce comportă un risc potenţial sau care este susceptibilă (…) să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale”.

Interviurile clinice nu pot fi conduse decât de persoane specializate

Cunoscutul doctor în psihologie Mirela Zivari spune că în clinicile sau spitalele de psihiatrie nu au ce căuta copii de 12 şi 13 ani, motivul fiind lesne de înţeles. „Nu aş vrea să mă pronunţ, dar poate ar trebuie să se sesizeze autorităţile competente. Poate nu este vorba de aşa ceva şi acei copii au fost duşi de mamă în clinică pentru a se familiariza cu domeniul. E adevărat, este cam devreme, acest lucru ar putea fi făcut cel mai bine la vârsta liceului sau chiar a facultăţii, şi doar în cazul copiilor care vor să urmeze o carieră în domeniu. În ceea ce priveşte discuţiile cu persoanele bolnave, interviurile clinice nu pot fi luate decât de persoane specializate. Ce apare în carte nu sunt aprecieri pe care le poate face un copil de 12 ani, este greu ca un copil să aibă un asemenea limbaj”, este de părere psihologul Mirela Zivari.

Explicaţie: psihoticul în episod acut

Potrivit psihiatrilor şi psihologilor clinicieni, gradul de periculozitate socială al unui psihotic în episod acut, agitat, este foarte mare, motiv pentru care astfel de pacienţi sunt ţinuţi de obicei sub cheie (la izolare), în spitalele de psihiatrie. Abia după ce medicul psihiatru constată remisiunea tulburării, psihoticul se poate plimba prin curtea spitalului, sub supraveghere medicală. Pacientul agitat poate ataca prin surprindere, poate comite gesturi bizare la stimuli ambientali inofensivi pentru omul obişnuit. De exemplu, dacă i se pare că îl priveşti urât sau dacă nu vrei să-i dai o ţigară, el te poate ataca pe neaşteptate. Forţa bolnavilor în episod acut nu este un mit; există resorturi psihice încă neelucidate care pot conferi acestor pacienţi o putere de temut (de pildă, o bătrânică psihotică de 40 de kilograme poate sparge o uşă masivă). Multe crime ciudate sunt comise de către pacienţii în episod psihotic acut. Aceştia sunt consideraţi a fi lipsiţi de discernământ în raport cu faptele lor şi nu sunt închişi pentru crimele comise, ci internaţi în ospicii, uneori pe viaţă.

ROI: Copiii au interdicţie în spital

Regulamentul de Ordine Interioară a Spitalului Obregia prevede negru pe alb, la art. 18. al. 5), că este interzisă introducerea în spital, în timpul programului, ”a rudelor, prietenilor sau a altor persoane care nu sunt angajate ale Spitalului sau pacienţi”. Simona Trifu era doctoriţă în spital, deci copiii ei nu aveau ce căuta în unitate.

http://www.puterea.ro/economie/mugur-isarescu-doctor-honoris-causa-al-universitatii-politehnica-79947.html

Mugur Isărescu, Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnica

Guvernatorul Băncii Naţionale a României, acad. Mugur Isărescu, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnica din Bucureşti, în cadrul unei ceremonii desfăşurat în Amfiteatrul ”Radu Voinea” al prestigioasei instituţii.

Ecaterina Andronescu, preşedintele Senatului Universităţii Politehnica din Bucureşti, a afirmat că   Mugur Isărescu este unul dintre acei români care, aşa cum spunea Nicolae Titulescu, a susţinut interesele României printre acelea ale marilor puteri.

Isărescu a mărturisit că a vrut să se facă inginer, urmând regula din anii ’60, potrivit căreia cei mai deştepţi băieţi mergeau la Politehnică, la electronică, dar, influenţat de tatăl său, director de bancă pentru o perioadă, şi de mirajul străinătăţii din acea vreme, a ales să facă studii economice, transmite Agerpres.

Isărescu l-a elogiat pe acela care este cel mai cunoscut economist român în străinătate — Nicolae Manoilescu, de profesie inginer, fost cadru didactic al Politehnicii, fiind îndelung aplaudat de cei prezenţi.

“A murit dramatic în închisorile comuniste. Merită să-l omagiem pe acest om, cu atât mai mult cu cât în Brazilia, unde a realizat industrializarea, o stradă îi poartă numele, în vreme ce în România este puţin cunoscut”, a spus guvernatorul BNR. El şi-a exprimat credinţa în forţa instituţiilor în economia unei ţări.

“Cred în pieţe, dar la fel de mult în puterea instituţiilor. Nu în birocraţie, ci în instituţii”, a subliniat Isărescu, pentru care “totul începe cu şcoala şi se termină cu şcoala”.

În opinia guvernatorului BNR, “noi, românii, facem economie de piaţă pentru că acesta este drumul nostru, nu pentru că ne spune cineva”.

“Suntem la începutul unui ciclu lung, nu doar România, ci întreaga lume. Suntem la începutul unor inovaţii tehnologice revoluţionare”, a spus Isărescu, vorbind despre ciclurile economice şi evoluţia acestora pe termen scurt şi mediu.