http://adevarul.ro/news/eveniment/interviu-ministrul-educatiei-deanul-viitor-vom-manuale-digitale-1_52388cfdc7b855ff5694018a/index.html

INTERVIU Ministrul Educaţiei: „De anul viitor vom avea manuale digitale“

Primele manuale digitale, pentru clasa I şi a II-a, vor fi pe băncile elevilor de anul viitor, în timp ce problema şcolilor care se dărâmă ar putea fi soluţionată abia în doi-trei ani. Aşa a anunţat ieri ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, într-un interviu pentru Adevărul Live.

În plus, acesta a adăugat că „atunci când sistemul va fi pregătit” elevii vor avea parte de opţionale noi, cum ar fi Educaţia pentru sănătate, o matematică mai uşoară şi în viitor şi catalog digital. Oficialul a înaintat şi varianta ca profesorii debutanţi să ajungă la un salariu de 1.000 de lei, însă i-a avertizat cu demiterea pe dascălii care cer bani pentru fondul clasei sau cer anumite manuale opţionale.

„Adevărul“: Când vom avea manuale digitale în şcoli?

Remus Pricopie: „Mă întreabă şi fata mea (râde). Anul viitor vom avea manuale digitale. Am fost exagerat de optimist şi am anunţat că de anul acesta le introducem. (…) Tocmai pentru a demonstra disponibilitatea la dialog, transparenţa, am amânat procesul cu exact atâtea luni cu cât au cerut reprezentanţii editorilor, au spus că au nevoie între 6-9 luni din momentul în care cunosc programa, care a fost aprobată în primăvară şi eu am spus ok. În martie-aprilie vom avea manualele câştigătoare şi vor putea fi încărcate pe manuale.edu.ro. Estimăm că anul viitor vom avea manuale digitale pentru clasele I şi a II-a şi va fi timp suficient pentru profesori să se uite la manuale, să se obişnuiască cu ele, în plus vom face cursuri cu toţi profesorii, pentru că este o abordare nouă şi trebuie să înţeleagă acest lucru.”

Când ar putea fi introdus catalogul virtual la nivel naţional?

„Catalogul digital este un lucru foarte bun, dar în acest moment este dezvoltat de şcoli prin iniţiative private. În mod normal ar trebui să avem o platformă la nivel naţional care să conţină datele acestea şi în prezent lucrăm la un astfel de proiect, finanţat prin fondurile structurale. Totuşi, un profesor mi-a semnalat că pierde mult timp completând toate rubricile din catalogul virtual, observaţie absolut corectă. (…) Trebuie să ne concentrăm pe prezenţa tuturor la clasă, a profesorilor, a elevilor şi pe ce se întâmplă în clasă de la primul până la ultimul minut. După opt ani de şcoală constatăm că aproape 34.000 de copii nu sunt în stare să ia nota 5, înainte de orice paradigmă noi trebuie să-i învăţăm pe copii ce înseamnă să meargă la şcoală, să-şi facă tema de la o zi la alta, să respecte ce înseamnă de fapt şcoala.”

Care este situaţia cursurilor opţionale?

„Înainte de a introduce noi cursuri în ciclul primar, trebuie să verificăm întâi cum facem noi matematica la clasă, de exemplu, în plus, există variaţii atât de mari între o şcoală din rural şi una din urban. (…) Vrem să creştem numărul opţionalelor, dar să le şi putem oferi. Suntem în măsură să pregătim noi opţionale, ne gândim la Educaţie pentru sănătate, pe zona Ştiinţelor naturale să avem mai multe informaţii în mediul primar. Însă trebuie să ne uităm la cei 34.000 de copii care la finele clasei a VIII-a nu sunt în stare să rezolve subiectele de la Evaluarea Naţională, considerate uşoare. Procesul nu s-a încheiat pe zona ciclului gimnazial şi liceal, noua programă şcolară este încă un draft acolo.”

Cine verifică manualele auxiliare de la aceste opţionale?

„Nu trebuie să asociem acest comerţ cu manuale auxiliare cu şcoala, nu îmi impune nimeni să învăţ după ele, profesorii pot să recomande, nu au voie să impună şi în niciun caz să le vândă ei. Ar fi bine ca pe aceste manuale auxiliare să nu mai scrie avizat de Ministerul Educaţiei, este incorect şi imoral. Este responsabilitatea autorului să fie serios în ceea ce priveşte conţinutul auxiliarelor, piaţa decide aici.”

Cum aţi ajuns la 75% Evaluarea Naţională – 25% media din gimnaziu la admiterea la liceu?

„De fapt, noi am revenit la o formulă care a existat până în anul 2002 inclusiv în anul 2002. Am preferat această formulă tocmai pentru a nu crea alte dezbateri. Este o formulă care a mai funcţionat şi nu au fost probleme la vremea respectivă.”

De ce nu aţi lăsat numai Evaluarea Naţională?

Am un răspuns al multor experţi în zona educaţiei, specializaţi pe evaluare: nu este corect ca viitorul unui copil să depindă de o probă care se dă la 14 ani. Un elev la 14 ani poate să aibă emoţii, poate să aibă probleme de sănătate şi atunci, pur şi simplu, viitorul lui este schimbat chiar dacă a fost şi este un copil de excepţie, el de fapt nu reuşeşte să facă faţă unui examen. Prin urmare, cele două într-un fel ponderează, dacă un copil are emoţii în faţa unui examen şi performează mai puţin, se compensează cu ceea ce el a făcut pe parcursul anului.

Ce facem cu fondul clasei, despre care aţi spus că este o formă de fraudă?

„Legea ne dă dreptul să contribuim la orice în această ţară, este dreptul fiecărui cetăţean, însă acest lucru trebuie să fie făcut într-o manieră instituţionalizată. Din punctul meu de vedere, directorul de şcoală sau dirigintele sau profesorul nu are voie să strângă bani sub eticheta de „fond al clasei“. Acest lucru poate fi făcut, şi există legislaţie în acest sens, de către asociaţiile de părinţi, care au personalitate juridică şi care decid ce vor să cumpere, dar aceşti bani de fondul clasei nu au de ce să treacă pe la director sau pe la diriginte.”

Cine ar trebui să verifice acest lucru?

„Răspunde ministrul, inspectoratul şcolar, directorul şi profesorul. Eu ca ministru am obligaţia să trag semnalul de alarmă că a funcţionat acest sistem ani de zile, trebuie să îl scoatem la lumină. Părintele trebuie să informeze directorul dacă i se cer bani, dacă constată că nu se întâmplă nimic la nivelul directorului, să informeze inspectoratul şcolar.”

Care este situaţia şcolilor fără avize de funcţionare?

„Sunt aproximativ 76% din şcoli care au avize sanitare. Acolo unde nu sunt avize sanitare, vorbim de comunităţi sărace unde nu au fost fonduri ca să ridice nivelul de trai. (…) Sunt câteva probleme aici. În perioada 2007-2010 au fost obiective de învăţământ începute fără să se calculeze dacă avem copii în şcoala aceea şi după cinci ani, şi dacă le putem finaliza sau au fost construite în ţară grupuri sanitare de 70.000 de euro nefuncţionale, pentru că nu există conectare la apă şi canalizare. Trebuie să investim în primul rând în canalizare şi apă curentă.”

Cum pot creşte salariile debutanţilor şi acoperirea deficitului de psihologi şcolari?

„Ceea ce nu s-a făcut în foarte mulţi ani este destul de complicat să se facă într-o zi. Avem un orizont de trei-cinci ani să închidem acest subiect la nivel naţional. Problema psihologilor din şcoli a fost ridicată şi de sindicate cu ceva timp în urmă. Dacă vom avea măcar un psiholog pe şcoală, sau doi în şcolile mari, probabil că multe dintre problemele de violenţă şcolară, violenţă socială mai târziu nu vor mai exista. Numărul de psihologi în şcoli şi salariile profesorilor debudenţi ar creşte dacă am avea bani la buget. Există o intenţie la nivelul Executivului, intenţionăm să creştem salariile mici ale profesorilor debutanţi, până la minimum 1.000 de lei, şi să angajăm profesori acolo unde este nevoie printr-o mai bună eficientizare a resurselor pe care le avem.”

http://adevarul.ro/educatie/scoala/prima-clasa-digitala-romania-fostinaugurata-liceul-nicolae-kretzulescu-bucuresti-1_52387917c7b855ff56939ce8/index.html#

Prima clasă digitală din România a fost inaugurată la liceul „Nicolae Kretzulescu” din Bucureşti

Prima clasă digitală din ţară (Smart Classroom) a fost inaugurată marţi, în Bucureşti, la Şcoala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu”, de către Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie şi ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu, împreună cu preşedintele Samsung Electronics România, Young Lak Jung.

Şcoala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu” este prima, dintr-o serie de trei, care beneficiază de dotările specifice Smart Classroom, care au fost posibile în baza parteneriatului încheiat între Ministerul Educaţiei Naţionale şi compania Samsung Electronics România, în vara acestui an. Acest Parteneriat are ca obiectiv amenajarea unor săli de clasă de tip Smart în liceele din Bucureşti, Timişoara şi Iaşi, cu echipamente IT de ultimă generaţie, în vederea uşurării procesului de predare-învăţare.

În cadrul liceului „Nicolae Kretzulescu”, unul dintre laboratoarele de informatică a fost recondiţionat complet şi dotat cu mobilier şi echipamente performante: 31 de tablete Galaxy Note 10.1, 31 de tastaturi, 21 de laptopuri, un Smart TV şi un Ebord 65. Elevii vor avea oportunitatea de a testa echipamentele pentru cursul opţional „Junior Achievement”.

Ministrul Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie, a subliniat că lumea viitorului este aceea în care competenţele digitale sunt parte a educaţiei obligatorii în România şi oriunde în lume. „Ceea ce se întâmplă, astăzi, aici, are legătură cu prezentul acestei generaţii, care este familiarizată cu dispozitivele digitale, iar acest proiect le oferă elevilor oportunitatea de a studia aşa cum îşi doresc. Asistăm la o schimbare fundamentală a filosofiei claselor, în care elevii interacţionează şi primesc feed-back în timp real”, a declarat Pricopie.

La rândul său, Mihnea Costoiu a subliniat că, prin mijloacele tehnologice de înaltă calitate, învăţarea devine un proces atractiv pentru noile generaţii de elevi, puternic conectaţi la nou şi, implicit, şcoala devine un mediu prietenos.

„Ne dorim să conectăm şcolile la internet, astfel încât copiii să aibă acces la conţinut şi să putem oferi software, care să îmbunătăţească accesul la educaţie. Elevii sunt extrem de conectaţi la prezent, iar acest proiect este o şansă pentru viitor”, a precizat ministrul.

Smart Classroom este un concept care aparţine companiei Samsung Electronics România şi presupune crearea unei clase utilată complet cu material şi accesorii digitale de înaltă performanţă, ca bază pentru învăţare. Smart Classroom este un concept care face şcoala mai atractivă pentru elevi, oferind posibilitatea învăţării transdisciplinare şi, totodată, interacţiunea, în timp real, dintre profesor şi elev.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/adolescentii-romani-stau-medie-sapte-ore-zi-tv-computer-aproape-4-experimentat-droguri-1_52384167c7b855ff5692711f/index.html

Adolescenţii români stau, în medie, şapte ore pe zi la TV sau computer şi aproape 4% din ei au experimentat droguri

Tânărul român bea, fumează şi consumă droguri de la 14 ani, se arată într-un raport al Organizaţiei UNICEF, intitulat „Situaţia Adolescenţilor din România“. Studiul realizat în colaborare cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi CURS (Centrul de Sociologie Urbană şi Regională) a fost prezentat marţi la sediul Ministerului Tineretului şi Sportului, fiind prima cercetare de acest fel realizată la noi în ţară.

Aproape 4% dintre adolescenţii români au experimentat un tip de droguri, procentul ajungând la 5,4% în rândul celor de peste 14 ani, în timp ce 42% dintre ei au consumat alcool cel puţin o dată, arată studiul prezentat marţi de Ministerul Tineretului şi Sportului şi UNICEF.

Potrivit primului studiu „Situaţia adolescenţilor din România”, consumul de alcool cel puţin o dată în viaţă este mai frecvent în rândul adolescenţilor de peste 14 ani (mai mult de jumătate au consumat alcool, comparat cu 21% pentru cei sub 14 ani), la băieţi (57% comparat cu 27% la fete) şi în mediul urban (50% vs. 32% în rural).

Aproape un sfert dintre adolescenţi (23%) au fumat cel puţin o dată în viaţă, ponderea fiind mai mare la adolescenţii de peste 14 ani (33% vs. 6% sub 14 ani), la băieţi şi în zonele urbane (28% vs. 19% în rural), conform aceleiaşi cercetări. Referitor la consumul de droguri, studiul arată că 3,8% dintre adolescenţi au experimentat un tip sau altul de droguri, dar la adolescenţii de peste 14 ani procentul ajunge la 5,4%, fiind şi mai mare în urban.

Peste 90% din adolescenţi stau în medie 7 ore la televizor

Studiul, realizat cu ajutorul de interviuri şi de chestionare distribuite pe un eşantion de aproximativ 600 de adolescenţi cu vârste cuprinse între 10-18 ani, din Bucureşti şi alte şapte judeţe, mai arată că în jur de 93% din respondenţi merg la şcoală, 96% se uită zilnic în medie câte şapte ore la televizor, 88% stau în fiecare zi pe net şi peste 50% utilizează reţelele de socializare pentru a fi în contact cu prietenii lor.

Potrivit studiului, instrumentele social media sunt utilizate mai mult de băieţi (93% vs. 88%), de adolescenţii din mediul urban (91% vs. 77%) şi de cei în vârstă de minimum 14 ani.

„Adolescenţii utilizează reţelele de socializare, doar 16 la sută din ei declarând contrariu. Peste 50 la sută din adolescenţii care utilizează reţelele de socializare o fac pentru a fi în contact cu alţi prieteni, pentru a trimite mesaje, dar foarte puţini utilizează social media pentru a afla mai multe despre riscurile consumului de alcool, droguri (unu la sută). Mai multe fete decât băieţi utilizează reţelele de socializare pentru a se informa şi mai mulţi băieţi pentru a socializa. Pentru adolescenţi, informaţiile găsite pe reţelele de socializare nu sunt foarte fiabile”, rezultă din studiu.

15% din adolescenţi şi-au început viaţa sexuală

Pe de altă parte, conform aceleiaşi cercetări, 15% dintre adolescenţi au declarat că şi-au început viaţa sexuală (23% dintre băieţi şi 11% dintre fete, 20% în urban vs. 14% în rural). În funcţie de categoria de vârstă, un sfert din adolescenţii de peste 14 ani şi 1% sub 14 ani au declarat că şi-au început viaţa sexuală. În medie, adolescenţii şi-au început viaţa sexuală la vârsta de 15 ani şi jumătate. La momentul realizării cercetării, adolescenţii activi sexual au avut, în medie, 2,3 parteneri, iar 68 la sută dintre ei, un partener stabil.

„Când au fost întrebaţi cât de des au folosit prezervativul cu partenerul lor stabil în ultima lună, aproape jumătate (47%) dintre adolescenţii care şi-au început viaţa sexuală au afirmat că l-au folosit de fiecare dată şi majoritatea le-au folosit pentru a preveni o sarcină (63% în comparaţie cu 19 la sută au folosit prezervativul pentru a se proteja de boli cu transmitere sexuală). Aceste rezultate indică o nevoie crescută pentru educaţie pentru sănătate, cu focus pe boli cu transmitere sexuală”, spun iniţiatorii studiului.

Aceştia au mai constatat că, în general, adolescenţii deţin un nivel satisfăcător de cunoştinţe în legătură cu HIV, dar proporţiile destul de ridicate de „nu ştiu/nu răspund”, cuprinse între 24% – 39%, ridică unele semne de întrebare. „Acestea denotă un nivel ridicat de incertitudine în rândul adolescenţilor şi atrage îndoieli serioase legate de înţelegerea în totalitate a căilor de transmitere a HIV. Riscurile produse de HIV sunt mai bine cunoscute de adolescenţii de peste 14 ani şi de cei care trăiesc în mediul urban, dar puţin ştiut de adolescenţii mai tineri şi cei care trăiesc în zona rurală”, se mai arată în studiu.

Concluziile studiului

Recomandările rezultate în urma identificării problemelor cu care se confuntă adolescenţii din România se îndreaptă şi spre serviciile de proximitate destinate ajutorării acestora, care sunt deficitare şi adesea lipsesc tocmai la nivelul comunităţilor dezavantajate, acestea fiind greu de accesat din cauza rigidităţii, a birocraţiei, costurilor asociate şi a lipsei de confidenţialitate. Dezvoltarea unor servicii de tipul after school (şcoală după şcoală), a unor programe educaţionale pentru sănătate şi pentru formarea de deprinderi de viaţă independentă, de locuri de muncă protejate (în economia socială), sunt câteva dintre indicaţiile cuprinse în raport.

Nu în ultimul rând, studiul menţionează necesitatea dezvoltării educaţiei pentru sănătate, mai ales în cadrul şcolii, dar şi a intervenţiilor pentru a reduce riscurile în cazul adolescenţilor care au comportamente riscante, cum sunt consumatorii de droguri sau tinerii care practică prostituţia.

Cercetarea a fost realizată în Bucureşti şi în judeţele Braşov, Cluj, Constanţa, Dolj, Giurgiu, Iaşi şi Timişoara şi a inclus adolescenţi, reprezentanţi ai instituţiilor publice de nivel central, judeţean şi local (Ministere, agenţii), reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale relevante, părinţi ai adolescenţilor vulnerabili, dar şi zece servicii publice şi private destinate adolescenţilor şi adolescenţilor vulnerabili.

Din punct de vedere statistic, adolescenţii reprezintă 9.43% din populaţia totală a României, cu un număr de 2.012.709 de persoane cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani. Dintre aceştia 48.58% sunt fete şi 51,22 sunt băieţi. Nu mai puţin de 53.32% din adolescenţii români locuiesc în mediul rural, în timp ce 46.68% se regăsesc în oraşe.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/despre-incredere-romani-1_52384bd4c7b855ff5692af37/index.html

Despre încredere la români

Tratează oamenii după cum îţi doreşti să devină, nu după cum sunt acum, şi ei vor deveni cum îţi doreşti. În psihologia socială acesta se numeşte „efectul Pygmalion” şi este faţa pozitivă a profeţiei auto-îndeplinite. Scriu despre el acum pentru că abia a început şcoala.

A fost demonstrat de către Robert Rosenthal şi Lenore Jacobson printr-un faimos experiment în 1968: cei doi psihologi s-au dus la o şcoală elementară din San Francisco la începerea anului şcolar, au supus toţi elevii la un test denumit Harvard Test of Inflected Acquisition, apoi au prezentat în cancelarie rezultatele. Astfel, învăţătorii au aflat că aproximativ 20% dintre elevi sunt în pragul unei dezvoltări mentale accelerate („blooming”, „growth spurters”). Elevii în cauza au fost clar nominalizaţi, dar toţi învăţătorii au fost îndemnaţi să aibă pe parcursul următorului an aceeaşi conduită cu toată lumea şi să ţină numele secrete. După 8 luni, teste au arătat la copiii nominalizaţi o creştere a performanţei şcolare cu 15% mai mare faţă de grupul de control la clasa întâi şi 10% la clasa a doua. Şi acum vine surpriza: la sfârşit învăţătorii au aflat că Harvard Test of Inflected Acquisition nu există, că cei 20% din elevi au fost aleşi aleatoriu şi că singurul motor al creşterii performanţei elevilor a fost faptul că învăţătorii se aşteptau la ea şi îi tratau ca atare. Cum ar veni, cu cât ai (şi manifeşti) aşteptări mai mari de la oameni, cu atât mai bine vor performa aceştia.

Zilele trecute, la Festivalul Enescu,  Simfonia 1 a lui Bruckner mi-a făcut gândurile să zburde şi am încercat, ca ultim optimist de serviciu, să îmi închipui cum s-ar aplica mai bine în România „efectul Pygmalion”.

Evident, în primul rând, la copii. Dacă eu, părinte, îmi tratez copilul ca şi cum poate să devină cel mai bun din clasă, sau ca şi cum îi place să iasă pe-afară şi să facă sport, încet-încet va învăţa bine şi va lăsa Minecraft-ul pentru ţară-ţară-vrem-ostaşi. Dacă eu, profesor, nu îmi privesc elevii ca pe ultimele loaze, ci îi încurajez şi îi tratez ca pe oamenii responsabili ce am încredere că o să devină, vor lua bacul. Şi mă vor respecta mai mult.

În al doilea rând, la angajaţi. Şeful român ştie cu siguranţă că subordonaţii lui sunt de vină. Din principiu. Şi că, dacă n-ar sta cu ochii şi cu micromanagementul pe ei toată ziua, nu numai că n-ar munci, dar ar fugi acasă cu toată hârtia de xerox şi cu toate pixurile. Cred că un manager care se hotărăşte să experimenteze un pic şi oferă necondiţionat, timp de să zicem şase luni, bunăvoinţă, un pic de  încredere şi o relativa independenţă angajaţilor săi va avea surpize plăcute.

M-am mai gândit la profesorii români. Ce-ar fi dacă toată lumea ar avea încredere că toţi profesorii sunt bine pregătiţi şi bine intenţionaţi şi i-ar trata ca atare? Păi atunci părinţii vor înţelege că trebuie să le insufle copiilor respect pentru şcoală.  Elevii vor da mai multe şanse învăţăturii. Societatea îi va repune pe profesori pe piedestalul de unde au fost daţi jos şi înlocuiţi cu şmecherii din trafic. Iar statul i-ar plăti conform cu binele social pe care îl fac. Bine, dar nu toţi profesorii sunt bine pregătiţi sau bine intenţionaţi. Unii iau 3 la definitivat, alţii predau cu dispreţ şi sarcasm materia de acum 30 de ani. Asta înseamnă că, de frica unei generalizări pozitive pripite, să cădem într-o generalizare negativă? Că toţi profesorii sunt incapabili şi dezinteresaţi şi trebuie trataţi că atare? Eu aş încerca să am un pic de încredere.

Şi acum cireaşa: clasă politică. Ştiu că e cu bătaie lungă, dar fac totuşi exerciţiul de imaginaţie. Dacă toată lumea (inclusiv politicienii) ar avea încredere că asta e clasa politică din care vor răsări mari oameni de stat? Păi, în primul rând, opoziţia ar avea un guvern alternativ (ce visuri!) ai cărui membri ar dezbate cu puterea la obiect şi nu ad hominem sau ad baculum chestiuni cum sunt Roşia Montană sau câinii vagabonzi. (Acum îmi dau seama că mi-e dor de o dezbatere. Ca pe vremuri, când democraţia era mai matură. Iliescu versus Constantinescu. Ba mi-e dor chiar şi de ringul de box al lui Florin Călinescu). Ceea ce mă duce cu gândul la presă. Presa i-ar trata pe politicieni… cam cum îi trata Marius Tucă. Sau, înaintea lui, inventatorul talk show-ului în România, Iosif Sava. Dar cum i-am trata noi, electoratul?

Cred că, în primul rând, ne-am informa mai bine cu cine votăm. Mi-aş dori un sondaj care să îmi spună câţi români ştiu cine le este senatorul sau deputatul din colegiu. Nu îl am, aşa că o să fac o estimare: sub 20%. Câţi ştiu măcar din ce partid este? Sub 50%. Câţi ştiau, la momentul votului, numele a cel puţin doi candidaţi, şi nu doar sigla partidului (televiziunii) preferat(e)? 10%.

Apoi, în al doilea rând, am renunţa la gândirea de grup sau la principiul „aleg dintre două rele”. Şi efectul, după acest scenariu science fiction? Nu cred că oamenii politici se vor schimba peste noapte, dar cred că acest tratament îi va responsabiliza. Şi, oricum, faliile din societate s-ar atenua zdravăn.

Îmi dau seama că am tot repetat cuvântul încredere. Acum câţiva ani îl întrebam pe un profesor şi prieten de-ai mei, căruia îi respect părerea, ce ar schimba la români dacă ar avea o baghetă magică. Şi mi-a spus „lipsa de încredere”. Cred că tot efectul ăsta Pygmalion se poate întâmplă şi în România dacă am avea mai multă încredere unii în alţii. Şi în noi înşine. Cine începe?

http://adevarul.ro/locale/oradea/singurascoala-tara-fondata-congregatie-catolica-sustinuta-papa-Invatamantulactual-nu-creeaza-soarele-viitor-ci-furtuna-1_52384fd0c7b855ff5692c639/index.html

Singura şcoală din ţară fondată de o congregaţie catolică, susţinută de Papă: „Învăţământul actual nu creează soarele pentru viitor, ci furtuna“

Copiii obişnuiţi cu condiţiile de patru stele la Viena sau copiii care abia au din ce să îşi pregătească tradiţionalul pacheţel la şcoală, toţi învaţă la liceul privat Don Orione din Oradea.

Este singura şcoală din România fondată de către Congregaţia Don Orione, congregaţie prezentă în 33 de ţări din lume.

Liceul Don Orione a luat naştere în anul 1994. Dacă atunci număra undeva la zece elevi, acum numărul celor care îi trec pragul, zi de zi, a depăşit 400.

“În România sunt trei centre Don Orione, dar la Oradea se află prima şi singura şcoală din România. S-a ales Oradea pentru că episcopul Iuliu Hossu i-a chemat aici, iar ordinul călugăresc construieşte doar dacă episcopul îi cheamă. Doar atunci îşi pot desfăşura activitatea. Motorul acestei congregaţii a fost Papa Ioan Paul al II-lea care le-a cerut să meargă în Europa de Est după căderea cortinei de fier”, ne-a mărturisit Martin Miheller, managerul Liceului Don Orione.

Elevi din toate categoriile

Chiar dacă este un liceu privat, elevii înscrişi la această şcoală provin din medii sociale diferite. La fel ca la orice şcoală performanţele contează, dar la liceul Don Orione cel mai mult contează caracterul elevului, formarea lui umană şi implicarea lui socială.

“Sigur un copil cu sindromul Down are puţine şanse să promoveze examenul de Bacalaureat, dar pentru noi este important ca el să trăiască într-un mediu prielnic, să fie acceptat de colegi care atunci când au un astfel de coleg  să se gândească cum să-l ajute. Criteriul de promovare la BAC nu este unul foarte important. Nu relaţia unui om cu matematica, fizica sau geografia este importantă. Felul omului de a fi este mult mai important decât matematica pe care o ştie. La noi în şcoală se merge pe integrarea elevilor cu probleme şi nu pe izolarea lor. Avem copii obişnuiţi cu patru stele la Viena, dar şi copii care nu au din ce să-şi pregătească pacheţelul la şcoală. Ei fiind împreună li se oferă o şansă la integrare, scade posibilitatea ca acel copil cu probleme să devină un caz social”, susţine Martin Miheller.

Liceu privat cu obligaţii de stat

Liceul privat Don Orione are toate obligaţiile unei şcoli de stat, însă nu toate drepturile. În cei aproape 20 de ani de când funcţionează nu a primit finanţare din partea statului. Promisiuni au fost multe, ultima chiar în acest an.

“În acest an a fost şi ministrul învăţământului şi ne-a promis ajuor, mai ales că legea educaţiei prevede sprijin financiar pentru elevi. Carta drepturilor fundamentale UE prevede că fiecare copil are dreptul la învăţământ obligatoriu finanţat de stat. În condiţiile acestea mi se pare foarte ciudat ca un elev care face o alegere şi optează pentru o şcoală particulară acreditată să  piardă acest drept. Elevii noştri nu beneficiază  de alocaţia anuală de 2.500 de lei, care se acordă fiecărui elev din România” susţine managerul Liceului Don Orione din Oradea.

“Ţinta noastră nu sunt banii, ci oamenii”

1.000 de lei pe an este taxa pe care o plătesc elevii acestei unităţi de învăţământ, iar aproximativ 10% dintre ei sunt scutiţi şi asta din cauza problemelor socio-economice .

“Ţinta noastră nu sunt banii, ci oamenii. De aceea pe lângă programele şcolare dezvoltăm şi programe extraşcolare cum ar fi cercetaşii sau oratoriul. Toate vin în completarea acestei educaţii. Încercăm să-i scoatem pe elevi din capcana calculatorului. Le oferim posibilitatea să aleagă, să vadă că există alternativă la lumea internetului”, ne-a spus  Martin Miheller

O concurenţă între şcolile de stat şi cele private ar fi binevenită, susţine managerul Liceului Don Orione, mai ales în situaţia actuală când sistemul de învăţământ din România este adesea criticat.

“Dacă aceste şcoli prind puteri se naşte o concurenţă reală, iar sistemul de învăţâmânt ar avea numai de câştigat. Motto-ul congregaţiei Don Orione este: “Tinerii sunt comoara cea mai de preţ a familiei şi a societăţii. După modelul în care sunt educaţi şi mediul în care cresc, ei vor fi soarele sau furtuna zilei de mâine”. Învăţământul actual nu creează soarele pentru societatea viitoare a României, creează furtuna. Putem sa educăm masinuţe de făcut exerciţii, sunt importante, dar undeva trebuie să existe anumite valori de bază care să ajungă  care să schimbe şi caractetul acelui tânăr, nu doar să-i dezvolte intelectul. La noi în România şcoala nu mai are importanţa care a avut-o cândva. Sistemul îi demotivează pe elevi,  sistemul de şcolarizare românesc parcă ar fi dispărut”, consideră  Martin Miheller, managerul Liceului Don Orione.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/politica-circului-scolar-spinarea-milioanelor-elevi-romani-1_52384f1dc7b855ff5692c2c6/index.html

Politica circului şcolar pe spinarea milioanelor de elevi români

Nici nu a început bine anul de învăţământ 2013-2014 şi politica circului şcolar a fost deschisă de actorii politici, cu fanfaronadele deschiderilor festive, cu politicieni în frunte.Totul, clamat cu artă demagogică, pentru a-şi arăta preocupările şi marea grijă faţă de educaţia copiilor.

Emoţionaţi nevoie mare, membri ai Guvernului, în frunte cu însuşi premierul -Victor Ponta, ministrul Educaţiei – Remus Pricopie, ministrul Justiţiei – Robert Cazanciuc, s-au prezentat în şcoli, în căutarea unui minim capital preelectoral.

La fel şi preşedintelel Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, alţi parlamentari, reprezentanţi ai administraţiilor publice, autorităţi locale care ar trebui să aloce bani pentru partea materială, infrastructura şcolilor, astfel încât să nu mai dea părinţii, an de an, sumele necesare funcţionării decente a instituţiilor de învăţământ.

De aemenea, la ceremoniile inaugurării noul an şcolar nu au lipsit nici unii dintre acoliţii politici, profitori, afacerişti de pe urma elevilor şi părinţilor.

De partea cealaltă au fost cadrele didactice, direct implicate în sistemul educaţional, insuficiente ca număr pentru cei peste 3 milioane de elevi. Unele dintre ele insuficient pregătite profesional, altele acuzate de fapte ilegale.

Unii profesorii sau învăţători implicaţi sau transformaţi în agenţi comerciali, în afacerile derulate în şcoli, cu firmele profitoare, cu edituri, cu agenţii de turism, cu susţinătorii şi creatorii uniformelor.

Spectatori stoici şi plictisiţi, elevii şi părinţii prezenţi la festivităţi nu au prea gustat discursurile sforăitoare ale politicienilor şi funcţionarilor publici, gândindu-se probabil,  că zilele următoare vor fi chemaţi la şedinţă şi puşi să plătească diverse lucruri mai mult sau mai puţin necesare:

Uniforme şcolare, caiete speciale, culegeri, cărţi, paza, etichete matricole, dotări, reparaţii în sălile de curs, calculatoare, creioane speciale de scris la tablă, cretă acolo unde se mai foloseşte, fondurile neoficiale ale şcoli, clasei şi câte şi mai câte la care nu s-ar fi gândit. „Noroc” cu oamenii cu idei, direct interesaţi de „condiţiile de învăţămănt” din România.

Oficialii actuali din vârful Guvernului, la fel ca şi predecesorii, au bătut toba cu vorbe mari: educaţie de calitate, viitorul naţiei, siguranţa în şcoli şi pe străzi pentru elevi, bla, bla, bla. Numai vorbe goale.

În timpul acestor discursuri înălţătoare, sute de mii de copii erau expuşi pe străzi, în spaţiile publice pericolelor aferente, păzindu-se singuri sau fiind protejaţi de părinţi.

Exemplu:

În prima zi a anului şcolar, fetiţa mea de 10 ani a fost dusă de mamă la şcoală, în Bucureşti, întâlnind, pe o rază de mai puţin de 500 m, zeci de câini stăpâni în zona şcolilor şi blocurilor aferente. La întoarcere, a sunat panicată părinţii pentru că o haită de maidanezi îi blocase drumul pe aleea pe care venea de obicei de la şcoală.

Noroc că am fost în zonă şi am putut să o ajutăm, dar în alte zile, când nu mai suntem aproape să o protejăm, ce face? Unde-i siguranţa şi protecţia cu care ne mint fără ruşine politicieni?

Haitele de câini îşi fac de cap, după ce am făcut trei reclamaţii la ASPA, ignorate complet, şi după ce marele primar mincinos Piedone s-a lăudat că a adunat câinii din preajma instituţiior de învăţământ, din sectorul 4.

Alte prostii debitate de politicieni şi incluse în regulamentul de ordine interioară a şcolilor bucureştene: controlul corporal şi al ghiozdanelor şi interzicerea accesului cu telefoane mobile în şcoli.

Unu – controlul corporal este un mare abuz . Ia gândiţi-vă, vă imaginaţi fetele de liceu şi chiar cele mai mici controlate pe corp şi pipăite de nişte bodyguarzi, a căror menire în şcoli este cu totul şi cu totul alta.

Doi – pentru siguranţa copiilor este absolut necesar ca elevii să aibă un telefon asupra lor, cu care să îşi anunţe părinţii atunci când au o problemă pe stradă sau chiar în instituţia de învăţământ. Sunt convins că extrem de mulţi elevi au scăpat de probleme, sunându-şi părinţii de pe stradă. Doar că la ore trebuie să-şi ţină telefoanele închise.

Faţă de tot acest circ politic şi de aşa declamata „grijă şi măsuri” ale autorităţilor, părinţii şi-au exprimat în fel şi chip, „recunoştinţa” pe forumurile ziarelor şi reţelelor de socializare. Reacţiile părinţilor sunt cu miile, dar redau doar două dintre ele:

Părinţi:

„Deschiderea anului şcolar a fost un adevărat circ politic, într-un sector care se vrea a fi depolitizat (oare când?). După a slujba plictisitoare pe care 90% dintre elevi nici nu au ascultat-o, a început circul.

 Rând pe rând, reprezentanţii clasei politice, cei aflaţi în fruntea unor instituţii publice, şi-au adus aminte că în acestă ţară sunt şi copii, viitorul unei naţiuni, şi prin nişte discursuri demagogice au încercat(fără a convinge) că le pasă de soarta lor.

E greu să convingi pe cineva când numai în ultimele săptămâni clasa politică a dat dovadă de un comportament profund uman faţă de animale şi unul profund inuman faţă de copiii ţării, viitorul acestei ţări.

Cifrele sunt edificatoare în acest sens: 42 lei alocaţie pentru un copil/ lună, peste 100 lei pentru un câine /zi, pentru un elev olimpic bursa de merit este în unele şcoli de 30 lei/ lună, bursa socială la fel, sau chiar mai mică.

Ruşine pentru o astfel de clasă politică!”

„of… îmi vine să plâng când mă gândesc câte îndură aceşti micuţi pentru a învăţa carte!”

http://adevarul.ro/locale/timisoara/a-nu-obligatoriu-ora-religie-elevii-religia-trebuie-studiata-nu-forma-indoctrinare-1_52384963c7b855ff56929d7d/index.html

A fi sau a nu fi obligatorie ora de Religie pentru elevi: „Religia trebuie studiată, dar nu sub formă de îndoctrinare“

Părinţii elevilor de la Şcoala Generală nr. 22 au fost informaţi cum pot să îşi retragă copiii de la orele de Religie care se predau la şcoală.

“Stimaţi părinţi. Ştiaţi că nu trebuie să vă obligaţi copilul să participe la orele de religie?”. Acesta a fost întrebarea pe care au pus-o voluntarii Asociaţiei Secular-Umanistă din Timişoara, celor care şi-au dus copii la Şcoală Genrală nr.22.
Este vorba de demararea unei campanii prin care prinţilor li se aduce la cunoştiinţă că pot refuza frecventarea orelor de religie pentru copilul lor.

“Am pornit o campanie de informare a părinţilor legat de drepturile lor privind ora de religie în şcoli. Şi felul în care pot renunţa la aceste ore. Nu încurajăm renunţarea, ci dorim să informăm părinţii de această posibiliate. Este foarte simplă. Iniţiativa a fost luată din partea părinţilor pe care îi deranjează felul în care se predă religia în momentul de faţă.

Noi nu suntem împotriva religiei, ci dorim predarea acestei ore, dar nu sub această formă, ci sub forma unei Istorii a religiilor, în niciun caz confesională. Religia trebuie studiată dar nu sub formă de îndoctrinare”, Steve Kovacs, preşedintele Asociaţiei Secular-Umanistă din Timişoara.

În multe şcoli, profesorii îi obligă pe elevi să participe la orele de religie, iar acestu lucru nu este pe placul multor părinţi. Libertatea de conştiinţă este un drept garantat de Constituţia României.

“Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale…Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine…”, spune Constituţia.

Şi Legea Educaţiei Naţionale spune că părinţii pot cere printr-o scrisoare retragerea copiilor de la orele de religie.

“La solicitarea elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină”, se arată în Art.18 din Legea Educaţiei din 2011.

“Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult”, spune Legea 489/2006, privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.

Părea părinţilor este împărţită. Unii susţin că ora de religie trebuie să fie obligatorie, în timp ce alţii nu sunt de acord cu acesată materie.

“Religia trebuie să fie obligatorie în şcoli. Copiii să ştie ce înseamnă Dumnezeu. Din punctul meu de vedere nu trebuie făcut exces sau abuz, dar o oră sau două pe săptămână ar fi mai mult decât în regulă. Să fie prezentată şi varianta ştinţifică, cât şi partea de credinţă. Cred că în primii ani de şcoală trebuie să înveţe ce înseamnă ortodoxismul, iar mai târziu şi despre alte religii”, a declarat Florin Mihăilescu, unul dintre părinţii care şi-au dus, astăzi, copilul la şcoală.

“Nu sunt de acord cu religia ca materie obligatore. La şcoală sunt copii şi de alte confesiuni, nu doar ortodocşi. Nepoţica mea era foarte interesată, ea fiind catolică, a fost acceptată, dar a simţit că ceva nu e în regulă. Cred că fiecare tebuie să hotărească. Există ore de religie la fiecare biserică, la fiecare confesiune, cine vrea merge, ci nu, nu. Statul nu ar avea dreptul să impună copiilo ore de religie. Sunt de acord cu o Istorie a religiilor, dar nu la clasele I-IV”, a spus Iolanda Iavorschi, care şi-a dus nepoata la ore.

Asociaţiei Secular-Umanistă va continua campaniile de informare şi în alte şcoli din Timişoara. Conform statului, această asociaţie promovează libertatea de conşiinţă şi de exprimare, o societate lipsită de discriminare religioasă, bazat pe principii umaniste şi responsabilitate socială. Nu în ultimul rând susţin separarea statului de biserică.

“Misiunea pe care ne-am propus-o este de a oferi oamenilor o nouă perspectivă asupra lumii, prin popularizarea ştiinţei şi gândirii libere. Ne-am propus să apărăm libertatea de opinie şi libertatea de credinţă, încurajând buna înţelegere între oameni cu viziuni diferite”, a mai spus Steve Kovacs.

http://adevarul.ro/moldova/social/In-primavara-aproape-4000-copii-fost-abuzati-fizic-psihologic-scolile-republica-moldova-1_52382e11c7b855ff56920253/index.html

În această primăvară, aproape 4.000 de elevi au fost abuzaţi fizic sau psihologic. Ministerul Educaţiei caută să combată situaţia

Ministerul Educaţiei a tras primele concluzii după programul de monitorizare şi prevenire a cazurilor de abuz, violenţă şi neglijenţă faţă de elevi. Rezultatele nu sunt îmbucurătoare, astfel încât primăvara aceasta s-au atestat 3714 cazuri de abuz.

Autorităţile au depistat 1448 de cazuri de abuz fizic, 1460 de cazuri de abuz psihologic, 666 de cazuri de neglijare, 122 de cazuri de exploatare prin muncă şi chiar 18 cazuri de abuz sexual. Din numărul total, 211 cazuri grave suspecte de abuz au fost referite de către angajaţii din sector autorităţilor tutelare de nivelul I şi II, poliţiei, Inspecţiei Muncii. Cele mai multe cazuri de violenţă – circa 1050 –  au fost sesizate de elevi, aceştia fiind urmaţi de profesori, care au semnalat 1043 de cazuri. Părinţii şi personalul non-didactic au raportat, respectiv 317  şi 310 cazuri, arată datele raportului. Cele mai multe cazuri au fost atestate înafara şcolilor.

„Datele raportului demonstrează că o parte din instituţii şi angajaţi din sector sunt conştienţi de responsabilităţile pe care le au în legătură cu identificarea şi raportarea cazurilor şi se preocupă cu adevărat de protecţia copilului în mediul educaţional şi în alte medii“, a declarat ministrul Educaţiei, Maia Sandu. În acelaşi context, ministrul s-a arătat îngrijorată de faptul că, în mare parte, cazurile de abuz fizic şi emoţional au fost raportate din partea elevilor, iar cazurile de neglijare severă, abuz sexual şi exploatare prin muncă au fost mai puţin făcute publice.

Pe viitor, Ministerul Educaţiei îşi propună să prevadă şi să prevină cazurile de abuz şi violenţă prin monitorizare continuă. Procedura de organizare instituţională şi de intervenţie a lucrătorilor instituţiilor de învăţământ în cazurile de abuz, neglijare, exploatare, trafic al copilului a fost aprobată prin ordinul Ministerului Educaţiei la 22 februarie curent.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/despre-inceputul-scoliifara-patima-doar-putina-emotie-1_523818d7c7b855ff56918b50/index.html#

Despre începutul şcolii, fără patimă şi doar cu puţină emoţie

Am preferat să scriu acest post astazi, după ce festivităţile de început de an şcolar se vor fi încheiat şi emoţiile inerente se vor mai fi estompat. Pentru că discuţia despre educaţie este mult prea importantă ca să fie îngropată de emoţie.

Discuţia despre educaţie este atât o discuţie despre calitatea vieţii, dar este mai ales o discuţie despre viitor.

Spre finalul lunii iulie, România avea un indicator de circa 23,8% în ceea ce priveşte şomajul în rândul tinerilor, apropiindu-ne de pragul de alarmă de 25%. Ceea ce este un semnal de alarmă pentru România, este deja o realitate cruntă şi extrem de dură pentru alte state europene, unde şomajul în rândul tinerilor a depăşit de mult acest prag de alarmă.

În acest context, discuţia despre educaţie este o discuţie despre locuri de muncă şi despre cât de mult şi cât de bine sunt pregătiţi tinerii pentru un loc de muncă la momentul în care-şi termină studiile.

Cunosc mai bine decât mulţi alţii din România atât nevoile tinerilor studenţi, cât şi aşteptările lor în legătură cu viaţa profesională care-i aşteaptă după ce termină studiile. Realitatea este că, între aşteptările tinerilor şi ceea ce le oferă angajatorii, prăpastia este una mare. Nimeni nu este exclusiv de vină, aşa cum nimeni nu are, singur, cheia pentru rezolvarea acestei situaţii.

Nu sunt de acord cu cei care plasează vina pe seama instituţiilor de învăţământ. Tinerii români au parte de o educaţie de calitate, iar calitatea profesorilor din mediul universitar şi pre-universitar este una ridicată. Sigur că este obligaţia unui sistem de învăţământ să ţină pasul cu dezvoltările şi evoluţiile sociale. Însă mă uit la tinerii din Politehnică, instituţie pe care o cunosc bine şi sunt mândru că sunt la fel de buni, iar de multe ori mai buni decât studenţi din alte centre internaţionale de învăţământ. Dovadă şi numărul extrem de mare de antreprenori tineri care provin din cadrul Politehnicii.

Nu sunt de acord, însă, nici cu cei care plasează, exclusiv, vina pentru şomajul din rândul tinerilor chiar pe cei în cauză, adică pe tineri. Tinerii români învaţă şi se ţin de şcoală. Tinerii români vor să muncească şi se ţin de muncă. Sigur că există şi excepţii, aşa cum există peste tot în lume. Însă să dai vina pe tineri pentru că nu-şi găsesc un loc de muncă este o abordare greşită. Dimpotrivă, mulţi acceptă slujbe sub calificarea lor şi asta spune multe despre etica lor de muncă şi despre disciplina lor.

În fine, nu sunt de acord, nici cu cei care cred că singurii vinovaţi pentru acest şomaj sunt angajatorii. Companiile oferă doar ce au la dispoziţie. Sigur că multe slujbe sunt precare. Sigur că sunt mult mai slab plătite decât s-ar aştepta tinerii. Sigur că este absurd să ai aşteptări în legătură cu experienţa unui tânăr absolvent şi în acelaşi timp să ai şi pretenţia ca rezultatele lui la învăţătură să fie ieşite din comun. Sigur că tinerii sunt cei mai munciţi şi sunt adesea, din păcate, ultima verigă în lanţul trofic al unei companii. Dar trebuie să ne gândim că oferta locurilor de muncă este cea mai bună radiografie nu doar a economiei, ci şi a societăţii în care trăim.

Vestea bună este că există soluţii. Vestea bună este că sunt lucruri care se pot face de către fiecare dintre cele trei categorii descrise mai sus. Se pot elabora programe menite să reducă şomajul în rândul tinerilor. Se pot crea noi şi noi iniţiative pentru a se reduce posibilitatea ca tinerii care nu au astăzi un loc de muncă să devină şomeri de lungă durată. O astfel de soluţie este programul european „Garanţia pentru tineri”, ce se va aplica din ianuarie 2014, care are un buget de opt miliarde de euro, la nivelul întregii Uniuni Europene şi care prevede ca în termen de patru luni, după ce un tânăr a absolvit o formă de învăţământ, să i se găsească o formă de ocupare: fie să continue studiile, fie să participe la cursuri de recalificare, fie să fie angajaţi.

Tinerii pot fi stimulaţi şi încurajaţi să devină, imediat după terminarea facultăţii, antreprenori, cu condiţia ca şi finanţarea să le fie uşor accesibilă, pentru că, dacă este un lucru mai absurd decât să ai pretenţia unei vaste experienţe de muncă de la un proaspăt absolvent, atunci mai absurd este să te aştepţi că acel tânăr absolvent are şi fondurile necesare pentru a-şi deschide o afacere.

Însă poate cel mai important lucru care se poate face este o schimbare socială şi societală amplă. Sutele de mii de elevi care au început astăzi şcoala trebuie să fie conştienţi că nu există soluţii de ieşire individuală, ci doar soluţii colective. Solidaritatea nu este doar un concept, ci o realitate. Lumea în timpul crizei şi lumea secolului al XXI-lea ne-a învăţat că forţa unei societăţi şi măsura viitorului acelei societăţi este dată de către unitatea acelei societăţi.

Şcoala nu trebuie să devină o cursă după note, apoi după diplome. Şcoala trebuie să fie locul unde copiii trebuie să înveţe că uniţi sunt mai puternici şi că doar uniţi pot face ca viaţa lor să fie mai bună, pentru că şcoala este locul care ne uneşte pe toţi, indiferent dacă suntem de dreapta sau de stânga, indiferent dacă suntem angajaţi la privat sau bugetari, indiferent de ce partid susţinem, cu ce echipă de fotbal ţinem, unde locuim sau ce maşină conducem. Şcoala este locul care ne uneşte pe toţi şi avem cu toţii obligaţia să ne asigurăm că pe viitor vom fi mai solidari şi mai uniţi unii cu alţii. Şi mai avem o obligaţie: să facem în aşa fel încât cât mai mulţi copii să fie înăuntrul şcolii şi nu în afara ei. Viitorul României nu se va schimba de pe o zi de pe alta, dar se va schimba, cu siguranţă, de la o generaţie la alta.

http://adevarul.ro/news/societate/studiu-adolescentiiromani-prieteni-paharul-1_52393a36c7b855ff5696bd90/index.html

STUDIU Adolescenţii români, prieteni cu paharul

Tânărul român bea, fumează şi consumă droguri de la 14 ani şi petrece şapte ore pe zi în faţa televizorului sau la calculator, ca urmare a reducerii controlului familial, arată un raport UNICEF.

Adolescenţii din ziua de azi au căzut pradă unor vicii cum ar fi consumul de droguri, de alcool, fumatul şi duc o viaţă foarte diferită de cea a părinţilor lor, fiind prima generaţie „nativă digital“, spun experţii. Ei se informează mai mult de pe net decât de la şcoală sau din cărţi, îşi încep viaţa sexuală devreme şi nu prea ştiu ce este HIV.

Un sfert din adolescenţii din ziua de azi fumează, 42% au consumat băuturi alcoolice, în jur de 5% au consumat droguri, vârsta medie fiind de 14 ani, se arată în studiul UNICEF „Starea Adolescenţilor din România“ realizat de către Centrul de Sociologie Urbană şi Regională cu sprijinul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei şi lansat ieri la sediul Ministerului Tineretului şi Sportului. De asemenea, 15% din adolescenţi şi-au început deja viaţa sexuală, deşi în jur de 24% – 39% nu ştiu ce înseamnă HIV şi doar 47% din ei folosesc prezervativul cu partenerul lor, conform raportului.

Psihologul şi consilierul şcolar Diana Ioaneş spune că sunt trei lucruri care au influenţat comportamentul şi activităţile adolescenţilor de azi şi totul s-a întâmplat odată cu deschiderea societăţii româneşti după ’89.

„Este vorba de accesul la televizor, la internet şi la droguri, însă problemele lor existenţiale sunt cam aceleaşi. Fumatul nu este o noutate, generaţia anilor ’60 fuma mult mai mult. Singura diferenţă majoră ar fi că accesul la informaţie pe care o pot obţine în mod facil de pe internet a dus la o lipsă de lectură, pe scurt, ei nu mai obţin informaţii din surse sigure şi complete“, a spus psihologul şcolar.

Studiul, realizat cu ajutorul unor interviuri şi chestionare distribuite pe un eşantion de aproximativ 600 de adolescenţi cu vârste cuprinse între 10-18 ani, din Bucureşti şi alte şapte judeţe, mai arată că în jur de 93% din respondenţi merg la şcoală, 96% se uită zilnic la televizor, 88% stau în fiecare zi pe net şi peste 50% utilizează reţelele de socializare pentru a fi în contact cu prietenii lor, timp de aproape şapte ore în fiecare zi.

Ministrul Tineretului şi Sportului, Nicolae Bănicioiu, prezent la lansarea studiului, a explicat la rândul lui pentru „Adevărul“ că din punctul său de vedere, tinerii ar trebui să citească mai multe, nu numai informaţiile fragmentate pe care le iau de pe net şi de la televizor şi ar trebui să practice mişcarea în aer liber, sportul fiind o modalitate mai directă şi mai benefică de socializare decât Facebook şi Twitter.

CE S-A SCHIMBAT DUPĂ ’89?

Studiul mai arată că motivul pentru care adolescenţii se comportă astfel este reducerea controlului familial, slăbirea legăturii dintre familie şi şcoală după ciclul primar, dar şi publicitatea agresivă pentru tutun şi alcool, ca să nu mai vorbim de influenţa anturajului.

Astfel, adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 13 ani se bazează în procent mai mare pe părinţi sau profesori când au probleme la şcoală cu alţi colegi, în timp ce tinerii care au între 14 şi 18 ani apelează mai degrabă la prieteni în astfel de situaţii.

Sociologul Mircea Kivu a explicat la rândul lui că cifrele nu sunt neapărat o noutate, dar astăzi sunt într-adevăr alte cauze care duc la comportamentul haotic al adolescenţilor.

„Cifrele arată numai câţi au recunoscut că se drogheză, fumează sau consumă băuturi alcoolice, realitatea e alta, totuşi nu cred că lucrurile s-au înrăutăţit, mai degrabă s-au schimbat de la o generaţie la alta. Adolescenţii de astăzi sunt ceea ce am numi nativi digital şi faţă de societatea dinainte de ’89, părinţii nu prea mai au timp să se ocupe de ei ca să nu mai vorbim de fenomenul migrării, de părinţi care îşi lasă acasă copiii să fie îngrijiţi de rude“, explică sociologul. Kivu mai spune că este în „fişa postului ca adolescenţii să îşi conteste părinţii“ şi nu ar trebui să ne mire asta.

Chiar dacă legislaţia privitoare la tineri este bine dezvoltată, lipsa resurselor o face dificil de aplicat, resursele financiare şi umane fiind, de regulă, concentrate la nivel central, eventual judeţean, nu şi local, se mai arată în raport. Drept soluţii, studiul recomandă legarea problematicii adolescenţilor de politicile de tineret, o mai largă consultare a tinerilor în general şi în special dezvoltarea Educaţiei pentru sănătate în şcoală având în vedere cât de puţin instruiţi sunt în ceea ce priveşte bolile cu transmitere sexuală şi sexul protejat.

Nu în ultimul rând, studiul menţionează necesitatea intervenţiilor pentru a reduce riscurile în cazul adolescenţilor care consumă droguri sau care practică prostituţia.

http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013091891101/Social/Aproximativ-54-dintre-adolescenti-se-drogheaza.html

Aproximativ 5,4% dintre adolescenți se droghează

Un număr semnificativ al adolescenților din România își găsesc refugiul în droguri și substanțe periculoase care duc la dependență și le pun în pericol sănătatea și dezvoltarea. Alcoolul și tutunul nu mai sunt de mult singurele droguri consumate de tineri, acestea fiind foarte accesibile în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 10 și 15 ani.

Un studiu realizat de UNICEF și CURS, prezentat marți, relevă că 5,4% din adolescenții români cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani se droghează. „În rândul adolescenților consumatori de droguri, aproape toți cei intervievați au declarat că au consumat alcool și tutun cel puțin o dată în viață“, a afirmat pentru Agerpres reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet, cu ocazia lansării studiului. Blanchet a arătat, la o conferință de presă, că 14 ani este vârsta de inițiere în consumul de alcool și tutun, iar în rândul consumatorilor de droguri vârsta medie de inițiere variază între 11 și 15 ani. „Adolescenții sunt o resursă, nu o problemă, dar ei sunt pierduți între politicile destinate copiilor și tinerilor. Acest studiu este o premieră pentru România și arată că adolescența este o vârstă cu nevoi încă necunoscute și nesoluționate în totalitate. Există categorii de adolescenți cu un grad mai mare de probleme, și mă refer la cei cu dizabilități proveniți din comunitatea romă, cei instituționalizați, dependenții de droguri“, a mai spus Blanchet. Studiul lansat marți mai arată că vârsta medie la care adolescenții au avut prima relație sexuală este de 15 ani și jumătate. În cazul romilor acest lucru s-a întâmplat la 14 ani. În rândul ado­lescenților consumatori de droguri relația sexuală a început la o vârstă medie de 13 ani și jumătate.
UNICEF discută cu reprezentanții Ministerului Educației pentru a preveni abandonul în comunitatea romă și cu Ministerul Tineretului și Sportului în vederea dezvoltării unor centre pentru tineret, a mai spus reprezentantul UNICEF, subliniind că există în prezent mai multe bariere în accesarea serviciilor dedicate tinerilor: rigiditate, birocrație, costuri, lipsă de confi­dențialitate. În raportul final al studiului se recomandă dezvoltarea educației pentru sănătate, mai ales în școală, alocarea de resurse pentru intervenții în vederea atenuării riscurilor colaterale ale consumului de droguri, sexului comercial și ale altor conduite nesănă­toase. Datele Institutului de Statistică arată că în România trăiesc peste două milioane de adolescenți (9,43% din populația țării) cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani. Cei mai mulți sunt băieți (51,22%).

http://www.evz.ro/detalii/stiri/anunt-pentru-dascali-ministerul-ii-cheama-sa-elaboreze-subiectele-la-examenele-nationale-1057746.html

Anunț pentru dascăli: Ministerul îi cheamă să elaboreze subiectele la examenele naționale

Cele mai importante examene din anul școlar 2013-2014 vor avea cerințe concepute chiar de către dascăli. Șefii de la Educație îi vor alege pe sprânceană însă pe cei care se vor afla în spatele subiectelor de Bacalaureat sau Evaluările Naționale de la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, și a VIII-a.

Startul înscrierilor pentru un loc în echipele care vor elabora subiectele examenelor s-a dat luni.

Candidații vor trebui să intre pe site-ul Centrului Național de Evaluare și Examinare (CNEE), până la data de 29 septembrie, și să completeze un chestionar de înscriere online CV în format european şi anexe ale CV-ului (copii ale diplomelor de studii alte documente justificative, relevante pentru procedura de selecţie), semnate şi scanate într-un singur document, în format pdf; un test original corespunzător tipului de examen/concurs/evaluare şi disciplinei pentru care candidează, însoţit de barem.

„În situaţia în care un cadru didactic doreşte să candideze pentru mai multe tipuri de examene/concurs/evaluări, va repeta procedura de înscriere pentru fiecare dintre acestea”, se arată într-un comunicat emis de Ministerul Educației. Criterii de selecție nu sunt însă tocmai ușoare: să fi desfăşurat, în ultimii trei ani şcolari, activităţi de predare-învăţare-evaluare, corespunzătoare ciclului de învăţământ pentru care candidează (pentru EN, BAC), respectiv în învăţământul liceal (pentru DEF şi TIT), să aibă abilităţi practice de operare pe calculator şi experienţă în activităţi de evaluare educaţională, altele decât cele de evaluare curentă la clasă (membru în comisii naţionale/zonale/locale de corectare/evaluare, membru în proiecte axate pe evaluarea didactică, absolvent al unor cursuri/stagii specifice de formare în evaluare etc.). Vor avea prioritate cadrele didactice care au absolvit cursuri sau module ce vizează problematica specifică activităţilor de evaluare de proces/ de evaluare a manualelor şcolare/ de abilitare curriculară, au titlul ştiinţific de doctor sau au absolvit un masterat/un curs postuniversitar în domeniul ştiinţelor educaţiei, au titlul ştiinţific de doctor în domeniul disciplinei sau în domenii conexe celui pentru care aplică şi au gradele didactice I sau II. „Selecţia candidaţilor se va face în perioada 30 septembrie – 3 octombrie, iar anunţarea rezultatelor selecţiei se va face individual, doar pentru candidaţii selectaţi, în 4 octombrie. Tot atunci, candidaţii selectaţi vor fi obligaţi să transmită declaraţii pe propria răspundere prin care se atestă faptul că nu se află în situaţii de incompatibilitate cu activităţile de pregătire a examenelor/concursului şi evaluărilor naţionale din 2014”, se mai arată în comunicat.

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/viitorul-alege-educatia-186577.html

Viitorul alege educația

În cadrul unui proiect de responsabilitate socială derulat de compania noastră, denumit „Școala de inovație“ și adresat tinerilor de liceu pe componenta de stimulare a inovației și creativității, am avut ocazia să petrec două zile în mijlocul unor tineri proveniți din toată țara, analizând proiecte inovative propuse de aceștia.

Am fost curios să-i cunosc, să le analizez potențialul de a deveni peste ani angajați, antreprenori, plătitori de taxe, și astfel susținători ai pensiei generației mele. M-am întors fericit și optimist! Potențialul de creativitate, seriozitatea și seninătatea lor trebuie doar sprijinite de un sistem de educație pe măsură. Schimbările, deja previzibile, în mecanismele economice globale din următorii ani dau României o nouă șansă de a se afirma în domenii în care creativitatea și experiența acestui popor au dovedit și în trecut că putem fi prezenți. Educația este elementul esențial fără de care șansa despre care vorbeam mai devreme va trece iarăși pe lângă noi fără să lase altceva decât, poate, regrete. Dacă un liceu performant din oricare țară dezvoltată asigură un procentaj de promovabilitate a bacalaureatului de peste 90%, este vorba despre eficiența internă a procesului educativ din acel liceu. Eficiența sistemului educativ trebuie atent supravegheată și îmbunătățită de către cei ce răspund de managementul acestui sistem cu toată responsabilitatea pe care șansa României de a reveni pe noua scenă a economiei globale o cere. „Dați-mi un punct de sprijin și voi muta Pământul din loc“, a zis Arhimede. Parafrazându-l, aș spune: dați-mi o generație de absolvenți pregătiți la cel mai înalt nivel european și transform România într-un lider regional și un jucător important în economia globală!

Economia, pentru a deveni eficientă, pentru a furniza bunăstare și profit, are nevoie de companii eficiente și profitabile. Acestea, la rândul lor, au nevoie de oameni bine pregătiți și creativi. Oamenii, pentru a fi bine pregătiți, au nevoie de educație! Iată un cerc ușor de înțeles, care poate deveni vicios și care are ca punct de plecare educația. Experiența mea de lucru în afara României, de management pentru angajați români sau germani, elvețieni, britanici sau chinezi, mi-a demonstrat că angajatul român nu are un potențial inferior; de cele mai multe ori, dă chiar dovadă de o flexibilitate și o creativitate superioare.

Se poate capitaliza pe aceste însușiri și, îmbunătățind calitatea și eficiența procesului de educație, se poate obține un avantaj competitiv important la nivelul resursei umane.

Începe un nou an școlar, cu toate modificările și ajustările aferente, și ceea ce așteptăm noi, antreprenorii, este identificarea în extremis a soluției pentru creșterea eficienței procesului educativ în școli, licee și universități. De aici, de la furnizarea unor generații competente și uniforme, revine sarcina noastră de a deveni competitivi și de a contura posibilitatea ca România să-și schimbe destinul pe harta economiei globale. Aștept optimist noi generații de absolvenți, în speranța că tinerii noștri vor avea, în sfârșit, parte de un sistem de educație pe măsura capacității și meritelor lor.

Corneliu Bodea,
vicepreședinte, ADREM INVEST

 „Acest articol a apărut în ediţia print numărul 37 a revistei Capital din săptămâna 16 -22.09.2013”

http://www.evz.ro/detalii/stiri/povestea-unui-licean-erou-chiar-din-prima-zi-de-scoala-1057767.html

Un licean s-a reîntors la şcoală chiar dacă mâna dreaptă i-a fost spulberată de explozia unui proiectil

Vasile Plugariu, 16 ani, din comuna ieşeană Bălţaţi, s-a reapucat de şcoală după ce în urmă cu un an a suferit un accident care l-a mutilat pe viaţă. Cu toate acestea, adolescentul a găsit resurse să-şi depăşească dizabilităţile.

În haine noi şi cu ghiozdanul în spate un adolescent de 16 ani din Bălţaţi a ales să înveţe carte, chiar dacă soarta l-a încercat greu.

Bzi.ro scrie că în urmă cu un an tânărul a fost mutilat de explozia unui proiectil pe care îl găsise pe câmp.Explozia l-a lăsat fără mâna dreaptă şi i-a sfârtecat braţul stâng. După luni întregi de spitalizare medicii au reuşit să-i salveze mâna stângă.

„Vasile a pierdut un an de şcoală pentru că a stat mai mult pe patul de spital. L-am rugat să nu renuţe la şcoală, dar a spus că va rămâne acasă. Într-o zi mi-a spus să mergem la oraş că vrea să se înscrie la liceu.Eu nici nu observasem că el a învăţat să scrie cu mâna stângă. Şi scrisese caiete întregi”, povesteşte mama băiatului.

După accident copilul nu prea mai vorbea cu părinţii. Din banii câştigaţi de tată în Italia i-au cumpărat o proteză pe care au dat 4.000 de lei şi care după un an s-a stricat.

Profesorii s-au arătat foarte înţelegători şi au decis să îl ajute pe cât posibil.Adolescentul a plecat la ora 6 dimineaţa din poarta casei pentru a ajunge la liceul din Târgu Frumos şi a preferat să facă drumul pe jos cale de 10 kilometri până la şcoală.

Proteza de la mâna dreaptă şi-a acoperit-o cu o mănuşă pentru a nu stârni mila colegilor.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/postlicealele-o-alternativa-ieftina-pentru-cei-fara-diploma-de-bac-1057737.html

Postlicealele, o alternativă ieftină pentru cei fără diplomă de Bac

Tinerii care au ratat și examenul maturității din toamnă își pot găsi un loc călduț la școlile „cu sau fără Bac”, care promit să-i instruiască în timp record .

Bacalaureatul de tip „Big Brother”, introdus în ultimii trei ani, le-a adus școlilor postliceale belșug de elevi.

Cu un slogan mai mult decât tentant, „Cu sau fără Bac”, taxe la jumătate față de cele percepute în majoritatea facultăților și promisiunea de a-i scoate în doar câțiva ani asistenți medicali, agenți vamali, coafeze sau ghizi turistici, mii de candidații picați la examenul maturității se îndreaptă anual spre aceste școli.

Înscrieri prelungite

Unde mai pui că admiterea e mai mult o formalitate și presupune un test grilă, interviu sau se face pe baza mediilor din anii de studiu. În plus, pentru a se asigura că nu le scapă niciun client, mai marii postlicealelor prelungesc perioada de selecție până după Bac-ul de toamnă. „De regulă, cei mai mulţi vin după a doua sesiune de Bacalaureat, fiindcă speră până în ultima clipă, însă notele nu sunt cu mult diferite faţă de examenul din iulie”, explică Ana-Maria Dumitru, vicepreședintele Școlii Postliceale „Formatemp”, din Ilfov. Aparent, oferta postlicealelor abundă în beneficii.

Durata studiilor este de doi sau de trei ani, în funcţie de specializare, cursurile având loc în special după-amiaza, pentru a le permite tinerilor să jongleze cu un serviciu. Argumentul major invocat de absolvenții acestor instituții de învățământ este însă faptul că petrec mai puțin timp cu burta pe carte și mai mult făcând ucenicie în instituții de profil.

Cursanții „fură” meserie

„Am făcut practică în Vama Otopeni și pot spune că am învățat în doi ani cât alții în patru de facultate”, se mândrește Marius Manole (24 de ani), din Buftea, care a absolvit recent cursurile de agent vamal ale unei postliceale. Nu toți cursanții sunt însă proaspăt ieșiți de pe băncile liceului. „Am avut printre colegi și angajați de la poliția comunitară care doreau să se recalifice, dar și absolvenți de facultate care nu-și găsiseră de lucru în domeniu”, explică băiatul. Majoritatea școlilor de acest fel pregătesc viitori asistenți medicali, însă există și cursuri pentru meserii ceva mai inedite. Oferta școlii postliceale „Atlas”, spre exemplu, cuprinde specializări precum analist programator, designer vestimentar, funcționar bancar, editor de imagine sau tehnician în activități de secretariat.

Interesantă este și prezentarea școlii postliceale de Artă Teatrală și Cinematografică din Capitală. Lista cuprinde cursuri de make-up artist, jurnalist, cameraman-fotoreporter, asistent producător de film, tehnician de iluminare sau operator de sunet.

“Aveți mare grijă la țepe”

Profesorul Ștefan Vlaston, președintele asociației educaționale EDU-CER, îi sfătuiește pe absolvenții de liceu să deschidă bine ochii atunci când aleg să urmeze o postliceală. „Trebuie sunat și întrebat la secretariat unde anume se face practica. Există multe instituții neserioase, care le iau banii, fără să le ofere o bază serioasă de pregătire, se duc mai mult în vizită pe la firme”, spune Vlaston. Potrivit acestuia, specializările cele mai sigure și mai profitabile oferite de postliceale rămân cele de asistenți medicali și de farmacie: „Se pot angaja în străinătate, unde pe o secție există 10-15 asistente”.

Am învățat în doi ani la postliceală, cât alții în patru, la facultate. S-a pus accentul pe practică și nici dascălii nu erau stricți cu prezența. MARIUS MANOLE, absolvent postliceală

Oferta celor mai importante școli de profil din țară

Școala postliceală „CRONOS” din Capitală

> Specializări: asistent medical, asistent de farmacie, agent vamal și asistent de gestiune

> Durata cursurilor: 3 ani primele două specializări (asistent medical, asistent de farmacie) și 2 ani pentru restul (agent vamal și asistent de gestiune). La final se susţine un examen.

> Cursurile sunt programate după-amiaza.

> Taxa anuală de școlarizare: de la 1.800 la 2.200 de lei pe an, în funcție de specializare. Se acordă reducere de 200 de lei pentru elevii care au absolvit Liceul „Cronos”.

Școala sanitară „Carol Davila” din București

> Specializări: asistent medical generalist, asistent medical de balneofizio-kinetoterapie și recuperare, asistent medical de farmacie cu durata de 3 ani.

> Cursuri în două schimburi: dimineaţa: 7.30- 14.30 și după-amiază: 14.30- 21.30.

> Admiterea se face pe bază de test grilă.

> Taxa anuală de școlarizare: 2.500 de lei.

Școala „Formatemp” din București

> Specializări: agent vamal (2 ani), asistent medical generalist (3 ani), asistent medical de farmacie (3 ani).

> Practica de specialitate pentru cei care se pregătesc pentru meseria de asistenți medicali se face la Spitalul Universitar din București. Viitorii agenți vamali fac practica la Vama Otopeni.

> Taxa anuală: 1.800 de lei.

Școala postliceală „Dimitrie Cantemir” din Târgu-Mureș

> Specializări: asistent medical generalist, asistent de farmacie

> Durata cursurilor: 3 ani

> Cursurile se desfășoară în două schimburi de la 8.00 la 20.00 ^ Taxa anuală de școlarizare este de 1.500 de lei. Aceasta poate fi achitată în șase rate.

http://jurnalul.ro/stiri/observator/noul-regulament-scolar-va-permite-elevilor-sa-aduca-si-sa-foloseasca-la-clasa-tablete-651747.html

Noul regulament şcolar va permite elevilor să aducă şi să folosească la clasă tablete

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat, marţi, că noul regulament şcolar, care este „aproape gata” şi urmează să fie pus în dezbatere publică, va permite elevilor să aducă şi să folosească la clasă tablete. Prezent la Şcoala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu” din Capitală, pentru inaugurarea unui proiect de dotare informatică a unităţilor de învăţământ, Pricopie a menţionat şi „ordinea corectă” a etapelor de digitalizare.

Ministrul a precizat, în acest context, că primul pas este reprezentat de conectarea la internet a şcolilor, urmat de dezvoltarea unor programe de „software educaţional”, respectiv manualele digitale, iar apoi, de pregătirea necesară care trebuie asigurată cadrelor didactice „înainte de a intra la clasă”, pentru care se vor folosi fonduri structurale.

„În primul rând, trebuie să avem conţinuturile, apoi training-ul profesorilor şi după aceea îţi poţi pune problema să faci un pas mai departe. Dacă am face anul acesta investiţia (în echipamente – n.r.), presupunând că am avea bani, multe dintre echipamente ar sta neutilizate”, a explicat ministrul Educaţiei.

Potrivit lui Remus Pricopie, suma necesară pentru investiţii în echipamente este estimată la peste o sută de milioane de euro.

„Anul viitor, când vor intra primele manuale digitale în clase, toate clasele I şi a II-a vor avea la dispoziţie un videoproiector şi un calculator sau laptop şi un ecran. Digitalizăm întreaga clasă, adică toţi copii vor avea în clasă pe bancă tablete conectate la calculatorul profesorului”, a mai spus ministrul. (Mediafax)

http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/cum-renaste-invatamantul-in-limba-germana-in-transilvania-312775.html

CLUJ. Primele şcoli în limba germană au fost create în Evul Mediu

Cum renaşte învăţământul în limba germană în Transilvania

Germana a devenit cea de-a doua limbă studiată preferată de părinţi, în detrimentul francezei.

Învăţământul în limba germană renaşte la Cluj. Interesul tot mai mare al părinţilor pentru studiile în limba germană este justificat de trei factori. Primul este reprezentat de saşii ardeleni, care încep să se întoarcă în „Heimat”-ul lor, adică în ţinuturile lor natale. În general, este vorba de persoane realizate, care au propriile lor afaceri şi care se întorc în România, ţară din care au fost goniţi de către comunişti sau de sărăcia şi in stabilitatea primilor ani de tranziţie. Apoi, este vorba de numărul relativ ridicat de manageri, ingineri sau alţi specialişti din Germania, Austria ori Elveţia care muncesc în conducerile unor mari companii.

Iar cel de-al treilea factor care a contribuit la resuscitarea interesului pentru limba germană este reprezentat de numărul mare al firmelor din ţările germanofone care activează în Transilvania. Iar cunoaşterea limbii germane reprezintă o bună oportunitate de avansare în carieră pentru tinerii angajaţi în aceste companii. Însă în multe comunităţi numărul profesorilor de limba germană este mai mic decât interesul părinţilor, astfel că şcolile care oferă educaţie în limba lui Kant sunt efectiv asaltate de cereri de înscriere.

O tradiţie bogată

Învăţământul în limba germană din Cluj are o tradiţie impresionantă. Primele şcoli au fost fondate în Evul Mediu, de către coloniştii germani stabiliţi în Transilvania după Marea Invazie Mongolă din 1241. Sute de ani, şcolile germane au fost considerate drept cele mai bune din Transilvania, după cum arată un studiu realizat de savantul român George Bariţiu, în secolul XIX. În prezent, în Cluj există toate nivelurile de educaţie, de la grădiniţă şi până la postdoctorat. Universitatea Babeş-Bolyai şi Universitatea Tehnică oferă o gamă largă de studii în limba germană, iar Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară oferă studii în engleză şi în franceză, dar şi cursuri opţionale în limba germană. La nivelul claselor primare, gimnaziale şi liceale, există Colegiul George Coşbuc care are o linie bine consolidată de studiu în limba germană. De asemenea, la Cluj, a apărut prima şcoală cu predare exclusiv în limba germană, Kinderland. Aceasta cuprinde o grădiniţă care funcţionează de 11 ani şi o şcoală primară autorizată în august 2013, care şi-a deschis porţile de curând. „Şcoala noastră oferă o mare oportunitate copiilor care provin din familii din Germania, Austria, Elveţia, Luxemburg ori Belgia, ţări în care germana are statut de limbă oficială. Se adresează şi copiilor care provin din familii cu origini săseşti ori şvăbeşti din România sau din familii mixte şi, în general, tuturor micuţilor care vorbesc ori care doresc să în­veţe limba lui Goethe”, spune directoarea şcolii, Olimpia ­Turcu.

Interes tot mai mare

Interesul este crescut pentru educaţia în limba germană, iar această tendinţă se manifestă în dauna educaţiei în limba franceză. Cu toate acestea, franceza rămâne o limbă îndrăgită şi cunoscută de ardeleni, chiar dacă ea este preţuită de persoane mai în vârstă. Sociologii spun că declinul francezei este un fenomen recent, care poate fi explicat atât prin faptul că investiţiile franceze au ocolit de multe ori Transilvania, deci oportunităţile de carieră oferite de cunoaşterea acestei limbi sunt mai reduse, dar şi prin ostilitatea nejustificată manifestată constant de presa franceză din ultimii ani la adresa românilor. „Franţa a încetat să mai fie privită drept sora mai mare a României. Tot mai des, ea are imaginea unei ţări arogante nejustificat, care încearcă să plaseze România într-o situaţie de inferioritate, din cauze care ţin uneori de competiţia politică internă din Franţa”, spune sociologul Mircea Curea.

http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/familie/video-droguri-alcool-si-prostitutie-tabloul-socant-al-adolescentei-in-romania-312703.html

VIDEO. Droguri, alcool şi prostituţie – tabloul şocant al adolescenţei în România

Până la 18 ani, 5,4% dintre adolescenţi au consumat cel puţin o dată droguri, 16% au făcut sex neprotejat, 23% au fumat şi 42% au băut, arată primul studiu la nivel naţional efectuat asupra adolescenţilor cu vârste între 10 şi 18 ani.

Ei petrec în jur de şapte ore pe zi în faţa televizorului şi navigând pe internet, arată „Studiul privind situaţia adolescenţilor din România”, realizat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS) .

În replică, ministrul Tineretului şi Sportului, Nicolae Bănicioiu, a remarcat situaţia „îngrijorătoare” şi a spus că va elabora un plan coerent pentru a rezolva problemele cu care se confruntă adolescenţii, iar reprezentanta UNICEF în România, Sandie Blanchet, a cerut Guvernului să creeze strategii naţionale care să se adreseze acestei categorii de populaţie.

6% dintre fete au rămas însărcinate cel puţin o dată

Din cei aproximativ două milioane de adolescenţi din România (10-18 ani), adică 9,43% din totalul populaţiei, aproape 49% sunt fete şi 51% sunt băieţi. În 2012, datele Institutului Naţional de Statistică arătau că 17.000 de minore (adică 1,73% din totalul adolescentelor) erau însărcinate.

Astfel, una din principalele probleme cu care se confruntă adolescenţii români este lipsa educaţiei sexuale în şcoli, dar şi faptul că, în cadrul cabinetelor existente, nu li se garantează confidenţialitatea şi nu au încredere în specialişti, a explicat, pentru România Liberă, sociologul Ionela Şufaru, de la Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS). Totodată, adolescenţii din mediul rural resimt mai mult lipsa unui serviciu medical în şcoală, iar adolescenţii consumatori de droguri se confruntă mai mult cu apariţia unei sarcini nedorite.

Un sfert din adolescenţi şi-au început viaţa sexuală: vârsta medie la care fac sex pentru prima dată este de 15 ani şi jumătate. Dintre ei, 47% au folosit un prezervativ: 63% au indicat că prezervativul îi protejează de o sarcină nedorită şi 19%, pentru a se feri de boli cu transmitere sexuală. 16% dintre ei întreţin relaţii sexuale fără să se protejeze. Adolescenţii au avut, în medie, doi parteneri sexuali, iar 68% dintre ei au un partener stabil, arată cercetarea.

5% dintre adolescenţii care şi-au început viaţa sexuală au afirmat că au practicat sexul comercial sau au plătit pentru astfel de relaţii în ultimele 12 luni şi toţi au folosit prezervativul ultima dată când au avut contact sexual cu o persoană ce practică sexul comercial.

De asemenea, 6% dintre fetele chestionate au spus că au rămas însărcinate cel puţin o dată şi nici una nu a spus că a făcut o întrerupere de sarcină.

Adolescenţii romi au avut primul contact sexual, în medie, la 14 ani, iar în rândul adolescenţilor consumatori de droguri, primul contact a avut loc la 13 ani şi jumătate.

De asemenea, riscurile produse de HIV sunt mai bine cunoscute de adolescenţii de peste 14 ani şi de cei care trăiesc în mediul urban, dar puţin ştiut de adolescenţii mai tineri şi cei care trăiesc în zona rurală.

Astfel, aceste rezultate indică o nevoie crescută pentru educaţie pentru sănătate, cu focus pe boli cu transmitere sexuală, se arată în studiu.

Băieţii iau droguri tari, fetele consumă antidepresive

În ceea ce priveşte consumul de droguri, 3,8% dintre adolescenţi au folosit droguri cel puţin o dată, iar la adolescenţii de peste 14 ani, procentul creşte la 5,4%.

2,3% dintre adolescenţi au declarat că au consumat cannabis, 1% ecstasy, 1% substanţe noi cu proprietăţi psihoactive (cunoscute şi sub numele de etnobotanice), 1% au luat somnifere, 1% sedative, 1% substanţe halucinogene şi 1% substanţe inhalante.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/locale/centre-de-tineret-in-tuzla-si-valu-lui-traian-312730.html

CONSTANŢA. Sălile sunt dotate inclusiv cu echipamente IT

Centre de tineret în Tuzla şi Valu lui Traian

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Zona Metropolitană Constanţa” a demarat implementarea proiectului „Reabilitarea, extinderea şi dotarea unei clădiri din Zona Metropolitană Constanţa, localitatea Tuzla, în vederea utilizării acesteia drept centru pentru tineret”.

Prin acest proiect va fi reabilitată şi dotată o clădire în prezent neutilizată din comuna Tuzla, în vederea înfiinţării unui centru de tineret care să le ofere tinerilor metode alternative de învăţare, o educaţie informală care să vină ca o completare la cunoştinţele pe care le acumulează în şcoli, să asigure accesul la informaţie şi să reprezinte un loc de întâlnire pentru desfăşurarea unor activităţi cultural-artistice şi educative. Noul centru de tineret din comuna Tuzla va avea o suprafaţă totală de 1.187,94 mp, urmând a fi dotat cu mobilier adecvat şi echipamente IT necesare desfăşurării activităţii şi va deservi peste 1.550 de tineri. Valoarea totală a proiectului este de  4.005.736,00 lei, din care 3.142.626,38 lei reprezintă asistenţa financiară nerambursabilă acordată de Fondul European pentru Dezvoltare Regională, contribuţia Guvernului României este de 690.321,62 lei, suma de 78.223,60 lei reprezintă contribuţia proprie a beneficiarului – Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Constanţa, iar suma de 94.564,4 lei  reprezintă valoarea TVA.

Asociaţia implementează un proiect similiar în localitatea Valu lui Traian. Şi aici este reabilitată o clădire nefolosită. Noul centru de tineret din comuna Valu lui Traian va avea o suprafaţă totală de 364 mp urmând a fi dotat cu mobilier adecvat şi echipamente IT necesare desfăşurării activităţii şi va deservi  4039 de tineri. „Tineretul trebuie reorientat către un spaţiu sănătos în care să socializeze şi să-şi petreacă timpul în mod constructiv. Mai mult de-atât, prin  acest centru de tineret, le vom oferi tinerilor cursuri gratuite de formare profesională spre meserii de viitor ”, a declarat primarul comunei Valu lui Traian, Florin Mitroi. Valoarea totală a proiectului este de 1.915.321,36 lei, din care 1.424.541 lei reprezintă asistenţa financiară nerambursabilă solicitată, suma de 29.073,00 lei reprezintă contribuţia proprie a beneficiarului, Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Constanţa iar suma de 348.867,36 lei  reprezintă valoarea TVA.

http://www.ziare.com/scoala/elevi/elitele-condamnate-opinii-1257128

Elitele condamnate (Opinii)

Scoala romaneasca incepe la fel de cenusiu. Nu doar pentru ca multe scoli sunt darapanate, nu doar pentru ca programele nu sunt innoite si nici doar pentru ca profesorii sunt prost platiti.

Scoala romaneasca incepe la fel de cenusiu pentru ca nu are repere si ierarhii de valori corecte, pentru ca nu da speranta si respect, pentru ca nu promoveaza excelenta si nu isi are locul normal in societatea romaneasca.

V-am oferit exemplul unui liceu care resuseste performanta de top, cu elevi romani, cu profesori majoritar romani, cu programe romanesti, un liceu privat, dar non profit.

Cu aceasta materie prima, dar altfel valorificata, acest liceu a obtinut de la infiintare, in 1995, 400 de medalii la olimpiadele internationale. Absolventii primesc anual burse la cele mai prestigioase universitati ale lumii.

Secretul liceului cu 400 de medalii internationale si zeci de absolventi in marile universitati Interviu

Ceea ce difera este finantarea si organizarea. Iar concluziile care se impun cred ca ar fi in linii mari urmatoarele:

1.Nu se poate educatie solida fara bani. Iata ca profesori bine platiti si respectati obtin performante cu totul exceptionale. Nu sunt accidente. Cand toti componentii lotului de fizica al Romaniei provin dintr-un singur liceu si toti vin cu medalii, locul echipei fiind 1 in Europa si 5 in lume, inseamna ca profesorii aceia fac o munca extrem de temeinica. Dar mai e un adevar. Sunt multi parinti care investesc anual mai mult decat o taxa scolara si tot felul de prostii, de la tablete si telefone ultraperformante sau mai stiu eu ce gadget-uri care mai mult smintesc decat ajuta mintea copilului.

2. Nu se poate educatie solida fara ca elevul sa respecte si sa iubeasca scoala. Aceasta relatie s-a rupt in cele mai multe scoli publice sufocate de indiferenta, de coruptie, intr-o decadere totala.

3. Elita trebuie respectata si sustinuta financiar. Sistemul nostru de invatamant promoveaza, inclusiv prin finantare, mediocritatea si nu da nicio sansa elitei. Ca dovada, principiul „finantarea urmeaza elevul”, care ar permite si copiilor exceptionali din familii mai modeste sa ajunga la scoli precum Liceul International de Informatica, a fost suspendat de guvernarea USL.

Poate ca din taxa anuala de 3.700 de euro, unii parinti si-ar putea permite sa suporte cea mai mare parte, daca ar fi ajutati de finantare asigurata de stat pentru fiecare elev, in jur de 3.000 de lei/an. Nu liceele private ar beneficia de acesti bani, ci elevii care altfel nu isi permit educatie de top.

4. Investitia in educatie este cea mai eficienta dintre toate. Este ceea ce au inteles acei oameni de afaceri turci care au pus banii pentru fondarea liceului.
Sunt multi cei care spun ca ei au investit, de fapt. Intr-o viitoare simpatie, poate chiar influenta, din partea unor oameni pe care ii formeaza foarte bine pentru a ajunge in pozitii de top. Nu am nimic impotriva.

Cred ca este o dovada de inteligenta sa iti promovezi interesele prin stimularea excelentei in loc sa pui spaga pe masa. Mi se pare o dovada de inteligenta din partea celor care au inteles acest lucru.

Sunt lucruri simple, despre care vorbim an de an, unele incluse in Pactul national pentru educatie peste care s-a asternut praful, altele incepute prin legea educatiei pe care USL o masacreaza sistematic.

Exemplul unui liceu care reuseste sa realizeze performanta cu aceeasi materie prima pe care sistemul public o distruge, o niveleaza si o expediaza in mediocritate este nu numai dovada ca se poate, este si dovada ca in rest nu exista niciun strop de vointa reala.

Si aceasta lipsa de vointa, baltirea in mediocritate a scolii romanesti condamna exact elitele acestei tari si in perspectiva tara insasi.

UNIVERSITAR

http://adevarul.ro/educatie/universitar/top-25-mai-platiti-rectori–universitatilor-romania-1_52381255c7b855ff569166b6/index.html

TOP 25 cel mai bine plătiţi rectori din  universităţilor din România

Mai sunt cateva zile pana la inceperea noului an universitar, iar facultatile din Romania continua sa fie comparabile cu cele din lumea a treia. In schimb, cei care le conduc destinele, rectorii, castiga tot mai multi bani.

Econtext va prezinta un top al salariilor pe care le incaseaza rectorii de la cele mai importante universitati din tara noastra! Un top al celor mai bine platiti rectori de la universitatile din Romania! Si am selectat 25 de rectori, de la cele mai importante universitati din tara noastra.

Datele provin din declaratiile acestora de avere. In total, au fost selectaţi 25 de rectori, de la universitati diverse si din toata tara.

Dintre acestia, cel mai bine platit rector este Pavel Nastase, rectorul Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucuresti. El vine acasa cu aproape 30.000 de lei (peste 6.500 euro!) pe luna. De altfel, impreuna cu sotia sa, acesta a castigat anul trecut peste 710.000 lei (161.000 euro, adica peste 6 mii de euro de fiecare pe luna).

http://www.evz.ro/detalii/stiri/1057798.html

„România a devenit un exportator de inteligenţă în educaţie”

Toate marile concursuri internaţionale de eLearning pomenesc numele ţării noastre. Cum fac softiştii români performanţă într-un domeniu foarte competitiv, explică vicepreşedintele SIVECO.

EVZ: De ce ne apreciază străinii munca în domeniul educaţional?
Florin Ilia: Pentru că proiectele noastre aduc schimbări pozitive reale, remarcabile. România a devenit un exportator de inteligenţă în domeniu, iar acest lucru a fost posibil datorită unei echipe excepţionale de pedagogi şi oameni de IT care au avut curajul să propună o abordare nouă, în loc să se limiteze la adaptarea superficială a unor concepte existente. În 2001, când echipa noastră a lansat eLearning în România, făceam pionierat. Nu exista pe piaţă niciun produs de eLearning dedicat şcolilor, aşa că noi am construit unul de la zero. În toate proiectele noastre elevul este în centrul atenţiei.

De curând aţi anunţat că aţi câştigat noii premii. Ce a avut special proiectul premiat?
Cel mai recent premiu este World Summit Award Winner 2013 – premiu acordat la Summitul mondial pentru societatea informaţională. Proiectul „Conţinut Educational pentru Şcoli Speciale”, adresat copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, este un proiect în care a lucrat cu multă dragoste o echipă mare de pedagogi, scenarişti, graficieni şi programatori. Este al patrulea premiu major luat de echipa eContent a SIVECO în 2013.

Este pregătită educaţia pentru tablete, manuale digitale?

 Cu siguranţă. Cel mai recent proiect al nostru, în Emiratele Arabe Unite, ca parte a programului naţional Smart Learning Initiative, demonstrează aceasta. Este un program guvernamental pe 5 ani, în care se investesc 300 de milioane de dolari şi care vizează echiparea elevilor cu tablete şi accesul la o bibliotecă de lecţii interactive în limba arabă.

Nu credeţi că e ciudat că în România se fac manuale digitale pentru elevii din alte ţări, dar la noi încă nu au acces la ele?

Investiţia în manuale digitale nu e mică. În primul rând, elaborarea unui manual digital e mai laborioasă decât a unuia pe hârtie – acolo unde în manualul tipărit se găseşte o simplă ilustraţie, în cel digital de multe ori se află un film, o animaţie, un joc şamd. Apoi mai trebuie ca profesorii şi elevii să aibă calculatoare sau tablete. În aceste condiţii se pune întrebarea, merită? De ce să dăm aşa de mulţi bani? Noi credem însă nu doar că merită, ci că este obligatoriu.