PREUNIVERSITAR

Chiar îi pregătim pentru eşec?

Eu cred ca societatea civilă, părinţii, asociaţiile profesionale au experienţa şi expertiza necesară care să le permită să propună decidenţilor un proiect de ţară pentru educaţie, pentru că EDUCAŢIA TREBUIE SĂ DEVINĂ PROIECTUL DE ŢARĂ al României pentru următorii 15 ani dacă chiar vrem să mai avem o Românie în viitor! Am urmărit recent o emisiune tv despre educaţie de un realism aproape ucigător, în sensul cel mai obiectiv. Ceea ce am vazut, recunosc, nu a constituit pentru mine nimic nou, atât doar că ceea ce nu s-a văzut, şi care reprezintă de fapt realitatea crudă a sistemului educaţional românesc, este mult mai dramatic. Aş vrea să spun de la bun început că nu sunt o persoană înclinată către scepticism sau negativism. Nu, nu… dimpotrivă, sunt optimistă (poate mai mult decât trebuie), încerc să văd în fiecare situaţie dificilă o soluţie şi chiar cred că există soluţii la absolut orice problemă cu care oamenii se confruntă pentru că tot ei au creat-o, nu-i aşa? Ei bine, după emisiunea cu pricina, am simţit că şansele noastre ca ţară, ca naţiune, şansele copiilor mei să trăiască, să muncească şi să se împlinească într-o ţară normală, care aş dori să fie România, se apropie de zero. Spun acest lucru nu pentru că nu aş crede că nu există soluţii pentru reformarea şi transformarea sistemului educaţional românesc sau pentru că diferenţele dintre noi şi sistemele educaţionale din Germania sau Finlanda nu ar putea fi serios diminuate, ci pentru că noi nu conştientizăm cu adevărat cât de gravă este situaţia din sistemul românesc de educaţie. Altfel spus, noi nu suntem convinşi că ne pregătim copiii pentru eşec deşi toate evidenţele ne arată constant acest lucru: •         rezultatele elevilor la examenele naţionale şi la testele internaţionale, •         calitatea absolvenţilor de liceu, nivelul de pregătire al absolvenţilor de facultate şi, nu în ultimul rând, •         gradul de civilizaţie cu care ne confruntăm în mass media, la serviciu, la şcoala, pe stradă, peste tot. În anul 2007 a fost realizată o primă diagnoză profesionistă, echilibrată şi fundamentată pe date concrete, în documentul România educaţiei, România cercetării, sub coordonarea profesorului Mircea Miclea. Analiza respectivă a demonstrat, repet, cu date şi prin raportări la documente oficiale naţionale şi internaţionale, că sistemul românesc de educaţie este ineficient, nerelevant, inechitabil şi lipsit de calitate. Îmi amintesc reacţiile de atunci ale profesorilor care, evident, nu au primit cu bucurie o astfel de evaluare a muncii lor. Am înţeles şi le-am fost alături încercând să-i ajut să înţeleagă două lucruri: •         Negând sau evitând o realitate, ea nu se îmbunătăţeşte de la sine, ci dimpotrivă, şansele de a se agrava sunt din ce în ce mai mari; •         Orice efort de îmbunătăţire presupune asumarea prezentului (şi a trecutului)  pentru a şti de unde trebuie început procesul de schimbare şi găsire a soluţiilor potrivite. Îmi mai amintesc şi de lipsa de reacţie a părinţilor. Trebuie să recunosc că şi atunci ca şi acum sunt absolut siderată de această atitudine. Nu pot crede că părinţii sunt mulţumiţi de ceea ce se întâmplă în şcolile în care învaţă copiii lor! Iar dacă nu sunt mulţumiţi, nu pot să înţeleg de ce nu le auzim vocea. Uneori am impresia că trăim într-o ţară în care toţi copiii sunt orfani, de vreme ce părinţii nu au o voce, nu au un punct de vedere cu privire la educaţia care le este oferită copiilor lor. Consiliile părinţilor din şcoli sunt de formă şi doar pe hârtie.  În marea majoritate a cazurilor, prezenţa părinţilor (ca şi a reprezentanţilor autorităţilor locale) în consiliile de administraţie este pur formală şi doar pentru a valida ceea ce şcoala hotărăşte prin reprezentanţii ei. Personal, aud câte o intervenţie a părinţilor la câte o emisiune tv, de cele mai multe ori pe subiecte care au legătură cu un eveniment care s-a întâmplat. Nu am văzut, nu am auzit despre demersuri convergente şi consistente cu privire la educaţie, şcoală, curriculum sau orice altă temă majoră care ar face ca elevii noştri să înveţe mai bine şi să fie mai puţin nefericiţi şi singuri în şcoală, demersuri care să vină din partea părinţilor. Ce este însă şi mai trist e faptul că au trecut aproape şapte ani de la acel moment (al analizei sistemului) şi nu sunt convinsă că azi gândim altfel sau că avem reacţii diferite… Educaţia în România nu este mai puţin ineficientă decât era în 2007. Dimpotrivă, şcolile noastre continuă să arate mai rău decât şcolile din alte state europene. În mediul rural situaţia este absolut dramatică: mobilier şcolar neadecvat, lipsa utilităţilor elementare precum apă, canalizare şi căldură. Iar despre folosirea echipamentelor IT nici nu poate fi vorba! Banii (adevărat, extrem de puţini)  nu sunt cheltuiţi după formule care să stimuleze şi să încurajeze performanţa şi competiţia dintre şcoli. Şcoala este în continuare nerelevantă pentru elevi şi pentru viaţa reală. Programele şcolare sunt rupte de realitatea în care trăiesc elevii noştri. Acestea sunt lipsite de sens şi semnificaţie pentru modul lor de gândire al copiilor, de relaţionare şi înţelegere a vieţii. Meseriile pentru care îi pregătim pe copii nu sunt atractive pentru ei şi nici pentru angajatori. Şcoala este un spaţiu extrem de neatractiv pentru copii iar profesorii nu le sunt nici modele şi nici prieteni sau mentori. Despre echitate nu cred ca trebuie să mai vorbim…25% dintre copiii din mediul rural nu pot urma cursurile liceale din cauza lipsurilor materiele şi financiare. Viaţa lor este pur şi simplu frântă la vârsta de 14 ani, odată cu încheiere cursurilor învăţământului obligatoriu, după care urmează munca, de cele mai multe ori necalificată. Calitatea sistemului este evidenţiată în modul cel mai clar posibil de rezultatele elevilor la examenele naţionale şi testările internaţionale. Procentul de promovare la evaluarea naţională (sub 70%) ne arată că aproximativ o treime dintre elevii noştri nu şi-au însuşit cunoştinţele şi competenţele minimale pentru învăţământul obligatoriu. Este ca şi cum dintr-un lot de 100 de maşini 30 ar fi date deoparte fără a putea fi folosite. Ce producător şi-ar putea permite aşa ceva ani în şir? În cazul educaţiei, vorbim despre copii nu despre maşini sau alte produse şi, întrebarea mea este: oare ce fel de oameni suntem, dacă ne permitem ca în fiecare an să condamnăm la nefericire 30% dintre copiii ţării? Despre examenul de bacaluareat aproape că nu mai are sens să vorbim. În jur de 50% dintre elevii noştri nu sunt în stare să promoveze acest examen. Problema nu este că ei nu trec de acest examen, ci că au ajuns acolo fără voia lor (mulţi dintre ei cu medii de admitere sub nota cinci la intrarea în liceu). Nu au cunoştinţele necesare pentru a parcurge programele de liceu şi absentează. De fapt, realitatea este că ne facem că facem şcoală! Dacă la toate acestea mai adăugăm şi faptul că elevii noştri se simt cei mai singuri la şcoală, prin comparaţie cu colegii lor din ţările participante la testele PISA 2012, se consideră cei mai nefericiţi copii, conform unui studiu european recent publicat în presa noastră şi sunt cei mai nemotivaţi în a învăţa, mă întreb: Oare nu cumva chiar este adevărat că îi pregătim pentru eşec? Şi dacă este aşa, suntem gata să recunoaştem public şi să ne asumăm acest lucru? Iar dacă nu este aşa, dacă nu asta dorim pentru copiii noştri, ce avem de gând să facem? Dacă aşteptăm politici şi strategii din partea celor care ne conduc, s-ar putea să aşteptăm încă alţi 24 de ani sau mai mulţi. Eu cred ca societatea civilă, părinţii, asociaţiile profesionale au experienţa şi expertiza necesară care să le permită să propună decidenţilor un proiect de ţară pentru educaţie, pentru că EDUCAŢIA TREBUIE SĂ DEVINĂ PROIECTUL DE ŢARĂ al României pentru următorii 15 ani dacă chiar vrem să mai avem o Românie în viitor!

Sursa: Adevarul.ro

Elevii care s-au filmat în timp ce făceau sex la şcoală, expertizaţi psihiatric – au avut discernământ

Protagoniştii celui mai fierbinte scandal din istoria liceului “Henri Coandă” din Craiova au fost supuşi unei expertize psiihiatrice. Trei elevi din şcoală, doi de clasa a VIII-a şi o elevă de clasa a IX-a, s-au filmat în timp ce întreţineau relaţii sexuale într-un balon de pe terenul de sport al unităţii de învăţământ. Medicii au stabilit că elevii au avut discerământ în momentul în care s-au filmat în ipostaze XXX în incinta instituţiei de învăţământ. Scandalul a izbucnit în luna mai, după ce Anca, o elevă de clasa a IX-a, a mers la directorul liceului şi i-a povestit cum a făcut sex, pe terenul de fotbal, cu doi băieţi de clasa a VIII-a. Adolescenta s-a supărat după ce colegii ei de şcoală au văzut imaginile şi au început să facă glume pe seama ei. Mai mult, existau suspiciuni că cei trei ar fi vândut filmuleţul porno pentru bani.   Părinţii copiilor au fost imediat chemaţi la şcoală, dar au avut replici ridicole.”Copilul meu nu ştie dacă a făcut sex sau nu. Are o vârstă foarte mică”, a spus tatăl lui Alexandru, unul dintre elevii acuzaţi că au întreţinut raporturi sexuale în incinta Liceului “Henri Coandă” din Craiova.   Procurorii DIICOT Craiova au organizat percheziţii la locuinţele elevilor implicaţi în scandalul sexual. Au ridicat de la locuinţele tinerilor în urma unor percheziţii de calculatoare, CD-uri, hard disk-uri, dar şi mai multe stiku-ri.    Adolesecenţii sunt cercetaţi pentru pornografie infantilă. Mihai Dragu, directorul liceului “Henri Coandă” din Craiova a fost demis în urma scandalului.   Procurorii DIICOT Craiova nu au găsit filmul pentru adulţi în care apare cei trei elevi apar.

Sursa: Adevarul.ro

Prima bibliotecă sonoră în limba franceză, la Buzău

La propunerea Asociaţiei Centrul Cultural Francofon Buzău de a asigura egalitatea accesului la cultură şi educaţie, Institutul Francez din Bucuresti a răspuns pozitiv prin dotarea cu o bibliotecă sonoră în limba franceză, adresată, în general, francofonilor de orice vârstă, şi, în special, persoanelor cu deficienţe de vedere.   Pentru început, cele 100 de titluri  vor fi descoperite prin proiectul cultural – educaţional „Lectura pentru toţi”, în cadrul căruia  se vor organiza, lunar, in anul 2014, activităţi de parteneriat între elevii de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” şi de la alte şcoli buzoiene şi elevii de la Liceul pentru Deficienţi de Vedere din Buzău.   Proiectul va fi lansat la Liceul pentru Deficienţi de Vedere, joi, de la ora 10, în prezenţa lui Christophe  Pomez, ataşatul cultural al Ambasadei Franţei la Bucureşti, a Eufrozinei Boitan, responsabil al mediatecii Institutului Francez din Bucureşti şi a altor invitati şi membri, ca un frumos cadou de sărbători pentru copiii de la Liceul pentru Deficienţi de Vedere Buzău pentru care Moş Crăciun va veni cu ajutorul Clubului Lions Buzău.

Sursa: Adevarul.ro

S-a luptat ca să schimbe sistemul. Povestea mamei care a construit o reţea de grădiniţe pentru copiii cu nevoi speciale

Adela Hanafi este o bucureşteancă în vârstă de 42 de ani care s-a luptat din răsputeri să schimbe sistemul de educaţie şi prejudecăţile pe care le au românii faţă de copiii cu nevoi speciale. Adela a construit o reţea de grădiniţe private, care integrează copiii cu probleme, dar şi pe cei fără. Ce a motivat-o pe Adela Hanafi să facă acest lucru şi care a fost motivaţia sa, aflaţi marţi, numai din ediţia tipărită a Evenimentului zilei.

Sursa: Evz.ro

POVEŞTILE elevilor români care au RENUNŢAT LA ŞCOALĂ pentru a face o meserie

Cel mai recent episod al seriei de reportaje „România, te iubesc!” difuzată de Pro TV a încercat să facă mai multe comparaţii între sistemul de educaţia românesc şi cele din câteva state europene. Învăţământul românesc e împietrit în principiile depăşite de acum 60 de ani. Când ajung în liceu, copiii fără părinţi cu har de profesor sau bani de meditaţii au lacune atât de mari faţă de programa pe care profesorul trebuie s-o respecte, încât şansele la bacalaureat sunt minime, se menţionează în reportaj. Dacă în România, manualele nu se realizează în funcţie de abilităţile elevilor, în Finlanda, de exemplu, acest lucru este la ordinea zilei. Există cărţi care ajung în doar câteva şcoli, iar editurile răspund nevoilor profesorilor. Emisiunea a relatat poveştile mai multor elevi care nu au reuşit să se adapteze la sistemul românesc de educaţie, nefiind apreciaţi pentru abilităţile lor, ci pedepsiţi pentru lacune. Cosmin, de exemplu, visează din copilărie să devină mecanic de locomotivă. Liceul care-i promitea asta când s-a înscris, s-a comasat cu altul şi ii mai poate oferi azi doar o diplomă de dispecer în transporturi. Nevoia de dispeceri pe piaţa muncii este practic inexistentă. Ca să-şi ia inutila diplomă, a scris totuşi – cu ajutorul dirigintei – un proiect. El va trebui să-l prezinte unei comisii profesorale. Cosmin e dintr-un sat din Bacău, provine dintr-o familie săracă, fără bani de meditaţii. „O sa merg în Germania, la construcţii. 1200 – 1300 de euro, da am pe cineva, nişte rude şi m-o chemat acolo să merg”, aşa îşi vede viitorul elevul corigent din clasa a XII-a. În Finlanda, în clasa a X-a, când intră la liceu, copiii pot opta pentru meserii sau teoretic – ca la noi, doar că îşi pot alege materiile care îi interesează, nivelul de cunoaştere, sau pot face ambele şcoli în paralel. Ca să nu-şi aleagă o meserie pe care n-o cunosc, şi să regrete apoi alegerea făcută, copiii finlandezi merg la serviciu, înca din clasa a VII-a, unde vor ei.

Sursa: Evz.ro

UNIVERSITAR

Lectorii universitari români pot dezvolta cursuri de istoria artei printr-un program internaţional

Lectorii universitari români pot crea noi cursuri universitare a căror tematică vizează istoria artei, studiile şi ştiinţele culturale, în cadrul unui program internaţional ce are ca scop cercetarea şi înţelegerea istoriei culturale recente, se arată într-un comunicat de presă. Lectorii universitari români pot aplica pentru proiectul „Patterns Lectures 2014/2015”, care îşi propune să încurajeze dezvoltarea de noi cursuri universitare a căror tematică vizează istoria artei, studiile şi ştiinţele culturale. Perioada pentru înscrieri este 16 decembrie 2013 – 23 februarie 2014 iar juriul, format din patru consilieri internaţionali, va selecta 12 cursuri universitare dintre cele inscrise. Proiectul se adresează lectorilor din universităţile de stat din Europa Centrală şi de Sud- Est care oferă programe de studiu în domeniile menţionate. „În cadrul proiectului se sprijină dezvoltarea cursurilor, realizarea de vizite de studiu, precum şi invitarea lectorilor străini la cursuri”, se arată în comunicat. Patterns este un program internaţional care are ca scop cercetarea şi înţelegerea istoriei culturale recente şi care iniţiază şi susţine proiecte culturale contemporane. Programul îşi propune să documenteze, să analizeze şi să investigheze diferitele aspecte şi practici ale transformării vieţii actuale şi culturii din Europa Centrală şi de Sud- Est începând din anii ’60 – ’70 şi până în prezent. În cadrul programului, vor fi promovate cursuri care au fost dezvoltate recent, dar care nu au fost ţinute încă, care abordează în mod analitic perioada începând cu anii ’60 până în prezent, inclusiv anul tranziţiei 1989, dar şi fenomenul cultural de dinainte de 1989 şi până astăzi, inclusiv aspectele culturii populare, periferice, şi care examinează interdisciplinar şi intercultural istoria Europei Centrale şi de Sud- Est. Propunerile de cursuri ţinute de către lectori din exterior trebuie să fie integrate în cadrul unei instituţii de învăţământ superior de stat şi trebuie să fie realizate în anul universitar 2014/2015.

Sursa: Adevarul.ro