PREUNIVERSITAR

PROIECT Cursuri de prim ajutor pentru elevii din 12 şcoli din Bucureşti

Începând din luna decembrie, elevii din 12 şcoli din Bucureşti vor învăţa câte o oră pe săptămână noţiuni de educaţie medicală, de prim ajutor, de prevenire a afecţiunilor transmisibile, ce să facă în caz de cutremur, inundaţii sau incendiu, de ce sunt nocive drogurile, alcoolul şi tutunul, când şi de ce se utilizează apelul telefonic la 112.

Proiectul pilot se implementează momentan numai pentru clasele I-VIII şi se vor ţine practic în câte o clasă din două şcoli din fiecare sector. Cursurile sunt predate de specialişti medicali (doctori şi asistenţi) angajaţi ai Serviciul de Ambulanţă din Bucureşti sau voluntari de la Societatea de Salvare Bucureşti.

„Toţi sunt instructori pregătiţi. În momentul de faţă am avem 12 medici şi asistenţi medicali implicaţi, dar numărul lor va fi mai mare în timp”, a explicat Alis Grasu, şefa Serviciului de Ambulanţă din Bucureşti, la o conferinţă de presă de luni, despre această iniţiativă sprijinită de Serviciul de Ambulanţă Bucureşti Ilfov, Consiliul Naţional Român de Resuscitare şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB).

300 de elevi instruiţi

Practic, în total este vorba de aproximativ 300 de elevi bucureşteni care învaţă anul acesta, începând din luna decembrie, noţiuni de prim-ajutor, iar de la anul ar putea fi implicate în proiect câte 10 şcoli din fiecare sector.

Elevii vor face simulări de situaţii de urgenţă, iar evaluarea se va face cu ajutorul unor concusruri în care vor exista şi premii pentru câştigători. Elevii nu vor primi note la aceste ore.

Ei vor utiliza şi un manual auxiliar: ghidul de educaţie medicală şi prim ajutor „Sunt primul ajutor – SPA Junior!”.

Secretarul de Stat Raed Arafat, fondatorul serviciilor de ambulanţă SMURD, autor moral al proiectului spune că instruirea copiilor se poate face în mai multe etape.

„Pe copilul mic nu poţi să-l înveţi masajul cardiac, dar poţi să-l înveţi cum să anunţe 112 şi ce să zică – deja e o parte de prim-ajutor; anul următor învaţă cum să recunoască stopul cardiac şi cum să oprească o hemoragie, astfel încât, atunci când termină şcoala să fie instruit complet pe toate aspectele de prim-ajutor de bază”, a spus Arafat.

Ce vor învăţa elevii la orele de prim ajutor:

• însuşirea teoretică a noţiunilor de educaţie medicală şi de prim ajutor de către grupuri de elevi din şcoli desemnate ca „centre pilot” din Bucureşti
• însuşirea noţiunilor de prevenire a afecţiunilor transmisibile
• prezentarea noţiunillor privind modul de organizare, funcţionare şi utilizare a Sistemului Naţional Unic pentru Apel de Urgenţă 112
• însuşirea noţiunilor de prevenire a accidentelor casnice, şcolare şi rutiere
• conştientizarea obiceiurilor cu mare risc: droguri tutun, alcool
• conştientizarea importanţei donării voluntare de sânge
• prevenirea situaţiilor de urgenţă în şcoli şi în afara lor: cutremur, incendiu, furtună, inundaţie, caniculă

28% dintre apelurile la 112 sunt false

Coordonatorii proiectului spun că motivul pentru care au vrut să includă în curs predarea noţiunilor de utilizare a numărului pentru apelurile de urgenţă este fiindcă 28% dintre apelurile făcute la 112 sunt false.

„Toţi ne dorim ca beneficiarii, care sunt de fapt copiii noştri, să ştie să reacţioneze în situaţii critice, să ştie să se salveze singuri în situaţii de urgenţă şi să cunoască cât mai multe noţiuni despre ceea ce înseamnă de fapt sănătatea lor. Este uşor să blamăm două sisteme, cel de învăţământ şi cel de sănătate, dar este foarte greu să facem ceva prin care să schimbăm ceea ce nu funcţionează corespunzător în prezent”, au spus iniţiatorii proiectului.

Şcolile implicate în proiect anul acesta:

Sector 1 – Şcoala Gimnazială „Pia Brătianu”, Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuţă”

Sector 2 – Liceul Teoretic Ady Endre, Şcoala Gimnazială nr. 28

Sector 3 – Şcoala Gimnazială federico Garcia Lorca, Şcoala Gimnazială nr. 92

Sector 4 – Şcoala Gimnazială nr. 129, Şcoala Gimnazială „Eremia Grigorescu”

Sector 5 – Şcoala Gimnazială nr. 188, Şcoala Gimnazială nr. 150

Sector 6 – Şcoala Gimnazială nr. 164, Colegiul Naţional Elena Cuza.

Sursa: Adevarul.ro

Intrarom va furniza Ministerului Educaţiei servicii IT de 18,5 milioane lei

Intrarom va furniza Ministerului Educaţiei servicii IT pentru desfăşurarea mai multor programe ale instituţiei, valoarea contractului ridicându-se la 18,5 milioane de lei, TVA inclusă (4,2 milioane euro) pentru o perioadă de 13 luni. Contractul a fost atribuit în urmă cu o săptămână, potrivit Mediafax.

Prin anunţul de participare, publicat în 20 aprilie, valoarea proiectul a fost estimată la 20 milioane de lei, TVA inclusă. Oferta a fost depusă în asociere cu Siveco România şi Power Net Consulting SRL.

La licitaţie s-au mai înscris UTI Grup, S&T România şi consorţiul format din Insoft Development&Consulting, Insoft Application şi Romsys.

Serviciile IT vor fi utilizate într-o platformă metodologică şi informatică pentru organizarea şi desfăşurarea programelor „Admiterea în învăţământul liceal de stat”, „Bacalaureat”, „Certificare a calificării profesionale”, „Mişcarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar – Titularizarea”, „Euro 200″ şi „Bani de liceu” din sistemul educaţional preuniversitar.

Platformă nouă pentru examenele de pe edu.ro

„Obiectivul general al proiectului îl constituie eficientizarea structurii şi proceselor necesare pentru organizarea şi derularea examenelor naţionale de admitere în licee, bacalaureat, mişcarea personalului didactic şi acordarea ajutoarelor financiare în sistemul de învăţământ, prin dezvoltarea, pilotarea şi implementarea unui cadru metodologic integrat şi a unei platforme informatice la nivel naţional în sistemul educaţional”, se arată în anunţul de participare al licitaţiei.

Finanţarea proiectului va fi asigurată din fonduri europene. 

Intrarom a fost înfiinţată în anul 1993 şi este subsidiara Intracom Group din Grecia, unul dintre cei mai importanţi furnizori de soluţii IT&C din sud-estul Europei.

În 2012, compania a raportat o cifră de afaceri de aproximativ 191 milioane de lei, în regres cu 13% faţă de anul precedent, iar profitul net a coborât de la 1,4 milioane de lei la puţin peste 250.000 de lei.

Sursa: Adevarul.ro

VIDEO Elev desfigurat în bătaie de un coleg mai mare, în faţa unei şcoli din Buzău

Scandal la o şcoală din Buzău, după ce un adolescent a fost bătut cu bestialitate de un coleg. Evenimentul s-a produs în centrul oraşului, chiar în faţa unităţii de învăţământ. În urma loviturilor încasate, victima a fost internată de urgenţă la spital, cu nasul spart şi ochii umflaţi.

Altercaţia s-a produs imediat după terminarea orelor de curs, chiar în faţa şcolii. Victima, elev în clasa a şaptea, a fost aşteptată de un coleg mai mare cu un an, care a vrut să se răzbune pentru că i-a furat iubita. „A zis că m-am luat de prietena lui, apoi că l-am înjurat dar cred că este invidios că îi place fetei de mine”, a declarat băiatul bătut.

Martori la bătaie au fost colegii victimei dar şi mai mulţi trecători, care i-au acordat primul ajutor adoloescentului. „Băiatul meu putea să moară. A picat inconştient pe beton şi s-a lovit rău la cap. L-a lovit cu ceva dur în nas şi a sângerat abundent.Voi face plângere la poliţie pentru că vreau să mi se facă dreptate”, a declarat Cornelia Burcău, mama victimei.

În urma bătăii încasate, băiatul de 13 ani a ajuns la spital cu răni la faţă. ”În urma loviturilor primite, pacientul a suferit o fractură de piramidă nazală şi a fost operat de urgenţă, în prezent starea lui fiind bună”, a declarat Adriana Bratosin, purtător de cuvânt la Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău

Directoarea Şcolii nr. 5 susţine că în cazul elevului bătăuş se vor lua măsuri. „Vom  lua măsuri drastice în urma acestui incident. Elevul deja a fost atenţionat cu mustrare şi se va aplica scăderea notei la purtare”, a declarat Mihaela Chiriac, directorul Şcolii nr. 5 din Buzău.

Chiar dacă ambii elevi aparţin Şcolii nr. 5, conducerea unităţii de învăţământ consideră că este scutită de orice responsabilitate în acest caz, deoarece incidentul nu s-a produs în interiorul şcolii.

Sursa: Adevarul.ro

A murit profesoara Maria Sterea

Profesoara de biologie de la Şcoala „Ştefan cel Mare” fusese diagnosticată cu leucemie acută mieloblastică M4 şi a fost internată mult timp la un spital din Capitală.

Şcoala „Ştefan cel Mare” din Focşani este în doliu, după ce una dintre cele mai îndrăgite  profesoare din Vrancea, Maria Sterea, în vârstă de 56 de ani, a pierdut definitiv lupta cu viaţa.

Inima Mariei Sterea a încetat să mai bată azi noapte, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, după o suferinţă îndelungată. Maria Sterea fusese diagnosticată la începutul anului cu leucemie acută mieloblastică M4 şi s-a aflat mult timp sub tratament.

La un moment dat, semnele însănătoşirii erau pozitive,  dar boala a revenit cu o putere şi mai mare şi a fost necesar internarea sa la Spitalul Fundeni.

Maria Sterea a deţinut mai mulţi ani funcţia de inspector şcolar de biologie şi a fost purtător de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Vrancea în timpul mandatului inspectorului general Dănuţ Popoiu

Trupul neînsufleţil al profesoarei Maria Sterea va fi adus marţi de la Bucureşti şi înmormântarea va avea loc cel mai probabil miercuri. Colectivul Şcolii „Ştefan cel Mare” se va ocupa împreună cu cei doi copii ai Mariei Sterea de funeralii.

Sursa; Adevarul.ro

Ghid de educație medicală și de prim ajutor adresat elevilor din clasele I-VIII

Elevii din 12 școli bucureștene vor putea participa la cursuri de educație medicală și de prim ajutor și vor putea beneficia de Ghidul „Sunt primul ajutor! SPA junior” lansat luni, care cuprinde noțiuni de igienă, alimentație, anatomie, prevenirea accidentelor, prevenirea situațiilor de urgență și prim ajutor.
„Începem să explicăm noțiuni elementare de igienă și apoi trecem la cele mai complexe, precum acordarea primului ajutor”, a declarat autorul ghidului Mihaela Arion, citată de Agerpres.

Ea a precizat că în câteva zile programul va începe să fie derulat și în școlile din Cluj.
Coordonatorul Serviciului de Ambulanță București Ilfov Alis Grasu a afirmat că proiectul este unul pentru implementarea educației medicale și acordarea primului ajutor în școli.

„Participă 12 școli, câte două din fiecare sector. Un lucru important este să dezvoltăm la copii empatie, grija față de aproape, de a-i acorda primul ajutor. Aceste cursuri se vor derula pe module, vor fi atât activități practice cât și teorie. Se va insista și pe ceea ce trebuie să spună copiii când vor apela serviciul 112. Se lucrează pe bază de voluntariat, în prezent fiind implicați 12 instructori, medici și asistente de la SABIF și de la Societatea de Salvare București, dar numărul acestora va crește. O oră pe săptămână ne-am gândit, dar luăm în calcul în funcție de programul copiilor și al cadrelor didactice și să fie două ore la două săptămâni. Va începe la 1 decembrie după ce vor fi trimise în școli ghidurile. Proiectul pilot va fi derulat pe tot parcursul anului acesta școlar”, a precizat Alis Grasu.
Prezent la evenimentul de lansare, directorul STS Marcel Opriș a spus că inițiativa este una extraordinară și a subliniat importanța serviciului de urgență 112.
„Inițiativa de a începe cu omuleții mi se pare extrem de valoroasă, mai ales că sunt mulți participanți. Este foarte important să fie folosit acest tezaur serviciu 112. Aproape că nu este săptămână când clase de elevi vizitează STS pentru a vedea cum funcționează serviciul 112”, a spus Opriș.

Inspectorul în cadrul IȘMB Diana Melnic a precizat că ghidul va fi distribuit gratuit în cele 12 școli pilot și a susținut că acesta este auxiliar pentru clasele I-VIII pentru că își propune multe activități de formare și informare.
„Nemulțumirea este că avem doar 12 școli, însă la anul se va extinde și vor fi implicate câte 10 școli din fiecare sector. Nu se vor da note”, a spus Melnic.

Sursa: Curentul.ro

Povestea ROMANȚATĂ a celui mai frumos CUPLU de MATEMATICIENI români

Laurențiu și Maria Elena Panaitopol sunt doi matematicieni români considerați adevărate somități în domeniu, a căror poveste de iubire continuă și dincolo de moarte.

În memoria soțului său răpus acum cinci ani de cancer, dascălul organizează anual, la București, un concurs național de matematică care-i poartă numele și își pune la bătaie toate economiile ca să asigure premiile copiilor. De dragul profesorului Panaitopol, “creierul” din spatele problemelor originale date la olimpiadele naționale și internaționale de profil, sute de dascăli voluntari susțin din umbră întregul proiect.

Citiţi astăzi, numai în ediţia tipărită a ziarului „Evenimentul zilei”, povestea plină de sensibilitate a unui cuplu de profesori care au dat țării generații întregi de olimpici, dar și gestul suprem pe care Maria E. Panaitopol vrea să îl facă pentru a asigura continuitatea concursului organizat în memoria soțului său.

Sursa: Evz.ro

Ministerul Educației dă drumul licitației de proiecte pentru manualele de clasa întâi și a doua

Ministerul Educaţiei Naţionale va lansa vineri sesiunea de evaluare şi licitaţia proiectelor de manuale şcolare pentru clasele I şi a II-a, potrivit calendarului privind asigurarea cu manuale şcolare pentru aceste clase în anul şcolar 2014-2015.

Potrivit calendarului, tot pe 22 noiembrie va fi aprobată prin ordin al ministrului Educaţiei Naţionale Metodologia privind evaluarea/reevaluarea, aprobarea, achiziţionarea şi gestiunea manualelor şcolare în învăţământul preuniversitar.

Între 23 noiembrie 2013 -23 aprilie 2014 vor fi elaborate proiectele de manuale şcolare pentru clasele I şi a II-a, în variantă tipărită, însoţită de forma electronică a acestora. 25 aprilie 2014 este termenul limită pentru depunerea de către ofertanţi la CNEE a următoarelor documente: proiectul de manual şcolar în conformitate cu prevederile metodologiei, în forma precizată prin specificaţiile tehnice, oferta de preţ corespunzătoare proiectelor de manuale şcolare elaborate pentru învăţământul obligatoriu, acte/documente prin care se atestă capacitatea de realizare şi distribuţie a manualelor şcolare.

Desfăşurarea sesiunii de evaluare a calităţii proiectelor de manuale şcolare pentru clasele I şi a II-a se va face între 5 şi 20 mai 2014 iar până pe 29 mai se vor face evaluarea preţului pentru proiectele de manuale şcolare elaborate pentru clasele I şi a II-a şi comunicarea rezultatului licitaţiei.

Derularea procesului de consultare de către cadrele didactice a manualelor aprobate şi comunicarea către inspectoratele şcolare a listei manualelor şcolare selectate pentru a fi utilizate în clasele I şi a II-a va avea loc între 1 şi 11 iulie anul viitor iar între 14 şi 25 iulie va avea loc centralizarea de către inspectoratele şcolare a comenzilor şi contractarea manualelor şcolare.

Între 28 iulie şi 22 august 2014 va fi realizat tirajul de manuale şcolare pentru clasele I şi a II-a iar în perioada 25 august – 5 septembrie 2014 va fi livrat tirajul de manuale şcolare pentru aceste clase. Începând cu anul şcolar 2013/2014, Ministerul Educaţiei Naţionale va asigura elevilor claselor I şi a II-a următoarele manuale noi: Comunicare în limba română, Comunicare în limba maternă, Matematică şi explorarea mediului, Limba modernă, Religie.

Sursa: Evz.ro

PREMIERĂ. După DOUĂ SECOLE, limba română va fi predată unui GRUP SPECIAL de elevi

Circa o mie de elevi din Valea Timocului vor beneficia de azi înainte de cursuri de limba română și speră ca în viitorul apropiat să primească și manuale. Decizia reprezintă cea mai mare victorie a românilor din Serbia.

S-au strâns în jur de 200 de ani în care etnicii români din ţara vecină şi-au tot cerut drepturile, astfel că măsura introducerii limbii române în școli a fost primită cu mare bucurie, scrie site-ul stiri.tvr.ro.

Reprezentanţii românilor din Serbia speră că lucrurile vor evolua treptat, iar copiii vor primi și manuale corespunzătoare. Momentan, prezența elevilor la aceste cursuri nu este obligatorie și nici nu se dau note.

Aproximtiv 150 de copii ai etnicilor români din Serbia studiază la facultăţi din România, cei mai mulţi la Craiova, cu burse oferite de statul român.

Sursa: Evz.ro

Cristian Preda a vorbit în Parlamentul European despre subfinanțarea învățământului

Fostul membru PDL a criticat nerespectarea pactului național pentru educație, document care prevede finanțarea cu 6% a învățământului din România.

Parlamentarul european Cristian Preda a tras luni seară un semnal de alarmă în plenul Parlamentului European (PE) reunit la Strasbourg asupra a ceea ce a numit „subfinanțarea cronică” a învățământului românesc.

„Învățământul e un domeniu cu o subfinanțare cronică în România, între 3 și 4 procente din PIB. ‘Școala e săracă și profesorii mor de foame’, iata fraza rostită cel mai frecvent despre educația din țara mea”, a declarat Preda într-o intervenție din cadrul discursurilor de un minut.

Fostul consilier al președintelui Traian Băsescu a reamintit că acum cinci ani, la inițiativa Președinției, toate partidele politice din Parlamentul României au semnat un pact național pentru educație. Conform documentelui, în fiecare an urma să fie alocat 6% din PIB pentru educație.

Preda a afirmat că nici un Guvern al României nu respectat angajamentul luat atunci. În privința guvernării Uniunii Social-Liberale, el a cerut liberalilor și social-democraților să respecte pactul național pentru educație sau să își dea demisia pentru încălcarea sa.

„Săptămâna trecută, străzile Bucureștiului au fost inundate de profesorii care au ținut să reamintească prevederile pactului. ‘Fără educație nu există nație’” au spus ei. Nici viitor în Europa, aș adăuga eu. Cer guvernului USL să dea satisfacție dascălilor români. Dacă nu, să plece”, a mai spus parlamentarul european.

Sursa: Puterea.ro

PREMIERĂ. „Matei, copil miner“, un nou film despre realităţile tranziţiei

Copiii căpşunarilor, „orfanii” economiei româneşti

În weekendul care urmează va intra în cinematografe „Matei, copil miner“, primul lungmetraj de ficţiune al regizoarei Alexandra Gulea. Filmul spune povestea tristă a unui copil din Valea Jiului ai cărui părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Iar personajul principal este interpretat chiar de un copil din Valea Jiului, pe nume Alexandru Czuli.

Povestea este foarte asemănătoare cu cea a miilor de puşti ai căror părinţi au luat calea exilului tocmai pentru a le construi copiilor lor o viaţă mai bună. Din păcate, traumele micuţilor rămaşi acasă de cele mai multe ori nu justifică sacrificiul făcut de părinţi.

Matei are 11 ani şi locuieşte împreună cu bunicul lui în Valea Jiului, părinţii fiind plecaţi la muncă în Italia. Între copil şi bunic se dezvoltă o relaţie de profundă complicitate. În urma unui incident, Matei este exmatriculat din şcoală, spre disperarea bunicului, care reacţionează violent. Copilul fuge de acasă. Peregrinările lui singuratice se transformă într-un traseu iniţiatic. Filmul tratează tema pierderii înainte de vreme a copilăriei şi a confruntării cu duritatea vieţii.

Copiii nimănui

Alexandra Gulea a mărturisit care este povestea din spatele poveştii: “La sfârşitul anilor ‘90, când copiii străzii erau o prezenţă care mă atingea în mod acut, aflându-mă la o filmare în Gara de Nord, am căutat un copil care să apară în filmul res­pectiv. După un joc de-a v-aţi ascunselea, m-am împrietenit cu Ionel. Avea 9 ani şi fugise de acasă. Era un copil de miner din Valea Jiului.(…) Când am luat decizia de a scrie un film de ficţiune am simţit nevoia să îl concep ca pe un soi de confesiune. Trebuia să încep cu copilăria, iar experienţa morţii ca punct de ruptură să devină o temă centrală.”

Producătorul Thomas Ciulei spune despre ”Matei, copil miner”, care a fost filmat în 36 de zile în Uricani şi-n Bucureşti: “Mă bucură foarte mult că acest film a ajuns în sfârşit pe ecranele cinematografelor. O producţie care a durat 4 ani şi care a strâns 10 coproducători şi cofinanţatori este mereu un test de răbdare şi perseverenţă din partea tuturor. Tematizarea problemei sociale a copiilor care cresc fără părinţi atinge un nerv dureros al realităţii româneşti. Speranţa mea este ca filmul să aducă în discuţia publică această situaţie care poate avea consecinţe grave la nivelul societăţii noastre”.

„Matei, copil miner” a fost nominalizat la „Big Screen Award” 2013, la IFF Rotterdam. La Pesaro IFF of New Cinema, filmul a primit Marele Premiu „Lino Micciché” şi premiul „Young Critics Award”, Italia, 2013. De asemenea, lungmetrajul produs de Thomas Ciulei a luat Marele Premiu la Festivalul Interna­ţional al Producătorilor Regiofun de la Katowice.

Regizoarea

Alexandra Gulea s-a născut la Bucureşti, în 1970. În 1990, studiază în cadrul Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, iar în 1997 a absolvit “cum laude” cursurile “École Nationale Supérieure des Beaux Arts” din Paris.
În anul 2000 semnează un prim scurtmetraj, „Anonim”, film care obţine mai multe premii în festivaluri: FFF Bayern, Münich Documentary Film Festival, Minority Prize Mediawave, Györ (Ungaria). Filmul participă şi în competiţia internaţională a Oberhausen Festival din Germania, cel mai vechi festival de scurtmetraje din lume, fondat în 1954. Al doilea său scurtmetraj, ”The fourth wall”, este selecţionat în cadrul aceluiaşi festival, un an mai târziu.

În 2003, serialul pentru televiziune „Hacker”, regizat de Alexandra Gulea şi Stere Gulea, primeşte premiul APTR pentru cea mai bună ficţiune. Un an mai târziu apare documentarul „Dumnezeu la saxofon, dracu’ la vioară”, care participă la numeroase festivaluri. Un alt scurtmetraj, „Azi eram frumoasă, jună”, apare în 2007.

Sursa: Romanialibera.ro

UNIVERSITAR

Singurul profesor român nominalizat printre cei mai buni dascăli ai lumii: „Memoria computerului nu ne scuteşte de învăţare”

Ioan Aurel Pop (58 de ani), rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca, care a fost selectat într-un top al celor mai buni 14 dascăli ai lumii, de către Universitatea Oklahoma Outreach, a explicat cum a reuşit să ajungă dintr-un sistem educativ subfinanţat în elita profesorilor. El crede că un profesor bun este un comunicator înnăscut, dar şi un om cult, un as în specialitatea sa şi cu orizonturi largi de cunoaştere, în acelaşi timp.

Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB), academicianul Ioan-Aurel Pop (58 de ani), va primi, marţi, în Florida, din partea Universităţii Oklahoma Outreach (SUA), instituţie din Top Shanghai 500, distincţia prin care este inclus în „The International Adult and Continuing Education Hall of Fame”, un top al celor mai buni profesori din lume în 2013. Distincţia i se acordă pentru cărţile şi studiile ştiinţifice publicate, dar şi pentru munca sa de coordonator  al unor instituţii româneşti şi europene de cultură.

În elita mondială a profesorilor

Clujeanul a fost nominalizat, alături de alte 14 cadre didactice din toată lumea, în „The International Adult and Continuing Education Hall of Fame” , organizaţie fondată în 1995 la Universitatea Oklahoma Outreach. Instituţia a fost creată pentru “a onora lideri care au adus contribuţii deosebite în domeniile educaţiei adulţilor şi învăţării continue”, motto-ul acesteia fiind “liberteatea de a învăţa stă în centrul tuturor marilor civilizaţii”. Printre ceilalţi profesori nominalizaţi anul acesta se numără, Ronald Gross (co-preşedinte al Seminarului pentru Inovare în Educaţie de la Universitatea din Columbia), Jong-Gon Hwang („părintele” educaţiei pentru adulţi din Coreea), Rosalind Loring (preşedinte în cadrul Conferinţei UNESCO pentru educaţie continuă), Michael Grahame Moore (fondatorul Centrului American pentru Educaţie la Distanţă), Thomas Sticht (lucrările lui au dus la crearea Programului Armatei SUA de educare a militarilor), Lloyd Robert Maxwell Ross (profesor la Universitatea din Sidney, consilier pe probleme de educaţie al mai multor premieri australieni).

Ce este un profesor bun 

Adevarul: Ce înseamnă pentru dumneavoastră un profesor bun

Ioan Aurel Pop: Un profesor bun este, cred, un comunicator înnăscut, dar şi un om cult, un as în specialitatea sa şi cu orizonturi largi de cunoaştere, în acelaşi timp. Un profesor adevărat este drept şi bun în acelaşi timp, dar este acela care, dacă are de ales între a fi drept şi a fi bun, alege să fie în primul rând bun, omenos. Tinerii ştiu dacă dascălul are suflet de daruit şi apreciază „darul” acesta nepreţuit…

Adevarul:  Care este strategia dumneavoastră, ca rector al UBB, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea performanţelor cadrelor didactice pentru ca universitatea să intre în Top 500 Shanghai, al celor mai bune instituţii de învăţământ din lume?

I.A.P: La UBB, din fericire, sunt mulţi profesori buni, de elită! Unii sunt, indiscutabil, de rang internaţional, recunoscuţi la mari universităţi şi aleşi în organizaţii de mare prestigiu. Aţi văzut recent cazul fericit al profesor Silaghi-Dumitrescu, de la UBB, cu realizarea sângelui artificial! Ce poate fi mai merituos pentru o universitate decât să aibă astfel de dascăli şi cercetători. Din păcate, nu sunt încă destui, adică atâţia câţi ar putea şi ar trebui să fie! Rectoratul UBB are în strategia sa stimularea performanţei, de la acordarea de burse de cercetare tinerilor şi seniorilor până la impunerea obligaţiei ca fiecare cadru didactic să publice în periodice şi la edituri cotate pe plan naţional şi internaţional. La fel de importantă este şi câştigarea de proiecte europene, care aduc expertiză, fonduri şi rezultate deosebite.

Secretul eficienţei este munca

Adevarul: O privire aruncată pe CV-ul dumneavoastră relevă faptul că aţi realizat foarte multe proiecte de succes, aţi îmbinat munca adminsitrativă, cu cercetarea ştiinţiifică şi cu munca de pedagog. Care este secretul şi preţul pentru aceste realizări?

I.A.P: Secretul eficienţei este munca, munca stăruitoare, aceea care poate învinge aproape orice, cum spuneau romanii (Labor omnia vincit improbus!). Am devenit profesor din vocaţie, cred, am ajuns cercetător din pasiune şi sunt şi administrator din necesitate. Sunt multe lucruri care trebuie făcute pe lumea asta, dar e bine să ne apucăm numai de ceea ce ştim să facem cel mai bine, prin pregătire şi specializare. E o mare eroare sa faci de toate, fiindcă rezultatele pot fi mediocre, dacă nu dezastruoase. Mai am timp şi pentru pasiuni, din moment ce una dintre pasiuni e descifrarea textelor latine vechi şi traducerea lor. Ce bucurie să poţi descoperi mesajul criptic, scris pe pergament, de oamenii care au trăit în secolele medievale! De când sunt rector viaţa de familie mai are de suferit, dar am o familie, o soţie înţeleaptă şi bună, care se bucură când suntem împreuna, acasă, chiar dacă, de multe ori, eu dialoghez cu regii şi voievozii mei, în camera alăturată…

Mintea noastră este cel mai bun computer

Adevarul: Ce metode alternative de predare-învăţare utilizaţi în activitatea dumneavoastră? 

I.A.P: Metodele alternative au rostul lor şi adesea apelez la power point, la texte multiplicate date spre comentariu, la copii după documente şi fragmente istorice, la scheme logice pe calculator, la mici sondaje ca să simt pulsul studenţilor etc. Dar metodele „alternative” cele mai bune sunt cele verificate de demult: transmiterea unor mesaje logice, inteligibile şi echilibrate, fără emfază, într-un limbaj frumos şi omenos, cultivarea repetiţiei (care e mama învăţăturii) şi a memorării, atunci când e cazul. Azi mulţi cred că memoria computerului ne scuteşte de învăţare şi că e suficient să purtam o tabletă  sau un iPad cu noi! Nimic mai fals! Mintea noastră este cel mai bun computer şi, dacă nu o cultivăm prin exerciţii de logică pe un material memorat, intră în letargie, ca un ogor fertil, dar lăsat în paragină…În plus, deciziile trebuie sa le ia oamenii, nu aparatele!

Şcoala românească trebuie simplificată şi eficientizată

Adevărul: Care sunt cele 3 măsuri esenţiale care ar trebui adoptate pentru îmbunătăţirea calităţii învăţământului românesc?

I.A.P:: E greu de dat reţete în acest sens. Mai întâi, şcoala românească trebuie simplificată şi eficientizată. Sunt mult mai bune programele şi planurile mai ponderate, pe care tinerii pot să le strabată mai temeinic, mai profund, mai sănătos. În al doilea rând, e nevoie de programe speciale pentru copiii şi studenţii dotaţi în varii domenii. Nu trebuie să facă toţi de toate, ci ceea ce ştiu şi prin vocaţie, prin talent, prin pasiune. În al treilea rând, universităţile trebuie evaluate şi clasificate periodic şi finanţate în consecinţă. Nu pot primi toţi, indiferent de performanţă, fonduri egale, numai în funcţie de numărul de studenţi! Noi am avea demult două-trei universităţi în Top 500 dacă finanţarea acestor instituţii ar fi corespunzătoare. Or, ultimele universităţi din top 500 au bugete de 3-5 ori mai mari decât UBB! Fără fonduri nu se poate face performanţă!

Adevărul:  Ce înseamnă pentru dumneavoastă includerea în Hall of Fame-ul universităţii americane? Cui aţi dedica acesată distincţie?

I.A.P:: Hall of Fame este pentru mine o realizare deosebită, iar onoarea o datorez în mare măsura colegilor mei de la universităţile din Bucureşti şi Iaşi, profesorii Iucu şi Şoitu şi alţii, care mi-au făcut cunoscute studiile şi cărţile, rezultatele obţinute în instruirea studenţilor etc. Toate au fost aduse în faţa unui juriu destul de exigent. Este vorba despre o elită a pedagogiei mondiale, despre o comunitate a celor pentru care dăscălia nu e o meserie, ci o misiune. Aş dedica nominalizarea dascălilor mei braşoveni şi clujeni, care m-au luminat cu cartea şi cultura, studenţilor de la care am învăţat atâtea, neamului meu de ţărani şi preoţi din nordul Câmpiei Transilvaniei, obsedaţi de munca lor tăcută şi istovitoare, părinţilor, soţiei, fetei mele, pătrunşi de acelaşi respect pentru munca, omenie şi bunătate.

Publicat la Viena, Frankfurt, New York

Adevarul: De care lucrare a dumneavoastră, din fluxul ştiinţific internaţional, sunteţi cel mai mândru?

I.A.P:: Sunt mulţumit de mai multe lucrări ale mele care au reuşit sa patrunda, fără ostentaţie, în circuitul internaţional. Cea mai recenta se cheamă „De manibus Valachorum scismaticorum…” Romanians and the Power in the Medieval Kingdom of Hungary (13th and 14th Centuries)” şi a fost publicată acum o luna la Viena, Frankfurt, New York…

Adevărul:  Care este topul 3 al realizărilor pe plan profesional de care sunteţi mândru?

I.A.P:: Am avut parte de împliniri onorabile, care mi-au dat mereu impulsul sa continui. Onorurile nu sunt întotdeauna meritate, dar ele fac plăcere si stimulează… Sunt si oameni care aleargă numai dupa onoruri, ceea ce este de condamnat. Dar realizările profesionale urmate de laude si recunoasteri sunt binevenite. Cred ca cine spune ca laudele il lăsa rece e puţin fariseu… Asa suntem facuti noi, oamenii! Am avut realizări in cercetare, fapt pentru care am devenit membru al Academiei Romane, ceea ce este cu totul special. Nici o alta alegere, in alte organizaţii din lume, nu ma onoreaza si nu ma obliga atât de mult! Sa fii in rând cu Baritiu, cu Xenopol, cu Hasdeu, cu Maiorescu ori cu Iorga si Lupas si David Prodan (fie si sub aspect formal) este inaltator. Ca dascăl, cea mai mare împlinire sunt succesele studenţilor mei. Ce poate fi mai plăcut decat sa te salute foştii studenţi pe strada, pe mail, pe facebook si sa-ţi multumeasca fiindcă le-ai arătat bine calea meseriei? Ca om, ma bucur pentru ca am rămas om între oameni, in familie si in comunitate. Fireste, alegerea ca rector a fost o astfel de mare realizare, care ma obliga in continuare sa-mi slujesc comunitatea care m-a format si fata de care am încă datorii…

Adevărul: Aţi predat foarte mult în străinătate, care este lucrul cel mai important pe care l-aţi învăţat de la modul în care se face educaţie în cele mai bune universităţi din lume? Poate acesta să fie implementatat în România? 

I.A.P:: Educaţia, la cele mai bune universităţi din lume, se face cu responsabilitate si eficienţa, cu emulatie si concurenta, cu stimulare, cu integrare in nevoile comunităţii si cu … mulţi bani. Dascalii sunt mari personalităţi in domeniile lor si fac cercetare de vârf in chip curent, in viaţa cotidiana. Studenţii sunt selectati pe parcurs si urmăriti cu atenţie, rasplatiti pentru realizările lor. Natural, multe dintre acestea se pot aplica si trebuie sa fie aplicate si in România.

Holul Universităţii din Oklahoma dedicat premiilor pentru cei mai buni dascăli din lume

De ce a fost inclus în Hall of Fame-ul universităţii americane

“Ioan-Aurel Pop iese în evidenţă nu numai pentru lucrările sale ştiinţifice dar şi pentru activitatea sa în calitate de şef al mai multor instituţii  de cultură române şi europene. Pop a fost interesat de educaţia continuă, aşa cum este reflectată aceasta în clasele superioare  ale societăţii, în istoria României şi Europei, după Renaştere şi mai ales începând cu secolul al 19-lea. Aceste idei încorporate în lucrările lui Pop, concentrate mai ales pe zona Transilvaniei şi zonele înconjurătoare, demonstrează existenţa <<euro-regiuni de învăţare>>”, se arată în motivarea nominalizării lui Pop în Hall of Fame-ul universităţii americane.

Rectorul clujean, specialist în istorie medievală, are peste 50 de cărţi publicate, peste 300 de studii, articole şi recenzii apărute. Membru al Academiei Române, el a fost director al Centrul Cultural Român din New York între 1994 şi 1995, respectiv director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistă de la Veneţia între 2003 şi 2007. De asemenea, a fost director şi membru în mai multe proiecte de cercetare ştiinţifică naţionale şi internaţionale (granturi şi burse de cercetare finanţate de UE, statul român şi Fundaţia Soros). Este şi editor al revistei „Transylvanian Review“, cotată ISI. Face parte din colectivul redacţional al unor periodice cu profil istoric şi cultural precum: Magazin istoric (din 2008), „Mediaevalia Transilvanica” (din 1997), „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane Gheorghe Şincai al Academiei Române” etc. A predat la Universitatea din Pittsburgh (SUA) cu o bursă Fulbright, între 1990 şi 1992, la Universitatea din Trento (2001-2003) şi la Universitatea Ca’Foscari din Veneţia (2003-2008 ). Din 1999 este membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte din Paris. Din martie 2012, este rector al Universităţii Babeş-Bolyai.

Sursa: Adevarul.ro

Burse lunare de 100 de euro pentru studenţii de la ASE la SOCAR, reprezentanţa Companiei Petroliere de Stat din Azerbaijan în România

Studenţii din anii terminali de la Academia de Studii Economice (ASE) pot să se înscrie, până la sfârşitul lunii noiembrie, la concursul „Burse de excelenţă SOCAR”, aflat la a doua ediţie. Opt câştigători vor fi desemnaţi pe 12 decembrie şi vor beneficia fiecare de o bursă lunară de 100 de euro, în perioada 1 ianuarie 2014-31 septembrie 2014.

Concursul se adresează studenţilor din anii terminali, care frecventează cursurile la zi la una dintre specializările: Contabilitate şi Informatică de Gestiune, Finanţe, Bănci, Asigurări şi Burse de Valori, Comerţ sau Marketing.

Studenţii care vor să-şi depună candidaturile trebuie să aibă media aritmetică a anilor de şcolarizare I şi II minimum 8,50 şi să redacteze o lucrare scrisă pe o temă dată de organizatori.

20 de tineri în finală. 8 câştigători, fiecare cu o bursă lunară de 100 de euro

În urma evaluării eseurilor, compania SOCAR România împreună cu ASE Bucureşti vor selecta 20 de tineri pentru proba interviului final cu Top Managementul companiei SOCAR.

”Cei opt studenţi declaraţi bursieri (câte 2 studenţi de la fiecare facultate inclusă în Program) vor beneficia de o bursă în cuantum de 100 euro/lunar, în perioada 01 ianuarie 2014- 30 septembrie 2014”, potrivit reprezentanţilor companiei SOCAR România, investiţia totală în program fiind de 33.000 de lei.

Recrutare de pe băncile facultăţii

„Anul acesta am extins Programul şi la Facultatea de Comerţ şi am introdus proba interviului cu studenţii finalişti. Vrem să-i cunoaştem îndeaproape pe cei care vor beneficia de bursele acordate de compania noastră, mai cu seamă că SOCAR caută să recruteze tineri specialişti din domeniile facultăţilor vizate de Program. Desemnarea celor opt bursieri înseamnă, pe de-o parte, o investiţie SOCAR în educaţia acestora, iar, pe de altă parte, şi o monitorizare a parcursului lor educaţional, pentru a vedea în ce măsură, la finalizarea studiilor, tinerii sunt capabili să ocupe poziţii în compania noastră”, spune Hamza Karimov, CEO SOCAR România.

Candidaturile pot fi depuse până la finalul lunii noiembrie şi vor fi notate de o Comisie de Evaluare mixtă, formată din reprezentanţi ai companiei SOCAR şi reprezentanţi din cadrul ASE Bucureşti. Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 12 decembrie 2013, în cadrul Galei de Premiere.

Pentru prima dată, programul Bursele de Excelenţă SOCAR include şi premii pentru activităţi de social media pentru toţi studenţii ASE, indiferent de specializare, anul universitar sau de mediile obţinute. Acestea sunt definite de Regulamentul de concurs şi vor fi decernate tot în cadrul Galei finale de premiere.

”SOCAR România este reprezentanţa  companiei petroliere şi de gaze naturale deţinută de statul Azerbaijan (The State Oil Company of Azerbaijan Republic), una dintre cele mai bine cotate companii petroliere din lume. Compania de stat din Azerbaijan este angrenată în plan european în proiecte cheie, menite să crească securitatea energetică a Europei, prin diversificarea resurselor de gaze naturale. România e legată în acest moment de Azerbaijan şi SOCAR prin două proiecte energetice majore: Nabucco şi AGRI, gândite pentru a reduce dependenţa României faţă de importul de gaze naturale din Rusia”, se arată pe site-ul companiei.

Sursa: Adevarul.ro

Universități din Olanda și Danemarca vin să recruteze studenți români

Universități din Olanda și Danemarca își prezintă oferta educațională începând de luni și până pe 22 noiembrie în mai multe orașe din România, în cadrul „Education on Tour“.

Potrivit unui comunicat de presă al IEC remis luni Agerpres, săptămâna aceasta, „Education on Tour“ va ajunge în Galați (Colegiul Național ‘Vasile Alecsandri’), Bacău (Colegiul Național ‘Ferdinand I’), Suceava (Colegiul Național ‘Petru Rareș’), Iași (Aula Eminescu-UAIC) și București (TIAB) pentru a face cunoscute varii oferte de studiu la universități care atrag studenți din toată lumea. Elevii români vor avea ocazia de a discuta cu reprezentanții universităților despre tipurile de programe, de a obține consiliere personalizată în privința dosarului de admitere și de afla mai multe despre oportunitățile de angajare după absolvirea facultății. „Aceste întâlniri facilitează accesul elevilor români la programe avantajoase de studiu, oferindu-le șansa să studieze în străinătate la costuri accesibile, precum în Danemarca, unde nu există taxe de școlarizare sau în Olanda, unde taxele nu depășesc 2.000 de euro anual. Participarea este gratuită; accesul se face pe baza biletului de intrare primit pe e-mail de fiecare participant, în urma înregistrării pe site-ul www.eef.ro“, se arată în comunicatul de presă prezentat de Agerpres.

„Education on Tour“ este organizat în România de IEC-International Education Center și EDvisory Education, organizații care își propun să promoveze și să faciliteze studiile în străinătate pentru elevii și studenții români.

Sursa: Curentul.ro

Istoria internetului in Romania, vazuta prin ochii cercetatorului Eugenie Staicut: De la retelele japoneze la primele pagini .ro

Primul contact cu retelele de calculatoare l-a avut acum patru decenii, in Japonia, dar niciodata nu si-a inchipuit ca va lucra toata viata in domeniu si ca aceste retele vor deveni esentiale in viata de zi cu zi, a declarat intr-un interviu pentru HotNews.ro Eugenie Staicut. In prezent sef al departamentului ROTLD la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Informatica (ICI), Staicut a facut parte din echipa care a proiectat prima retea de calculatoare din tara, care a instalat prima conexiune permanenta la Internet intre ICI si Universitatea Viena si care a obtinut inregistrarea domeniului .ro. Vezi in articol, pe larg, etapele parcurse pentru conectarea Romaniei la internet si cum arata domeniul informaticii inainte de anii ’90.

• Luna aceasta se implinesc 20 de ani de la crearea      primei retele de internet in scoli si universitati.
• 2013 este si anul in care se implinesc 20 de ani de      la aparitia domeniului .ro.
• HotNews.ro – primul ziar online din .ro – va      prezinta o serie de interviuri cu persoanele implicate direct in Revolutia      Internetului in Romania.
• In cazul in care cunoasteti persoane care au fost      implicate in revolutia informatica in Romania, pionieri ai .ro care doresc      sa vorbeasca despre primii ani de internet in Romania, trimiteti datele      lor de contact la redactie[at]hotnews.ro      si HotNews.ro le va contacta pentru a le publica povestile.

Eugenie Staicut a absolvit in anul 1971 Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, Universitatea Politehnica Bucuresti, iar in 1982 a obtinut titlul stiintific de „doctor inginer” de la aceeasi universitate. Lucreaza la ICI din 1971, in prezent avand functia de Sef Departament ROTLD (Romania Top Level Domain). Activitatea profesionala desfasurata pe parcursul a patru decenii se incadreaza in domeniul comunicatiilor electronice, al realizarii si dezvoltarii de servicii pentru retele de calculatoare. In perioada oct. 1973 – martie 1976 a efectuat un stagiu de specializare in Japonia, unde a participat la implementarea protocoalele telnet si ftp in reteaua KUIPNET a Universitatii Kyoto, putand astfel cunoaste in detaliu arhitectura si protocoalele ARPANET, ce aveau mai tarziu sa devina TCP/IP.

Rep: Cum a aparut domeniul .ro si ce rol ati jucat dumneavoastra in aceasta „poveste” care a inceput in 1993?

Eugenie Staicut: As incepe prin a ma referi mai intai la rolul meu si al colectivului de specialisti de la ICI in aceasta poveste. Voi prezenta un scurt istoric al realizarilor in domeniul retelelor de calculatoare in Romania, inainte de conectarea Romaniei la Internet, intrucat aceste realizari au legatura cu inregistrarea domeniului .ro la IANA pe 26 februarie 1993 si cred ca sunt putin cunoscute, mai ales de catre tineri. Am auzit de multe ori intrebarea „De ce ICI administreaza domeniul .ro?”.

Raspunsul este ca in anii 1991-1992, cand s-a pus problema realizarii unei conexiuni la retelele internationale pentru comunitatea stiintifica din Romania, la ICI exista un colectiv de specialisti cu experienta destul de bogata in domeniul retelelor de calculatoare atat din punct de vedere teoretic, cat si practic. Acest colectiv isi incepuse activitatea in primii ani dupa 1970 sub indrumarea dr. ing. Marius Guran.

Fara intentia de a ma lauda, mentionez ca am absolvit Facultatea de Electronioca si Telecomunicatiii din Universitatea Politehnica Bucuresti in 1971, fiind sef de promotie la sectia de Electronica Aplicata. La repartizare am ales sa lucrez la ICI, refuzand sa raman cadru didactic in Politehnica, unul din posturile cele mai cautate. Ca sef de promotie am fost primul care am intrat la comisia de rapartizare. Profesorul Vasile Catuneanu, decanul facultatii si conducatorul proiectului meu stat (acum cred ca se numeste proiect de licenta), presedintele comisiei de repartitie, a fost surprins de decizia mea.

Ajuns la ICI am inceput sa lucrez in colectivul de interconectare calculatoare. Faptul ca am venit la ICI ca sef de promotie m-a avantajat cumva, probabil ca asta a fost motivul ca am fost propus pentru o bursa de studii postuniversitare in Japonia. Am ajuns astfel in Japonia in octombrie 1973, unde am stat doi ani si jumatate. Dar lucrul cel mai important, am avut sansa sa fiu acceptat la laboratorul Profesorului Toshiyuki Sakai, la Universitatea Kyoto, si sa lucrez la realizarea retelei de calculatoare denumita KUIPNET, care era de fapt o copie a retelei ARPANET, care tocmai fusese prezentata cu mare succes in anul 1972 la International Conference on Computer Communications in SUA. In cadrul retelei KUIPNET, in anii 1974-1975 am lucrat la implementarea serviciilor Telnet si FTP pe minicalculatoarele japoneze MELCOM 70, MACC-7/F si NEAC 2200/250, servicii ce au fost prezentate la Conferinta PACNET (Pacific Area Computer Network) in august 1995, Sendai Japonia, conferinta ce s-a bucurat si de prezentari din partea ARPANET.

Asa ca, daca anul acesta aniversam 20 de ani de Internet in Romania, pentru mine sunt de fapt 40 de ani de lucru neintrerupt in domeniul retelelor de calculatoare, cu precadere in retele TCP/IP. Trebuie sa spun ca in 1973, cand am ales ca domeniu de studiu in Japonia „retele de calculatoare cu resurse distribuite pe o arie geografica larga” (WAN), nu banuiam ca retelele WAN vor ajunge sa fie atat de utile in viata de zi cu zi a societatii, nici nu mi-am inchipuit ca eu voi lucra toata viata in acest domeniu. Ma gandeam ca va fi un domeniu de lucru pentru 10-15 ani, dupa care voi face altceva.

In decembrie 1973 eram la un curs de limba japoneza la Universitatea de Limbi Straine din Osaka. In vacanta de iarna am facut o vizita Profesorului Toshiyuki Sakai de la Universitatea Kyoto, unde urma sa-mi continui studiile in retele WAN incepand cu aprilie 1974. Imi aduc aminte ca prima intrebare pe care mi-a pus-o Prof. Sakai a fost „de ce vreau sa studiez retele WAN?”. Sincer, nu mai stiu ce i-am raspuns. Oricum, nu cred ca raspunsul pe care l-am dat era cel ce ar fi potrivit impactului pe care l-au avut retelele WAN in anii care au urmat. Cred ca nici Profesorul Sakai nu banuia ce mare impact vor avea retelele WAN in anii ce vor urma. Imi mai aduc aminte ca in decembrie 1973, profesorul Toshiyuki Sakai mi-a inmanat cateva articole publicate de echipa ARPANET in AFIPS Conference Proceedings  1972.

In anii 1971-1973 citisem mai multe articole in reviste despre retelele de calculatoare, sincer, nu intelegeam cum ar trebui sa functioneze. In schimb, cand am citit suita de  articole despre ARPANET, despre Interface Message Processor, Host-Host Protocol, file transfer protocol, telnet protocol, initial connection protocol, function-oriented protocols, am inteles exact cum trebuie sa functioneze o retea de calculatoare. Autorii acestor articole, J. Postel, S. Crocker, V. Cerf, R. Kahn, nu erau altii decat cei ce au creat ARPANET ce avea sa devina Internet in anii 1980. Vinton Cerf a fost Presedintele Board-ului ICANN timp de 10 ani dupa crearea acestei organizatii in 1998. S, Crocker este actualul Presedintele al Bord-ului ICANN.

Intors in tara in 1976, am continuat sa lucrez la ICI in cadrul laboratorului DUEC (Dezvoltari Utilizari Echipamente de Calcul) in domeniul retelelor de calculatoare, atat in plan teoretic, fundamental, cat si in plan aplicativ, ramanand atasat modelului simplu si eficient al protocoalelor ARPANET. In plan teoretic, rezultate mai importante au constat in publicarea a doua articole in 1983 in revista IEEE Transactions on Reliability in SUA in care prezentam un model markovian pentru evaluarea disponibilitatii unei retele de calculatoare cu comutare de pachete, luand in considerare si fenomenul de congestie. Modelul publicat a fost folosit de un specialist de la &T Bell Laboratories, SUA, pentru simulare.

In plan aplicativ, impreuna cu alti colegi de la ICI, mentionez aici programatorii de exceptie Vasile Papadopol si Silviu Coman, dar si altii, am lucrat la proiectarea si realizarea unei retele de calculatoare la nivel national in Romania. Proiectul s-a numit RENAC/RENOD si a fost realizat dupa modelul ARPANET, cu unele imbunatatiri preluate din reteaua CYCLADES dezvoltata in Franta de Louis Pouzin si Hubert Zimmerman in anii 1971-1974, ca de exemplu separarea sistemului de comunicatii de resursele de calcul, denumite „host” in arhitectura ARPANET. Aceleasi aspecte au fost preluate si de Vinton Cerf si Robert Kahn in dezvoltarea arhitecturii TCP/IP, cei doi fiind astazi considerati parintii Internetului.

Pe 5 aprilie 1984, are loc experimentul UNIREA care a marcat punerea in functiune a retelei RENAC/RENOD, conectand nodurile din Bucuresti, Cluj si Bacau, la care erau conectate calculatoare din ICI si Centrele Teritoriale de calcul Cluj si Bacau. In cadrul experimentului UNIREA s-au facut demonstratii privind transferul de fisiere (FTP), conversatia intre terminale conectate la calculatoare in Bucuresti, Cluj, Bacau (chat-ul de azi), accesul de la terminal la un calculator la distanta (similar Telnet).

Trebuie mentionat ca RENAC/RENOD a fost prima retea de calculatoare la nivel national realizata de o tara membra CAER. In realizarea retelei RENAC/RENOD, colectivul de la ICI a colaborat cu specialisti de la Institutul de Cercetari si Proiectari in Telecomunicatii (ing. Liviu Pana), de la IPA, colectivul condus de ing. Mihai Rusan, care a realizat modemurile de 48 kbps, considerate de mare viteza la acea data.  Dr. ing. Marius Guran are marele merit de a fi coordonat relatiile cu aceste institutii si de a fi introdus lucrarile in planul de investitii al institutului.

Dupa anul 1986, reteaua RENAC/RENOD este preluata de la ICI de catre Centrul de Calcul al Ministerului pentru Industria Constructiilor de Masini si devine reteaua RECAM, ce va fi folosita de minister pentru colectarea de rapoarte zilnice din tara. RECAM ajunge sa aiba noduri in 18 judete in anul 1989. La moda fiind in acea vreme protocolul X25, protocoalele retelei RECAM sunt aliniate la standardul X25 de catre colectivul din ITC, condus de ing. Bulgacov. Dupa anul 1990, RECAM inceteaza in scurt timp sa mai fie folosita, din cauza problemelor de fiabilitate ale minicalculatoarelor CORAL si INDEPENDENT fabricate in tara, dar si din cauza faptului ca la nivelul aplicatiilor nu oferea acces la informatii de valoare. Cu toate acestea, proiectul RENAC/RENOD a avut marele merit ca a creat specialisti care dupa anul 1990 au contribuit la dezvoltarea retelelor de calculatoare in tara noastra si, in final, la introducerea serviciilor Internet.

Pentru a intelege mai bine situatia care exista in tara in 1990, trebuie amintit ca in perioada 1980-1989 Romania a fost complet izolata din punctul de vedere al accesului la schimbul de informatii tehnico-stiintifice pe plan international, se interzisese ca institutiile sa faca abonamente la reviste si publicatii straine, nu se mai puteau cumpara carti editate in strainatate, participarea cercetatorilor romani la simpozioane si conferinte internationale era imposibila. Ca urmare, preocuparile noastre in domeniul retelelor de cercetare erau complet rupte de ce se intampla in Europa de Vest si in SUA. Imi aduc aminte ca ultimul articol citit despre ARPANET fusese in 1978 cand Vinton Cerf si Robert Kahn publicasera noua arhitectura TCP/IP in revista IEEE Transactions on Communications.

In afara de ARPANET, in anul 1983, IBM a avut initiativa crearii retelei BITNET in SUA, respectiv EARN (European Academic and Research Network) in Europa. In anul 1985 a fost infiintata Asociatia EARN cu sediul in Franta. Toate universitatile si centrele de cercetare din Europa de Vest erau deja conectate la EARN in 1990.

Dupa caderea comunismului in Europa de Est, EARN a avut un rol de lider in conectarea tarilor din Europa Centrala si de Est la nodul ACONET de la Universitatea Viena. In scurt timp au fost conectate la nodul Viena retelele din Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Iugoslavia, Slovenia. Prin tratative la nivel guvernamental intre Romania si Austria s-a decis si conectarea Romaniei. In vederea realizarii acestei conexiuni, Academia Romana, Ministerul Invatamantului si Stiintei, impreuna cu Comisia Nationala de Informatica au decis in anul 1991 stabilirea nodului ROEAN la ICI, avand in vedere ca in ICI exista un colectiv de specialisti cu experienta in retele de calculatoare. Prim-Ministrul Petre Roman aproba fondurile necesare pentru plata liniei telefonice inchiriate intre ICI si Viena si plata cotizatiei de membru EARN din bugetul de cercetare.

Ulterior, in anul 1992 Romania a devenit membru cu drepturi depline al Asociatiei EARN. In paralel, s-au purtat negocieri cu firma Digital Equipment Corporation (DEC),  Franta, care a donat echipamentele si software-ul necesar pentru nodul ICI si cu Mellon Foundation din SUA, care a donat echipamentele si software-ul necesar pentru nodurile de la Institutul de Fizica Atomica, Universitatea Politehnica Bucuresti si Universitatea Tehnica Timisoara. Directorul General al ICI de la acea vreme, dr. mat. Florin Paunescu, era la curent cu toate aceste aranjamente, dandu-si acordul pentru infiintarea nodului EARN la ICI.

In anul 1992, eu eram seful laboratorului de retele in ICI si am primit din partea Directorului General sarcina de a instala nodul ROEARN la ICI si a realiza conexiunea cu Universitatea Viena. Reteaua EARN folosea protocolul NJE (Network Job Entry) al IBM, care era diferit de protocoalele TCP/IP folosite de Internet. In urma discutiilor cu specialistii de la Universitatea Viena, am primit recomandari de a realiza conexiunea prin protocolul TCP/IP si a instala serviciile EARN de tip NJE peste TCP/IP. Donatia DEC prevedea un server MicroVAX 3100/20 si un router (DECRouter 250), care nu cunostea protocoalele TCP/IP. Recomandarea specialistilor de la Viena a fost sa folosesc un router de tip PC cu software KA9Q (disponibil gratuit pe Internet) pentru conexiunea cu Viena si sa folosesc routerul DECRouter pentru realizarea conexiunilor in tara cu nodurile IFA, IPB si UTT.

Am purtat nenumarate discutii cu Dr. Hermann Steinringer de la Centrul de Calcul al Universitatii Viena in aceasta problema. Pe de o parte, eu aveam o slabiciune pentru arhitectura TCP/IP pe care o cunosteam bine inca de la aparitie in anii 1970 si ii urmarisem evolutia ulterioara. Totodata avusesem ocazia in cursul anului 1992 sa am acces pe dialup printr-un numar de telefon din Austria la servicile disponibile la acel moment in Internet si sa le compar cu cele ce erau disponibile in EARN. De departe, eu eram in favoarea conectarii de tip TCP/IP. Pe de alta parte, imi era si teama, ma gandeam daca cumva acel router PC nu functioneaza bine. Routerul DEC era unul profesional, era mai de incredere, dar stia doar protocolul DDCMP/DECNET, poprietar DEC, nu stia TCP/IP. Pana la urma, avand asigurarea Dr. Herman Steinringer, mi-am asumat riscul si am mers pe varianta TCP/IP cu router de tip PC.

Drept urmare, in noiembrie 1992 conexiunea intre ICI si Universitatea Viena era realizata, serviciile TCP/IP erau functionale, in schimb serviciile EARN nu erau inca functionale, intrucat EARN nu avea o politica de actualizare automata a tabelelor de rutare, acestea se actualizau manual in data de 1 ale fiecarei luni. In data de 1 decembrie 1992, rutarea EARN a fost actualizata si nodul ROEARN de la ICI a devenit operational 100%.Conexiunea cu Viena era pe linie telefonica inchiriata de la Romtelecom, la viteza de 9,6 kbps. Pentru realizarea legaturii am avut tot suportul necesar din partea Directorului Genral al ICI, dr. mat. Florin Paunescu, si Directorului Adjunct, ing. Iulian Popa, colegi cu care lucrasem impreuna in laboratorul DUEC inainte de 1990 si care erau specialisti in retele ca si mine. In acest articol eu prezint aspectele principale de care-mi amintesc. La realizarea conexiunii, precum si la extinderea si dezvoltarea ulterioara a retelei RNC au lucrat zeci de persoane din ICI si sute de persoane din alte institutii din Bucuresti si din tara.

In cursul lunii decembrie 1992 si ianuarie 1993 au fost conectate la ICI nodurile IFA, IPB, UTT. Pe serverul MicroVAX s-a instalat un punct de acces dialup prin linie telefonica si au fost conectate alte institutii. Astfel ca, in afara de ICI, IFA, IPB, UTT, s-au putut conecta prin dialup mai multe institute. In data de 10 februarie 1992, aveau deja acces pe dialup urmatoarele institutii: Comisia Nationala de Informatica, Institutul de Matematica al Academiei Romane, Institutul de Tehnica de Calcul, Academia de Stiinte Agricole si Silvice, Academia de Stiinte Economice, Centrul Republican de Informatii din Chisinau, Academia Moldovei din Chisinau, Facultatile de Electrotehnica si Electronica din UPB, si altele.

Deci, in decembrie 1992, nodul ICI avea conectivitate TCP/IP la Internet, dar domeniul .ro nu era functional. Pentru realizarea conectivitatii TCP/IP, ICI obtinuse de la RIPE in cursul anului 1992 adresa 192.162.16.0/24 de tip clasa C, pe care o foloseste si in prezent

Intrucat stabilisem cu specialistii de la Universitatea Viena ca legatura va fi de tip TCP/IP si observand ca domeniul .ro nu este functional, m-am interesat care ar fi formalitatile de a-l face functional. Am intrat astfel in legatura cu Daniel Karrenberg, care era managerul RIPE de la Amsterdam. Cu sprijinul RIPE am inceput demersurile de inregistrare domeniu .ro la IANA. Conditia ca IANA sa primeasca formularul de inregistrare era ca sa existe functional un sistem de nameservere, primar si secundar(e), pentru domeniul ro. Daniel Karrenberg m-a pus in legatura cu Piet Beertema, managerul domeniului .nl, care m-a ajutat sa stabilesc mai multe nameservere secundare in SUA si Europa, dupa cum urmeaza:
–    pythia.edvz.univie.ac.at (131.130.1.11)

–    ns.eu.net (192.16.202.11)

–    sunic.sunet.se (192.36.125.2)

–    ns.uu.net (137.39.1.3)

–    aos.brl.mil (128.63.4.82)

Avand functional sistemul de nameservere pentru domeniul .ro, in mai 1992 am trimis cererea de inregistrare la IANA. Cererea a fost aprobata la inceputul anului 1993 si pe 26 februarie 1993 domeniul .ro a fost inregistrat in serverele radacina din Internet, domeniul .ro putand acum fi recunoscut in Internet. Dar cu toate acestea, aveam conectivitate Internet doar cu Europa, nu aveam conectivitate cu America. Dupa mai multe investigatii, am fost redirectionat catre Dr. Steven Goldstein, Directorul NSFNET, reteaua backbone operata de National Science Foundation in SUA. Problema era ca adresa noastra IP, 192.162.16.0/24, nu era rutata de NSFNET din cauza embargoului inpus de COCOM pentru tarile din lagarul comunist. In data de 16 aprilie 1993 am primit email de la Dr. Steven Goldstein ca in urma reclasificarii codurilor de tara RO si BG in starea W (natiuni favorizate), reteaua NSFNET permite imediat rutarea traficului pentru Romania si Bulgaria.

Drept urmare, data de 16 aprilie 1993 este data cand Romania are conectivitate deplina in Internet. Conform obiceiului care deja se incetatenise, am trimis email lui Marius Hancu, care a anuntat intreaga comunitate de romani din strainatate ca legatura  Romaniei cu America in Internet a devenit functionala. Vedeti atasat copia mesajului transmis de Marius Hancu pe grupul de stiri soc.culture.romainain in data de 16 aprilie 1993. Cu Marius Hancu am fost coleg de facultate, nu l-am intalnit de la absolvire in 1971, acum era stabilit in Canada. A aflat ca ne-am conectat la Viena si m-a contactat imediat. El ne transmitea informatii utile pentru noi si, totodata, informa comunitatea de romani din strainatate cum pot lua legatura cu cei de acasa prin Internet. Aveam sa-l revad in 2001, la sarbatorirea a 30 de ani de la absolvirea facultatii.

Pe 21.04.1993, Marius Hancu a testat cu ping legatura din California cu serverul roearn.ici.ac.ro si transmite rezultatul testului pe grupul de stiri soc.culture.romanian. Viteza de transmisie pe linie fiind 9,6 kbps, legatura este inceata, dar functioneaza

Rep: Prima adresa de e-mail .ro a fost a dumneavoastra?

Eugenie Staicut: Exista doua tipuri de organizare a unui domeniu de nivel inalt cod de tara. Un exemplu este domeniul .uk, care nici astazi nu permite inregistrarea de nume de domeniu pe nivelul doi de forma x.uk. Domeniul .uk are o organizare ierarhica, pe nivelul doi se permit doar anumite nume standard, de exemplu co.uk, org.uk, me.uk. Pentru utilizatori se permite doar inregistrarea de nume pe nivelul trei, de forma nume.co.uk pentru institutii comerciale, nume.org.uk pentru organizatii, etc.

Un alt tip de organizare este cea plata, utilizatorii pot inregistra nume pe nivelul doi sub forma nume.ro, cum este in prezent in Romania. Initial a fost o idee de organizare ierarhica, unde ac.ro ar fi fost folosit pentru institutii academice, de invatamant, de cercetare etc. Ca urmare, primul nume de host folosit in spatiul de adresare .ro a fost roearn.ici.ac.ro. Intrucat instalarea si testele le-am facut eu, in mod firesc prima adresa de email in spatiul de adresare .ro a fost adresa mea, estaicut@roearn.ici.ac.ro. Aceasta adresa apare in Internet in unele publicatii trimise imediat dupa instalarea conexiunii la diverse reviste, ca de exemplu publicarea unui raport de stare a retelei in revista Matrix News, vol.3, no. 5 (iunie 1993). La aceasta adresa am renuntat inca din anul 1993 sa o mai folosesc intrucat, dupa mai multe discutii cu utilizatorii, am renuntat la organizarea ierarhica a domeniului .ro si am acceptat organizarea plata. Ca urmare, ici.ac.ro a fost schimbat in ici.ro, adresa mea de email din vremea aceea devenind estaicut@roearn.ici.ro. Azi nu mai folosesc aceasta adresa.

Asa cum rezulta din emailul de mai sus trimis fostului coleg de facultate, Marius Hancu, dupa ici.ro, primele domenii au fost ipb.ro pentru Institutul Politehnic Bucuresti, ifa.ro pentru Institutul de Fizica Atomica, utt.ro pentru Universitatea Tehnica Timisoara, imar.ro pentru Institutul de Matematica al Academiei Romane, cepes.ro pentru Centrul de Educatie UNESCO, care au fost conectate online imediat dupa instalarea nodului ROEARN la ICI, dar conectivitatea TCP/IP era doar cu Europa la acea data.

Rezumand cele prezentate mai sus privind etapele parcurse pentru conectarea Romaniei la Internet, conexiunea ICI cu Viena a devenit functionala la 1 decembrie 1992, atat pentru protocoalele TCP/IP cat si pentru protocolul NJE. Domeniul .ro a devenit functional pe 26 februarie 1993, dar, la acea data, aveam conectivitate TCP/IP doar cu Europa. Conectivitatea TCP/IP cu America, de fapt prin America cu intreaga lume, a devenit functionala pe 16 aprilie 1993. Trebuie insa spus ca existau gateway-uri de email intre EARN/BITNET si Internet, asa incat utilizatorii care aveau cont pe nodurile ROEARN, ROIPB, ROIFA, ROCEPES, ROIMAR puteau trimite si primi emailuri in Internet inca de pe 1 decembrie 1992. De exemplu, folosind ca gateway serverul .univie.ac.at in Internet, eu puteam primi emailuri de la persoane din Internet pe adresa de email  %roearn.bitnet@vm.univie.ac.at inainte de inregistrarea domeniului .ro la IANA. Nodul AERAN de la VIENA functiona ca gateway de email intre EARN/BITNET si Internet, puteam trimite emailuri in Internet prin acest gateway.

Inregistrarea domeniului ro a fost o realizare importanta si apreciata de utilizatori, dar utilizatorii apreciau in primul rand faptul ca aveau conectivitate internationala si acces usor si imediat la un volum imens de informatii la care nu avusesera acces pana atunci, mai ales ca lucrul acesta se intampla dupa o perioada de restrictii severe privind comunicatia cu strainii. Totodata, posibilitatile de acces la informatii tehnico-stiintifice in tara erau reduse in anii 1990, bibliotecile nu erau bine dotate cu publicatii. La fel de bucurosi au fost romanii stabiliti in strainatate, ca pot comunica cu cei din tara.

Imediat dupa stabilirea conexiunii, eu si colegii de la ICI am fost contactati de multe persoane care-si aratau bucuria ca Romania este in Internet. Marius Hancu din Canada, care ne-a ajutat enorm prin trimiterea de informatii utile, ne-a ajutat sa gasim programe utile pentru noi din domeniul gratuit de pe Internet, a promovat mult programul „Free Unix”, trimitand zilnic informatii la o lista lunga de email-uri din tara si caruia ii multumesc mult pentru tot sprijinul. In Internet era pe vremea aceea un serviciu de news. Pentru comunitatea de romani din strainatate era grupul de stiri soc.culture.romanian. Conexiunea Internet a dat posibilitatea romanilor din tara sa vada ce se discuta in acest grup si sa transmita informatii. Marius Hancu trimitea periodic lista actualizata cu adresele de email a utilizatorilor din tara, de pe serverele ICI, IPB, IFA, IMAR, CEPES, UTT, si altele. Dand un „search” pe google, puteti gasi astfel de emailuri, care mai sunt inca arhivate pe diverse servere in Internet. Era ceva nou, toti cei ce veneau in contact cu email-ul erau fascinati. Soc.culture.romanian este inca un grup de discutii pe google, eu nu am avut timp sa-l mai urmaresc.

Un mare efect a avut email-ul asupra unor parinti care aveau copiii plecati in strainatate si prin email puteau tine legatura mult mai usor cu ei. Persoane de varsta a doua, care nu folosisera niciodata calculatorul, au inceput sa-l utilizeze doar ca sa poata comunica mai usor cu copiii plecati in strainatate.

In perioada de inceput a Internet-ului, serviciile de baza erau email-ul, ftp si telnet. Existau si alte servicii, ca de exemplu: gopher, veronica, archie, wais, netfind, servicii care au disparut dupa aparitia web-ului.  Accesul la aceste servicii se facea prin programe de tip client de pe sisteme linux, OS/2 sau MS-DOS. Exista insa si posibilitatea de acces prin telnet sau email, folosind un username si o parola standard.

ftp era folosit pentru descarcarea de fisiere cu programe sau diverse informatii (documentare, culturale, stiri) de pe site-urile publice ftp. Viteza de acces pe linia internationala fiind mica (9,6 kbps), descarcarea unui fisier era lenta. Multe fisiere cu informatii erau insa in format text pe vremea aceea si ca urmare aveau dimensiuni mici. Chiar daca viteza de descarcare era mica, utilizatorii erau totusi multumiti ca au acces la informatii ce nu erau disponibile prin alte mijloace. Viteza fiind lenta (nu numai in tara noastra), chiar pentru descarcare de fisiere se folosea email-ul. Prin email se trimiteau comenzi la un server si se primea raspunsul tot prin email. Comenzile se trimiteau in linia „Subject” sau in corpul mesajul. Trimitind comanda HELP se primea ca raspuns manualul de utilizare. Se putea trimite help pentru o anumita comanda pentru a vedea ce face si care este formatul comenzii. Puteai sa dai comenzi sa vezi mai intai care este continutul unui director si apoi sa descarci un anumit fisier, care te interesa.

Servicul web era putin dezvoltat, abia in 1995 incepe sa se extinda cat de cat, dar si atunci la un nivel mai simplu. Comunicatia audio/video nu era posibila in 1993. Pentru chat se folosea serviciul IRC (Internet Relay Chat). In EARN, serviciile de baza erau TRICKLE, un fel de server FTP, dar accesibil prin email. Serviciul LISTSERV oferea comunicatia in grup prin email. In primii ani ai Internetului, Romania era consumator de informatii, bazele de date si arhivele cu informatii se gaseau in strainatate. In timp, lucrurile s-au mai schimbat, Romania a inceput sa fie si furnizor de informatii, nu numai consumator.

Corectitudinea deciziei de a folosi TCP/IP in realizarea conexiunii dintre ICI si Universitatea Viena in 1992 s-a vazut in 1993 cand am extins reteaua in Bucuresti si in tara. Software-ul de conectare la EARN era disponibil doar pentru calculatoare IBM sau DEC. Nodurile ICI, IFA, IPB, UTT, IMAR fusesera realizate cu echipamente DEC primite prin donatii. Acestea erau echipamente scumpe. Nici o alta institutie din Romania nu si-a permis sa cumpere astfel de echipamente dupa instalarea nodului ROEARN la ICI. Daca nu am fi instalat TCP/IP in 1992, in 1993 am fi fost in situatia de imposibilitate sa extindem reteaua cu noi utilizatori. Avand TCP/IP instalat, pentru a conecta o institutie la Internet pe linie permanenta, era suficient ca acea institutie sa inchirieze o linie telefonica de la Romtelecom intre sediul sau si sediul ICI, aducea un PC la ICI pe care noi instalam programul KA9Q ca router.
Programul KA9Q era disponibil gratuit pe Internet cu licenta de utilizare. PC-ul putea sa fie un simplu 286, nu era nevoie sa aiba memorie sau putere mare de calcul. In multe cazuri nu avea nici hard disc, era suficient sa aiba un floppy disc de pe care se incarca la pornire sistemul de operare si programul ka9q. Apoi totul se desfasura in memoria calculatorului. La sediul institutiei se folosea de asemenea un PC ca router, statiile de lucru erau PC-uri pe care de asemenea se foloseau programe disponibile gratuit pe Internet: CUTCP Telnet, CUTCP ftp, NCSA Telnet, NCSA ftp, tn337, WAFFLE, EUDORA, PEGASUS, NUPOP, si altele.

Era cea mai ieftina solutie de conectare la Internet pe linie permanenta. In felul acesta s-au conectat zeci de institutii din Bucuresti si din tara, inclusiv reteaua de cercetare din Republica Moldova prin CRI Chisinau. Programul KA9Q era folosit si ca server de dialup pentru cei ce nu-si permiteau sa plateasca linie inchiriata pana la ICI. Ajunsese ca in sala nodului de la ICI sa existe peste 20 de PC-uri, seara pe intuneric puteai asista la un frumos spectacol de lumini. Pe un router PC se puteau conecta 2-4 institutii. La inceputul anului 1995 incep sa se achizitioneze si routere profesionale CISCO prin programe PHARE si investitii ale Ministerului Cercetarii, cu sprijinul secretarului de stat, Prof. Florin Tanasescu, si Director General ec. Adrian Toia.

Rep: Domeniul .ro a fost o cerinta a pietei comerciale sau o cerinta a sistemului educational?

Eugenie Staicut:Internetul a aparut in SUA si ulterior a fost extins in Europa si Asia ca o facilitate pentru retelele de cercetare, universitatile erau utilizatorii principali.Realizarea legaturii intre ICI si Universitatea Viena era de asemenea propusa in scopul furnizarii de servicii pentru comunitatea stiintifica din Romania. Decizia politica fusese luata in 1991 la nivelul Academiei Romane, CNI, Ministerul Invatamantului si Stiintei de conectare la EARN si nu Internet. Despre Internet nu se stiau prea multe in Romania in anii 1990-1991, nici in cercurile educationale, nici in cercurile comerciale. Decizia de conectare TCP/IP a fost luata de specialisti ca fiind cea mai buna solutie tehnica de realizare a conexiunii la EARN. Asa s-a ajuns de fapt la realizarea conexiunii TCP/IP in 1992.

Despre domeniul .ro, daca nu se stiau prea multe la vremea aceea despre Internet, cu atat mai mult nu se stia ce este acela un domeniu „.ro”.  Decizia de a folosi domeniul .ro am luat-o dupa ce luasem hotararea impreuna cu specialistii de la Universitatea Viena de a folosi protocolul TCP/IP. Am observat ca austriecii folosesc .at in adresele de email, francezii folosesc .fr, olandezii folosesc .nl, si atunci in mod firesc am vrut sa folosim si noi .ro in serviciile ce urma sa le furnizam comunitatii de cercetare din Romania. Am aflat astfel ca domeniul .ro nu este functional, am aflat apoi care este procedura de a-l face functional si am pornit procedura de inregistrare la IANA.

Necesitatea de a avea domeniul .ro a fost atunci privita de mine ca o necesitate tehnica pentru punerea in functiune a retelei, daca vreti, asa cum a trebuit sa obtin o adresa IP, si am obtinut adresa IP 192.162.16.0/24 de la RIPE, tot asa am pus problema si pentru domeniul .ro, ca sa pot sa pun in functiune serviciile in totalitate, am avut nevoie de adrese IP si de nume de domeniu. Domeniul .ro a urmat un drum similar altor domenii de nivel inalt, a aparut ca o necesitate pentru retelele de cercetare, dar ulterior cand Internetul s-a comercializat si au aparut furnizori comerciali, numele de domenii au fost folosite de toate categoriile de utilizatori, din mediul academic, cercetare, guvernamental, public, comercial, persoane fizice, fiind furnizate in aceleasi conditii oricarui utilizator.

Rep: In 1993 internetul era la inceput in tara noastra si abia patrunsese in cateva zone din Occident. Cum vedeati atunci viitorul internet-ului si al domeniului.ro, v-ati gandit ca va ajunge atat de important si mai ales ca va ajunge indispensabil pentru business?

Eugenie Staicut: Serviciile Internet au fost primite cu un interes deosebit de utilizatorii din Romania, nu numai din cercetare si universitati, dar si din institutii ale statului. Majoritatea institutiilor publice si al celor guvernamentale s-au conectat in scurt timp la Internet prin nodul de la ICI, ca de exemplu: Guvernul, Presedintia, Senatul, Camera Deputatilor, Ministere (al Cercetarii, Comunicatiilor, Justitiei, Finante, Afaceri Externe, Muncii, Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, Afaceri Interne), Academia Romana, Banca Nationala a Romaniei, primarii, prefecturi, scoli, muzee, biblioteci, organizatii culturale, ONG-uri. Drept urmare, in 1993 vedeam Internetul ca ceva foarte folositor si cerut de societate, dar nu pot zice ca prevedeam ca va deveni ceea ce este astazi.

Imi aduc aminte ca inainte de 1990 aparusera microcalculatoarele personale HC (Home Computer). Discutam cu colegii de la serviciu ce poti face acasa cu un astfel de calculator. Era bun pentru elevi sa invete sa programeze in diverse limbaje de programare. Mai era folosit de cei pasionati de jocuri, si cam atat. Dupa aparitia Internetului, calculatorul personal a inceput sa-si gaseasca utilizare acasa, azi este probabil ceva ce nu lipseste din casa, avand in vedere cate lucruri poti face cu un calculator de acasa. Dar nu numai acasa, multe lucruri pe care poti sa le faci cu un calculator acasa le poti face cu telefonul, pe care-l porti cu tine in buzunar.

La fel, numele de domenii nu reprezentau in 1993 ce reprezinta astazi. Pot zice ca erau privite oarecum ca un parametru tehnic necesar realizarii conexiunii, asa cum era adresa IP. Cumva, asa au si aparut numele de domeniu. Intrucat era dificil sa memorezi adresa unei institutii sub forma numerica, de exemplu 192.162.16.34, s-a inventat numele de domeniu roearn.ici.ro, care este mult mai usor de retinut. Cam asta a fost semnificatia initiala a numelor de domenii. In timp, aplicatiile web si motoarele de cautare, folosirea Internetului in comert, in educatie, finante, etc. au dat alta  semnificatie numelor de domenii.

Dar Internetul nu si-a spus ultimul cuvant in ce privesc numele de domenii. In prezent sunt in jur de 270 nume de domeniu de nivel inalt. ICANN a lansat in iunie 2011 un program de introducere nume noi de domeniu de nivel inalt si a primit in jur de 1900 cereri de noi nume de domeniu, din care 116 sunt cu caractere non-latine: chirilice, chinezesti, japoneze, arabe, grecesti etc. De fapt, nume de domenii cod de tara non-latine sunt deja in functiune, va dati seama ce mult simplifica viata unui chinez sa foloseasca nume de domeniu in chineza cu terminatia .中国 în loc de .cn. Eu am trait doi ani si jumatate in Japonia, am studiat limba japoneza si am vazut cat de greu este pentru un japonez sa citeasca ceva scris cu litere latine, chiar daca sunt cuvinte din limba japoneza.

Au fost deja aprobate nume de domenii generice non-latine, ca de exemplu: .онлайн, .сайт, care urmeaza sa devina operationale in curand. Cu siguranta aceste nume de domeniu vor influenta Internet-ul in viitor. Dar un efect mult mai mare vor avea probabil noile nume de domenii cu caractere ASCII ce vor fi in curand aprobate de ICANN. In multe cazuri, numele solicitate sunt identice cu numele companiilor, ca de exemplu: Apple, Microsoft, Samsung, Dell, Sony, Nokia, Netflix, Oracle, Cisco, Yahoo, AOL, Canon etc. Alte cereri au fost insa facute pentru nume generice, ca de exemplu: .book, .shop, .music, .city, .cloud, .app,  etc.
Compania Google a depus cereri pentru 101 nume noi de domenii generice. Unele nume pentru care a depus cerere sunt nume de brand, ca de exemplu .google, .android, .chrome, .gmail, si .youtube. Alte nume sunt nume generice, ca de exemplu .cloud, .car, .map, si .mail, altele sunt legate de familie, de exemplu dad, .kid, .baby, .family, .mom, iar altele sunt pentru domenii de activitati recreative (.love, .fun, .foo, si .boo). Amazon a depus cereri pentru 76 nume noi de domenii, pentru 21 nume de domenii fiind la concurenta cu Google, si nume: .play, .movie, .map, .mail, .game, .free, .dev, .cloud, .book, .search, .app, .shop, .store, .wow, .you, .buy, .drive, .show, .spot, .talk, .kid.
In cadrul ICANN sunt in prezent discutii aprinse privind propunerile pentru domeniile .vin si .wine. Cresterea numarului de domenii de la 270 la circa 2000 va crea probabil intr-o prima faza o stare de confuzie pentru utilizatori. Daca pana acum utilizatorul avea putine alternative, fie mergea pe numele de domeniu cod de tara, fie pe un nume generic de forma .com, .net, de acum inainte va avea mult mai multe optiuni. Este de asteptat ca peste cativa ani, firmele Microsoft, Google, Amazon si altele, care au aplicat pentru mai multe nume de domenii sa apara cu aplicatii inedite ce vor aduce servicii care nu exista azi in Internet.

Rep: In afara de faptul ca romanii sunt mari amatori de gadget-uri, care ar fi principalele motive care au facut ca tara noastra sa aiba conexiuni atat de rapide si la abonamente ieftine, mult peste tarile din vestul Europei?
Eugenie Staicut: Un prim impact, atat in cresterea vitezei cat si in reducerea abonamentelor, l-a avut furnizarea de servicii Internet pe acelasi cablu pe care este furnizat serviciul TV. Asta a facut totodata ca Internetul sa ajunga mai repede la un numar mai mare de persoane, intrucat cablu TV ajungea in acei ani la mult mai multe case decat ajungea Internetul. Ovidiu Crisan, care a fondat prima companie de cablu TV, KAPPA, a avut un rol mare in acest domeniu. El a adus si a testat pentru prima data in tara modemurile pe cablu TV, tehnologia fiind ulterior folosita si de alte companii de cablu TV.
Un alt mare impact l-a avut crearea de infrastructuri proprii pe fibra optica de catre firmele comerciale, cu acoperire pe intreg teritoriul tarii. Acest lucru a dus nu numai la furnizarea de servicii Internet la viteza mai mare, cu rata de erori mai mica, dar si la un pret mai mic. Intr-un fel, aceasta a fost una din cauzele ce au dus la incetarea RNC-ului sa mai functioneze. Desi RNC a fost primul furnizor de servicii Internet din Romania si o perioada lunga de timp, 1993 – 2000 a fost pe primul loc in ce priveste viteza pe liniile internationale, dupa 2006 a incetat sa mai conecteze clienti noi si, in mod gradual, a incetat sa mai furnizeze servicii. Daca linia de comunicatie ICI-Viena avea 9,6kbps in decembrie 1992, in martie 1995 a fost inlocuita cu o linie satelit de 64 kbps, iar in martie 1998 s-a instalat linia satelit de 2 Mbps intre ICI si New York.

Prima linie internationala pe fibra optica inchiriata de la Romtelecom s-a instalat in octombrie 1996 intre ICI si Budapesta, pentru conectare la reteaua Europanet. In momentul de fata, par viteze foarte mici, dar la momentul respectiv era viteza cea mai mare a unui furnizor de servicii Internet in Romania. ICI, fiind un institut national de cercetare-dezvoltare, avea alte prioritati decat furnizarea de servicii de comunicatie electronica si nu a putut tine pasul cu firmele comerciale sa-si instaleze propria infrastructura de comunciatii si costul pentru clienti devenise mare dupa 2002-2003, acestia trebuind sa se conecteze la ICI prin linii inchiriate de la Romtelecom sau de la alt furnizor, ceea ce facea ca pretul de conectare la ICI sa nu mai fie competitiv
Rep: Ce lucruri v-au surprins cel mai mult la evolutia internet-ului in Romania? Sunt anumite lucruri despre care credeati ca sunt cu totul nepromitatoare, insa au explodat pur si simplu online?

Eugenie Staicut: Un lucru imbucurator a fost aparitia legii comunicatiilor electronice in ianuarie 2002. Pana in ianuarie 2002, cuvantul Internet nu putea fi folosit in mod oficial in licentele emise de Ministerul Comunicatiilor. RNC a fost infiintat in 1994 in urma semnarii unei conventii de colaborare intre ICI si Misterul Cerecetarii si Tehnologiei. Pentru a functiona legal, am cerut licenta de grup inchis de utilizatori, cum se numea pe vremea aceea. In 1994 nu exista Agentia de Reglementari in Comunicatii, licentele se emiteau de o Directie de Reglementari din cadrul Ministerului. Serviciile principale furnizate de RNC fiind cele de Internet, in mod firesc cuvantul Internet aparea in portofoliul serviciilor furnizate. Pentru a obtine licenta, am fost nevoiti sa scoatem cuvantul Internet din cerere. Dupa ianuarie 2002 era in schimb cuvantul preferat, s-a infiintat Agentia de Reglementari in Comunicatii, care impreuna cu Ministerul Comunicatiilor au creat cadrul legal de dezvoltare a Internetului in Romania si, lucrul cel mai important, au promovat introducerea Internetului in administratia publica.

Rep: Au fost studii care au comparat influenta internetului asupra lumii secolului XXI cu cea pe care a avut-o Revolutia Industriala asupra lumii secolului al XIX-lea. Sunteti de acord cu o astfel de comparatie?

Eugenie Staicut: Revolutia industriala a facut ca munca manuala sa fie inlocuita cu munca masinilor. Mie imi place sa cred ca Internetul este copilul rezultat prin mariajul comunicatiilor cu informatica, microminiaturizarea contribuind mult la succesul Internetului. Vorbind de revolutia industriala, cu certitudine Internetul aduce ceva nou in sensul ca munca este acum facuta de masini inteligente, care pot comunica intre ele, chiar daca se afla la mare distanta. Imi aduc aminte ca in anul 1971, cind am absolvit Facultatea de electronica, se vorbea mult de telefonul video, am avut colegi care au avut la proiectul de stat telefon video, totusi nu s-a reusit sa se realizeze un videotelefon la un pret rezonabil. Abia acum dupa 40 de ani, dupa aparitia Internet-ului, se poate spune ca videotelefonul (facetime pe iphone, de exemplu) a devenit realitate. Cu siguranta, Internet-ul va influenta toate ramurilor industriale in viitor.

Rep: Care este „povestea” dumneavoastra in timpul scurs din 1993 si pana in prezent? V-a influentat in vreun fel faptul ca ati fost implicat in dezvoltarea internetului inca de la aparitia lui in Romania?

Eugenie Staicut: Pentru mine, influenta a fost foarte mare. Faptul ca m-am implicat in instalarea conexiunii dintre ICI si Universitatea Viena in 1992 m-a determinat sa raman si sa lucrez in continuare la ICI. Imediat dupa 1990 situatia institutelor de cercetare, ca si azi de altfel, era foarte incerta. Din aceasta cauza, multi colegi au plecat din ICI. Proiectul ROEARN ce fusese anuntat prin 1991 se tot amana. Ca urmare, pe la inceputul anului 1992 ma hotarasem si eu sa plec din ICI. Am dat concurs la Universitatea Politehnica si am fost admis. Urma sa fac formele de transfer. Dar tocmai atunci a fost reluat proiectul ROEARN si s-a stabilit un grafic concret de actiuni. Analizand noua situatie, am decis sa raman in ICI si sa lucrez la un proiect pentru care ma pregatisem 20 ani si la care am lucrat apoi cu pasiune.

Proiectul ROEARN realizandu-se si avand un mare succes, imaginea lui ICI a crescut si a fost apoi desemnat de Ministerul Cercetarii pentru proiectarea, realizarea si administrarea RNC, care a avut o contributie insemnata la dezvoltarea Internetului in Romania si care totodata a constituit o scoala in care s-au format multi tineri entuziasti, care ulterior au contribuit si ei la dezvoltarea tehnologiei Internet in tara noastra. Totodata, RNC a avut si o bogata activitate in cadrul Asociatiei retelelor de cercetare din Europa Centrala si de Est – CEENET, unde am venit in contact cu specialisti de „top” din tarile membre, fiind astfel la curent cu realizarile in domeniu pe plan european si international. Am avut ocazia sa particip la o serie de workshopuri organizate de ISOC la Universitatea Stanford (august 1993), Praga (1994) Hawaii (1995), apoi am participat ca instructor la workshopuri organizate de CEENET pentru specialistii retelelor membre. Punerea RNC in functiune , crearea retei backbone in Bucuresti, extinderea RNC in Bucuresti si in tara mi-a dat ocazia sa colaborez cu sute de specialisti bine pregatiti si care si-au facut treaba cu constiinciozitate si pasiune.

Scurta carte de vizita:

Dr. ing. Eugenie Staicut a absolvit in anul 1971 Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, Universitatea Politehnica Bucuresti, iar in 1982 a obtinut titlul stiintific de „doctor inginer” de la aceeasi universitate. Lucreaza la ICI din 1971, in prezent avand functia de Sef Departament ROTLD. Activitatea profesionala desfasurata pe parcursul a patru decenii se incadreaza in domeniul comunicatiilor electronice, al realizarii si dezvoltarii de servicii pentru retele de calculatoare.

In perioada oct. 1973 – martie 1976 a efectuat un stagiu de specializare in Japonia, unde a participat la implementarea protocoalele telnet si ftp in reteaua KUIPNET a Universitatii Kyoto, putand astfel cunoaste in detaliu arhitectura si protocoalele ARPANET, ce aveau mai tarziu sa devina TCP/IP. Dupa intoarcerea in tara in 1976, a ramas atasat modelului de retea ARPANET si in colectivul de la ICI a reusit sa convinga colegii sa adopte acest model pentru RENAC/RENOD, prima retea de calculatoare din tara, care in 1984 conecta primele trei noduri Bucuresti, Bacau si Cluj. Reteaua a fost distinsa in 1985 cu premiul „Traian Vuia” de catre Academia Romana.
Avand la baza experienta bogata obtinuta in retele de calculatoare, colectivul din ICI condus de dr. ing. Eugenie Staicut a realizat in decembrie 1992 instalarea primei conexiuni permanente la Internet intre ICI si Universitatea Viena, iar in februarie 1993 a obtinut inregistrarea domeniului de nivel inalt .ro in Internet la IANA, adresele Internet terminate cu .ro devenind astfel funtionale. Ulterior s-a implicat in realizarea Retelei Nationale pentru Cercetare si dezvoltare tehnologica (RNC), care a fost cel mai important furnizor de servicii Internet in Romania in perioada de pionierat si care a avut contributii majore la dezvoltarea Internetului in tara noastra. Lucrarea RNC a fost distinsa cu premiul „Gheorghe Cartianu” pe anul 1994 de catre Academia Romana. Autor si co-autor a numeroase articole, comunicari la sesiuni stiintifice, carti, cea mai recenta carte fiind „Internetul si domeniile .ro”, Editura AGIR, 2012, publicata cu ocazia implinirii a 20 ani de la instalarea conexiunii intre ICI si Universitatea Viena, prima conexiune permanenta la Internet din Romania.

Sursa: Hotnews.ro

Ești STUDENT și vrei să LUCREZI în AMERICA? Un specialist te îndrumă pe Facebook

Studenţii la zi, români şi străini, înscrişi la facultăţi acreditate şi care vor să lucreze în timpul verii în SUA pot discuta pe Facebook cu un angajat al Ambasadei americane la Bucureşti despre programul Summer Work and Travel, informează misiunea diplomatică.

Astfel, Diana Bates, viceconsul al Ambasadei SUA şi administratorul programului Summer Work and Travel, va răspunde întrebărilor tinerilor joi, 21 noiembrie, între 15,00 şi 16,00.

Cei interesaţi pot transmite întrebările pe pagina de Facebook a Ambasadei SUA https://www.facebook.com/bucharest.usembassy începând de luni. Programul Summer Work Travel le oferă studenţilor înscrişi la cursuri universitare de zi oportunitatea de a lucra şi călători în Statele Unite ale Americii, în perioada vacanţei de vară. Din 2000 până acum peste 40.000 de studenţi români au participat la acest program ce se desfăşoară anual.

Cu peste 4.000 de participanţi în 2013, Summer Work Travel este cel mai mare program de schimburi culturale. Acesta le permite studenţilor să economisească bani, să viziteze SUA şi să trăiască alături de cetăţeni americani şi de studenţi din alte ţări.

Sursa: Evz.ro

Opt STUDENȚI la ASE vor primi BURSE de excelență. Suma reprezintă o mică AVERE

Cei mai buni studenți ai Academiei de Studii Economice din Bucureşti vor beneficia, timp de întregul an universitar 2013-2014, de opt burse în valoare totală de 33.000 de lei.

Este vorba de un concurs derulat în cadrul programului educaţional „Bursele de Excelenţă SOCAR” derulat în parteneriat cu Academia de Studii Economice Bucureşti.

”Academia de Studii Economice este o resursă importantă de excelenţă, iar ediţia anterioară a concursului Bursele de Excelenţă SOCAR a demonstrat din plin acest lucru. Şi anul acesta îi vom selecta pe cel mai bine pregătiţi studenţi, capabili să se identifice cu climatul unei companii de anvergură mondială. Programul de faţă vine în întâmpinarea celor care vor să cunoască punctele de interes ale companiilor, pentru dezvoltarea spiritului practic al viitorilor angajaţi”, precizează reprezentanții companiei.

Concursul se adresează studenţilor din anii terminali care frecventează cursurile la zi la una dintre specializările: Contabilitate şi Informatică de Gestiune, Finanţe, Bănci, Asigurări şi Burse de Valori, Comerţ şI Marketing.

Studenţii care vor să-şi depună candidaturile trebuie să aibă media anilor de şcolarizare I şi II minimum 8,50 şi să redacteze o lucrare scrisă pe tema impusă de organizatori. În urma evaluării eseurilor, SOCAR România împreună cu ASE Bucureşti vor selecta 20 de tineri pentru a participa la interviul final cu top managementul companiei. Candidaturile pot fi depuse până la 30 noiembrie şi vor fi notate de o comisie de evaluare mixtă, formată din reprezentanţi ai companiei SOCAR şi reprezentanţi ai ASE Bucureşti. Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 12 decembrie, în Gala de premiere.

Sursa: Evz.ro

Laserul de la Măgurele, realizat prin deturnarea de fonduri europene

Cel mai mare proiect din fonduri europene de până acum, construcţia laserului de mare putere de la Măgurele, are datele unei escrocherii cu fonduri europene. Afirmaţia îi aparţine liderului sindical din Cercetare, Radu Minea. El susţine existenţa unei reţele de fraudare a fondurilor europene, care este coordonată de la vârful Ministerului Educaţiei Naţionale şi de reprezentantul României la Comisia Europeană. Milioane de euro ar urma să intre în buzunarele mafiei universitare.

Sub pretextul stabilizării inteligenţei în zona centrală şi de sud-est a Europei şi după lungi tergiversări, membrii Comisiei Europene au aprobat proiectul construirii laserului de mare putere de la Măgurele.

Istoria acestui proiect a început de pe vremea liberalului Cristian Adomniţei, fost ministru al Educaţiei în cabinetul lui Călin Popescu Tăriceanu. În schimb, ideea proiectului aparţine unui consorţiu francez, care, ulterior, s-a retras din afacere, dar partea română l-a continuat. Aproape 4 ani, până în 2011, au existat mai multe programe guvernamentale destinate specializării personalului cu înaltă calificare care urma să participe la proiect, dar şi pentru crearea infrastructurii (clădiri şi echipamente). Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, doar tocarea fondurilor. La începutul acestui an, proiectul a început să prindă alt contur. Pentru a da amploare afacerii, s-a creat un consorţiu în care au intrat reprezentanţi ai Ungariei, Cehiei şi Greciei, cei din urmă retrăgându-se din proiect. Fără nici o logică sau contribuţie în cercetare şi construcţie, ci doar pentru accesul la fonduri, în concubinajul european a intrat şi Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară (IFIN) “Horia Hulubei”. „A început construcţia în urmă cu şase luni, suntem în graficul programat. Începem să ridicăm clădirea, a început construcţia laserului, s-a semnat contractul în iulie. Suntem încă în procesul de licitaţie pentru sistemul gama. Acum sunt 20 de cercetători în echipă care lucrează la partea ştiinţifică: ingineri, cercetători seniori, cercetători juniori, suntem în mare căutare de tehnicieni. Facem angajări”, spune directorul IFIN, Nicolae Zamfir.

Primul personaj controversat intră în joc

Despre directorul IFIN, Nicolae Zamfir, se poate spune că este coordonatorul propagandei guvernamentale privind laserul de mare putere de la Măgurele şi reprezentantul României în Comisia Europeană (CE). “Având această poziţie, prin mâna lui trec toate proiectele europene din România. Este persoana care a fugit din ţară în SUA în anul 2000, pentru că altfel i se lua gâtul ca fost securist. Deşi în CV şi-a trecut activităţi ştiinţifice în Germania şi SUA, când s-a întors în ţară, în 2004, s-a angajat ca CS3 (primul grad al unui cercetător debutant) şi promovat rapid director al IFIN “Horia Hulubei”. Apoi a ajuns reprezentantul nostru în CE, iar din 2006 este şi academician”, spune Radu Minea.

Poate că lucrurile ar fi rămas în obscuritate şi discreţia ar fi fost cuvântul de ordine în povestea „laserului de mare putere”, dacă nu s-ar fi dislocat 160 de milioane de euro de la Programul Operaţional Sectorial pentru Creşterea Competitivităţii Economice către proiectul de la Măgurele. La acestea s-au adăugat alte 20 de milioane de euro destinate asistenţei tehnice. Cele 160 de milioane de euro erau destinate mai multor diviziuni de cercetare din România, de care ar fi trebuit să beneficieze cercetătorii noştri.

Dovada fraudării fondurilor europene s-a declanşat, spune Radu Minea, după deturnarea fondurilor obţinute de cercetătorii români prin muncă îndelungată.

Omul din umbra Ecaterinei Andronescu

„Dana Gheorghe este o persoană bine ascunsă în spatele Ecaterinei Andronescu. Ea este specializată în găsirea de soluţii ingenioase de obţinere a banilor, inclusiv în deturnare de fonduri, pentru mafia universitară. Aparent restructurată de la Ministerul Educaţiei din funcţia de director al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), are locuri rezervate în diferite consilii de administraţie, unul dintre ele fiind Institutul de Cercetare şi Proiectare Utilaj Petrolier din Ploieşti, aflat acum în faliment. Dar este cea care a răspuns comenzii lui Victor Ponta de a găsi resurse pentru afacerea de la Măgurele, adică să pună banii jos dacă vor să stoarcă şi alţi bani europeni”, relatează Radu Minea. În plus, Dana Gheorghe este cea care a născocit metoda perfectă de a nu se imputa vreodată banii. Într-unul din documentele din dosarul proiectului, care îi poartă semnătura, s-a introdus următoarea frază: „Nu se pot imputa banii, dacă laserul de mare putere nu se va realiza”. Eficienţa va fi maximă, deoarece doar 5% din timp va fi ocupat de cercetare, restul pentru alte activităţi, precum „transport şi teleportare”.

Dana Gheorghe va putea să ţină sub control fondurile, deoarece va face parte din Organismul Intermediar pentru Cercetare din acelaşi proiect pentru fondurile din 2014-2020.

Inteligenţa umană, eşalonată cu precizie

La capitolul „beneficii”, acelaşi document prevede obţinerea a 30 de brevete, care vor fi înregistrate la OSIM. Acestea sunt exact programate.

•           2015 – 2 brevete

•           2019 – 5 brevete

•           2030 – 27 brevete

Coordonatele proiectului

Până în 2015 sunt prevăzute lucrările de infrastructură, respectiv construcţia clădirilor, achiziţia echipamentelor şi angajarea personalului.

Până în 2018 se vor face toate testele, astfel încât echipamentele să poată intra în funcţiune.

Până în 2020 alte 300 de milioane de euro vor fi accesate de la Uniunea Europeană pentru cercetare.

Îm 2030 este prevăzută finalizarea proiectului la care vor lucra peste 200 de cercetători.

Sursa: Puterea.ro

Guvernul Ponta s-a saturat de plagiat si investeste evaluarea tezelor de doctorat

Ministerul Educatiei este hotarat sa puna capat plagiatului in mediul universitar, de astfel de practici fiind acuzat chiar si seful Guvernului, Victor Ponta. Ministerul a pus la bataie aproape 200.000 de euro doar pentru consultanta in realizarea unor softuri de evaluare, dar iata ca a obtinut un chilipir: o companie s-a angajat la o suma de patru ori mai mica.
Ministerul Economiei a organizat o licitatie publica pentru achizitia de servicii de consultanta pentru managementul proiectului „Sisteme moderne de preluare, evaluare si informare a tezelor de doctorat si licenta in mediul universitar, in cadrul Ministerului Educatiei Nationale”. Valoarea estimata a contractului, cofinantat prin Programul Operational Dezvoltarea Capacitatii Administrative (PODCA), a fost de circa 200.000 de euro, iar principalul criteriu de atribuire a fost oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic.

Sursa: Ziare.com