PREUNIVERSITAR

FSLI: Consiliul de Administratie a adoptat o decizie normala in cazul invatatoarei de la Scoala Nr.10. Sustinem interzicerea, prin lege, a fondului clasei

„Asemenea persoane, care isi vand demnitatea si onoarea pentru diverse sume de bani, nu fac cinste profesiei de dascal, nu isi au locul in sistemul educational si impotriva lor trebuie adoptate masuri aspre de sanctionare”, a declatat presedintele FSLI, Simion Hancescu, dupa ce invatatoarea Dana Blandu a fost demisa de catre Consiliul de Administratie al scolii numarul 10, care a decis desfacerea contractului de munca al acesteia. Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant sustine intr-un comunicat ca decizia consiliului de administratie al Scolii generale nr. 10 „Maria Rosetti” Bucuresti, de sanctionare a invatatoarei Dana Blandu, este corecta si, la fel ca si in cazul de la Liceul teoretic „Dimitrie Bolintineanu”, „ne delimitam de astfel de practici care sunt o rusine pentru sistemul de invatamant romanesc”.

„Nu trebuie uitat ca astfel de practici, ca si incurajarea constituirii ‘fondului clasei’, atat de mult hulit, prin toate mijloacele de comunicare, de parinti, de factorii de decizie din invatamant si de intreaga clasa politica, isi au radacinile in subfinantarea cronica, in ultimii 24 de ani, a invatamantului romanesc de stat si in salariile de mizerie ale cadrelor didactice”, precizeaza FSLI.

Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant sustine interzicerea, prin lege,  a „fondului clasei”, dar acest lucru va fi posibil numai daca Guvernul Romaniei se va „trezi” si, in „cel de-al treisprezecelea ceas”, va aloca 6% din PIB pentru finantarea invatamantului, asa cum prevede legea, pentru ca sistemul sa functioneze in parametrii normali, se arata in comunicatul de presa.

Federatia sustine ca „acei primari si consilieri locali care nu sunt capabili sa asigure, din bugetele locale, fondurile pentru acoperirea cheltuielilor materiale strict necesare pentru buna functionare a unitatilor de invatamant de pe raza unitatii administrativ – teritoriale, nu au ce sa caute in fruntea comunitatilor locale respective”.

„Avand in vedere incidentul de la Scoala 10, dar si celelalte incidente care au avut loc in ultimii ani, prezentate pe larg de mass-media, guvernantii si intreaga clasa politica ar trebui sa inteleaga ca este momentul adoptarii unor masuri urgente de modificare a legislatiei si, in special, a Legii educatiei nationale, prin care: • sa se simplifice procedura de sanctionare disciplinara a personalului didactic prevazuta de legea educatiei nationale, cat si a celei reglementata de Codul muncii; • sa se instituie, prin lege, masuri de protectie a personalului din unitatile de invatamant care sunt, din ce in ce mai des, victime ale violentei verbale si fizice a parintilor si elevilor, fara a avea la dispozitie nici o parghie pentru a interveni impotriva celor care recurg la asemenea acte; • sa se regandeasca sistemul de salarizare a personalului din invatamant pentru ca, numai printr-o salarizare motivanta, profesia de dascal va deveni atractiva pentru cadrele didactice cu vocatie”, se arata in comunicat.

„Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant considera ca este de datoria statului roman sa depuna toate eforturile, astfel incat tuturor unitatilor de invatamant  preuniversitar de stat, din mediul urban si din cel rural, sa li se asigure sumele necesare pentru buna functionare si pentru desfasurarea unui proces instructiv – educativ de calitate”, precizeaza FSLI.

Sursa: Hotnews.ro

Remus Pricopie: Cand ai astfel de cazuri cand nu respecti nu doar profesia, dar nici legea, nu poti sa ai decat o decizie: eliminarea din invatamant / Astazi ISMB a primit o serie de informatii in urma carora o a doua ancheta va fi declansata in alta scoala

Desfacerea contractului de munca al invatatoarei Dana Blandu si demiterea ei de catre Consiliul de Administratie al scolii numarul 10 din Bucuresti „este o decizie corecta”, a declarat ministrul Educatiei, Remus Pricopie, in cadrul unei conferinte de presa. Acesta a anuntat ca va modifica legea astfel incat persoanele carora li s-a desfacut contractul sa nu se mai poata intoarce in sistem. De asemenea, ministrul a anuntat ca Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti (ISMB) a primit astazi, 10 ianuarie, „o serie de informatii in urma carora o a doua ancheta va fi declansata, aproape similara, pe o alta scoala”. „Vom vedea daca informatiile se confirma”, a precizat Pricopie, refuzand sa spuna despre ce scoala este vorba.

Declaratiile au fost facute in cadrul unei conferinte de presa pe marginea cazului invatatoarei de la Scoala nr. 10 din Bucuresti. La evenimentul de presa au participat ministrul Remus Pricopie, presedintele Federatiei Sindicatelor Libere din Invatamant, Simion Hancescu, presedintele Federatiei Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret”, Marius Nistor, si presedintele Federatiei Nationale a Asociatiilor de Parinti din Invatamantul Preuniversitar, Mihaela Guna. • HotNews.ro a transmis LIVE TEXT declaratiile ministrului Educatiei Cele mai importante declaratii ale ministrului Educatiei Nationale, Remus Pricopie: • Astazi a avut loc sedinta Consiliului de Administratie (CA) al scolii 10 si as vrea sa fac cateva precizari legate de procedura. Cand vorbim despre angajati in sistemul de educatie avem Codul Muncii care se aplica si legea educatiei. • Conform Codului Muncii, nu poti sa declansezi procedura de ancheta in vacanta sau in weekend. Se pot declansa numai in zilele lucratoare si in activitate • Acest caz a fost facut public pe 27 decembrie; prima zi in care ISMB a actionat a fost 30 decembrie, in acel moment Ministerul Educatiei Nationale (MEN) a cerut sa se respecte intocmai procedurile legale, pentru ca altminteri orice decizie a scolii, a ISMB sau a MEN poate sa fie invalidata in instanta • Am convenit ca pe 30 decembrie ISMB va face plangere penala, pentru ca subiectul are cel putin doua dimeniuni: este o dimensiune care vizeaza modul in care respecta un cod de conduita profesionala, dar noi am considerat ca are si o dimensiune penala • Au existat 2 comisii: una la nivelul scolii, cu obiectiv investigarea situatiei in raport cu invatatoarea, si o a doua comisie, a ISMB, care a avut rolul sa vada in ce context a aparut situatia de la scoala 10, sa vada daca nu cumva aceasta situatie de ilegalitate este mai larga • Raportul ISMB l-am vazut cu totii ieri, urmand ca decizia privind situatia creata la scoala 10 sa fie prezentata, adoptata de CA astazi, in urma raportului prezentat de comisia din scoala • Singura structura care poate sa ia o decizie pe zona profesionala este Consiliul de Administratie, constituit conform Legii Educatiei Nationale (LEN) din reprezentanti ai profesorilor, ai autoritatilor locale. Prin urmare, decizia adoptata astazi a fost una nu a profesorilor din scoala respectiva • Un alt lucru pe care l-am discutat cu ISMB si cu scoala, am rugat ca nimeni sa nu se antepronunte. In momentul in care ISMB iese si spune: este vinovata, decizia CA ar fi putut sa fie invalidata pentru ca ar fi putut fi invocate presiuni • De aceea ISMB nu s-a pronuntat pana acum • Eu cred ca este o decizie corecta, cand ai astfel de cazuri cand nu respecti nu doar profesia, dar nici legea, nu poti sa ai decat o decizie: eliminarea din invatamant • Persoana respectiva nu mai poate lucra in scoala • Legislatia are o serie de vulnerabilitati: nicaieri in lege nu se spune ca o persoana careia i s-a desfacut contractul de munca nu poate reveni in sistem; aceasta este prima tema pe care am dat-o departamentului juridic, sa formuleze text de lege • Presa a prezentat si alte cazuri, de exemplu cazul de la Bolintineanu, al carui director a fost in puscarie o perioada si acum este la catedra. Este a doua tema: sa corectam legea acolo unde este cazul ca asa ceva sa nu se mai intample • Totusi sunt si cazuri unde deciziile au fost extrem de clare: in perioada bacalaureatului din toamna, doua cadre didactice au fost inregistrate pe camera video primind bani. • Acele cadre nu mai sunt in invatamant, li s-a desfacut contractul de munca si au fost condamnate in prima instanta pentru fapta lor • S-a vorbit foarte mult despre fondul clasei si banii care circula in scoli. Nu este o noutate, fondul clasei gestionat de profesor, director, invatator este ilegal • In acelasi timp este dreptul oricarui cetatean sa contribuie • Acest lucru trebuie facut numai prin asociatiile de parinti, cu chitanta, dar nici asociatia de parinti nu poate impune o suma • Este laudabila actiunea mamei care a sesizat • ISMB si scoala au desfasurat in conditiile legii o procedura in 5 zile, acest subiect a fost investigat pe zona profesionala, a fost declansata si procedura penala la solicitarea inspectoratului • Astazi ISMB a primit o serie de informatii in urma carora o a doua ancheta va fi declansata, aproape similara, pe o alta scoala • Vom vedea daca informatiile se confirma • Vreau sa multumesc asociatiei de parinti si sindicatelor care ne-au sprijinit • Am cerut o intalnire cu toti inspectorii scolari generali, adjuncti, directorii palatelor copiilor si reprezentantii parintilor in teritoriu, videoconferinta a fost la 12:30 astazi, le-am cerut inspectorilor sa aiba intalniri cu toti directorii din tara, sa discute problema fondului clasei, a modului in care acesti bani circula, ce este permis si ce nu este permis si cum sa se evite situatii de coruptie in scoli • O alta zona care are o dimensiune ilegala este vanzarea de carti, nu manuale, carti si auxiliare in scoli, vanzare care este sustinuta de unele edituri din Romania • Profesorii nu au voie sa devina agenti pentru diferite edituri. Sunt parinte, dar cumpar din magazin, nu din scoala, si le cumpar cu factura • Directorii au obligatia sa mearga in scoala si in toate scolile din Romania si in urmatoarele 2 saptamani sa se discute pe problema banilor care au circuit ilegal in scoala • Sunt mai multe scoli, in momentul de fata ISMB are obligatia sa verifice informatiile si daca sunt suficiente informatii, dupa parerea mea sunt, luni se va declansa ancheta si veti fi informati • Pentru a sti daca e un fenomen, ar trebui sa avem date. Noi avem 380.000 de angajati in sistem. Nu cred ca 380.000 de angajati se preteaza la asa ceva • Eu cred ca apelul catre parinti de a furniza informatii cand se intampla asa ceva este foarte bun. Eu cred ca in marea majoritatea a cazurilor profesorii sunt de bun-simt si isi respecta profesia si copiii • Trebuie sa recunosc ca atata lipsa de bun-simt nu mi-am putut imagina ca poate exista intr-o scoala din Romania • Suntem foarte hotarati sa desfacem contractul de munca si sa le facem si plangere penala tuturor celor care nu fac cinste scolii romanesti • Cineva compara situatia aceasta cu cea de la Bolintineanu. Asa cum si atunci am demonstrat ca suntem foarte hotarati sa-i pedepsim pe care care fraudeaza la examen, la fel suntem hotarati sa-i pedepsim pe cei care nu respecta legea • Nu putem sa verificam 6.800 de unitati de invatamant. • Ma astept la un val [de sesizari de astfel de cazuri in scoli – n.red.] si e foarte bine ca este asa pentru ca s-a vorbit despre mizeria ascunsa sub pres. La un moment dat s-ar putea ca nici sub pres sa nu mai incapa mizeria • Haideti sa ducem mai departe aceasta discutie, sa vorbim si despre meditatie, si despre after-school, care uneori devine un loc de promovare a business-urilor unora • Cred ca trebuie sa ne punem problema daca un cadru didactic care lucreaza la stat nu se afla in conflict de interese daca lucreaza si la privat • Scoala este pentru copiii nostri si nu cred ca cineva are dreptul sa privatizeze scoala romaneasca in slujba intereselor cuiva • Rolul nostru a fost sa aplicam legea si ma bucur ca CA s-a hotarat pentru cea mai dura masura pe care sectorul educatiei o poate lua • Mai departe este procuratura, pe care noi am sesizat-o • Reglementarile privind invatamantul privat si after school: pana acum nu s-a discutat ce faci daca un profesor este titular la stat, dar este platit cu ora si la privat. • In cateva saptamani vom revedea legislatia si reglementarile si decizia logica este ca o persoana data afara dintr-o scoala este de fapt data afara din sistem • Va asigur ca aceasta sintagma va exista in lege • Apoi introducerea interdictiei ca o persoana care a fost data afara din sistem sa revina in scoala. Vom corecta Simularile examenelor nationale si evaluarile de la finalul claselor a II-a, a IV-a si a VI-a • Anul acesta declansam aceste evaluari de final de clasa. Decizia noastra a fost ca toti elevii de clasa a IV-a sa sustina aceasta evaluare, chiar daca legea face referire la un esantion • Sper ca saptamana viitoare, dupa o a doua videoconferinta care se va desfasura marti, sa fie aprobate si sa devina oficiale • Simularile au mai fost in sistem. Noua este abordarea integrata, la nivel national. Toate vor avea loc in acelasi timp si dupa aceleasi subiecte. Asa cum avem la examenele de Evaluare Nationala si la Bacalaureat rezultate nationale, vom avea si aici rezultate nationale in privinta acestor simulari • La clasa a IX-a vom face simulari pentru primele doua discipline, nu si pentru materia la alegere, pentru ca o parte dintre aceste discipline nu sunt inca parcurse de catre elevi • Pentru Bacalaureat, disciplina de Istorie care se afla in programa este din clasa a XII-a. Cu toate acestea, elevii de clasa a IX-a vor da si ei simulari la Istorie, dar de clasa a IX-a, pentru a se obisnui cu acest tip de examen • Aceste simulari si evaluarile nationale se vor desfasura in programul normal de activitate scolara, nu in weekend, pentru ca am constatat ca cel mai bine este sa nu ii scoatem din ritmul obisnuit pe copii • In cadrul fiecarei discipline exista o rezerva de ore pentru astfel de activitati si profesorii vor sti sa isi gestioneze timpul • Nu se trec notele in catalog, indiferent ca au note bune sau mai putin bune • Acesta este un exercitiu, un antrenament, nu trebuie sa existe presiunea notei • Notele vor fi aduse la cunostinta elevilor, profesorii vor cunoaste nivelul copiilor. • In 2018 vor fi elevi care in 4 ani au trecut prin tot felul de tipuri de evaluari. Modelul de teste va fi pe pagina de internet a CNEE-ului. Au o abordare multidisciplinara. • Simularile vor fi exact in aceleasi conditii ca in situatie de examen: nu se introduce interdictia ca profesorul de la clasa sa nu participe la proces. El va fi ajutat de inca un cadru didactic • Eu cred ca ar fi culmea sa incerci sa trisezi o simulare. Dar poate ca ne mai si inselam • Este un calendar din februarie pana in mai, nu vor fi bulversari la nivelul scolii. La simulare este regim de examen Mihaela Guna, presedintele Federatiei Nationale a Asociatiilor de Parinti din Invatamantul Preuniversitar: • As vrea sa multumesc si sa felicit Ministerul Educatiei si Inspectoratul Scolar pentru modul in care au gestionat acest caz • Consiliul de Administratie al scolii si-a facut datoria si a analizat situatia si a dispus in conformitate cu LEN • Faptul ca se strang bani pentru cadouri nu este acelasi lucru cu a veni in ajutorul scolii si al copiilor nostri • LEN prevede si fonduri extrabugetare, care pot fi si cotizatii ale parintilor, dar numai in conditiile in care in scoala exista o organizatie cu personalitate juridica • Modul de gestionare a banilor se urmareste numai si numai de catre asociatia de parinti, care nu are nicio legatura cu corpul de profesori • Din pacate, acest caz si-a pus urat amprenta asupra sistemului, dar faptul ca asemenea cazuri nu mai sunt musamalizate este un lucru bun si parintii vor avea de acum curajul sa vina catre MEN sa semnaleze • Pe noi ne-a deranjat extrem de mult atitudinea unui cadru didactic care isi permite sa vina sa trateze parintii ca niste animale care nu au corespuns cerintelor • Nimeni nu are voie sa certe pe nimeni, trebuie sa avem un dialog constructiv si fara cerinte pe langa lege • Un cadru didactic trebuie sa fie un exemplu de moralitate, pentru ca ce ne facem daca unul dintre modelele copiilor nostri procedeaza asa cum a procedat doamna in cauza • Sper ca si acele cazuri izolate de care am auzit vor fi limitate si ca acest parteneriat scoala-parinte va functiona pe principii normale si vom reusi impreuna, atat noi, parintii, cat si profesorii si reprezentantii autoritatilor statului sa ne mandrim cu scoala romaneasca Simion Hancescu, presedintele Federatiei Sindicatelor Libere din Invatamant (FSLI): • FSLI considera corecta decizia Consiliului de Administratie de la Scoala nr. 10 si la fel ca in cazul Bolintineanu ne delimitam de astfel de cazuri care sunt o rusine pentru invatamant • Asemenea persoane care isi vand demnitatea pentru diverse sume de bani sunt o rusine pentru invatamant • In opinia mea, acest fond al clasei trebuie scos in afara legii • Daca avem pretentia ca Romania este membra a UE, statul roman trebuie sa asigure fonduri suficiente pentru a nu fi nevoie sa se apeleze la parinti • In spatele acestui fond al clasei se ascund si astfel de ilegalitati • Primarii care au in grija scolile trebuie sa faca tot posibilul sa dea bani, astfel incat sa nu apeleze scoala la parinti • Avand in vedere acest incident, cred ca se impune ca cei care conduc destinele invatamantului sa adopte o serie de masuri legislative astfel incat sa eliminam ceea ce se intampla in acest moment • Sustinem procedura anuntata de minister astfel incat cei sanctionati sa nu mai poata reveni in sistem • Guvernul Romaniei si MEN trebuie sa gaseasca solutii astfel incat cei care lucreaza in scoli sa fie protejati. Sunt cazuri in care dascalii sunt agresati verbal si nu numai de parinti si elevi. Trebuie sa luam si aceste masuri • Daca dorim un corp profesional de elita, trebuie platiti pe masura, altfel, cu asemenea salarii de mizerie, e posibil sa intalnim astfel de cazuri si in viitor • Speram ca in urma acestui scandal sa se gaseasca solutii astfel incat sa nu se mai repete Marius Nistor, presedintele Federatiei Sindicatelor din Educatie „Spiru Haret” (FSE Spiru Haret): • Politica noastra este de a nu tolera coruptia din scoli • Toti colegii nostri trebuie sa inteleaga ca asteptarile societatii civile din partea educatiei sunt foarte mari si trebuie sa ne ridicam la acest nivel • Nici parintii nu au obligatia sa sustina din salariile lor o unitate de invatamant, atata vreme cat Constitutia prevede ca invatamantul obligatriu de stat este gratuit • S-au tot adus multumiri aici. Vreau sa multumesc pe aceasta cale cadrelor didactice care au facut parte din comisia de cercetare a presupuselor fapte de coruptie ale invatatoarei • Pana nu avem probe, nu putem spune ca asa ceva se intampla si la Scoala 11 sau la Goethe Declaratia de presa a ministrului Educatiei a fost anuntata la scurt timp dupa ce invatatoarea Dana Blandu a fost demisa de catre Consiliul de Administratie al Scolii numarul 10 din Bucuresti, care a decis desfacerea contractului de munca al acesteia. Unul dintre membri acestei comisii a afirmat ca invatatoarei i s-a desfacut de „astazi (vineri, n.r.)” contractul de munca, deoarece „nu putea o asemenea doamna sa puna o pata neagra pe tot invatamantul romanesc”. Consiliul de Administratie (CA) al Scolii nr. 10 „Maria Rosetti” din Bucuresti s-a reunit vineri dimineata pentru a decide sanctiunile in cazul invatatoarei Dana Blandu, surprinsa intr-o serie de inregistrari video in care cerea parintilor bani pentru cadourile de sarbatori. Avocatul acesteia a afirmat ca Dana Blandu nu se considera vinovata si nu isi va da demisia. In cursul zilei de joi, Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti (ISMB) i-a suspendat contractul de detasare pe functie a directoarei scolii, Camelia Fercu, dupa ce aceasta formulase o solicitare in acest sens.

Sursa: Hotnews.ro

Mercurialul cadourilor în şcolile din România

Cazul învăţătoarei Dana Blându, concediată vineri, nu este singular, părinţi din toată ţara reclamând o practică perpetuată de fiecare generaţie. Scandalul ar putea genera eliminarea din sistem a dascălilor corupţi. Un prim efect al presiunii mediatice din scandalul învăţătoarei Dana Blându, acuzată că le cerea bani de cadouri părinţilor, a fost demiterea acesteia de către Consiliul de Administraţie al Şcolii 10 „Maria Rosetti” din Bucureşti. Însă actuala lege îi garantează Danei Blându întoarcerea la catedră. „Suntem consternaţi, decizia e ilegală. Am atacat deja această hotărâre“, a precizat avocatul acesteia, Bogdan Răducanu, care a adăugat că „din păcate, ca urmare a sancţiunii pe care a primit-o, doamna nu îşi mai poate exercita profesia în această calitate de învăţător la clasa pe care o conduce în prezent”. Întrebat dacă mai poate preda la altă şcoală, avocatul a răspuns că Blându ar trebui să respecte această decizie până vor avea verdictul instanţei de judecată. „Ulterior, va putea reveni în sistemul de învăţământ în urma procesului pe care indubitabil doamna îl va câştiga”, este de părere Răducanu.

Părinţi din toată ţara au reclamat că învăţământul obligatoriu nu este de fapt gratuit şi trebuie să cotizeze cu mii de lei de la grădiniţă până când termină copiii liceul, cele mai mari sume fiind strânse în şcoala primară. Sumele pentru învăţătoare pleacă de la 10-15 lei de copil şi pot depăşi 200 de lei, în funcţie de oraş şi de cât de bine cotată e şcoala, iar cadourile pornesc de la parfumuri, bijuterii sau blănuri şi pot ajunge şi la laptopuri şi plasme. Părinţii s-au arătat nemulţumiţi că legea le permite acestor dascăli să rămână la catedră.

Situaţia este cunoscută şi la nivelul ministerului, de unde au venit promisiuni de îndreptare a legii.   Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a admis vineri că legislaţia actuală are o serie de vulnerabilităţi, ca atare pregăteşte o propunere de modificare a Codului Muncii, pentru a împiedica revenirea în sistem a dascălilor corupţi. „Nicăieri în lege nu este precizat faptul că o persoană căreia i s-a desfăcut contractul de muncă nu poate să revină în sistem parcurgând procedura obişnuită: concurs de titularizare şi aşa mai departe. Aceasta este prima temă pe care am dat-o Departamentului Juridic din Ministerul Educaţiei, să formuleze un text de lege pe care să îl prezentăm în Parlament: persoanele cărora li s-a desfăcut contractul de muncă nu mai pot reveni în învăţământ”, a explicat Pricopie. Schimbare dificilă în lege

„Trebuie introdus un alineat nou în care să se spună că persoanele cărora li s-au desfăcut contractele de muncă pentru fapte neconforme cu statutul de profesor să nu mai aibă dreptul la profesare. E complicat, pentru că asta e o pedeapsă complementară, specifică instanţei”, a precizat secretarul general adjunct din cadrul Ministerului Educaţiei, Gabi Ispas. La rândul lor, liderii sindicali au explicat că trebuie introduse precizări specifice în Codul Muncii, la sancţionarea disciplinară. „Trebuie menţionat că, atunci când există probe în asemenea cazuri, persoana respectivă să nu se mai întoarcă în învăţământ”, a spus Marius Nistor, preşedintele FSE „Spiru Haret”.   Dascăli anchetaţi de inspectori şi procurori Oficialii au anunţat deja, de vineri, că mai au în anchetă un caz la fel de grav într-o altă unitate de învăţământ din Bucureşti, urmând ca ancheta să înceapă azi, a anunţat ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, fără a da numele şcolii. De altfel, imediat după apariţia scandalului de la Şcoala 10, un nou caz a apărut în judeţul Iaşi, la Colegiul Naţional „Mihail Sadoveanu” din Paşcani, unde procurorii au început urmărirea penală a profesorului de sport Petrică Angheluş, acuzat de părintele unei eleve că a cerut şpagă 50 de lei, sub forma sponsorizării unei competiţii sportive în cadrul liceului, pentru a motiva absenţele fetei.   În judeţul Caraş-Severin, pe masa procurorilor a ajuns cazul altei profesoare, Dorina Cosma, care a primit un parfum de firmă de la o elevă ce trebuia să dea examenul de corijenţă.   Există şi cazuri mult mai grave care rămân nepedepsite, cum este cel dintr-o şcoală din comuna Trivale Moşteni, din Teleorman. În februarie 2012, profesorul Alexandru Mărăşescu a bătut cu pumnii şi picioarele un elev de clasa a VIII-a, în timpul unei pauze şi l-a aruncat din microbuzul şcolar la minus 20 de grade, la trei kilometri distanţă de casă. În ciuda gravităţii faptelor comise şi a spuselor martorilor, profesorul a fost găsit nevinovat de către Consiliul de Administraţie al şcolii şi menţinut la catedră.   La polul opus, în Hunedoara,  profesorul Mihael Duca de la Colegiul Naţional de Informatică „Traian Lalescu” a ajuns în faţa Comisiei de disciplină după ce a postat, în septembrie, pe blogul său, un articol în care acuza liceul că învăţătorii pretind bani de la părinţi pentru diverse lucruri. Profesorul spunea că nu acceptă micile atenţii, menţionând că „pe şcoală nu scrie piaţă, scrie unitate de învăţământ”.   “Voi staţi ca nişte momâi, ca nişte proşti. De-abia aştept să văd rezultatele la învăţătură şi, după primul semestru, vă las”, a declarat Petrică Angheluş, profesor de sport.   Legalizarea fondului clasei În timp ce sindicatele au cerut la unison desfiinţarea fondului clasei, ministrul Educaţiei, Remus Pricopie (foto), susţine că acesta se poate colecta legal, atâta vreme cât nu sunt implicate cadrele didactice. „Fondul gestionat de profesori, de directori este ilegal. Nimeni din şcoală nu are voie să primească, să gestioneze astfel de bani. În acelaşi timp, este dreptul oricărui cetăţean din România să contribuie de bunăvoie la o anumită activitate. Dacă se doreşte acest lucru, în şcoala românească trebuie făcut numai prin asociaţiile de părinţi şi numai cu chitanţă, şi cu justificarea sumelor respective, fără a impune vreo sumă”, a spus Pricopie. În luna mai 2013, ministrul susţinea şi posibilitatea donării celor 2% din impozitul pe profit către asociaţiile din şcoli şi licee.   Fosta directoare de la „Dimitrie Bolintineanu“ s-a întors la catedră după scandalul şpăgii de la Bac.   BUCUREŞTI Capitala s-a remarcat prin sumele mai mari colectate de profesori sau oferite de părinţi drept cadouri personalului şcolilor, o „practică de când lumea şi Pământul în şcoala românească”.   Atât părinţii cât şi profesorii au explicat că în general, pentru fiecare copil, un părinte trebuie să dea în jur de 50 de lei pentru cadoul unui profesor, însă sumele pot fi şi mai mari. Cadourile diferă de la atenţii simple cum ar fi un pachet de cafea sau un buchet de flori, până la bijuterii de aur şi parfumuri scumpe. „În general, se strâng bani de cadouri de Crăciun, Paşte şi 8 Martie.   Cadourile pot fi seturi de pat, perdele, seturi de cafea, bijuterii din aur sau parfumuri scumpe”, a explicat pentru „Adevărul” Anca,  mama unei fete care este elevă în clasa a IX-a la Liceul „Dimitrie Gusti” din Capitală. Profesorul Corneliu Riegler de la Liceul Bilingv „George Coşbuc” spune totuşi că situaţia de la Şcoala 10 este o extremă. „Din păcate, de foarte multe ori, cadourile au o legătură cu pretenţia ca unii copii să aibă note nejustificat de mari, iar unele cadre didactice confundă noţiunea de cadou cu noţiunea de primire de foloase necuvenite”, adaugă acesta.   DÂMBOVIŢA În Târgovişte, nivelul „atenţiilor” poate ajunge şi la 1.000 de lei, la o şcoală de renume, iar la evenimentele importante din cursul anului, Crăciun, Paşte, 1-8 Martie sau ziua onomastică a cadrului didactic, valoarea creşte. Aici cadourile sunt livrate sub formă de bibelouri scumpe, flori, parfumuri sau electronice şi electrocasnice, nu în bani. Doar bibelouri scumpe, căci o profesoară de Franceză de la o şcoală din Târgovişte i-a făcut nesimţiţi pe elevi pentru tupeul de a-i lua un bibelou care nu e de colecţie, pe care nici nu l-a luat acasă măcar, a povestit un tânăr de 17 ani, din Târgovişte.   NEAMŢ În şcolile din Piatra Neamţ, atenţiile primite de cadrele didactice pornesc de la 30 de lei şi ajung până la 50 de lei de elev, în funcţie de zona în care este situată unitatea de învăţământ. Învăţătoarea transmite, prin intermediul unui grup de părinţi care sunt mai apropiaţi de ea, ce dorinţe ar avea. Acest grup vine cu propunerea către ceilalţi părinţi. „Se foloseşte varianta cu bani în plic, adică 1.500 de lei de la 30 de elevi“, descrie sistemul mama unui elev de la o şcoală din centrul oraşului.   BOTOŞANI În cazul şcolilor generale, părinţii sunt cei care se ocupă de strângerea banilor şi în Botoşani. În general, se dau bani de Crăciun, de 8 Martie şi de 1 Martie. „La diriginte se dă un cadou mai consistent. De fiecare părinte ajunge cam 40 de lei pentru fiecare ocazie în parte. Aşa se face de când ştiu eu. Este greu uneori, dar de obraz asta este“, precizează Lavinia, mama unui elev de clasa a VI-a din Botoşani. La şcolile cu pretenţii sumele date de fiecare elev cresc la 100 şi chiar 150 de lei, la fiecare ocazie.   MUREŞ De Crăciun, învăţătoarele şi educatoarele sunt cele mai norocoase cadre didactice din Mureş. Acestea primesc până şi telefoane, tablete sau clasicii bani în plic. „Am copilul în clasa a patra. La şcoală s-au adunat de Crăciun 80 de lei de la fiecare. Comitetul de părinţi a hotărât să punem banii într-un plic, ca să îşi ia doamna ce vrea“, mărturiseşte o mămică. „ Nu vreau să îmi dau numele, mi-e teamă să nu se răzbune pe copil. Dacă află că nu vrei să dai banii, iau copilul în vizor şi primeşte numai note proaste“, mai spune femeia.   MARAMUREŞ Pentru prima zi de şcoală, Crăciun, Paşte sau chiar ziua de naştere a profesorilor, părinţii trebuie de fiecare dată să dea câte 20-30 de lei. „Suntem 32 de copii în clasă şi fiecare am dat de Crăciun câte 20 de lei. Dacă bine reţin s-a luat un set frumos de bijuterii şi un buchet mare de flori, doar pentru învăţătoare. Vom da bani şi de Paşti, şi de ziua doamnei, şi tot aşa. Noi am scăpat oricum ieftin, am o prietenă bună care a trebuit să dea 50 de lei. Acolo s-a adunat şi pentru învăţătoare, şi pentru directoare“, spune Simona, mama unui elev în clasa 0.   CLUJ La un liceul din centrul oraşului Cluj-Napoca, pentru un elev în clasa a IV-a părinţii au plătit la ultima serbare din an, dinaintea Crăciunului, 30 de lei. „Aici au intrat, de exemplu, dulciuri pentru copii, sala de serbare, iar restul pentru cadoul învăţătoarei”, a explicat mama unui elev. Ea a adăugat că banii sunt adunaţi de părinţi, iar sumele sunt stabilite în funcţie de fiecare sărbătoare: Crăciun, Paşte, 8 Martie, 1 Martie, ziua învăţătoarei.   MEHEDINŢI La o grădiniţă din Turnu Severin, din cei 50 de lei adunaţi de persoană, educatoarele au primit bijuterii din aur de Crăciun. Şi în şcolile generale s-au strâns bani pentru darurile de Sărbători, sumele variind de la o unitate şcolară la alta (30-90 de lei). În privinţa cadourilor cumpărate, acestea sunt din cele mai diverse: vase Delimano, servicii de cristal, bijuterii din aur. Părinţii se pregătesc acum pentru 1 şi 8 Martie. Interesant este că la Drobeta-Turnu Severin se fac cadouri de 8 Martie şi domnilor învăţători, pentru a „nu se face diferenţe”.   BACĂU Profesorii din şcolile băcăuane primesc „atenţii” în valoare de 25-35 de lei de Crăciun sau de 8 Martie, dar nu sunt întotdeauna mulţumiţi. Un părinte din Bacău povesteşte că uneori se alegeau nişte daruri care nu erau pe placul învăţătoarei. „Într-un an, un părinte a cumpărat un serviciu de cafea care nu i-a plăcut. Ne-am hotărât, la insistenţele preşedintelui Consiliului Elevilor, să strângem bani, pe care să îi transformăm într-un voucher de cumpărături de la un magazin de parfumuri scumpe. Doamna a fost foarte mulţumită”, a precizat părintele.   CONSTANŢA La şcolile de fiţe din Constanţa, profesorii primesc în dar blănuri, diamante, excursii exotice şi parfumuri exclusiviste. Dacă profesorii nu cer, părinţii se întrec în a propune cadouri. Cu cât mai înalt este standardul material al familiei, cu atât mai scump va fi şi cadoul pentru învăţătoare. „Pe vremea mea, la şcolile de fiţe se vorbea despre haină de blană sau căciulă şi guler din blană. Acum, când sunt eu părinte, se discută despre brăţări cu diamante, excursii exotice şi parfumuri de 1.200 lei (…) fiecare părinte vrea să arate cât poate”, spune Raluca, mamă a doi copii care învaţă în ciclul primar.   BRAŞOV Părinţii se organizează şi cumpără cadouri pentru dascăli la fiecare serbare sau sfârşit de an şcolar. În grădiniţe, se strâng în medie între 70 şi 200 de lei pe an. La şcoli, sumele sunt între 100 şi 200 de lei. Pe lângă banii pentru cadouri se mai strâng bani şi pentru fondul clasei, între 50 şi 80 de lei pe an la grădiniţie şi între 50 şi 100 de lei în şcoli, spun părinţii, care acceptă situaţia pentru că se simt datori să acopere lipsurile pentru care primăria nu alocă fonduri.   VRANCEA Sumele colectate de comitetul de părinţi diferă în funcţie de şcoală. „La o şcoală renumită, părinţii au strâns bani şi la sfârşitul anului şcolar au mers cu învăţătoarea la un centru comercial şi i-au cumpărat o plasmă, pentru că aşa dorea. La copilul meu în clasă sunt două mămici care ne transmit că trebuie să dăm câte 10, 15 lei de Paşti, la Crăciun, la Sfânta Maria pentru cadou. Învăţătoarea chiar ne-a rugat să nu mai facem astfel de gesturi, dar totul pleacă de la acele mămici”, a spus Aura, mama unei eleve din Focşani.   TIMIŞOARA Părinţii din Timişoara se plâng că dau bani pentru a satis face poftele dascălilor. „De Crăciun se strângeau cadouri de 300-400 de lei pentru învăţătoare. Se cumpăra ceva scump, colier, cercei, brăţară, parfumuri scumpe. Dacă nu dai, rişti să ai probleme cu copilul. De 8 Martie, încă 100 de lei pentru alt cadou. Am avut o experienţă urâtă de Paşte. S-a ajuns să se dea 600 de lei pentru a-i cumpăra un costum de piele. Am zis că e prea mult şi am refuzat să dau. În clasele V-VIII se întâmplă la fel, de această dată beneficiar este dirigintele de clasă. Dar marea cheltuială este în clasele I-IV”, a spus o timişoreancă.   GORJ În şcolile din Târgu-Jiu, cadourile diferă în funcţie de amplasarea şi de cât de bine este cotată unitatea de învăţământ. „Cadourile se făceau prin intermediul unui părinte care se afla în relaţii mai apropiate cu învăţătoare. Într-un an am contribuit cu bani pentru a cumpăra un laptop, pentru că ar fi util pentru cursuri, dar apoi învăţătoarea l-a luat acasă. În ultimul an, i-am  făcut cadou o haină de blană. Mi s-au părut exagerate aceste pretenţii, dar nu am avut ce face. Nu am putut să fac notă discordantă“, spune mama unui elev din şcoala  primară.   TELEORMAN Deşi niciun dascăl nu cere, toţi părinţii ştiu că trebuie să dea, mai ales că se oferă şi o felicitare pe care se trec toţi cei care au cotizat. Sumele pleacă de la 5-10 lei, dar se dublează în funcţie de statutul şcolii. Mădălina S, de 32 de ani, mămica unul copil de clasa a III-a, povesteşte cum se practică cheta în şcoli. „La noi în clasă am pus câte 20 sau 30 de lei. Ultima dată de 8 martie am strâns 700 de lei”, povesteşte ea.   GALAŢI Indiferent de sărbătoare, Crăciun, Paşte sau 1 Martie, educatorii, învăţătorii sau profesorii primesc cadouri. Diferenţa între mediul rural şi cel urban este mare, la fel şi între unităţile de stat şi cele private. La grădiniţe, sumele care se strâng variază între 20 şi 100 de lei de copil. În învăţământul gimnazial (exclusiv de stat), sumele variază între 10 şi 50 de lei de copil, indiferent de sărbătoare. Iar la liceu, în câteva instituţii se strâng bani la comun şi se fac cadouri în numele clasei.   OLT Şi în unităţile de învăţământ din municipiul Slatina „se percep” bani de la părinţii copiilor de către dascăli, direct sau indirect, sub formă de casouri la zilele de 1 şi 8 Martie, Crăciun sau pentru „tradiţionalul” fond al clasei. Într-o şcoală de top din Slatina, Crăciunul trecut fiecare părinte a dat cam 30 de lei pentru cadoul învăţătoarelor, iar la clasa 0 s-au cerut 200 de lei pentru fondul clasei. Mai mult, sunt părinţi nevoiţi să le cumpere uniforme copiilor de la firma stabilită de învăţătoare, beneficiara unui comision de 10% din valoarea comenzilor.   BUZĂU În municipiul reşedinţă de judeţ, cele mai mari sume se dau în şcolile de top, cu elevi care provin din familii înstărite. Dacă în şcolile din centru, cadourile pot depăşi valoarea de 500 de lei, pentru ziua de naştere a dascălului, în cele de la periferie a rămas încă moda pachetelor cu cafea şi bomboane, de cel mult 200 de lei, însoţite de buchete de flori. Părinţii spun că martie este luna cea mai productivă pentru doamnele învăţătoare: broşă de aur de 1 Martie şi aspirator de Ziua Femeii. De Paşte, printre cadouri se strecoară şi produse specifice, precum cozonacii sau mieii, pentru care părinţii au pus câte 20 de lei.

Sursa: Adevarul.ro

VIDEO Ministrul Pricopie: controale în mai multe şcoli privind chetele. Urmează vânzările de auxiliare fără chitanţă

Cât de curând, profesorii corupţi vor putea fi eliminaţi definitiv din învăţământ, a declarat ministrul Remus Pricopie, sâmbătă, la Digi24, adăugând că 20% dintre sesizările primite vizează astfel de plângeri din şcolile româneşti. Ministrul a anunţat mai multe controale şi că se va ocupa şi de fondul clasei, dar şi de auxiliarele vândute clandestin de către cadrele didactice. Invitat la emisiunea Kilometrul 0 la Digi24, ministrul Remus Pricopie a reiterat intenţia de a-i sancţiona dur pe dascălii care încalcă principiile meseriei: „Decizia noastră de a modifica legea se va întâmpla foarte repede. Nu ştim dacă va fi ordonanţă de urgenţă sau proiect de lege, dar trebuie ca cei care au contractul de muncă desfăcut pentru probleme de acest gen să nu mai poată să revină în sistem”. Ministrul a transmis şi un avertisment pentru profesorii care au obiceiul să ceară bani sau bunuri părinţilor: „O să înţeleagă că a mers până acum, dar nu o să mai meargă.” Pricopie s-a arătat indignat de comportamentul învăţătoarei Dana Blându, concediată vineri de conducerea Şcolii 10 din Capitală pentru că le cerea bani mai mulţi părinţilor de Crăciun: „Nu am crezut că atâta tupeu poate exista la cineva care pretinde că este cadru didactic”. Scandalul creat în urma acestui caz a determinat şi alte persoane să ia atitudine. În ultimele zile, reclamaţiile au curs una după alta. Orice reclamaţie va fi verificată, indiferent dacă este sau nu anonimă, a mai precizat ministrul la Digi24. Încă un caz anchetat de minister, la Bihor Acesta a anunţat că luni va fi demarat un control la liceul din Marghita, Bihor, al cărui director este acuzat că ar fi cerut bani elevilor. Potrivit ministrului, reclamaţiile referitoare la acest caz nu sunt noi şi au mai fost verificate de două ori. „Subiectul nu e nou pentru noi”, a spus ministrul Educaţiei despre scandalul de la Colegiul din Marghita. „Deşi s-au făcut, dacă nu mă înşel, două controale acolo, în urma sesizării pe care aţi primit-o şi dumneavoastră, am primit-o şi eu pe e-mail – mă rog, eu primesc a „n”-a oară – luni, inspectorul general va mai declaşa un control, să vedem dacă sunt elemente suplimentare”, a detaliat ministrul. „Avem persoane care reclamă săptămânal sau lunar, sunt clienţi constanţi” Ministrul a detaliat o reclamaţie recent primită prin poşta electronică şi care va fi investigată săptămâna viitoare. „Reclamaţia spunea aşa: ni s-au cerut bani de mobiler pentru şcoală. Ok. M-am dus şi am verificat, pentru că ştiam şcoala, ştiam exact clasa, m-am dus şi am verificat şi am constatat că în anul respectiv nu s-a compărat mobilier, a existat solicitare pentru cumpărare de mobilier, au fost bani de la minister, de la minister la inspectorat şi de la inspectorat la şcoală, n-au fost folosiţi, au fost trimişi înapoi la minister. Deci de multe ori diferite nevoi sau potenţiale nevoi sunt utilizate ca scuză pentru a solicita bani”, a detaliat Remus Pricopie. Potrivit ministrului, acest lucru a fost făcut de un cadru didactic, nu de către părinţi. „Cel puţin aşa arată informaţia care ne-a venit. Dacă se va confirma, probabil atunci vom avea aceeaşi situaţie gravă tratată aşa cum am făcut-o şi săptămâna aceasta”, a spus ministrul, făcând referire la cazul de la Şcoala numărul 10 din Capitală. În acest context, ministrul a explicat faptul că 20% din documentele înregistrate în Ministerul Educaţiei sunt reclamaţii care vizează unele din cele 6800 de unităţi de învăţământ din ţară. „Uneori încerci să le rezolvi mai repede, alte ori nu reuşeşti să le rezolvi pentru că nu ai data concludente, avem persoane care reclamă săptămânal sau lunar, sunt clienţi constanţi, sunt cazuri care au fost închise, Corpul de control a constatat că nu se verifică, dar reclamă în continuare şi, conform legii, trebuie să o tot iei de la capăt, până când, mă rog…”, a detaliat ministrul. Fondul clasei şi auxiliarele, pe agenda oficială „O zonă care are din punctul meu de vedere o dimensiune ilegală este vânzarea de cărţi şi auxiliare în şcoli [de către profesori – n.red.], vânzare care e susţinută de unele edituri din România. Profesorii nu au voie să devină agenţi comerciali”, a mai spus ministrul la Digi24, în emisiunea Kilometrul 0. El a făcut demersuri către inspectoratele şcolare „să abordeze şi această problemă”. „Dacă un părinte doreşte o carte, o cumpără din magazin şi cu factură”, subliniază ministrul. De asemenea, sume mari de bani din buzunarul părinţilor pleacă şi spre fondul clasei sau fondul şcolii, adică o altă ilegalitate, spune ministrul Educaţiei. „Să spui, şi pe un ton patetic, că nu ai bani de cretă şi trebuie să faci fondul clasei… nu e adevărat. Creta se cumpără din [fondurile de] cheltuieli materiale [ale instituţiei de învăţământ]”, arată Remus Pricopie, subliniind că apar şi situaţii în care la finalul anului rămân bani necheltuiţi din acest fond de cheltuieli.

Sursa: Adevarul.ro

Învăţătură pentru puii de român din Valea Timocului

Ţara-mamă a fost adusă mai aproape de copiii născuţi în regiunea din Serbia. Prin proiectul „Casa de cultură românească din Zajecar“, un grup de dascăli a predat peste graniţă limba română, istoria şi geografia României. În septembrie 2013, când dascălii din ţara-mamă au ajuns la ei, copiii de români din Valea Timocului – Serbia nu ştiau o boabă din limba neamului lor. În decembrie, la serbarea de final a proiectului, învăţăceii şi-au luat rămas bun de la dascăli, întrebându-i în româneşte: „Când vă întoarceţi la noi?“. Drumul spre Zajecar În luna august, echipa de dascăli români a plecat să-i cunoască pe membrii comunităţii din Zajecar. Printre profesori s-a numărat Sorin Marcel Colesniuc, un cercetător ştiinţific din Mangalia, doctor în istorie şi şef al Muzeului de Arheologie Callatis. „Istoric fiind, ştiam din cărţi, dar şi de pe Internet, situaţia românilor şi a vlahilor din Serbia, dar realitatea era puţin diferită. Consulul general Iulian Niţu, de la Consulatul României din Zajecar, ne-a prezentat situaţia românilor de pe Valea Timocului. Deşi Serbia este o ţară care doreşte aderarea la Uniunea Europeană, iar pentru a începe negocierile de aderare i s-a cerut respectarea drepturilor minorităţii româneşti din Valea Timocului, românii de acolo încă nu au posibilitatea să urmeze cursuri în limbă maternă. Am aflat că autorităţile încearcă să descurajeze participarea tinerilor români la astfel de cursuri. Stând de vorbă cu părinţii copiilor, am reţinut că există şi unele divergenţe între liderii comunităţilor de români şi vlahi. Biserica reprezintă însă un liant pentru ei. Preoţii vorbesc foarte bine limba română şi slujbele de la biserică au şi rolul de a-i învăţa limba“, explică Sorin Colesniuc. Proiectul „Casa de cultură românească din Zajecar“ a fost iniţiat de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DPRRP) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României şi Institutul Eudoxiu Hurmuzachi, finanţat de DPRRP şi implementat de Asociaţia Unlimited Connections. Primul curs a fost predat la 7 septembrie. Lecţiile s-au desfăşurat în zilele de sâmbătă şi duminică, pentru a nu le afecta copiilor activitatea şcolară. „Nu ştiam nimic despre tinerii de acolo, iar în primele zile a trebuit să mergem să-i aducem la cursuri de acasă, de prin satele învecinate. Am mers cu maşina mea după copii, trebuia să-i aducem de prin sate aflate chiar şi la 30 de kilometri depărtare de Zajecar. Astfel, am putut remarca starea de sărăcie care domină în Valea Timocului. Casele sunt mult mai modeste decât în România, şoselele sunt peticite (inclusiv cele din centrul oraşului Zajecar), iar prin sate rareori găseşti drumuri asfaltate. Stând de vorbă cu românii de acolo, am aflat că foarte greu îşi pot găsi de lucru“, spune cercetătorul. „Cu unii copii de români ne înţelegeam în engleză“ Istoricul Sorin Colesniuc a deschis sesiunea de cursuri, împreună cu profesoara de română Lidia Mîrşanu. În faţa lor se aflau copii de români, cu vârste cuprinse între 7 şi 20 de ani, care nu vorbeau o iotă româneşte. „Încă din prima zi, mi-am dat seama că limba română era o necunoscută pentru ei. Dacă bunicii lor vorbeau bine, iar părinţii lor se descurcau satisfăcător, tânăra generaţie nu cunoştea aproape deloc româna. Era efectul politicii duse de autorităţile sârbe, care le-a îngrădit dreptul de a învăţa în limba maternă. Copiii ştiau câteva cuvinte, dar nu puteau lega propoziţii“, relatează Colesniuc. Spre deosebire de românii din provincia autonomă Voivodina, unde româna are statut de limbă oficială, românii din regiunea Valea Timocului nu se bucură de aceleaşi drepturi, deşi sunt mai numeroşi. În Voivodina trăiesc 25.500 de români, iar în Timoc – peste 35.000. Ei sunt numiţi vlahi. Pentru ca dascălii să se poată înţelege cu elevii, unii părinţi rămâneau la cursuri ca să traducă ceea ce profesorii încercau să le transmită elevilor. Au făcut-o bucuroşi, pentru că doreau să-i ajute pe copii să înveţe limba şi istoria poporului lor, dar totodată erau dornici să vorbească liber, cu români de-ai lor. Când părinţii elevilor nu erau prezenţi şi dascălii nu reuşeau să se înţeleagă cu copiii în limba română, conversaţia se purta în limba engleză. „Aici erau, desigur, avantajaţi cei care proveneau din familii care îşi puteau permite accesul la astfel de terminale informatice: laptopuri, tablete şi telefoane mobile. Din nefericire, am întâlnit şi situaţii în care tinerii, veniţi în special de la sate, mai aveau acasă doi-trei fraţi şi nu aveau acces la noile cuceriri în domeniul ştiinţei şi al comunicaţiilor“, spune Colesniuc. Strategie vizuală Ca să atragă copiii, dascălii recurgeau la tot felul de strategii şi jocuri, folosind imaginaţie şi ilustraţii colorate. „La română, copiii aveau coli de hârtie pe care scriau şi desenau, caiete de lucru, creioane colorate, carioci etc. La primele cursuri de istorie a fost mai greu, astfel că, pentru a face mai atractive lecţiile, am făcut prezentări în PowerPoint, unde am sintetizat Istoria românilor în fraze scurte şi uşor de reţinut. La fiecare temă am adăugat imagini, pentru ca elevii să înţeleagă şi să reţină mai uşor faptele istorice. Iniţial am scris pe coli mari de hârtie, lipite pe pereţi, momentele mai importante din istorie şi le-am cerut copiilor să noteze, în caiete, principalele idei din lecţiile prezentate, apoi şi să citească ce au notat. Cei mici aveau la dispoziţie tot felul de cărticele şi caiete de lucru adaptate vârstei lor. Cu ei trebuia să vorbim cât mai rar şi cât mai clar. Şi cei mici, dar mai ales cei mai mari, făceau progrese vizibile pe zi ce trecea“, spune Colesniuc. „I-am întrebat, la cursuri, dacă urmăresc posturi TV în limba română. Unii dintre ei mi-au spus că se uită la posturi TV din România. Le-am sugerat să caute pe Internet informaţii despre România şi despre monumentele istorice din România, ceea ce au şi făcut, iar la întâlnirile care au urmat, am discutat pe aceste subiecte. La cursuri au fost prezenţi şi liceeni, care se pregăteau să susţină admiterea la diverse facultăţi din România. Una dintre cursante terminase liceul cu un an în urmă şi căuta o soluţie să urmeze studii universitare în România. Pentru ea, participarea la cursurile de română, istorie, geografie, precum şi cultură civică sau religie i-a fost de mare ajutor“, adaugă Colesniuc. Tablă electronică La următoarea serie de cursuri, dascălii au beneficiat de o tablă electronică de mari dimensiuni, transportată de la Bucureşti. „Am legat tabla cu sfori pe plafonul maşinii mele. A trebuit să conduc cei aproape 500 de kilometri, dintre Bucureşti şi Zajecar, cu 20-30 de kilometri pe oră, pentru a nu o pierde, întrucât vântul bătea foarte puternic şi ploua torenţial. Am oprit de mai multe ori pentru a fixa cât mai bine tabla electronică şi pentru a o proteja de ploaie. Îmi amintesc că, pe la miezul nopţii, ne-am oprit la Slatina şi căutam folii de plastic prin magazinele non-stop şi prelate într-un parc auto, pentru a acoperi din nou tabla electronică, deoarece foliile în care o împachetaserăm fuseseră rupte de vânt. Am reuşit să ajungem la Zajecar pe la 5 dimineaţa, după ce condusesem 22 de ore, întrucât plecasem din Mangalia pe la ora 7 dimineaţa“, povesteşte Colesniuc. Dar satisfacţiile morale au compensat greutăţile materiale. Prima confirmare a faptului că proiectul a reuşit a venit din partea unui părinte. Acesta le-a mărturisit dascălilor că, de când vin la cursuri, copiii lui au început să vorbească acasă româneşte. Un proiect „mândru“ Patru luni s-au scurs foarte repede pentru dascăli şi mai ales pentru copii. La finalul proiectului, în decembrie, profesorii au organizat o serbare. În rolurile principale: Irene, Vanesa, Andreea, Daniel, Mihaela, Marina, Drăgana, Iovan, Diana, Anastasia, Alexandra, Nicol, Maria, Emina, Miliţa, Natalia, Valentin şi Zora – copii de români care învăţaseră să se exprime corect în româneşte. „Elevii au primit texte scrise şi, împreună cu ei, am repetat până când fiecare şi-a învăţat rolul. Pentru a citi mai uşor, la început notau pe texte semnele caracteristice limbii sârbe. De exemplu, deasupra literei «i» puneau litera «j», care în sârbă se citeşte «i». La fel, pentru grupurile de litere «ce» şi «ci» notau cum se citesc, dar cu semne care reprezentau sunete cunoscute de ei. La serbarea de final, copiii au recitat versuri în limba română şi au primit roluri în piesele de teatru româneşti «Baba Dochia» şi «Cuiul lui Pepelea». Am transformat legenda «Baba Dochia» în scenetă, astfel că fragmentele narative au devenit dialoguri. Copiii au recitat poezii şi au interpretat rolurile din scenete“, explică istoricul. Piesele de teatru au fost doar o parte din acţiunile organizate de Sărbători pentru comunitatea românească din Zajecar. Românii au ascultat împreună colinde româneşti, unele în interpretarea corului bărbătesc Armonia al Arhiepiscopiei Tomisului, iar cei mici au primit cadouri. La vernisajul expoziţiei de tablouri aduse din Bucureşti, copiii din Timoc au spus încântaţi că tablourile sunt „mândre“. „A fost amuzant să-i aud pe copii spunând: «Acel tablou este mândru, acela este mândru, acela este mândru»… Sunt unele cuvinte pe care ei le folosesc de multe generaţii, dar cu un alt înţeles pentru noi. Un exemplu este chiar cuvântul «mândru», care pentru ei înseamnă «frumos»“, mărturiseşte Colesniuc. Despărţirea a fost emoţionantă, mai ales că legătura de suflet se crease. „Elevii noştri erau vizibil impresionaţi. Ne-au întrebat, în limba română, dacă vom reveni. Progresul lor era evident: dacă la primul curs, pe care l-am predat în ziua de 7 septembrie, ei abia rosteau câteva cuvinte în limba română, după câteva luni, pe 8 decembrie, ei purtau deja o conversaţie în româneşte. Le-am răspuns că ne dorim să revenim, dar că nu depinde de noi, ci de autorităţile de la Bucureşti, care vor trebui să finanţeze un nou proiect. Ne-am schimbat adresele de mail şi de Facebook şi ne-am despărţit cu regret. Avem totuşi speranţa că ne vom revedea. Procesul de învăţare a limbii române şi a istoriei românilor trebuie să continue, chiar dacă proiectul a luat sfârşit. La orele de istorie le-am spus copiilor că, pentru a cunoaşte România, ar trebui să viziteze monumentele istorice mai importante, cetăţi, castele. Ei mi-au răspuns, cu tristeţe, că îşi doresc să vadă România, dar că părinţii lor nu au posibilităţi materiale“, arată Sorin Colesniuc. Din partea Institutului Eudoxiu Hurmuzachi au ţinut cursuri: prof. Lidia Mîrşanu, prof. univ. dr. Nicolae Ilinca şi cercetător ştiinţific dr. Sorin Marcel Colesniuc. Şef de proiect a fost Oana Elena Radu, iar coordonator – Daniel Muraru. „A fost o experienţă interesantă ca, într-o ţară străină, cu un teritoriu care nu a aparţinut niciodată României, să conversezi cu localnicii în limba română. Cursanţii au fost extraordinari, deosebit de respectuoşi şi cu mult bun-simţ. Ei au depus mari eforturi pentru a învăţa, într-un timp relativ scurt, limba română şi istoria românilor. A fost o muncă enormă, pe care am făcut-o cu multă dăruire şi plăcere, în beneficiul tinerilor timoceni, fericiţi că puteau învăţa limba română, istoria şi geografia României. A fost unul dintre cele mai frumoase proiecte culturale, dintre sutele de proiecte la care am participat în ultimii ani. Am fost doar un simplu profesor de istorie în acest proiect, dar vreau să precizez că am avut satisfacţii profesionale la fel de mari ca atunci când iniţiam şi coordonam proiecte culturale ca director al Muzeului Callatis Mangalia“, spune Sorin Marcel Colesniuc, dascălul de istorie a românilor pentru copiii din Valea Timocului. De la Callatis, pentru vlahi Cu doar o lună înainte de începerea proiectului cultural de la Zajecar, la Mangalia se strângeau 52 de profesori de istorie, geografie şi limba română. Dascălii erau veniţi din comunităţile româneşti din întreaga Europă pentru a participa la Săptămâna Educaţiei, Culturii şi Spiritualităţii Româneşti din cadrul Festivalului Callatis. Unul dintre lectori a fost Sorin Marcel Colesniuc. În calitate de director al Muzeului de Arheologie Callatis, Colesniuc repurtase în urmă cu doi ani un succes istoric. Graţie eforturilor lui, a fost readus în ţară unicul papirus antic descoperit pe teritoriul României, în anul 1959, la Mangalia. Artefactul fusese trimis imediat la Moscova pentru conservare şi de atunci nu se mai ştia nimic despre el, fiind considerat pierdut. După doi ani de cercetări, Sorin Colesniuc, împreună cu dr. Ion Pâslaru, a reuşit să regăsească papirusul: se afla la Centrul de conservare „I.E. Grabar“ din Moscova. În august 2011, papirusul a fost predat oficial Muzeului de Arheologie Callatis Mangalia, care de atunci îl expune la loc de cinste. Colesniuc le-a povestit invitaţilor de la seminar „Istoria singurului papirus descoperit în România“, aşa cum se numeşte cartea sa pe care o lansase recent la Târgul estival de carte de la Mangalia. Prezentarea volumului fusese făcută de istoricul Adrian Cioroianu, decanul Facultăţii de istorie a Universităţii din Bucureşti şi fost ministru de Externe al României. „Seara, la spectacolul organizat pentru românii veniţi de pretutindeni, Svetlana Preoteasa, directorul Institutului Eudoxiu Hurmuzachi, mi-a spus că profesorii au fost deosebit de impresionaţi de prezentările mele, mi-a cerut un CV şi mi-a propus colaborarea într-un proiect, «Casa de cultură românească din Zajecar». Scopul proiectului era de a-i învăţa limba şi literatura română, istoria şi geografia României pe copiii românilor de pe Valea Timocului din Serbia. Aşa am ajuns să fac parte din acest proiect extraordinar, în care m-am implicat, timp de patru luni, cu tot sufletul“, relatează Sorin Colesniuc.

Sursa: Adevarul.ro

Mărturisirea unui elev din Târgovişte: „Profesoara mai aveam puţin şi ne făcea nesimţiţi că am avut să îi cumpărăm un aşa bibelou ieftin”

Metoda spăgii în şcoli este veche de când există sistemul de învăţământ, însă valoarea şpăgii diferă de la şcoală la şcoală, dar şi de la un eveniment la altul. Astfel în Târgovişte, nivelul „atenţiilor” poate ajunge şi la 1000 de lei, la o şcoală de renume, iar la evenimentele importante din cursul anului, Crăciun, Paşte, 1-8 martie sau ziua onomastică a cadrului didactic, valoarea creşte. De cele mai multe ori însă, şpaga nu se acordă în bani ci în bunuri. Sunt cazuri când o învăţătoare cu vechime, pleacă acasă cu braţele pline de bibelouri scumpe, flori, parfumuri sau electronice şi electrocasnice.   Se întâmplă însă ca atenţia să nu fie pe placul cadrului didactic, iar acesta să refuze cadoul.   „Ni s-a întâmplat şi nouă ceva asemănător când eram în generală, acum vreo 4 ani, la o şcoală din Târgovişte. Era ziua profesoarei noastre de franceză, o femeie de nota 10 de altfel, dar care şi-a dat arama pe faţă până la urmă. Noi, colegii, ne-am vorbit să punem bani şi să îi luăm un cadou şi ne-am gândit la un bibelou. Era cel mai scump găsit pe piaţă şi chiar ne gândeam că o să-i placă. Mare ne-a fost mirarea când, la o ora de franceză, profesoara mai aveam puţin şi ne făcea nesimţiţi că am avut „tupeul” să îi cumpărăm un aşa bibelou ieftin. Ne-a spus direct, în faţa întregii clase, că ea are acasă numai bibelouri foarte scumpe, de colecţie şi că nu îl va lau acasă. Şi nu l-a luat. L-a lăsat pe catedră”, ne-a povestit un tânăr de 17 ani, din Târgovişte.   Un scandal monstru a izbucnit la Bucureşti, după ce în presă a fost prezentată o înregistrare video preluată de pe YouTube, în care este surprinsă o discuţie între părinţi şi o învăţătoare de la Şcoala nr. 10 din centrul Capitalei, care cere bani pentru cadourile de sărbători.   Părinţii îi reproşează învăţătoarei că le cere prea mulţi bani, aceasta spunând că trebuie să fie oferite cadouri atât secretarei şcolii şi bibliotecarei, cât şi paznicilor şi femeilor de serviciu.  Potrivit discuţiei surprinse în înregistrarea video, învăţătoarea le reproşează părinţilor că nu au strâns suficienţi bani de cadouri: „Astea-s cadourile voastre? Am sunat. Mai vine ceva, nu mai vine. Atât vă reprezintă? Nu sunteţi cartofi, nu sunteţi oi să vă învăţ!”.

Sursa: Adevarul.ro

În şcolile din Vaslui, „atenţiile“ pentru dascăli vin sub formă de „sponsorizări“

Chiar dacă nu vor să recunoască, mulţi părinţi vor să fie atenţi cu dascălii care le pregătesc copiii la şcoală. Fie că vorbim de fondul clasei, fie că vorbim de mici atenţii pentru cadrele didactice, ele se practică în unităţile şcolare din Vaslui, începând de la grădiniţă şi până la liceu. Fără îndoială, părinţii sunt nevoiţi să scoată cei mai mulţi bani la grădiniţă şi, mai nou, la clasa zero. Interesant este faptul că, tocmai pentru a evita genul de scandal în care invăţătorii sau profesorii cer bani, aceştia găsesc tot timpul un părinte care să se ocupe de strângerea de fonduri pentru clasă. Spre exemplu, la grădiniţă, părinţii de la grupa mică trebuie să dea bani pentru cartuş la imprimantă, pentru un videoproiector nou, pentru huse la scaune, pentru lenjerie nouă la pătuţuri, pentru diferite materiale didactice, ceea ce înseamnă că suma totală se ridică la 150 de lei de copil. Ce-i drept, toate aceste bunuri rămân până când micuţii de la grupa respectivă intră la şcoală.   Pe lângă aceşti bani, părinţii trebuie să mai suporte  şi cheltuielile „neprevăzute“ cauzate de sărbători, cum ar fi Crăciunul, 8 martie sau Paştele. Spre exemplu, la o grădiniţă din Vaslui părinţii au cheltuit 65 de lei, bani în care au intrat cadourile către educatoare şi îngrijitoare şi pentru dulciurile pe care cei mici le-au primit de la Moş Crăciun.   Clasa zero, un clavar   Fără îndoială, proaspăt înfiinţata Clasa zero goleşte cel mai mult buzunarele părinţilor. O mămică ne-a explicat că, numai în prima lună a cheltuit aproape 800 de lei, bani pe care învăţătoarea i-a cerut pentru „binele copiilor“. „Eu sper ca toate aceste lucruri cumpărate din banii noştri să rămână până în clasa a IV-a. Am cumpărat videoproiector, o plasmă, casetofon, calculator cu sistem audio şi, binenţeles, am plătit şi un electrician care să le monteze. Toate astea ne-au costat vreo 400 de lei. La aceşti bani s-au adăugat şi nu ştiu de care manuale, caiete cu fiţe, plus rechizitele şi hăinuţele şi aşa am ajuns la 800 de lei. Nu ai cum să nu dai, deoarece ceilalţi părinţi sar cu gura, chiar dacă nu toată lumea nu are bani. Şi apoi, şi doamna îţi sugerează că <<este pentru binele copilului>>“, ne-a mărturisit Lavinia, mama unui băieţel în clasa zero.   Fondul clasei=sponsorizare   Şi la Vaslui au fost câteva cazuri mediatizate în care dascălii cereau bani de la părinţi pentru câteva din cele trebuincioase şcolii. Un astfel de caz s-a petrecut în luna decembrie a anului trecut, atunci când Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Vaslui a demarat o anchetă la Şcoala 5 „Ştefan cel Mare“ din municipiul reşedinţă de judeţ, după ce părinţii elevilor unei clase au contribuit cu bani pentru cumpărarea unor bănci noi în sala de curs. Un alt caz ajuns în atenţia opiniei publice a fost cel din luna mai a anului trecut, atunci când directorul Şcolii Gimnaziale „Elena Cuza“ din Vaslui i-ar fi obligat pe elevi să cumpere tricouri personalizate, în loc de uniformă. Tocmai pentru a evita astfel de scandaluri, cadrele didactice se feresc să folosească termenul de „fondul clasei“ şi preferă să „îi roage“ pe părinţi să suporte aceste mici „sponsorizări“.

Sursa: Adevarul.ro

Tariful „atenţiilor” pentru profesori în şcolile din Vrancea, stabilit de  părinţi, diferă de la clasă la clasă

Unităţile de învăţământ din Vrancea nu fac notă discordantă de restul ţării atunci când se pune problema fondurilor suplimentare plătite de părinţi pentru şcoală sau pentru cadourile profesorilor. Chiar dacă din şcolile din Vrancea nu au apărut în public scandaluri legate de fenomenul tot mai des întâlnit al strângerii de fonduri pentru „atenţiile” cu care sunt cadorisiţi profesorii, toată lumea ştie că se cer bani la şcoală de la elevi. Contribuţia este însă diferită, de la şcoală la şcoală, în funcţie de disponibilitatea părinţilor. În mediul rural, fenomenul este mai rar întâlnit, dat fiind faptul că aici oamenii sunt mai puţin disponibili financiar să contribuie la chetă, iar atenţiile acordate doamnelor învăţătoare şi profesoare sunt mai mult individuale, în sensul că sunt părinţi care vor să-şi arate gratitudinea faţă de un cadru printr-u cadou, de obicei simbolic. „La şcoala unde învaţă fiul meu nu vorbim deschis despre cadouri şi alte minuni, dar eu, din plăcere, am făcut astfel de gesturi către învăţătoare. I-am cumpărat un parfum, nu prea scump, pe care i l-am oferit cu ocazia Crăciunului, aceasta fiind mulţumirea pe care am vrut să i-o arat doamnei învăţătoare pentru efortul pe care îl depune la clasă. Nu ştiu dacă gestul meu a fost singular, dar mi-a făcut plăcere”, ne-a spus o mămică care nu a vrut să-şi dea numele. De altfel, mămicile „cu iniţiativă”, care compun aşa numitele comitete de părinţi, sunt de obicei „capul răutăţilor”, care în cele mai multe cazuri pun la cale strângerea de fonduri pentru cumpărarea de cadouri cu diferite ocazii, cum ar fi Paştele, Crăciunul, Ziua Femeii şi altele.  Fără a pune aici la socoteală  fondul şcolii sau clasei, care deşi sunt interzise, se practică în continuare. Spre exemplu, în Focşani, dacă vorbim de o şcoală de cartier, cadourile pentru domnii profesori se limitează la sume mai mici faţă de şcolile din centrul oraşului, unde „birurile” puse pe părinţi sunt mai consistente. „O colegă de a mea mi-a spus că la o şcoală importantă, nu-i dau numele, la o clasă aleasă pe sprânceană de doamna învăţătoare,  părinţii au strâns bani iar la sfârşitul anului şcolar au mers cu doamna învăţătoare la un centru comercial şi i-au cumpărat o plasmă, pentru că aşa dorea doamna. Apoi anul următor au mers în magazin să o îmbrace pe doamna şi totul a culminat cumpărarea de mobilă acasă la ea. La copilul meu în clasă sunt două mămici care ne transmit prin copii că trebuie să dăm câte 10, 15 lei de Paşti, de Crăciun, la Sfânta Maria, 1 Martie, 8 Martie pentru a cumpăra cadou doamnei învăţătoare. Nu am dat de fiecare dată. Doamna învăţătoare chiar ne-a rugat să nu mai facem astfel de gesturi, spunându-ne că se bucură dacă primeşte o floare, dar totul pleacă de la acele mămici”, ne-a spus Aura, o altă mămică „cotizantă”. Un simplu calcul arată că un părinte contribuie într-u an şcolar cu aproape 100 de lei la „fondul de cadouri”, la care se mai adaugă între 30 şi 50 de lei fondul clasei şi 50 de lei pentru procurarea de culegeri şcolare după care elevii să lucreze suplimentar. Situaţia nu trebuie generalizată, pentru că există şcoli, sau mai bine zis clase de elevi, unde subiectul bani pentru cadourile profesorilor nu a fost adus niciodată în discuţie, tocmai datorită intervenţiei ferme a dascălilor, care nu au vrut să aibă de a face cu aşa ceva. Conducerea Inspectoratului Şcolar Vrancea ne-a precizat că joi, 16  ianuarie, va convoca o şedinţă cu directorii unităţilor de învăţământ din judeţ pe această temă. „Cazul de la Bucureşti reprezintă o pată pe imaginea şcolii, care în realitate nu este aşa. Chiar îi rog pe părinţi să ni se adreseze dacă întâlnesc cazuri de genul acesta, pentru a putea la măsuri”, ne-a declarat Vasilica Zaharia, inspectorul general şcolar al ISJ Vrancea.

Sursa: Adevarul.ro

Sprijinul financiar al părinţilor, esenţial în şcoli. Câţi bani se plătesc pentru fondul clasei şi cadouri

Şcolile din Alba nu fac excepţie de la ”cutuma” strângerii de fonduri financiare de la părinţi pentru fondul clasei. Banii sunt folosiţi în general pentru a achiziţiona bunuri necesare clasei, dar tot din aceşti bani se oferă şi cadouri cadrelor didactice. ”Am un copil care este în clasa a V-a. Pentru că şcoala nu a avut bani, iar clasa a intrat într-o sală neamenajată, a trebuit să dăm bani pentru achiziţionarea unei table şi a altor bunuri necesare. La începutul anului şcolar am plătit aproximativ 300 de lei pentru aceste lucruri. Din suma adunată s-a achiziţionat şi un videoproiector. Banii sunt administraţi de părinţi, care decid şi modul cum sunt cheltuiţi. La momentele importante se cumpără şi cadouri, dar acestea sunt mai mult simbolice. Suma destinată cadourilor este undeva la 10 lei de părinte. Dacă nu se făceau acele investiţii, practic, copiii nu aveau cum să înveţe. În condiţiile subfinanţării sistemului de învăţământ, fără sprijinul părinţilor, şcoala din România este în faliment”, a spus părintele unui elev care studiază la o şcoală din Alba Iulia.   Un alt părinte a calculat cât îl costă studiile copilului în fiecare an. ”Cine spune că şcoala în România este gratuită se înşeală amarnic. Poate, doar cine nu are copii spuna asta. Am calculat şi în fiecare an trebuie să plătesc peste 700 de lei. Este nevoie de multe lucruri pentru copii în clasă, plus cărţi şi alte rechizite şcolare. Mai trebuie să plătim şi firma de pază, pentru că şcoala nu are bani, da şi cadouri pentru profesori. Nu sunt cadouri pentru toţi, ci doar pentru diriginte, cam 10 – 15 lei de fiecare părinte. Cine vrea poate să dea cadouri şi la alţi profesori. Nu este normal, dar acesta este învăţământul nostru, plin de lipsuri”, a spus părintele unui elev în clasa a VII-a, tot de la o şcoală din Alba Iulia. La toate acestea se adaugă banii pentru meditaţii, care au devenit o modă şi care sunt considerate necesare pentru ca un copil să reuşească pe viitor. Mulţi părinţi plătesc mii de lei pe an pentru meditaţii la principalele materii ale copilului. În gimnaziu, se meditează copii, în general, la matematică, engleză şi română.

Sursa: Adevarul.ro

Maramureşenii încă mai plătesc sute de lei pentru cadourile profesorilor

Nici Maramureşul nu este un judeţ în care educatorii, învăţătorii sau chiar profesorii să fi renunţat la cadourile de peste an. Chiar dimpotrivă, în fiecare an părinţii adună sume impresionante de bani pentru a le oferi acestora cadouri cu orice ocazie. Începând din prima zi de şcoală, Crăciun, Paşte sau chiar ziua de naştere a profesorilor, părinţii trebuie de fiecare dată să dea câte 20-30 de lei, în funcţie de câţi copii sunt în clasă. Cadourile se dau încă din prima zi când micuţii calcă pragul unei instituţii de învăţământ. Cel puţin în Maramureş unii părinţi spun că nu a trecut an ca educatoarele sau chiar îngrijitoarele să nu primească un mic cadou. „Dădeam câte 15 la fiecare sărbătoare. Nu erau aşa mulţi bani, dar vorbeam noi între noi şi le cumpărăm câte o mică atenţie. Erau 16 copii în grupă şi de banii ăia cumpăram la toată lumea. Nu a trecut an fără să dăm ceva“, spune Simona Ilici, o tânără mamă.   Odată cu începutul primului an şcolar, suma oferită pentru cadouri s-a majorat, dar şi pretenţiile cadrelor au crescut. „Suntem 32 de copii în clasă şi fiecare am dat acum câte 20 de lei. De aceşti bani s-a cumpărat cadou doar pentru doamna învăţătoare şi nimeni altcineva. Dacă bine reţin s-a luat un set frumos de bijuterii şi un buchet mare de flori. Oricum, nu va fi ultima dată, pentru că din câte am auzit vom da bani şi de Paşti şi de ziua doamnei şi tot aşa. Cred că noi am scăpat oricum ieftin, am o prietenă bună care a trebuit să dea 50 de lei. Acolo s-a adunat şi pentru învăţătoare şi pentru directoare“, mai spune Simona, mama unui elev în clasa 0.

Sursa: Adevarul.ro

Forumul Civic Educaţional. Ziua „ZERO“

În acest moment, societatea românească în ansamblul său are a face un lucru şi numai unul în materia Educaţiei: trecerea Şcolii ca sistem din secolul XX în secolul XXI. Atacul ineptocraţiei la starea Educaţiei constituie o vulnerabilitate critică directă pentru siguranţa noastre naţională. Forumul Civic Educaţional este soluţia corectă la nevoia critică de reinterogare publică a paradigmei curente a Educaţiei în România. Drept pentru care, învăţând câteva lecţii importante din feluritele experienţe de scriere de proiecte prin care am trecut în ultimii zece ani, am decis să schimb dinamica acestui procesşi, în loc de a răspunde feluritelor apeluri de proiecte, să creez eu însumi regula jocului şi ghidul de lucru. Prin urmare: Vă invit pe toţi cei interesaţi să răspundeţi apelului meu, să finanţaţi şi să dăm viaţă împreună FORUMULUI CIVIC EDUCAŢIONAL, a cărui menire este deschiderea onestă şi profesionistă a dezbaterii publice despre schimbarea paradigmei Educaţiei în România. Această Conversaţie publică fundamentală constituie factorul-cheie al asumării la nivelul societăţii, în ansamblul său, a celui mai important proiect public al României din următorii zece ani: trecerea Şcolii ca sistem din secolul XX în secolul XXI. Forumul Civic Educational – Framework Application În versiunea publicată, Forumul Civic Educaţional are în vedere implicarea a 28 de licee membre ale Alianţei Colegiilor Centenare (şi, implicit, a 28 de comunităţi din România), cu 56 de profesori şi 950 de elevi voluntari, timp de 16 luni, rezultând un buget de 195.000 EUR, în strictă conformitate cu activităţile eligibile. Toţi indicatorii numerici sunt 100% scalabili, în funcţie de disponibilitatea finanţatorilor. Dacă doriţi detalii despre modul cum am calculat bugetul, daţi-mi semnal şi le furnizez pe loc. Ca structură, proiectul-cadru urmează îndeaproape logica unui apel de proiecte în baza căruia am scris şi depus aplicaţia iniţială. Am folosit această logică exclusiv ca pe un reper tehnic, din considerente de eficienţă. Din punctul de vedere al mizei proiectului – schimbarea paradigmei Educaţiei în România – faptul este secundar ca importanţă. Fie în logica apelului de proiecte menţionat (sau nu), fie în logica oricăror altor apeluri de menite a finanţa proiecte educaţionale (sau nu), în acest moment societatea românească în ansamblul său are a face un lucru şi numai unul în materia Educaţiei: trecerea Şcolii ca sistem din secolul XX în secolul XXI. Am să şi explic de ce am decis să procedez astfel. Problema mea de fond cu toate (repet, cu TOATE!…) liniile de finanţare majore care vizează componente ale sistemului educaţional (îndeosebi, ale celui preuniversitar, aşa cum am accentuat în multiple circumstanţe) este inadecvarea lor structurală la „puncţia de sistem” vitală pentru sănătatea sistemului public al Educaţiei – respectiv, schimbarea paradigmei sale. În termeni matematici, aceste linii de finanţare pun o problemă incorect formulată structural. Ar fi incorect să afirm că banii se duc, în fapt, în proporţie majoritară, pe proiecte inutile, dar incompetenţa de leadership fundamentală despre care vorbesc are efecte cât se poate de vizibile, manifestate în senzaţia acută generalizată de pedalare perpetuă în gol, experimentare continuă fără noimă care nu duce nicăieri, şi grosieră formă fără fond. Acest soi de frenezie disperată de a ne face că facem, cheltuind „în conformitate cu” specificaţiile, cerinţele, eligibilităţile,… feluritelor ghiduri ale aplicanţilor (care sunt şi ele scrise de oameni, cu competenţele şi, deopotrivă, cu limitele lor de competenţe) eludează – deliberat sau nu, de frică, incompetenţă, ori impostură pură şi simplă – imensul şi grotescul „elefant din încăperea” României, în faţa căruia ne încăpăţânăm, încă, să punem, în loc de soluţii, negare şi negare şi negare, asemenea tristului „soldat japonez” evocat în excelentul text al lui Gabriel Bejan. Modelul clasic al „ferestrei Johari” explică limpede acest comportament aberant: fie „nu ştim că nu ştim” (ei bine, de-acum înainte nu mai puteţi spune că nu ştiţi!…), fie ştim foarte bine că ştim, dar ne prefacem, ipocriţi, că nu. A doua ipostază este, de departe, mult mai condamnabilă, dintr-un motiv cât se poate de letal: absolvenţi inepţi ai şcolii de azi pot deveni posibili conducători inepţi ai României de mâine – ceea ce, pe româneşte, înseamnă atentat direct la siguranţa naţională!… Tema e, pe cât de simplu de formlat în cuvinte, pe atât de complexă de pus în fapt. Specific, schimbarea paradigmei Educaţiei în România are trei surse strategice de materializare: 1. VALORILE pe care Şcoala ca sistem le cultivă copiilor noştri în secolul XXI: care sunt ele, de fapt pentru următorii 15-25 de ani, spre deosebire de starea actuală, în care sistemul educaţional… NU CULTIVĂ NICIO VALOARE, în mod autentic?!… 2. modelul de ARHITECTURĂ CURRICULARĂ de secol XXI, care operaţionalizează cultivarea valorilor pe care le dorim, ca societate, pentru copiii noştri: cum arată acest model, de fapt, pentru următorii 15-25 de ani, spre deosebire de cel actual, identic celui de acum 30-40 de ani? 3. modelul de CARIERĂ DIDACTICĂ de secol XXI – modern, viabil şi funcţional pentru personalul didactic din preuniversitar: ce tip de carieră didactică au a parcurge dascălii în următorii 15-25 de ani, spre deosebire de cel actual, identic celui de acum 30-40 de ani? Până când România nu dă răspunsuri operaţionale consistente, viabile strategic, celor trei teme de mai sus, orice altă intervenţie de sistem e formă fără fond (povestea cu OUG 117/2013 e doar o farsă tristă, de lamentabil prost gust!…). Iar acest proces istoric este legic, imanent, implacabil – indiferent cât de mult timp personaje triste precum doamna Ecaterina Andronescu sau oricine altcineva de pseudo-anvergură comparabilă vor mai ţine aiurea piciorul pe frâna schimbării, în virtutea poziţiilor de autoritate formală pe care, încă, le deţin. Cu cât mai târziu ne vom apuca de treabă pe bune, cu atât mai rău va fi pentru noi, ca societate – pentru că vorbim de fibra însăşi a siguranţei naţionale a României! Şi, ca să tranşez acum şi aici chestiunea o dată pentru totdeauna, spun aşa: doamna Andronescu e „garantată Vanghelie”. Eu am absolvit şi predau la Universitatea Harvard. Punct. În acest context, al unei realităţi educaţionale care şi-a atins de mult limitele bunei funcţionări, Forumul Civic Educaţional pune în prim-plan încurajarea cetăţeniei democratice, prin implicarea amplificată a cetăţenilor în politicile publice specifice subsistemului public al educaţiei şi în procesul de luare a deciziilor în guvernarea locală, regională şi naţională privind viitorul Şcolii ca sistem. Promotoarea naturală a acestei transformări istorice a paradigmei educaţionale din România este Alianţa Colegiilor Centenare. Alianţa Colegiilor Centenare (A.C.C.) reprezintă vocea democratică a elitei învăţământului preuniversitar din România, reunind la nivel naţional, ca organizaţie neguvernamentală înfiinţată în anul 2010, colegiile naţionale cu cea mai bună reputaţie din ţară, lideri de opinie şi mesageri ai valorilor autentice în comunităţile de reşedinţă, în marea lor majoritate municipii reşedinţe de judeţe. Colegiul Naţional “Sf. Sava” din Bucureşti – cel mai bun liceu din România în ultimii trei ani – este instituţie-fondatoare a Alianţei. În mod natural, Alianţa Colegiilor Centenare, ca organizaţie civică neguvernamentală, este poziţionată în rol de navă-amiral a schimbării paradigmei comuniste a educaţiei în România, fiind entitatea cea mai îndreptăţită să promoveze valorile democratice ale unui nou model de şcoală, antrenând în acest proces elevii, profesorii, părinţii şi comunităţile de reşedinţă ale liceelor membre A.C.C. participante în proiect, în cadrul Forumului Civic Educaţional. Educaţia este, de departe, proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani. Miza istorică este succesul sau eşecul României în condiţiile generate de dobândirea, la 1 ianuarie 2007, a statutului de ţară membră a Uniunii Europene, iar focalizarea complexă şi de lungă durată a ţării noastre pe transformarea profundă a Educaţiei pe toate palierele sale, într-o manieră fără precedent până în acest moment – incomparabilă cu oricare dintre schimbările ori corecţiile din zona publică la care suntem martori – reprezintă condiţia critică de succes a noii Românii Europene. Timpul va proba. Acum vă invit pe toţi cei interesaţi să răspundeţi apelului meu, să finanţaţi şi să dăm viaţă împreună FORUMULUI CIVIC EDUCAŢIONAL, a cărui menire este deschiderea onestă şi profesionistă a dezbaterii publice despre schimbarea paradigmei Educaţiei în România. Aceeastă Conversaţie publică fundamentală constituie factorul-cheie al asumării la nivelul societăţii, în ansamblul său, a celui mai important proiect public al României din următorii zece ani: trecerea Şcolii ca sistem din secolul XX în secolul XXI. ROMÂNIA PE BUNE ÎNCEPE CU ŞCOALA PE BUNE!

Sursa: Adevarul.ro

În alegerea liceului, elevii bistriţeni se bazează pe note şi aptitudini personale

Potrivit unei cercetări la care au participat aproape 85% dintre elevii de clasa a VIII-a din judeţ, atunci când îşi aleg liceul, absolvenţii de gimnaziu se bazează pe notele obţinute în ultimii ani de şcoală şi pe  aptitudinile personale. Opţiunile absolvenţilor de gimnaziu se bazează în proporţie de 28% pe rezultatele obţinute în ultimii ani de şcoală şi de 23% pe aptitudinile personale. Potrivit profesorilor, elevii au nevoie, în primul rând, de informaţii despre licee, de ore de pregătire suplimentară în şcoală şi de activităţi care să îi ajute să îşi descopere aptitudinile şi interesele. În judeţ există doar 35 de consilieri şcolari care îi îndrumă pe elevi. Elevii au alcătuit şi un top al celor mai prestigioase licee din judeţ. Pe primele locuri se află Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” – 27,68% şi Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” 27,09%. Cele două colegii sunt urmate de Colegiul Naţional „George Coşbuc”, Colegiul Tehnic INFOEL, Liceul Sportiv Bistriţa sau Liceul Teoretic „Solomon Haliţă” Sângeorz Băi.

Sursa: Adevarul.ro

DOCUMENT Se schimbă cu adevărat ceva în educaţie?

În data de 3 februarie 2012, într-o şcoală din Teleorman, un profesor a bătut cu pumnii şi picioarele un elev de clasa a VIII-a. Profesorul, Alexandru (Sandu) Mărăşescu, de la Şcoala cu clasele I-VIII din comuna Trivale Moşteni, a fost acuzat că a bătut şi umilit un elev din clasa a VIII-a, în timpul unei pauze. Totul s-a petrecut sub privirile celorlalţi copii ieşiţi în pauză, dar şi ale profesorului de serviciu, care a asistat nepăsător la „spectacol”. Câţiva elevi au declarat că profesorul de serviciu ar fi spus „Lasă-l, mă, că îl omori!” însă mai târziu, atunci când lucrurile au devenit mai serioase, acelaşi profesor de serviciu a negat că ar fi asistat la bătaie. Motivul dezlănţuirii profesorului se pare că ar fi fost o altercaţie pe care fiul său, elev în aceeaşi şcoală, a avut-o cu elevul bătut. Pentru că nu i s-a părut suficientă corecţia pe care i-a aplicat-o la şcoală, după teminarea cursurilor, profesorul de matematică l-a luat din nou la bătaie pe copil. Mai mult decât atât, acesta a fost aruncat din microbuzul şcolar care urma să-l transporte către casă. Copilul a fost nevoit să meargă 3 kilometri pe jos, distanţa dintre Trivale Moşteni, unde funcţionează şcoala şi satul unde locuieşte, pe un ger de minus 20 de grade. A urmat desigur o anchetă şi o comisie de cercetare a fost organizată în şcoală (vă sună cunoscut?) În 10 februarie 2012, în şedinţa Consiliului de Administraţie al şcolii a fost prezentat Raportul Comisiei de Cercetare Disciplinară, membrii acestuia fiind de acord cu nevinovăţia domnului profesor. Aşadar, atenţie, un copil este bătut cu bestialitate de profesor, este aruncat din microbuzul şcolar la minus 20 de grade, medicul de familie constată că şi după 4 zile elevul „prezintă multiple echimoze şi contuzie latero-cervicala dreaptă”, există mulţi martori, şi totuşi comisia de disciplină îl găseşte nevinovat iar profesorul este în continuare la catedră, asa cum relevă organigrama şcolii. Un detaliu semnificativ: elevul provine dintr-o familie monoparentală, fiind crescut doar de tatăl său, cu o situaţie materială precară – tată care nu a avut probabil resursele necesare pentru a angaja un avocat şi pentru a căuta dreptatea pentru fiul său. Încă un detaliu semnificativ: incidentul respectiv nu a fost filmat de către nimeni, aşadar mass-media nu a avut acces la imagini din timpul incidentului, ci doar la declaraţiile martorilor. Speranţa mea este ca, în viitor, cadrele didactice violente, corupte, incompetente, să poată fi îndepărtate de la catedra chiar dacă furtuna mediatică nu va mai fi acolo şi chiar dacă opinia publică nu va mai forţa luarea unor decizii corecte. Avem nevoie de un sistem educaţional corect, un sistem educaţional care să îşi recompenseze valorile şi să îşi penalizeze vinovaţii într-un mod echitabil, chiar în lipsa camerelor de luat vederi sau a telefoanelor smart. Doar în felul acesta vom asista probabil la o redresare a statutului profesorilor, la recunoaşterea celor care îşi fac meseria cu pasiune şi care sunt în acest moment „eclipsaţi” de către non-valorile din sistemul educaţional. Mai jos este declaraţia directoarei şcolii, de la acea vreme, Gabriela Diacon, cea care a fost singurul cadru didactic care s-a opus deciziei luate de Comisia de cercetare disciplinară, care  l-a găsit nevinovat pe profesorul Alexandru Mărăşescu, de la Şcoala cu clasele I-VIII din comuna Trivale Moşteni.

Sursa: Adevarul.ro

Un savoir-faire românesc sau secretul succesului în viaţă

Cazul învăţătoarei de la Şcoala nr. 10 din Bucureşti provoacă o mare stânjeneală publică deoarece scoate la iveală o regulă intimă şi impudică de funcţionare a societăţii. A făcut mare vâlvă înregistrarea dialogului dintre o învăţătoare şi părinţii copiilor înscrişi la Şcoala nr. 10 din Bucureşti. Televiziunile şi reţelele de socializare abundă în comentarii critice. Chiar dacă situaţia este deja bine cunoscută, să spunem pe scurt că înregistrările cu pricina ne înfăţişează o învăţătoare care le cere pe un ton autoritar părinţilor să contribuie cu mai mulţi bani pentru cadourile de Crăciun destinate profesorilor şi personalului auxiliar. Părinţii protestează moale şi par cu totul dominaţi de tonul şi argumentele învăţătoarei care invocă sistemul, moravurile, adecvarea, egalitatea de tratamant etc. Este cu totul spectaculos să vezi cum aceste pretenţii extravagante sunt susţinute cu argumente „luminate” de ordin egalitar sau, dimpotrivă, cum sunt explicate diferenţele de tratament prin nevoia de adecvare. În linii mari, învăţătoarea le cere părinţilor să ofere mai mulţi bani, încât să fie cuprinşi în aria gratificaţiilor şi paznicul sau femeia de serviciu, dar în acelaşi timp le recomandă să-şi nuanţeze cadoul după statutul persoanei. „Succesul” acestor înregistrări este pe deplin justificat, căci ele pun în lumină într-un comprimat savuros un savoir faire românesc, o adevărată ştiinţă care explică modul intim de funcţionare a societăţii. Învăţătoarea rezumă ceea ce învaţă toţi tinerii din România încă de la vârste fragede dacă vor „să reuşească în viaţă”, şi asta indiferent de nivelul lor de cultură şi de inteligenţă. Cu siguranţă că există o minoritate românească care a rămas mereu în afara acestor reguli, că le-a dezaprobat, că a luptat poate împotriva lor, dar majoritatea (învăţătoarea are perfectă dreptate să spună că este „un vânt”, „un sistem”, „o orientare”) a tins să adopte aceste reguli, poate cu rezerve interioare, dar cu argumentul fatalităţii sociale. Dar pentru că nu poţi lupta împotriva moravurilor prin înfruntare făţişă, ar fi bine să analizăm situaţia în componentele ei distincte. 1. Învăţătoarea care cere bani de la părinţi expune un caz tipic de privatizare a funcţiei publice. Ea deturnează autoritatea didactică cu care este învestită în folosul personal sau al grupului pe care îl reprezintă. Dar situaţia se regăseşte în toate instituţiile publice: spitale, administraţii financiare, primării, agenţii de diferite tipuri samd. Ceea ce este cu totul suprinzător este că această conduită a devenit un reflex din moment ce apare şi în economia privată, acolo unde responsabilul de departament care încheie un contract pretinde clientului să-i ofere mită. Este un fel de a înşela concurenţa. De aceea privatizarea economiei nu mai pare o soluţie suficientă pentru combatera mitei. 2. Părinţii copiilor înscrişi la şcoala cu pricina se comportă ca nişte ostatici. Ei au chiar sentimentul profund al lipsei de alternativă şi atunci caută să câştige bunăvoinţa gardienilor. Se pare, de altfel, că în urma dezvăluirilor majoritatea părinţilor de la şcoala cu pricina s-a solidarizat cu învăţătoarea, oferind toate semnele Sindromului Stockholm. Ostatici sunt însă şi pacienţii sistemului medical, la fel ca şi contribualilii de la fisc care nu se pot muta de la un sector la altul pentru a evita conduita discreţionară a anumitor funcţionari. Privind economia la nivelul local sau regional, oamenii de afaceri sunt la rândul lor ostaticii reţelelor de partid la care sunt obligaţi să cotizeze. După alegeri vezi cum unii prosperă spectaculos şi alţii decad. Cei care rămân în picioare au cotizat la ambele tabere. Iată de ce în acest sistem de captivitate economică alternanţa la putere este percepută cu dramatism în mediile economice şi de ce opoziţia, oricare ar fi ea, vorbeşte mereu despre distrugerea mediului de afaceri. 3. Există, se pare, convingerea intimă că relaţiile instituţionale sunt de fapt relaţii private şi că serviciile publice se supun şi ele raporturilor de schimb între persoane. Oamenii dau „de bunăvoie”, căci manifestă convingerea că trebuie să ofere ceva în schimbul serviciului primit. Instituţiile sunt simple faţade pentru relaţii personale mult mai consistente. Bacşişul este o formă de recunoştinţă, iar în cele din urmă devine obligaţie socială, un fel de a atesta onorabilitatea celui care oferă. Cine nu oferă este privit prost şi tratat cu desconsiderare. Ajută la ceva aceste observaţii? Nu ştim, dar cu siguranţă că tratarea subiectului ca un caz particular, ca un exces sau anomalie a unui organism în general sănătos ar fi greşită. Învăţătoarea de la Şcoala nr. 10 din Bucureşti excelează în aroganţă (căci ştie că nu face nimic ilegal), dar practica pe care o ilustrează este foarte răspândită. Şi nici măcar larga răspândire nu e un argument suficient, ci faptul că asistăm la o regulă intimă a vieţii sociale care se suprapune peste relaţiile instituţionale, punîndu-le pe acestea în umbră.

Sursa: Adevarul.ro

Fals jurnal de ieri şi de azi: În sfârşit gura… ministrului care spune adevărul

Recentul scandal din învăţământ care a adus iar în discuţie drumul cadourilor oferite de părinţi profesorilor, de la atenţia recunoscătoare la mita în toată puterea cuvântului, a prilejuit şi o demisie de onoare a directoarei şcolii în care s-a petrecut scandalul şi o intervenţie salutară, a unui lider important de partid, fost ministru al domeniului, o doamnă profesoară pe care o preţuiesc pentru calificarea profesională de excepţie, pentru recunoaşterea domniei sale unanimă în lumea rectorilor şi pentru decenţa, sobrietatea şi demnitatea cu care se manifestă în spaţiul politic actual, doamna prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu, de două ori rector al rectorilor din România, independent de apartenenţa sa politică. Directoarea şcolii care şi-a dat demisia înaintea chiar a învăţătoarei incriminate, tip reprezentativ al unei situaţii altfel generalizată din nenorocire la dimensiunea unui sistem, a fost pe bună dreptate notată superlativ de fosta doamnă ministru, actual lider de partid, cel mai mare pe eşicherul pitoresc, în cel mai fericit caz, al lumii noastre mai mult politicianistă decât politică. Dar doamna ministru a adăugat cu francheţea care o defineşte şi cu care şi-a câştigat autoritatea şi politică şi didactic pedagogică anume că gestul directoarei i se pare nu numai demn şi responsabil ci şi firesc într-o „soţietate fără prinţipuri care va să zică că nu le are” în care nu prea putem întâlni gestul unui politician, ajuns lider, ajuns ministru, ajuns director general, ajuns pe o treaptă oarecare, de la cea mai de jos la cea mai de sus a scării ierarhice. Mi-ar face o mare plăcere să pictez portretul unui astfel de bărbat politic şi la noi, să pictez chipul său pentru zugrăvirea căruia n-aş ezita să apelez şi la aureola sfinţilor, a mucenicilor mari şi mici, a tuturor mărturisitorilor şi stâlpnicilor din întregul  nostru calendar ortodox. Aş lăsa la o parte orice alt proiect scriitoricesc în favoarea dăruirii timpului care mi-a mai rămas de trăit zugrăvirii acestei icoane a demnitarului român de azi care ar veni la tribuna Parlamentului, strigând tare sugrumat de emoţie şi de sinceritate: „Demisionez fiindcă nu m-am putut ţine de cuvânt, pentru că v-am minţit, fiindcă nu m-au ţinut puterile şi iată nu mai pot sta pe treapta acestei scări ierarhice pe care sunt căţărat, nemernic şi nedemn şi neputincios”. Chiar şi în ultimul an şi jumătate al Puterii exercitate de actuala covârşitoare majoritate de stânga, dreapta , ca să zic aşa, când noi toţi alegătorii ne-am fi aşteptat la o asemenea demisie, atât de binevenită, ca demisie de onoare, măcar una, a lipsit şi lipseşte cu desăvârşire. Stau şi mă uit, şi noi toţi alegătorii ne uitîm, cum se chinuiesc să nu se despartă cu niciun preţ de treapta ierarhică atâţia care tremură, atâţia agăţaţi de atâtea scări ierarhice, disperaţi să nu li se desprindă degetele de la mâini şi de la picioare de pe bietele scări. Aşa ar fi firesc, cum spune doamna ministru Ecaterina Andronescu, aşa ar fi normal, aşa ar fi demn ca aceştia să demisioneze. Gura ministrului a grăit adevărul atunci când a dat exemplul incredibil al unei biete directoare de şcoală elementară.

Sursa: Adevarul.ro

Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret“ cere eliminarea definitivă a fondului clasei

Reprezentanţii Federaţiei spun că salariile mici nu trebuie să ofere niciunui angajat din sistem motivaţia pentru a cere sau a accepta foloase necuvenite din partea părinţilor sau a altor factori externi, aşa cum nu sunt de acord cu ideea unora că nu trebuie să fie majorate salariile din învăţământ atât timp cât nu este eliminată corupţia din sistem. „La ora actuală nu se respectă prima lege a ţării: Constituţia. Învăţământul este departe de a fi un serviciu gratuit pentru populaţie. Atât timp cât se dă posibilitatea părinţilor, chiar şi la nivel declarativ, de a strânge fonduri pentru clasă sau şcoală, din învăţământ nu vor fi eliminate aceste practici. Părinţii şi elevii trebuie să înţeleagă că învăţământul este gratuit prin Constituţie. De la lucrurile absolut necesare – precum creta, buretele, hârtia igienică şi dezinfectanţi – până la manualele şcolare, mobilier şi draperii, toate acestea trebuie achiziţionate din fondurile statului. În condiţiile în care la clasă nu există materialele necesare desfăşurării în bune condiţii a actului educaţional, ei trebuie să înţeleagă că nu este vinovat cadrul didactic (care de multe ori aduce bani de acasă), ci autoritatea locală, reprezentată prin primar, şi autoritatea centrală, reprezentată de Guvern. În momentul în care fiecare dintre noi va înţelege acest lucru şi va acţiona în consecinţă, o mare parte din aşa-zisa corupţie mult hulită din sistem va dispărea“, a declarat Marius Nistor, preşedinte FSE „Spiru Haret“. Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret“ nu va susţine niciodată un angajat al sistemului care solicită bani sau alte foloase de la părinţi şi elevi şi va condamna întotdeauna astfel de practici. Însă, consideră că nu trebuie începută o „vânătoare de vrăjitoare“ în sistemul educaţional, ci trebuie identificate soluţiile pentru a elimina orice posibilitate de a strânge bani la nivel de clasă/şcoală, indiferent de cine face această colectă. Având în vedere toate acestea, FSE „Spiru Haret“ consideră că trebuie adoptate în regim de urgenţă Codul de etică şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar. De asemenea, Ministerul Educaţiei Naţionale şi inspectoratele şcolare trebuie să acorde consiliere de specialitate unităţilor de învăţământ în vederea elaborării regulamentelor interne.

Sursa: Adevarul.ro

Copil de trei ani din Bucureşti, rănit la grădiniţă

Tatăl unei fetițe de trei ani din Capitală a reclamat la Poliție că aceasta a venit de la grădiniță cu o tăietură de câțiva centimetri la mandibulă şi a avut nevoie de intervenţia medicilor, iar incidentul nu a fost semnalat de educatoare, care s-ar fi scuzat spunând că „era în tura de după-amiază“. Bucureșteanul a povestit, pentru MEDIAFAX, că vineri, în jurul orei 15.00, soția sa s-a dus să ia copilul de la Grădinița „Scufiţa Roşie“. Acolo, aceasta a observat că fetiţa avea o tăietură la mandibulă, în zona căreia se coagulase sânge. „În acel moment, soția mea s-a adresat educatoarei, care s-a scuzat și a spus că nu știe nimic, pentru că ea era în tura de după-amiază. Atunci, soția mea și educatoarea s-au dus la patul unde dormise fiica noastră și au constatat o pată de sânge pe așternuturi“, a relatat părintele copilului. Copilul a fost dus de părinți la Spitalul „Marie Curie“, pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale. Tatăl fetiței a mai spus că „rana a fost dezinfectată, iar apoi cusută cu trei fire“. „Nu pot să-mi fac un scenariu despre ceea ce s-a întâmplat. Nu am nici cea mai vagă idee“, a adăugat el. Tatăl a mai spus că în urma incidentului a depus, duminică, o plângere la Secția 14 de Poliție din Capitală, care urmează să stabilească circumstanțele în care s-a rănit sau a fost rănit copilul. Contactată telefonic, educatoarea de la grădinița unde este înscris copilul a spus că nu dorește să facă niciun fel de declarație. Oficiali din cadrul Spitalului de Copii „Marie Curie“ au precizat, tot pentru MEDIAFAX, că fetița prezenta o plagă contuză mentonieră (leziune la nivelul bărbiei). „Va reveni peste șapte zile, pentru a i se scoate firele“, au adăugat sursele citate.

Sursa: Curentul.ro

Colegiul German Goethe: Respingem ferm alegatiile calomniatoare privind presupuse sume colectate de parinti in cadrul scolii

Conducerea Colegiului German „Goethe” din Capitala respinge informatiile publicate in presa cu privire la presupusele sume colectate de parinti pentru cadouri acordate profesorilor, catalogandu-le drept „calomniatoare”. Intr-un comunicat remis redactiei, Consiliul de Administratie al Colegiului Goethe precizeaza ca institutia de invatamant „nu face obiectul vreunei investigatii dintre cele vehiculate in mass-media” si „nu exista nicio sesizare/reclamatie cu privire la eventuale incalcari ale normelor deontologice”. Sursa citata anunta totodata ca va sesiza Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti cu privire la acest „caz de lezare a prestigiului Colegiului German Goethe”, pentru a se lua masurile legale ce se impun. Comunicatul transmis de Consiliul de Administratie al Colegiului German Goethe:

Colegiul German Goethe califica drept neavenite sustinerile publicate in media, referitoare la presupuse sume colectate de parinti. Includerea Colegiului German Goethe in cadrul unei enumerari „exemplificative” de institutii de invatamant nu poate genera decat reactia de respingere ferma din partea institutiei noastre a unor asemenea alegatii, pe care le catalogam drept calomniatoare. De altfel, subliniem faptul ca in momentul de fata Colegiul German Goethe nu face obiectul vreunei investigatii dintre cele vehiculate in mass-media. Mai mult, in acest cadru, precizam ca pe adresa Directiunii Colegiului German Goethe nu exista nicio sesizare/reclamatie cu privire la eventuale incalcari ale normelor deontologice.

In acest cadru, subliniem faptul ca institutia noastra intelege a sesiza acest caz de lezare a prestigiului Colegiului German Goethe catre Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, in vederea luarii masurilor legale ce se impun. Invatatoarea Dana Blandu, care a fost demisa saptamana aceasta de conducerea Scolii nr. 10 din Capitala dupa ce a fost filmata in timp ce cerea parintilor bani pentru cadouri, afirma intr-una dintre inregistrari ca „la Scoala 11 aia dau cate 100 de euro de Craciun – 100 pentru profesori, 100 pentru invatatoare. La Scoala 5 dau tot 100, la Goethe 300 de euro”. Vineri, intr-o conferinta de presa sustinuta pe marginea acestui caz, ministrul Educatiei, Remus Pricopie, a declarat ca desfacerea contractului de munca al invatatoarei Dana Blandu si demiterea ei de catre Consiliul de Administratie al Scolii nr. 10 din Bucuresti „este o decizie corecta”, anuntand ca va modifica legea astfel incat persoanele carora li s-a desfacut contractul sa nu se mai poata intoarce in sistem. Ministrul a anuntat, de asemenea, ca Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti (ISMB) a primit, vineri, „o serie de informatii in urma carora o a doua ancheta va fi declansata, aproape similara, pe o alta scoala”. „Vom vedea daca informatiile se confirma”, a precizat Pricopie, refuzand sa spuna despre ce scoala este vorba.

REFERINTE UPDATE Invatatoarea Dana Blandu, care a fost filmata in timp ce cerea bani de la parinti, a fost demisa. Remus Pricopie: Cand ai astfel de cazuri cand nu respecti nu doar profesia, dar nici legea, nu poti sa ai decat o decizie: eliminarea din invatamant / Astazi ISMB a primit o serie de informatii in urma carora o a doua ancheta va fi declansata in alta scoala VIDEO Contractul de detasare a directoarei Scolii nr. 10, unde preda invatatoarea care ar fi cerut parintilor bani pentru cadouri, a fost suspendat O noua inregistrare cu invatatoarea Dana Blandu, in dialog cu parintii: Nu stiu daca sunteti saraci sau sunteti nesimtiti! Asta este scoala de fite, da? VIDEO Cazul invatatoarei filmate in timp ce cerea bani pentru cadouri: Parintii elevilor au depus plangere penala VIDEO Cazul invatatoarei care cere bani pentru cadouri de Craciun: o echipa a Inspectoratului Bucuresti face o verificare la Scoala nr. 10 VIDEO O invatatoare, filmata in timp ce le cere parintilor bani pentru cadouri de Craciun: „Astea-s cadourile voastre? Atat va reprezinta?” Inspectoratul Scolar Bucuresti face verificari.

Sursa; Hotnews.ro

Avocatul invatatoarei care a cerut bani pentru cadouri: Suntem consternati, vom castiga indubitabil in justitie

Avocatul invatatoarei Dana Blandu, care a fost demisa dupa ce a fost filmata in timp ce cerea parintilor bani pentru cadouri, a declarat vineri ca va ataca in instanta decizia de desfacere a contractului de munca si a afirmat ca va castiga procesul „indubitabil”. „Suntem consternati, decizia e ilegala”, a spus el, la putin timp dupa ce Consiliul de Administratie al scolii nr 10 a decis desfacerea contractului de munca al invatatoarei. „Am atacat deja aceasta hotarare:, a precizat avocatul Bogdan Raducanu, care a adaugat ca, „din pacate, ca urmare a sanctiunii, (invatatoarea) nu isi mai poate exercita profesia”. „Consideram ca trebuie sa respecte decizia pana cand instanta de judecata va dispune. Ulterior se va integra” din nou in invatamant, a sustinut acesta, precizand ca Dana Blandu „indubitabil va castiga procesul”, in conditiile in care este vorba despre o „totala lipsa de probe”. Acesta a adaugat ca va verifica in instanta „veridicitatea si legalitatea” inregistrarilor video in care invatatoarea cere bani de la parinti si chiar ii jigneste, intrebandu-se daca sunt „saraci sau nesimtiti”. Dana Blandu, care se afla alaturi de avocat, in timp ce acesta facea aceste precizari in fata ziaristilor, nu a preferat nici de aceasta sa dea declaratii, asa cum a procedat de la aparitia inregistrarilor video pe internet. „Doamna este consternata, stara ei psihica nu e foarte buna. Dupa 23 de ani de munca in sistem pateste aceasta chestiune nejustificata”, a justificat avocatul, mentionand, la intrebarile presei, ca nu s-a gandit inca daca va solicita sau nu daune morale.

Sursa: Hotnews.ro

Un NOU CAZ șocant la școală. O mamă susține că învățătoarea a făcut un LOC DE DAT CU CAPUL

O mamă a unui elev a depus o plângere împotriva unei învățăatoare de la Şcoala Centrală. Femeia susține că învățătoarea a facut un loc special de dat cu capul în clasă și că i-a terorizat copilul. Acuzațiile sunt susținute şi de o altă mamă care avea copilul în aceeaşi clasă, relatează Antena 3. Femeia şi-a retras copilul de la școală și așteaptă rezultatele anchetei.

Sursa: Evz.ro

Dată afară, învăţătoarea şpăgară se poate întoarce la catedră

Legislaţia proastă face ca desfacerea contractului de muncă şi câteva plângeri penale pe numele său nu fie de ajuns pentru a o împiedica pe Dana Blându să revină în învăţământ. Unul dintre cele mai răsunătoare scandaluri de şpagă din învăţământul românesc a culminat, ieri, cu demiterea disciplinară a Danei Blându, învăţătoarea şpăgară de la Şcoala „Maria Rosetti” din Capitală. Decizia, catalogată ca fiind una corectă de către ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a fost luată în unanimitate chiar de colegii acesteia, membri în Consiliul de Administraţie al şcolii, care mai apoi au depus şi o plângere penală pe numele dascălului. Povestea este însă departe de a se fi terminat. Aşa cum a explicat însuşi ministrul Pricopie, „legislaţia este plină de vulnerabilităţi”, iar dascălii-problemă se pot întoarce oricând la catedră: „Nicăieri în lege nu se spune că o persoană căreia i s-a desfăcut contractul de muncă nu poate reveni în sistem; aceasta este prima temă pe care am dat-o departamentului juridic, să formuleze un text de lege”. Un astfel de exemplu este Costica Vărzaru, fosta directoare a liceului bucureştean „Dimitrie Bolintineanu”, unde a fost descoperită o întreagă reţea de fraudare a Bacalaureatului din vara trecută. Şpăgarii celebri, încă la catedră După nici o lună de zile de arest preventiv, Curtea de Apel Bucureşti a decis judecarea sa în stare de libertate, iar în prezent Costica Vărzaru predă chimia elevilor de liceu. „Faptul că există plângeri penale pe numele Danei Blându nu o opreşte să-şi vadă de viaţă, să dea concurs la o altă şcoală. Abia dacă se ajunge la faza de urmărire penală va avea unele restricţii. Există chiar primari care au candidat fiind puşi sub urmărire penală. Dacă învăţătoarea dă şcoala în judecată şi, într-un fel sau altul, câştigă, are toate şansele să-şi recapete locul de muncă”, arată surse din ministerul Educaţiei. De altfel, şi Bogdan Răducanu, avocatul Danei Blându, este ferm convins că instanţa îi va da clientei sale câştig de cauză: „Suntem consternaţi, vom câştiga indubitabil în Justiţie”. Între timp, inspectorii şcolari se confruntă cu o situaţie similară celei de la Şcoala Nr.10. „Luni se va declanşa ancheta şi în cazul acelei şcoli”, a mai adăugat ministrul Educaţiei.

Sursa: Evz.ro

Domnului profesor, cu dragoste

Ce se întâmplă în şcolile româneşti este mai grav decât ceea ce se întâmplă la Roşia Montană sau la Pungeşti, însă nimeni nu va ieşi în stradă. Asta ne-a spus acum două zile Mirela Miron, fosta corporatistă care a renunţat la jobul bine plătit din multinaţională pentru a-i învăţa limba română pe copiii din Mărişel. Concentraţi pe scandalurile şi problemele actuale ale învăţământului românesc, îi uităm de multe ori pe cei care care sunt dedicaţi profesiei lor. Cred cu tărie că oricât de multe probleme ar fi în educaţie, oricât de mici sunt salariile dascălilor, oricât de goale şi  lipsite de dotările necesare sunt clasele, oamenii de la catedră sunt cei de care depinde viitorul României. O vorbă românească spune că omul sfinţeşte locul, iar Mirela Miron, Ioan Mariş sau Dana Mirela Feneşan, profesorii de la Mărişel, sunt dovada vie a acestei expresii. Ei nu predau la o şcoală de fiţe precum Dana Blându, învăţătoarea care a  fost dată afară din învăţământ pentru că le-a impus părinţilor cadouri nesimţite. Ei au, însă, dăruire şi respect faţă de munca lor, dar mai ales faţă de micuţii pe care îi formează. Se confruntă şi ei cu aceleaşi probleme pe care le au toţi colegii lor din întreaga ţară – salarii mizere, materiale didactice proaste sau lipsă, dezinters din partea autorităţilor, a unor părinţi sau elevi. Profesori ca ei au fost dintotdeauna şi vor continua să existe pentru că au în întreaga fiinţă a lor ceea ce nimeni nu le poate impune: dorinţă de a da mai departe din cunoştiinţele lor. Fiecare dintre noi a avut cel puţin un astfel de profesor. Al meu s-a numit Ion Popescu şi de la el am învăţat primele lecţii de istorie, într-o comună din Dâmboviţa. Ţin minte că era înalt, slab, cu părul cărunt şi zâmbea încontinuu. Nu era genul acela de profesor bun care îţi înspira atât respect, cât şi teamă. Era profesorul blajin, dar corect, la ale cărui ore eram parcă într-o poveste. Lecţiile lui erau întotdeauna pline de naraţiuni istorice. Nu ştiu dacă acesta era motivul, însă ţin minte că au fost rare momentele în care a trebuit să învăţ ceea ce scriam în caiet pentru că de cele mai multe ori îmi rămânea în minte ceea ce ne spunea la clasă sau era suficient să îi spun sau scriu ceea ce ne recomandase să citim. La fel se întâmpla şi în cazul altor colegi. Acest model de profesor l-am regăsit mult mai târziu la o şcoală din Capitală. Nu era şi nici acum nu este o şcoală de fiţe. Era însă o şcoală ai cărei elevi aveau rezultate la olimpiade naţionale, care ajungeau apoi la licee şi facultăţi bune. Pe acest nou profesor, pe numele lui adevărat Matei Boteanu, un om de o conştinciozitate şi o punctualitate perfecte, l-am cunosut în singurul meu an de dascăl. Mulţi dintre elevii lui Matei Boteanu nu au învăţat numai matematică de la el, ci au prins şi drag pentru literatură şi cultură, pentru că nu de puţine ori profesorul “îi scotea în oraş”, la diverse activităţi artistice, şi au învăţat în primul rând să fie oameni. Dincolo de respectul pe care i l-am purtat, de la el am învăţat că principalele caracteristici pe care trebuie să le aibă un profesor şi un om care a ales să presteze o meserie sunt: dăruire, pasiune, devotament, rigoare, punctualitate şi, nu în ultimul rând, competenţă. Despre profesori precum Popescu sau Boteanu, de la care eu am învăţat să îmi respect meseria şi să fiu “în primul rând om”, numai de bine. Toţi ceilalţi pentru care catedra este doar locul unde prestează o muncă plătită prost trebuie să nu uite că omul sfinţeşte locul şi că din mâinile lor ies viitorii oameni ai României.

Sursa: Gandul.info

MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ. Cititorii Gândul recomandă profesori dedicaţi care fac cinste României

Cazul învăţătoarei Dana Blându, dată afară de la şcoală după ce a fost filmată de o mamă în timp ce îi certa pe părinţi pentru cadourile simbolice, de neacceptat, arată încă o dată probleme grave ale sistemului de învăţământ din România care nu se reflectă nu numai asupra elevilor, ci şi a părinţilor. Gândul v-a prezentat în ultimele două zile o altă faţă a şcolii, nu cea “de fiţe” din Capitală, ci una de la ţară, într-o comună de munte pe nume Mărişel, cu profesori dedicaţi. Mihaela Barbu  ne-a scris despre învăţătoarea Mărioara Şchiopu, din Botoşani, despre care spune că este “un dascăl cum rar mai întâlneşti în ziua de astăzi, un om frumos, integru, dedicat şi de mare valoare”. „Este un exemplu pentru copii şi pentru comunitate. Ca dascăl, dumneaei se pregăteşte continuu, este foarte bine informată, iar pentru copii dă totul, dacă este nevoie, mai aduce şi de acasă. Respectul şi l-a câştigat prin exemplul propriu. Toată stima pentru doamna Şchiopu!”, a mai scris Mihaela Barbu. Mihai Prodan l-a recomandat pe profesorul de sport Constantin Por, de la şcoala din comuna Pomi, judeţul Satul Mare. “Un profesor care s a luptat cu sistemul ani la rândul pentru copiii din şcoală, pentru condiţii mai bune, pentru a putea să îi ducă la competiţii sportive, pe care unele le-a şi câştigat”, afirmă Mihai Prodan. Mihaela Gherghiţă îl nominalizează la categoria “dascăli minunaţi” pe profesorul de chitară Petrovan Gheorghe, de la liceul de muzică “Tudor Ciortea” din Braşov, despre care susţine că rar a întâlnit dascali atât de dedicaţi meseriei lor şi cu atât de multă dragoste şi dăruire către elevii pe care îi au. “Îl respect foarte mult şi merită un loc de cinste”, mai spune cititoarea. Theodor Agapescu a trimis fotografia învăţătoarei Maria-Tereza Rugina, despre care spune că este culegător de folclor şi învăţător cu o vechime de 25 de ani la Şcoala Generală Hârlău, din judeţul Iaşi. Un profesor universitar, impresionat de dascălii din Rogojel Prof. dr. ing. Nicolae Hurduc, de la Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului – Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, salută iniţiativa gândul de a a prezenta şi partea mai puţin vizibilă a sistemului educaţional din România, aceea a profesorilor dedicaţi. “E foarte greu de spus în acest moment care dintre cele două faţete este dominantă, însă mie îmi place să cred că aceasta din urmă, pe care aţi început să o aduceţi în atenţia cititorilor. Altfel, nu ar mai exista nici o şansă pentru România de a se dezvolta ca o naţiune”, afirmă Nicolae Hurduc. Articolele despre profesorii de la Mărişel i-au amintit profesorului despre unul dintre “cele mai intersante momente” din cariera lui universitară şi anume, despre o inspecţie de grad pe care a efectuat-o într-o şcoala situată nu departe de comuna din Apuseni. “Este vorba despre satul Rogojel, aflat doar la câţiva munţi distanţă de Mărişel. Am descoperit în acel sat un grup de profesori absolut minunaţi şi ceea ce m-a impresionat, în primul rând, a fost vârsta lor. Toţi erau foarte tineri şi n-aş fi crezut, având în vedere condiţiile pe care le oferă în momentul de faţă sistemul educaţional, că poate exista încă atâta entuziasm pentru a practica meseria de profesor, undeva … într-un sat de munte”, scrie profesorul universitar. Acesta consideră că este o mare nedreptate şi faptul că acestor copii care provin din mediul rural, de cele mai multe ori lipsiţi de posibilităţile materiale necesare, le este practic închis accesul către studiile liceale şi mai ales universitare.

Sursa: Gandul.info

Părinţi şi profesori de la un liceu acuză directorul de nereguli, între care fondul şcolii

Profesori şi părinţi ai elevilor de la un liceu din Marghita (Bihor) spun că directorul Marcel Sas a cerut bani pentru fondul şcolii şi mobilier, dar şi că a „fraudat” evaluarea naţională, acuzaţiile fiind însă negate de acesta, în timp ce un control al ISJ arată că „unele aspecte s-au confirmat”. Mai mulţi părinţi ai elevilor de la Colegiul Naţional „Octavian Goga” din Marghita, judeţul Bihor, dar şi profesori ai unităţii de învăţământ au formulat, în două scrisori deschise transmise presei sâmbătă, acuzaţii la adresa directorului şcolii, Marcel Sas, transmite corespondentul MEDIAFAX. Scrisoarea părinţilor, semnată de zece reprezentanţi ai acestora, enumeră opt nereguli care îl vizează pe directorul Marcel Sas. În primul rând, părinţii susţin că directorul le impune să plătească anual 25 de lei pentru fiecare elev, reprezentând „fondul şcolii”, „în ciuda faptului că învăţământul în România este gratuit”. De asemenea, părinţii susţin că au fost obligaţi de director să aducă, pentru fiecare elev, câte trei declaraţii fiscale privind redirecţionarea a doi la sută din impozitul pe venit. „Ne întrebăm de unde să facem rost de câte trei fişe pe copil, când sunt familii cu doi sau mai mulţi copii în această şcoală sau există cazuri în care nu ambii părinţi sunt angajaţi. Acest lucru ne-a făcut să devenim cerşetori prin oraş, pentru a putea aduna aceste trei fişe fiscale, pentru a nu avea copiii noştri de suferit”, scriu părinţii. Oamenii mai reclamă că, atunci când le-au cumpărat copiilor uniforme şcolare, nu au fost consultaţi în ce priveşte firma furnizoare ori contractul încheiat cu şcoala, ci pur şi simplu li s-au cerut banii, fără să primească nicio chitanţă. „Avem informaţii că domnul director beneficiază de un procent din valoarea fiecărei uniforme”, arată reclamanţii. De asemenea, potrivit acestora, părinţilor li s-ar fi cerut ca în fiecare zi unul dintre ei să păzească şcoala în timpul orelor şi ar fi fost puşi să plătească mobilierul necesar claselor pregătitoare, deşi Ministerul Educaţiei, prin Inspectoratul Şcolar Bihor, a achitat toate aceste cheltuieli. În final, părinţii mai arată că directorul îi tratează cu aroganţă, dar şi că a impus ca toţi elevii să susţină, la fiecare început şi sfârşit de semestru, o evaluare la fiecare materie, ceea ce i-a suprasolicitat. Scrisoarea profesorilor este semnată de 16 cadre didactice, care susţin că examenul de Evaluare Naţională din 2012 a fost „fraudat” de directorul Marcel Sas. „S-au şters toate înregistrările de pe camerele de supraveghere din clasele de examen, deoarece erau filmate momentele când au fost date subiectele către anumiţi elevi. Când a venit comisia de la Inspectoratul Şcolar, vina a fost pusă pe profesorul care se ocupa de supravegherea camerelor, spunându-se că acesta nu a înregistrat examenele”, susţin dascălii. Ei îl acuză pe Sas că nu îşi ţine orele şi că nu vine prea des pe la şcoală, întrucât ar fi ocupat cu afacerile personale. „În timpul când nu era la şcoală, s-a ocupat de racolat agenţi de asigurări în toată Transilvania, percepându-le celor «prostiţi» o taxă de aproximativ 70 de lei, neoferindu-le nimic în schimb, ajungând la 1.000 de agenţi. Întâlnirile avute cu agenţii din zona Marghita s-au desfăşurat în incinta Colegiului Naţional «Octavian Goga» Marghita. Nu este greu să calculăm cam ce sumă a intrat în mod ilegal în buzunarul domnului director”, susţin profesorii în scrisoarea deschisă. Cadrele didactice confirmă supraîncărcarea cu teste pe care trebuie să le dea toţi elevii la toate materiile, dar şi faptul că directorul unităţii a pretins declaraţii fiscale prin care părinţii să ateste că au virat şcolii doi la sută din impozitul pe venit: „Domnul director a pus presiune pe cadrele didactice pentru a aduna acele fişe fiscale spunând: «Pe noi ne interesează doar banii şi să nu ne fie milă de părinţi, să nu-i înţelegem, ci să-i determinăm să aducă cele trei fişe»”. De asemenea, profesorii susţin că soţia directorului colegiului, Ioana Mirela Sas Adăscăliţii, desfăşoară antrenamente cu majorete în sala de sport a şcolii, iar dascălilor nu li se permite să aibă alte activităţi extra-curriculare acolo. „În viziunea domnului Sas nu contează munca la clasă şi rezultatele la olimpiade şi concursuri, ci lungimea fustei, înălţimea tocului şi generozitatea decolteului”, mai spun profesorii. Totodată, directorul este acuzat că i-ar fi obligat pe profesori să semneze o declaraţie de confidenţialitate privind conţinutul şedinţelor Consiliului Profesoral, cu toate că potrivit legii acestea sunt publice. Profesorii mai spun că, deşi şcoala a primit bani de la Primăria Marghita pentru diferite proiecte, niciun leu nu a fost folosit pentru unitate ori pentru elevi şi confirmă, de asemenea, faptul că uniformele şcolare au fost vândute dintr-un magazin din incinta şcolii, dar fără să se fi eliberat vreo chitanţă. Atât profesorii, cât şi părinţii susţin că au reclamat toate aceste situaţii la Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor, iar inspectorul-şef Daniel Negrean a făcut un control în şcoală, în luna septembrie a anului trecut. „Am încercat să ne expunem nemulţumirile, însă domnul inspector a găsit la orice o explicaţie în favoarea domnului director”, susţin profesorii. În plus, spun ei, deşi la iniţiativa lui Negrean cadrele didactice au votat dacă îl mai doresc pe Sas drept director, rezultatul votului a fost ignorat: „La Consiliul Profesoral au participat 80 de cadre didactice care au votat astfel: 58 împotriva domnului director şi 22 în favoarea lui. Deşi 75 la sută din cadre au votat pentru eliberarea din funcţie a domnului Sas, inspectorul-şef Daniel Negrean nu a luat nicio măsură, ba mai mult, nu a dat niciun răspuns cadrelor didactice”. Contactat privind această situaţie, şeful ISJ Bihor, Daniel Negrean, a spus că a făcut personal un control la şcoala din Marghita, dar „unele aspecte s-au confirmat, iar altele nu”. Negrean a spus despre fondul şcolii cerut părinţilor că banii au fost adunaţi printr-o asociaţie a acestora, tot acolo fiind direcţionate şi sumele din virarea celor două procente din impozitul pe veniturile părinţilor. Negrean a recunoscut şi rezultatul votului profesorilor pentru demiterea directorului, dar a precizat că a luat acest vot ca pe o „informare”. Despre celalte nereguli descrise, şeful ISJ Bihor a spus că „nu s-au confirmat”. La rândul său, directorul Colegiul Naţional „Octavian Goga”, Marcel Sas, a susţinut că „a fost o opţiune a părinţilor de a direcţiona fişele fiscale către asociaţia de părinţi, iar acolo se strâng fondurile astfel acumulate”. Directorul Marcel Sas a negat că i-ar fi pus pe părinţi să plătească mobilierul ori că i-ar fi obligat să plătească orice altceva. „Mi se pare o normalitate faptul că există nemulţumiţi, nu e normalitate să mulţumeşti pe toată lumea. De asemenea, nu mi se pare normalitate că profesorii îşi spală rufele în public”, a declarat Sas. Marcel Sas este director al acestui colegiu de şapte ani.

Sursa: Gandul.info

MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ. El e Ioan Mariş, profesorul de matematică şi schi, care a pictat bolta cerească pe tavanul clasei „ca să aibă copiii la ce visa”. VIDEO

MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ. Veniţi în „Şcoala de deasupra lumii”, unde elevii fac schi la ora de sport şi învaţă noţiuni de aplicare a ştiinţei în gospodărie. VIDEO Am văzut, în ultimele zile una dintre cele mai negre părţi ale şcolii româneşti. Este e notorietate cazul învăţătoarei Dana Blându, filmată de o mamă în timp ce îi certa pe părinţi pentru cadourile simbolice, de neacceptat, în opinia sa, într-o „şcoală de fiţe”. Vineri, la prânz, învăţătoarea Blându a părăsit sistemul: a fost demisă din funcţia pe care o ocupa la Şcoala 10. În timp ce toată lumea vorbeşte astăzi despre „şcolile de fiţe” din Capitală, noi vă propunem să mergem împreună într-o şcoală de ţară, o şcoală dintr-o comună de munte, pe nume Mărişel. În timp ce un dascăl pleacă din şcoală pe uşa din dos, acoperit de ruşine, sunt alţii care intră pe uşa din faţă, cu dragoste de copii, încredere în viitor şi disponibilitatea de a face sacrificii. După ce cu o zi în urmă v-am prezentat MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ, al profesorului Mirela Miron – un manifest care vorbeşte despre alegerile pe care suntem forţaţi să le facem zi de zi de dragul copiilor noştri, despre rezistenţă în faţa tentaţiilor la care un dascăl este supus, despre conştiinţa unei misiuni, despre tarele şi virtuţile învăţământului românesc – astăzi vă invităm să îi cunoaşteţi pe colegii ei de la şcoala „Pelaghia Roşu” din Mărişel. Pe profesorul Ioan Mariş, care de 47 de ani predă matematica copiilor din Mărişel, şi pe Dana Mirela Feneşan, acum directoare a şcolii situate la 1200 de metri altitudine. Profesor de chimie – fizică, Dana Feneşan le predă mărişenilor de 23 de ani, chiar dacă asta a însemnat sacrificii în plan personal. Pe aceşti dascăli i-am întâlnit la ei acasă, în munţii Apuseni, în şcoala „de deasupra lumii”. Microbuzul plin cu elevi înaintează anevoie prin zăpada pe care vântul o răsfiră prin aerul tare din Apuseni. Se opreşte în faţa unei maşini, lângă care o femeie blondă ridică mâinile a neputinţă. „Doamna directoare a rămas înzăpezită”, se veselesc copiii, abia aşteptând ca microbuzul să se oprească, iar ei să meargă până la şcoală pe jos şi să se bulgărească bine până ajung în clasă. Şoferii din celelalte maşini dau înainte şi înapoi, căutând o zonă mai bătătorită peste care să treacă. Microbuzul apucă pe o rută ocolitoare, directoarea reuşeşte să treacă şi ea şi îşi continuă drumul spre şcoala „Pelaghia Roşu”, aflată în Mărişel, la 1.200 de metri altitudine. „Şcoala de deasupra lumii”, cum le place să spună elevilor de aici, dar şi profesorilor dintre care unii fac navetă grea pentru a ajunge să-i înveţe carte pe copiii din creierii munţilor. Într-un fel aşa şi este. În şcoala de deasupra lumii nu există, după cum spune directoarea Dana Mirela Feneşan, „nu pot” sau „nu sunt în stare”. Iarna, copiii fac schi fond la ora de sport şi participă la competiţii locale, toamna fac un festival al bunătăţilor din casă în timpul căruia învaţă să-şi promoveze produsele tradiţionale, iar din vreme în vreme au ore în care învaţă să aplice noţiunile ştiinţifice în gospodăria în care trăiesc. În ultimii ani locul în care învaţă copiii din comună s-a transformat dintr-o casă dărăpănată şi îngheţată cu toaleta în fundul curţii, într-o clădire modernă, cu mobilier nou în care elevii şi profesorii îşi permit azi un lux nesperat în multe şcoli de ţară: să stea iarna la ore în pulover, aşa cum se întâmplă în şcolile de la oraş. Prima navetă: „Era noapte, bătea vântul, iar eu plângeam că mi-am uitat căciula” Dana Mirela Feneşan a ajuns la Mărişel pentru a preda chimia şi fizica în urmă cu mulţi ani. „Era noapte, bătea vântul prin brazi, iar eu plângeam că mi-am uitat căciula acasă. Aveam 23 de ani”, îşi aminteşte directoarea de vremurile în care mergea kilometri întregi pe jos, prin inima pădurii, pentru a ajunge la lucru. S-a gândit că va preda aici vreo trei ani, nu mai mult, dar a rămas 23, timp în care a făcut naveta din comuna ei din apropierea Clujului, a stat în gazdă ori a dormit în clădirea şcolii. Şi astăzi, când are maşină, i se întâmplă să înnopteze în şcoală, ne spune, şi ne arată o cămăruţă din spatele biroului unde şi-a cumpărat o canapea de două locuri. „Nu cred că aş fi ajuns directoare într-o şcoală de oraş, Cred că aş fi fost o profesoară de chimie, dar nu aş fi avut atât de multe oportunităţi. Nu-mi vine să cred câte lucruri frumoase am făcut în această şcoală, cu aceşti copii de la munte şi am zis întotdeauna că, dacă îţi place ceea ce faci şi pui suflet, oriunde poţi să te dezvolţi şi să îţi faci meseria şi să găseşti satisfacţii”, crede Dana Mirela Feneşan. Când a ajuns ea la Mărişel, în anul 1990, era singurul cadru didactic calificat din şcoală. Astăzi, toţi cei 10 dascăli care le predau celor 110 copii sunt titulari. „La început, 80% dintre noi făceam naveta. Azi, avem două care didactice care sunt elevi ai şcolii noastre, părinţii copiilor sunt în mare majoritate foşti elevi de-ai mei şi e un lucru extraordinar, când îi văd în postura de părinte şi altfel pot comunica cu ei”, spune directoarea, care nu s-a căsătorit şi nu are copii, dar care a format generaţii întregi de elevi. Şcoală de ţară cu sistem video de supraveghere Ne arată un album de poze cu felul în care arăta şcoala, înainte de terminarea renovării, în 2011. Pe atunci, copiii stăteau iarna la ore în haine groase şi cu mănuşi în mâini, pereţii stăteau să se dărâme, podeaua era putrezită, iar computerele erau doar un vis. „Erau condiţii foarte grele, dar mă mir, copiii erau foarte conştiincioşi, făceau kilometri întregi prin nămeţi ca să ajungă la şcoală şi învăţau foarte bine. Cam 10% dintre ei au terminat o facultate şi au făcut carieră. Şi elevii din ziua de azi sunt conştiincioşi şi apreciază condiţiile pe care le au în şcoală. Mai ales observă diferenţa atunci când mergem în alte părţi şi spun: Ooo, şcoala noastră este mai frumoasă”, crede Dana Mirela Feneşan. Marea schimbare la faţă a şcolii a venit odată cu un proiect iniţiat în 2006 de Banca Mondială şi de Guvernul României, la care au aplicat şi ei. Au obţinut finanţare şi aşa se face că, după cinci ani de lucrări, şcoala are astăzi sistem video de supraveghere, internet prin fibră optică, calculatoare, gresie, parchet şi uşi noi. Ateliere de aplicare a ştiinţei în gospodărie Din când în când, directoarea care predă chimia, îşi duce elevii la un festival al ştiinţelor desfăşurat în Cluj, în care elevii prezintă diferite proiecte. „Într-un an, copiii au adus siropuri, dulceţuri şi plante medicinale, oamenii au fost interesaţi să cumpere şi au vândut tot. Erau foarte încântaţi că lumea a vrut ceea ce au adus ei, deşi iniţial le era ruşine. Cum să stea ei şi să promoveze nişte lucruri care sunt la ei de când lumea, pe care nici nu le mai bagă în seamă. Pe urmă au început să înveţe importanţa acestor produse ecologice, naturale şi, în următorii ani, erau aşteptaţi şi erau mândri că le pot oferi şi că primesc chiar bani”, povesteşte Dana Mirela Feneşan. Profesorii din Mărişel au făcut, într-un rând, şi un laborator de aplicare a ştiinţei în gospodărie, dar şi un atelier în care elevii să înveţe să traducă unităţile tradiţionale de măsură, precum cotul şi palma, în sistemul metric modern. „Necesitatea acestui atelier a apărut într-o zi, când ne-am trezit la şcoală cu un om al satului, care nu ştia cât să-i plătească cuiva care i-a cosit, pentru că nu ştia cum să transforme o unitate tradiţională de măsură, calul, de aproximativ doi metri, în sistemul actual”, spune profesoara. Profesorul de matematică îi învaţă schi pe copii Pe un monitor din biroul directoarei apar imaginile surprinse de camerele de supraveghere în clase şi în curtea şcolii. Copiii se pregătesc de ora de sport: îşi pun schiurile de fond în picioare şi se îndreaptă spre terenul din spatele şcolii. Din ianuarie până în primăvară, elevii de la „Pelaghia Roşu” participă la concursurile locale de schi fond pe care adesea le câştigă, iar rafturile de pe pereţii şcolii sunt pline de trofeele obţinute în competiţii. Chiar dacă schiurile sunt puţine, doar zece perechi, iar elevii sunt nevoiţi să concureze în bocanci ori prea mari, ori prea mici pentru ei. Acum se desfăşoară o oră pentru începători, iar profesorul vrea să-i selecteze pe cei care au aptitudini sportive pentru a-i lua în echipa şcolii. Cei mai buni sunt şi cei care vor lua schiurile acasă, ca să se antreneze. „Safta, bate tu pârtia primul”, dă indicaţii, profesorul de matematică, Ioan Mariş, care este în acelaşi profesor de sport. „Nu vine nimeni să predea sport aici, pentru că sunt copii puţini şi nu îşi face norma. Eu am devenit profesor de sport pentru că sunt singurul bărbat, iar copiii au competiţii sâmbăta. Şi sâmbăta, ştiţi cum e, femeile au treabă acasă. Ceilalţi colegi se miră când ne întâlnim la competiţii, nu le vine să creadă că eu predau matematică. Mereu spun că nu am avut niciun olimpic ca profesor de matematică, dar ca profesor de sport câştig numai cupe”, spune profesorul Mariş, care a fost, timp de 12 ani, primar al comunei Mărişel şi timp de 20 director al şcolii. A pictat bolta cerească pe tavanul clasei Şi-a început cariera didactică în anul 1967 ca învăţător suplinitor, iar în vară, când va ieşi la pensie, şi-o va termina în aceeaşi sală de clasă în care a predat pentru prima oară. Şi pe care, pe vremea când şcoala nu era renovată încă, a decorat-o într-un fel special. „Am profitat de o ocazie pe vremea când eram director. M-am împrietenit cu pictorii care pictau biserica şi le-am cerut să picteze pe tavanul clasei bolta cerească cu toate constelaţiile. Pentru că am zis eu în glumă, dar poate că era un pic de adevăr, când copiii mei visează la matematică şi se uită în tavan măcar să aibă ce vedea”, povesteşte Ioan Mariş, cu regretul că bolta cerească a dispărut la renovare. În peste 45 de ani de carieră, a învăţat care este cel mai important lucru în meseria de profesor. „Multe trebuie să aibă un dascăl, dar eu cred că în mod special dragoste pentru copii. Cred că dacă nu are, nu are rost să încerce meseria asta. Ce ştiu despre copii este că ei trebuie iubiţi, din toată fiinţa umană trebuie iubiţi şi ajutaţi”, spune profesorul. Însă uneori se simte neputincios când copiii îi cer sfatul despre ce drum să aleagă în viaţă, ce liceu le-ar da şansa cea mai bună la angajare. Pentru că, spune el, „societatea de astăzi le oferă foarte puţin copiilor şi de aceea şi şcoala este privită fără interes”. E nemulţumit de programa după care învaţă copiii şi crede că rezultatele slabe pe care le au elevii români pleacă exact de la aici. Dacă ar avea în faţă un ministru al Educaţiei, exact asta i-ar spune. „Eu, în primul rând m-aş lega de programă. Să revizuiască programele, să le aducă cu picioarele pe pământ, pentru că programa este extraordinar de încărcată şi manualele sunt depăşite. Eu am fost în Spania, la fiica mea, şi am văzut manualul de matematică de clasa a noua, care e aşa de colorat şi de bine pus la punct ca un manual de clasa a cincea. Şi nu e aşa de încărcat. Ce-i trebuie unui elev care termină clasa a opta probleme sofisticate de pus în ecuaţie? Eu aş merge pe probleme de geometrie pe care să le poată aplica la faţa locului, pe aritmetică”, spune Ioan Mariş.

Sursa: Gandul.info

Parchetul Tribunalului Iaşi s-a autosesizat în cazul profesorului din Paşcani, acuzat că cerea bani pentru motivarea absenţelor şi pentru mobilier

Potrivit conducerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, procurorii s-au autosesizat în cazul profesorului Petrică Angheluş de la Colegiul „Mihail Sadoveanu” din Paşcani, acuzat că le cerea bani elevilor pentru motivarea absenţelor, pentru sponsorizarea unor competiţii sportive, dar şi pentru achiziţionarea de mobilier, transmite corespondentul MEDIAFAX. Profesorul Petrică Angheluş este cercetat de procurori pentru fapte de corupţie. Pe de altă parte, conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Iaşi a decis înfiinţarea unei comisii care să monitorizeze modul în care se derulează ancheta internă de la Colegiul „Mihail Sadoveanu” din Paşcani în cazul profesorului. Inspectorul şcolar Cristi Iordăchioaia a declarat, duminică, presei că ISJ Iaşi nu are atribuţii în cercetarea disciplinară a unui cadru didactic, el precizând însă că instituţia va urmări acest caz şi că aşteaptă rezultatele anchetei. Primarul municipiului Paşcani, Dumitru Pantazi, a afirmat că aşteaptă măsuri drastice din partea conducerii şcolii faţă de profesorul Petrică Angheluş, el considerând că „incidentul nu face cinste actului educaţional”. „Aştept măsuri drastice, dar legale”, a spus primarul Dumitru Pantazi. Totodată, el a cerut conducerii colegiului să nu tergiverseze ancheta internă. „Am discutat cu directorul colegiului. Cei de la unitatea de învăţământ sunt în faza în care discută despre măsurile care trebuie luate. Sper să nu dureze 30 de zile până iau o hotărâre. Vorbim despre o instituţie de referinţă a Paşcaniului, iar antecedentele din anii trecuţi arată că lucrurile nu funcţionează cum trebuie acolo”, a declarat primarul de Paşcani. Conducerea Colegiului „Mihail Sadoveanu” din Paşcani a declanşat o anchetă internă în cazul unui profesor acuzat că le cerea bani elevilor pentru motivarea absenţelor şi pentru achiziţionarea de mobilier, dar şi că le vorbeşte urât copiilor. Profesorul de educaţie fizică şi sport Petrică Angheluş de la Colegiul „Mihail Sadoveanu” din Paşcani, diriginte la clasa a IX-a, a fost acuzat de tatăl uneia dintre eleve că le solicită bani copiilor pentru a le motiva absenţele, suma cerută fiind de 50 de lei pentru o zi de absenţe. Vasile Luca, tatăl elevei respective, susţinea că dirigintele le-a atras atenţia părinţilor, la începutul anului şcolar, că în situaţia în care copiii lipsesc de la cursuri să fie informat. Bărbatul afirma că fiica sa are unele probleme de sănătate, dar că mai multe absenţe ale elevei nu au fost motivate, chiar dacă a fost prezentată o adeverinţă medicală de la medicul de familie. „Când fetiţa mea a lipsit prima dată, mi-a propus să sponsorizez echipa de volei a şcolii. I-am trimis atunci 50 de lei profesorului Angheluş. Ulterior, într-o altă zi în care m-am dus cu fata la doctor, n-am mai dat bani profesorului. El a avut o discuţie cu fetiţa, a ţipat la ea şi i-a spus că dacă are probleme medicale să stea în spital”, declara Vasile Luca. De asemenea, profesorul este acuzat că a ţipat la elevi, făcându-i „proşti şi oligofreni”, pentru că aceştia au strâns bani pentru achiziţionarea unei catedre, iar suma a fost dată altei profesoare. La rândul său, profesorul Petrică Angheluş declara presei că a cerut bani pentru echipa de volei colegiului doar o singură dată şi că, într-adevăr, a ţipat la elevi, întrucât s-a enervat pe aceştia. „Eu sunt diriginte şi am aflat mai târziu că au strâns nişte bani pentru catedră şi au dat suma unei alte profesoare. Acest fapt m-a scos din sărite şi într-adevăr am discutat cu ei pe un ton agresiv”, afirma profesorul Petrică Angheluş. Tatăl elevei a cerut conducerii şcolii mutarea fiicei sale la o altă clasă. Directorul Colegiului „Mihail Sadoveanu” din Paşcani, Carmen Dimitriu, declara, joi, presei că a fost declanşată o anchetă internă în acest caz şi că eventualele sancţiuni împotriva profesorului Petru Angheluş vor fi luate după finalizarea cercetărilor. Ea mai spunea că ia în calcul transferul elevei la o altă clasă, dar că acest lucru va fi stabilit în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.

Sursa: Gandul.info

Prof. dr. Theodor Codreanu, premiat recent de Academie: “Eminescu a dorit înfăptuirea Daciei Mari, ideal pentru care a fost jertfit…

Pe 15 ianuarie se împlinesc 164 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu. Cu această ocazie vă informăm că “profesorul în Eminescu” Theodor Codreanu a primit recent Premiul “Titu Maiorescu” din partea Academiei Române. Distincţia înnobilează excelenţa în cercetarea literară cu privire la poetul naţional. Descălecând din “codrii” Huşilor în capitală pentru a fi omagiat, a primit unul din cele mai respectate premii pe tărâmul literar. Cu nici două săptămâni înainte i se decernase o distincţie asemănătoare din partea Editurii Contact internaţional. Este considerat unul din cei mai mari eminescologi pe care i-a dat România după apusul “Luceafărului românesc”. Profesorul dr. Theodor Codreanu e un “dascăl” important al literaturii române. Frumos şi timid, marele cărturar trăieşte în provincie, la Huşi, unde este profesor de limba şi literatura română. L-am întâlnit deunăzi la Iaşi. Puţin la trup, însă cu inima mare, lăfăindu-se într-o tăcere ce impunea respect, de-a dreapta respectabilei sale soţii (şi ea un intelectual deosebit, profesor Lina Codreanu), se distingea între ieşenii vorbăreţi şi energici prin inteligenţă şi înţelepciune. A avut amabilitatea să-mi acorde în exclusivitate un interviu şi am vorbit, despre cine altcineva, decât despre Eminescu.   Reporter: Cât de important este şi ce reprezintă pentru dvs. ultimul premiu? Dar celelalte?       Prof. dr. Theodor Codreanu: Premiul “Titu Maiorescu” al Academiei Române mi-a fost decernat pe 19 decembrie 2013 pentru cartea mea “Ion Barbu şi spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic”, apărută la Editura Curtea Veche din Bucureşti, în 2011, în Colecţia “ştiinţă, spiritualitate, societate”, patronată de academician Basarab Nicolescu şi de Magda Stavinschi. Desigur, este cea mai înaltă recunoaştere a unui for ştiinţific din România, cu atât mai mult cu cât se acordă o singură dată în viaţă. O consider şi ca o răsplată pentru munca mea de o viaţă pe tărâmul literaturii şi culturii româneşti, concretizată în cele 45 de cărţi publicate până azi. E şi un semn că Academia Română e deschisă nu numai către valorile naţionale din capitală sau din marile centre culturale din ţară, ci şi spre cele care se ivesc din “margine”. Celelalte premii? Sunt, fireşte, importante (între care două ale Uniunii Scriitorilor, Filiala Iaşi, altul al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Bibliotecii Naţionale de la Chişinău), dar premiile nu trebuie să devină scopul creatorului de cultură, acestea fiind adesea conjuncturale. Mă gândesc, bunăoară, că Academia Română nu l-a premiat pe Eminescu pentru volumul Poesii (1883) tocmai atunci când poetul ar fi avut stringentă nevoie şi de o recunoaştere financiară, în anii cei mai grei ai vieţii. Or, pe vremea aceea, premiile Academiei erau şi consistente băneşte. Reporter: Cât de mare a fost efortul şi ce sacrificii a inclus munca pentru scrierea cărţii premiate? Th. Codreanu: Despre munca la o carte (cărţi) nici măcar nu trebuie să se vorbească, ci să se facă! Fiind vorba de Ion Barbu, cel mai dificil poet român de după Eminescu, nu te poţi aventura să scrii decât după o îndelungată iniţiere. Şi aici nu e vorba de dimensiunile operei, ci de o complexitate hermeneutică singulară, fiindcă poetul Ion Barbu şi matematicianul Dan Barbilian par două personalităţi cu totul diferite. Era nevoie de a găsi cheia transdisciplinară care îi uneşte şi aceea este ermetismul canonic, prezent deopotrivă în poezie şi în geometrie. Critica ratase această întâlnire dintre poet şi matematician din pricină că ermetismul poetic fusese redus la ermetismul filologic de tip Mallarmé şi Valéry, deşi autorul Jocului secund protestase în faţa acestei reducţii. Reporter: Cum de aţi “îndrăznit” (pentru că atunci când aţi început, eraţi un tânăr cu puţină experienţă) să vă ocupaţi cu studierea “poetului nepereche”, devenind, în cele din urmă, unul dintre cei mai importanţi eminescologi, autor a nu mai puţin de opt cărţi despre Eminescu, plus alte zeci de studii şi eseuri risipite prin diverse publicaţii?

T. C.: În materie de spiritualitate, noi suntem maturi de la bun început. Cine nu se naşte cu această şansă nici o experienţă nu-l poate trage spre alt nivel de Realitate, cum ar spune academician Basarab Nicolescu, eminentul filosof al fizicii cuantice şi scriitor, totodată. O să te surprind zicând că m-am trezit “eminescolog” încă de pe băncile liceului, deşi nu eram. Ba chiar, în clasa a XI-a, la Bârlad, scrisesem deja un eseu polemic privind personalitatea lui Eminescu, articol pe care l-am redescoperit în 2000, publicându-l, cu mici retuşuri stilistice, în cartea mea Controverse eminesciene. Desigur, acumulările în cunoaşterea vieţii şi operei eminesciene au venit de-a lungul anilor, văzând şi acum cât de puţin cunosc din Eminescu şi din cele câte s-au scris despre el. Numai conştiinţa propriei ignoranţe e îndemn către cunoaştere şi descoperire de noi “feţe” ale geniului eminescian, chiar conform zisei poetului din poema Cărţile, închinată lui Shakespeare: “Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe / şi-nveţi ce-un ev nu poate să te-nveţe.” Eminescu se autodefineşte în aceste versuri. Aşa se explică de ce oricât de mult s-a scris şi se va scrie despre el, niciodată nu-i vom cunoaşte toate “feţele”. Să fie asta singura îngrijorare, chiar şi a celor care-s supăraţi că Eminescu există! Reporter: Ce ştiu mai puţin cititorii despre Mihai Eminescu? T.C.: Îmi imaginez că aceia care citesc Jurnalul Naţional sunt atât de diverşi, încât, în ansamblu, ştiu suficient despre Eminescu…Îmi imaginez doar că aceştia nu-i cunosc suficient opera, cea care se întinde în cuprinsul ediţiei naţionale de şaisprezece volume. Acolo e greu de ajuns, dar, parafrazându-l pe Napoleon, în raniţa fiecărui cititor al lui Eminescu se află bastonul de… eminescolog. Fie şi numai pentru el însuşi. Reporter: S-a scris mult despre poet. Dvs., din documentele pe care le-aţi studiat, ce aţi aflat nou sau ce credeţi că se ştia mai puţin despre Eminescu? T.C.: Tot ce am aflat “nou” despre Eminescu am consemnat în cele câteva mii de pagini pe care i le-am închinat. Am aflat, între multe altele, de pildă, că nefastul tratament cu mercur n-a fost iniţiativa doctorului Iszac, la Botoşani, în 1887, cum s-a spus până mai ieri, ci i s-a administrat “tratamentul” chiar de către dr. Alexandru Şuţu, în 1883, ceea ce a însemnat un adevărat dezastru pentru starea poetului. Pe de altă parte, părerea mea e că nu poţi să-l citeşti pe Eminescu fără să afli ceva nou, chiar reluând acelaşi text, în virtutea versului său din Glossă: “Toate ’s vechi şi nouă toate”. Aşa fiind, cine nu citeşte cu ochi proaspăt un text, ori o face de silă, ori “e mort de viu”, ca să folosesc tot o spusă eminesciană…E trist, spre exemplu, că unele detalii noi despre viaţa lui Eminescu, îndeobşte cele privitoare la ultimii ani de viaţă (28 iunie 1883 – 15 iunie 1889) sunt răstălmăcite ca “senzaţionale”. Ele fac parte dintr-un destin exemplar, care se iveşte o dată la o mie de ani. Reporter: Când şi cât de greu a trăit Eminescu. Eu am citit recent despre latura sa…melomană. A fost şi dansator, jucător de cărţi, amator de iubite? Mai găsea el timp şi pentru aşa ceva? T.C.: Dar ce crezi că Eminescu era căzut din lună? Viaţa lui a fost completă şi complexă. Despre înclinaţia lui spre cântec, ca interpret chiar de muzică populară, a scris o întreagă carte poeta Lucia Olaru Nenati. îi plăcea să tăifăsuiască până târziu pe la Bolta Rece din Iaşi împreună cu marele său prieten Ion Creangă, de se minunau junimiştii ce pot să discute ei atâta, nişte oameni total deosebiţi, aparent. A fugit şi de la şcoală, de la gimnaziul din Cernăuţi, mergând vreo sută de kilometri pe jos, spre necazul căminarului Gheorghe Eminovici, care l-a şfichiuit bine ducându-l pe dezertor unde-i era locul. Viaţa lui Eminescu a fost plină de aventuri lumeşti, din copilărie până la moarte, încât te întrebi când a mai avut timp să citească enorm şi să scrie peste cincisprezece mii de pagini. Dacă astea par “senzaţionale”, fie şi aşa! Reporter: Scrie undeva academicianul  Solomon Marcus că avea reale şi solide cunoştinţe de matematică. Ce nu ştiu românii că ştia Eminescu? T.C.: Avea, deşi în şcoală dascălii n-au fost capabili să-i insufle dragostea de matematică, îndepărtându-l de ea. A trebuit să descopere, pe cont propriu, că matematica este limba universală a omenirii. Manuscrisele îi sunt înţesate de formule matematice. Răspunzând la întrebarea unei anchete revuistice interbelice, cam ce crede că ar fi făcut Eminescu dacă ar fi trăit în acei ani, poetul şi matematicianul de geniu Ion Barbu considera că autorul Luceafărului ar fi continuat să aprofundeze matematicile, numai astfel putând să ajungă la Cartea perfectă pe care nu a reuşit s-o definitiveze în timpul vieţii, împiedicat de împrejurări. Astăzi, ştiinţa nu mai este considerată ca opusă şi străină universului artistic. Iar Eminescu a înţeles asta, ştiindu-se deopotrivă literat şi om de ştiinţă. Reporter: Reîntorcându-ne, spre final, la dvs., puteţi rezuma, în doua-trei fraze, un portret al propriei cariere? T.C.: Faţă de datele seci oferite de wikipedia, pot veni şi eu doar cu o precizare: că de la debutul din 1969 până în 1989, timp de două decenii, cenzura comunistă nu mi-a permis să public decât două cărţi (romanul desfigurat Marele Zid, 1981, la Editura Junimea, din Iaşi, şi eseul Eminescu – Dialectica stilului, 1984, la Cartea Românească din Bucureşti). A rămas să recuperez “timpul pierdut” după 1989, când mi-au apărut 43 de cărţi, în alte două decenii. Reporter: De unde vine numele de Codreanu? Huşi, Codreanu?       T.C.: Numele vine de la părinţi, din străvechime. Aluzia la Codrenii huşeni, cu care mă gratula, insidios-simpatetic, Fănuş Neagu, ar fi onorantă. Numai că tatăl Căpitanului e cel care şi-a adăugat numele meu, la cel de Zelea/Zelinschi, şi nu invers! Din acest punct de vedere, sunt şi eu, ca să-l plagiez pe Petre Pandrea, un mandarin… moldovean. Spiţa Codrenilor din care mă trag e cea numeroasă de la Sârbi şi Bârlad, cea care a dat şi pe patronul vestitului Colegiu Naţional bârlădean, “Gheorghe  Roşca Codreanu”. Reporter: E posibil să mai existe mărturii, obiecte etc. de la familia Eminovici necunoscute?

T.C.: Foarte posibil, de vreme ce în anul 2000 au apărut, “din neant”, cele 93 de scrisori inedite ale lui Eminescu adresate Veronicăi Micle, scrisori care schimbă serios ceea ce ştiam despre relaţiile dintre cei doi, dar nu numai. în ultimii ani, se vorbeşte de existenţa unui baston masonic, care i-ar fi aparţinut lui Eminescu, având încrustate pe el iniţialele ME. Nu cred în această poveste, cunoscând serioasele reticenţe ale poetului faţă de încurcatele căi ale masoneriei. Cert e că a luptat el însuşi pentru înfiinţarea unor societăţi secrete menite să pregătească înfăptuirea Daciei Mari, ideal pentru care a fost jertfit, dar care va fi dus la capăt  de generaţia lui Nicolae Iorga şi Constantin Stere. Eminescu a fost un membru marcant al Societăţii Carpaţii, a cărei ţintă a fost unirea Transilvaniei cu România. De aceea, va şi brutal desfiinţată în ziua de 28 iunie 1883, când a fost sechestrat şi poetul în “cămeşoiul de forţă” şi dus la sanatoriul lui Şuţu, boala, în starea ei malignă, fiind una iatrogenică, adică dobândită în casa de nebuni. Interesant că eminescologii au ştiu până acum că Societatea Carpaţii şi-a încetat activitatea în 1883. Dovezi proaspete (scoase la iveală de Bogdan C. Dogaru) arată că a fost reînfiinţată în 1884, cu filiale în mai multe oraşe din ţară, inclusiv una puternică, la Iaşi, unde se găsea şi Eminescu. N-ar fi exclus să aflăm că poetul a participat la unele acţiuni chiar în perioada aşa-numitei “morţi civile”, de vreme ce prieteni apropiaţi ca Miron Pompiliu sau Daniel Ilarie Mânăstireanu redevin membri activi. Avocatul Mânăstireanu (cu care era prieten încă din 1866, de la Blaj) se va muta, în curând, la Huşi, ca magistrat, unde avea în construcţie o casă, actualul restaurant Podgoriile Huşilor. Reporter: De ce vă place Eminescu? T.C.: Din aceeaşi pricină pentru care îmi place viaţa, iar nu moartea. Reporter: Ce-ar fi România fără Eminescu? Dacă nu ar fi fost el, dvs. despre ce aţi fi scris?      T.C.: Dacă n-ar fi fost Eminescu, tot despre el aş fi scris. Fiindcă Eminescu n-a fost un simplu individ, ci arheul românităţii şi al omului, în genere. Reporter: Cât de mult v-a ajutat soţia, stimata doamnă, ea însăşi autoare apreciată, Lina Codreanu? T.C.: Spun doar atât: e mare noroc să-ţi întâlneşti în viaţă perechea. Reporter: Ce proiecte mai aveţi? T.C.:  Ar mai fi proiecte pentru încă o viaţă. Dar cine ni le poate garanta? Numai volumele din seria Numere în labirint (au apărut doar trei) aşteaptă, vreo şase la număr, să fie culese pentru a intra în lume. Apoi, o nouă carte despre Eminescu, alta de filosofie creştină. Dar să nu ne grăbim. Ex-centric, adică în afara centrului comun de putere şi de moravuri, am fost toată viaţa. N-am cum să mă dau pe brazdă acum, când lucrurile merg din rău în mai rău. Reporter: Cât de mult Eminescu ar trebui sa fie în manuale, la manifestări culturale, în oraşe, la sate, pe câmpii? În viaţa şi minţile noastre? Ştiţi că există asasinat prin iubirea prea puternică, prin preţuire prea pasională. Dvs. nu vă e teamă ca aţi putea să-l frângeţi? De fapt, de ce Eminescu trebuie comentat? Cum îl apărăm de impostori?         T.C.: La nici o întrebare din această avalanşă nu trebuie răspuns. Cu cât mai multă “detaşare” faţă de Eminescu, cu atât mai bine pentru el şi pentru noi. Eu, de pildă, nu am întâlnit decât la oamenii mari, adică la foarte puţini, o adevărată iubire pentru Eminescu. Excese pasionale care să-l ucidă? Să fim serioşi. Astea sunt fantezii adolescentine. Nu îndemn pe nimeni să-l comenteze. Nici chiar pe mine. Eu nu fac comentarii eminesciene şi nici nu-l apăr, fiindcă Eminescu se apără singur prin chiar faptul că există. Trebuie apărată iarna de eventualele atacuri ale celor care nu iubesc zăpada? Sau atacat soarele că e prea fierbinte vara?

Reporter: Ce eminescologi preţuiţi? T.C.: Pe toţi cei inteligenţi. Dar am şi eu lista mea de preţuiţi: G. Ibrăileanu, A.C. Cuza, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, G. Călinescu, Dimitrie Caracostea, Perpessicius, I.E. Torouţiu, D. Murăraşu, Mircea Eliade, Ioan Guţia, I. Negoiţescu, George Munteanu, I. Nica, Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Dimitrie Vatamaniuc, Eugen Todoran, Iosif Cheie-Pantea, Rosa del Conte, Aurelia Rusu, Svetlana Paleologu-Matta, Mihai Cimpoi, Nicolae Georgescu, Ion Filipciuc, Cristian Livescu, Adrian Dinu Rachieru şi lista ar putea fi continuată. Reporter: Care e locul din România cel mai “impregnat” de Eminescu? T.C.: În momentul de faţă, satul Dumbrăveni din preajma Sucevei. Şi Chişinăul. Cândva, erau Ipoteştii şi Botoşanii, Cernăuţii şi Blajul, Iaşul şi Bucureştii. Reporter: Locuiţi în Huşiul lui  Mihai Ralea sau în Huşiul lui  Zelea Codreanu? T.C.: Te rog să abandonezi morga hipercorectitudinii şi să pronunţi normal: Huşul sau Huşii. Locuiesc în Huşul lui Theodor Codreanu, dar şi al lui Ralea, al lui Corneliu Zelea Codreanu, al lui Dosoftei şi al altor mari episcopi, al lui Alexandru Ioan Cuza, al lui Mihail Kogălniceanu, al lui Alexandru Giugaru, al lui Anton Holban, al lui Costache Olăreanu, al lui Ştefan Dimitrescu, al lui Nicolae Hortolomei şi aş putea să înşir încă vreo două sute de nume de personalităţi de nivel naţional şi mondial. Reporter: Regretaţi ca aţi rămas în Huşi? Cât de important pentru un scriitor/un critic este locul unde îşi desfăşoară activitatea? Şi cum v-au inspirat aceste locuri? Aduceţi aminte, în acest context, de poetul Ion Alexandru Angheluş. T.C.: Cum să regret, dacă am rămas? Şi asta fiindcă, după convingerea mea, nu este important locul în care trăieşti şi scrii. Mai ales din perspectiva creaţiei. Trăim într-un univers în care centrul şi marginea sunt doar închipuiri omeneşti. ştiind asta, te vindeci atât de “complexul provinciei”, cât şi de “complexul centrului”. Centrul e în noi, ca şi marginea. Huşul, ca topos, se supune aceloraşi exigenţe ontologice şi istorice. Aici, m-am întâlnit şi cu poetul Ion Alex. Angheluş, de care aminteşti şi care s-a stins din viaţă înainte de vreme, la 49 de ani, în 1986, un ilfovean devenit huşean ca altădată alt sudic, transformat în ieşean – George Topîrceanu. Angheluş a fost o personalitate complexă, poet, critic şi istoric literar, prozator, publicist, conjunctura istorică fiindu-i defavorabilă, nefiind nici măcar membru al Uniunii Scriitorilor, rămas cu dosarul în “lucru”. A fost un dascăl eminent şi un cultivator de talente. De altfel, este şi cel care m-a convins să mă stabilesc în “oraşul dintre vii”, urbe liniştită, “loc unde nu se întâmplă nimic”, precum ar fi spus Sadoveanu. Un asemenea loc este ideal pentru cel care e destinat să creeze, tocmai fiindcă nu se întâmplă nimic care să-l distragă de la creaţie.   Reporter: Aş mai fi avut întrebări, dar mă opresc şi vă mulţumesc în numele cititorilor Jurnalului Naţional  şi vă urez un nou an de împliniri. Portret. Prof. dr. Theodor Codreanu, născut la 1 aprilie 1945, în localitatea Sârbi, comuna Banca, judeţul Vaslui, este critic şi istoric literar, prozator şi scriitor. Cunoscut ca un reputat eminescolog, este laureat a trei premii naţionale “Mihai Eminescu” pentru cel mai bun volum de exegeză eminesciană. Pe lângă sutele de studii, între cărţile despre Eminescu semnate amintim:  Eminescu – dialectica stilului, Modelul montologic eminescian, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Mitul Eminescu şi Eminescu în captivitatea “nebuniei”. Are circa 20 de premii literare primite de-a lungul anilor, începând cu premiul de debut în volum pentru proză primit în 1980.  Doctor în filologie din 2001, îşi desfăşoară activitatea ca profesor la Liceul Agroindustrial din Huşi începând din 1975, desfăşurând în paralel, după cum am arătat, o bogată activitate publicistică.

Sursa: Jurnalul.ro

Consilier CGMB: “În cazul de la Şcoala 10, PSD nu s-a înţeles la bani cu UNPR”

“Este o bătălie pentru funcţiile de director în sectorul 2”, susţine consilierul general Lucian Cătălin Iliescu. El spune că învăţătoarea Dana Blându a fost unealta PSD pentru înlocuirea directoarei Camelia Fercu. Potrivit acestuia, toţi directorii de şcoli şi grădiniţe execută ordinele primite de la primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, care deţine controlul politic asupra acestora. Deducţiile consilierului general se bazează pe experienţele proprii, pe care le destăinuie pentru ziarul PUTEREA. În prezent consilier general la Primăria Municipiului Bucureşti, Lucian Cătălin Iliescu a fost consilier local la sectorul 2 al Capitalei înainte de alegerile locale din 2012. Din această poziţie, a fost o vreme membru al Consiliului de Administraţie la Şcoala nr. 4 din sectorul 2 al Capitalei. “Sesizând unele nereguli, am cerut schimbarea directoarei. Cererea am făcut-o în şedinţa de consiliu local, la microfon, dar nu ştiu dacă s-a înregistrat în procesul-verbal de şedinţă. Cert este că tovarăşul Onţanu a sărit ca ars şi s-a opus. A zis că el face legea în sector, a făcut câteva presiuni la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) şi a ţinut-o pe post. Ceea ce am făcut este legal, pentru că este atributul Consiliului de Administraţie să demită un director de şcoală dacă se constată nereguli”, spune Lucian Iliescu. Directorii tremură de frica primarului În timpul campaniei electorale pentru funcţia de primar al sectorului 2, Lucian Iliescu, cel care a candidat din partea PDL,  a constatat că directorilor de licee, şcoli şi grădiniţe le este frică să vorbească despre presiunile politice făcute asupra lor, deoarece îşi pierd funcţia. În actuala Lege a educaţiei, după concursul de ocupare a funcţiei de director, contractul de management se semnează cu primarul. “În unităţile de învăţământ în care se organizeată secţii de votare, de la director în jos, toţi sunt formatori de opinie favorabili lui Neculai Onţanu, altfel urmează mazilirea lor. În plus, în toate şcolile din sector, directorii sunt obligaţi să distribuie publicaţia primăriei, «Foişorul de Foc», plătită din bugetul public, care îl omagiază pe primar în ultimul hal. În sectorul 2, comunismul este în cea mai evoluată fază a sa, iar Onţanu este un feudal”, apreciază Lucian Iliescu. În cazul directoarei de la Şcoala nr. 10, demisia acesteia nu înseamnă mare lucru, deoarece ea a fost detaşată de la ISMB. Astfel, ea a pierdut doar funcţia, nu şi calitatea de profesor la aceeaşi şcoală. “Asta-i procedura de a-i ţine în frâu”, explică Iliescu. Supunere şi management de mântuială Drept exemplu de obedienţă totală a directorilor faţă de primarul sectorului 2, Lucian Iliescu spune că, “în fiecare an, în fiecare unitate şcolară din sectorul 2, directorii sau un reprezentant al primăriei citesc o cuvântare de 10 minute în care Onţanu este un zeu, iubitul conducător, primarul nestemat etc.” Consilierul îşi aminteşte că, pe vremea când era director al Sălii Palatului, la evenimentele organizate de 1 Iunie nu venea nici un director, “toţi se dădeau loviţi, iar oamenii din şcoli plecau mai devreme, să fie prezenţi la manifestările organizate de Onţanu”. De ce nu au unităţile de învăţământ bani pentru desfăşurarea curentă a activităţii şi de ce solicită fonduri suplimentare de la părinţi? Este o întrebare la care consilierul răspunde: “Şcoala prezintă un estimat de buget la începutul fiecărui an, aprobat sau corectat de CA. Dacă banii nu le ajung, înseamnă că primăria nu dă fonduri la timp sau nu le dă deloc. O altă variantă ar fi că banii se cheltuie pe prostii. Şcolile sunt în administrarea primăriilor, care răspund de clădiri, dotări şi alte achiziţii. Ele organizează licitaţii, iar reprezentanţi ai şcolii sau chiar directorii sunt şi membri ai comisiei de recepţie a lucrărilor. Înainte de licitaţii sau încredinţări directe, directorii sunt cei care semnează ce materiale sau consumabile sunt necesare unităţii de învăţământ”. After school şi meditaţii, afacerile dascălilor Este de notorietate faptul că aproape toate cadrele didactice au o situaţie financiară peste medie, dar se vaită că au salarii mici. “Prea mulţi au afaceri private, 2-3 maşini, telefoane de ultimă generaţie, tablete. A ajuns o meserie liberală din moment ce au afaceri personale. Să nu uităm de meditaţii. Poate tocmai de aceea nivelul educaţiei scade, dascălii nu mai au timp şi chef să-şi facă treaba la clasă. Ar trebui ca toţi să fie obligaţi să-şi declare anual averile şi să-şi depună declaraţia de interese. Chiar nu înţeleg cum de ANI nu s-a sesizat, pentru că nu poţi fi şi bugetar şi să ai şi afaceri personale”, concluzionează Lucian Iliescu. Bate câinele ca să vezi cine-i stăpânul Consilierul spune că “PSD nu contează în sectorul 2, ci doar UNPR, care are majoritatea în Consiliul Local, chiar şi fără PSD şi PNL. Ăştia nu au de unde ciuguli bani. Directoarea era pusă acolo de Onţanu, învăţătoarea lucra pentru ea, iar ISMB, condus de PSD, vroia să pună mâna pe şcoală. Este clar că învăţătoarea şi directoarea se bazau pe ceva, aveau spatele asigurat, altfel nu şi-ar fi permis nemernicia să vorbească în asemenea hal cu părinţii. Se verifică vorba aia: bate câinele ca să vezi cine e stăpânul. Este o înşiruire de situaţii. Onţanu sprijină un director fidel lui, apoi dă un telefon. Omul lui este numit de inspectorat. Nimeni nu vrea să se pună rău cu un primar din Coaliţia aflată la putere. În cazul de faţă, înseamnă că nu s-au înţeles şi i-au tras-o. Onţanu are reprezentanţi ai primăriei în fiecare şcoală, nu mişcă nimic fără el”. Se impun măsuri urgente de modificare a legislaţiei În cele din urmă, învăţătoarea Blându a fost demisă de către Consiliul de Administraţie al şcolii. Dar, o dată cu puterea părintelui care a dat în vileag totul, alte cazuri au început să apară în toată ţara. Din păcate, legile proaste permit abuzuri de genul acesta în şcoli. Sindicatele din învăţământ consideră că este momentul adoptării unor măsuri urgente de modificare a legislației și, în special, a Legii educației naționale. Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) susține interzicerea, prin lege, a fondului clasei.  „Totodată, apreciem că  acei primari și consilieri locali care nu sunt capabili să asigure, din bugetele locale, fondurile pentru acoperirea cheltuielilor materiale strict necesare pentru buna funcționare a unităților de învățământ de pe raza unității administrativ-teritoriale nu au ce să caute în fruntea comunităților locale respective”, consideră liderul FSLI, Simion Hăncescu. Propunerile sindicatelor sunt: *să se simplifice procedura de sancționare disciplinară a personalului didactic prevăzută de Legea educației naționale, cât cea reglementată de Codul muncii; *să se instituie, prin lege, măsuri de protecție a personalului din unitățile de învățământ care sunt, din ce în ce mai des, victime ale violenței verbale și fizice a părinților și elevilor, fără a avea la dispoziție nici o pârghie pentru a interveni împotriva celor care recurg la asemenea acte; *să se regândească sistemul de salarizare a personalului din învățământ pentru că, numai printr-o salarizare motivantă, profesia de dascăl va deveni atractivă pentru cadrele didactice cu vocație.

Sursa: Puterea.ro

Nou scandal în şcoli: Învăţătoare de la Şcoala Centrală, reclamată la Poliţie

O învăţătoare de la Şcoala Centrală a fost reclamată la Poliţie pentru că îi pedepseşte şi umileşte pe elevi. Tatăl unui copil care învaţă în această unitate de învâţîmânt a depus plângere la Secţia 6 Poliţie pe numele cadrului didactic în care a reclamat că elevii pedepsiţi sunt puşi să dea cu capul în perete, iar pe de altă parte, că elevii sunt obligaţi să plătească taxe pentru a merge la concursuri. Părintele s-a prezentat vineri la Secţia 6 şi le-a spus poliţiştilor că învăţătoarea a amenajat în clasă un loc la perete unde copiii pedepsiţi sunt umiliţi, fiind puşi să dea cu capul. Bărbatul a precizat că cel puţin doi elevi au fost puşi în această situaţie, potrivit unor surse din Poliţia Capitalei, conform Mediafax. Acesta a mai reclamat şi că elevii sunt obligaţi să plătească taxe pentru participarea la diverse concursuri. Sursele citate au precizat că părintele ar fi fost chemat luni pentru a fi audiat la sediul Secţiei 6. Plângerea a fost făcută în aceeaşi zi în care Consiliul de Administraţie al Şcolii nr. 10 „Maria Rosetti” din Capitală a decis desfacerea disciplinară a contractului de muncă al învăţătoarei Dana Blându, care a cerut bani pentru cadourile ce urmau să fie date de sărbători unor angajaţi ai şcolii. De asemenea, şcoala a decis şi sesizarea Parchetului în cazul învăţătoarei, pentru aspecte penale care ar fi fost săvârşite de Dana Blându, anchetatorii urmând să stabilească dacă aceasta a primit în acest fel foloase necuvenite. Un dosar penal în cazul învăţătoarei Dana Blându este deja înregistrat la Parchetul Judecătoriei Sectorului 2, în urma unei sesizări făcute, în 30 decembrie 2013, de către Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti. Dosarul a fost trimise în 8 ianuarie de procurori la Secţia 6 Poliţie, unde anchetatorii care fac cercetări pentru primire de foloase necuvenite. Anchetatorii au stabilit să audieze aproximativ 20 de părinţi ai copiilor din clasa învăţătoarei Dana Blându. Audierile la Secţia 6 Poliţie au început în 9 ianuarie, când au fost să dea declaraţii femeia care a înregistrat-o pe învăţătoare atunci când cerea bani pentru cadouri şi tatăl altui copil. Potrivit anchetatorilor, după ce vor fi audiaţi cei aproximativ 20 de părinţi, va fi citată pentru a se prezenta la Secţia 6 Poliţie şi învăţătoarea Dana Blându. Ancheta administrativă de la Şcoala nr. 10 şi cea a Parchetului Judecătoriei Sector 2 au început după ce în presă a fost prezentată o înregistrare video preluată de pe YouTube, în care este surprinsă o discuţie între părinţi şi învăţătoarea Dana Blându, care cere bani pentru cadourile de sărbători. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, anunţa, vineri, după demiterea învăţătoarei Dana Blându, că Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti va începe o anchetă similară celei de la Şcoala nr. 10 la o altă unitate de învăţământ, după ce a primit informaţii despre un caz asemănător. Pricopie a precizat că, după prezentarea cazului de la Şcoala nr. 10 „Maria Rosetti”, la Ministerul Educaţiei, dar şi la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti s-au primit noi informaţii privind cazuri similare. „În ultima săptămână, aşa cum dumneavoastră aţi primit informaţii şi din alte părţi, şi Ministerul Educaţiei a primit informaţii din alte părţi. De exemplu, astăzi Inspectoratul Şcolar a primit o serie de informaţii, în urma cărora o a doua anchetă va fi declanşată, aproape similară, dar pe o altă şcoală. Vom vedea dacă informaţiile se confirmă şi încurajez Inspectoratul Şcolar să meargă pe aceeaşi direcţie, dacă lucrurile se confirmă”, a spus ministrul Educaţiei. Pricopie a adăugat că în ultima perioadă s-a vorbit mult de fondul clasei şi despre banii care circulă în şcoli. „Nu este o noutate şi se ştie că fondul gestionat de profesori, de directori este ilegal. Nimeni din şcoală nu are voie să primească, să gestioneze astfel de bani. În acelaşi timp, este dreptul oricărui cetăţean din România să contribuie de bunăvoie la o anumită activitate. Dacă se doreşte acest lucru, în şcoala românească acest lucru trebuie făcut numai şi numai prin asociaţiile de părinţi şi numai cu chitanţă şi cu justificarea sumelor respective. Aici asociaţia de părinţi nu poate impune vreo sumă”, a precizat Pricopie. Ministrul Educaţiei a mai spus că este lăudabilă atitudinea mamei care a semnalat cazul de la Şcoala nr. 10. „Cred că din această situaţie negativă trebuie să luăm puterea exemplului, curajul de a spune şi de a furniza informaţii exacte. Numai aşa putem să acţionăm imediat”, a adăugat Pricopie.

Sursa: Romanialibera.ro

Statul şi-a luat mâna de pe şcoli. Rezultatul? Părinţii au ajuns principalii sponsori ai învăţământului

Observ zilele acestea, pe de-o parte, inflamarea subiectului legat de banii pe care părinţii elevilor îi strâng pentru aşa-numitele fonduri ale clasei ori ale şcolii. L-am auzit şi pe ministrul Educaţiei, azi, la conferinţa de presă, spunând că profesorii n-au voie să gestioneze astfel de fonduri. Discuţia alunecă totuşi pe o latură care dovedeşte necunoaşterea legii de către tot felul de pretinşi analişti prezenţi pe micile ecrane, la diverse emisiuni de televiziune. E drept că nimeni nu mai înţelege nimic şi din cauză că Ministerul Educaţiei nu spune clar care e situaţia. Pentru că tot de la oficiali mai aud cum că fondurile clasei sau ale şcolii, dacă se constituie, pot fi gestionate numai de comitetele de părinţi. Fraţilor, în ce ţară trăim?! Mai ştim ce este aceea lege? Oare chiar nimeni nu-şi aminteşte că şcolile sunt gestionate de primării? Sau ne facem că nu mai ştim ce atribuţii ar trebui să aibă autorităţile locale?! Cei care-şi dau cu părerea acum despre fondul şcolii sau fondul clasei ar trebui să ştie că primăriile administrează, din punct de vedere material, clădirile cu destinaţie şcolară. Asta înseamnă reparaţii capitale sau curente, dotarea cu material didactic, materiale pentru curăţenie şi igienizare, buna funcţionare a tuturor instalaţiilor – încălzire, apă şi canalizare, într-un cuvânt tot ceea ce este necesar pentru ca în acele clădiri să nu lipsească nimic, nici elevilor, nici profesorilor. Mai mult decât atât, conducerea şcolilor este exercitată pe baza unui parteneriat între profesori, părinţii elevilor şi autorităţile locale. Există un comitet din care fac parte reprezentanţii celor trei entităţi. An de an, aceste comitete se întrunesc pentru a discuta despre problemele care trebuie rezolvate în fiecare şcoală în parte. Tomai pe acest fond este de neînţeles ca în anumite şcoli – şi din câte se pare nu puţine – să mai fie ridicată problema fondului clasei, mai ales cu ocazia şedinţelor cu părinţii. Este inadmisibilă motivaţia că primăria nu are bani şi de aceea părinţii trebuie să devină sponsori ai învăţământului. Să dea bani pentru cumpărarea de mobilier nou, dacă cel vechi e inutilizabil, să fie cumpărate perdele în clase, să se schimbe parchetul, să se monteze o tablă nouă, să se schimbe uşa de la intrare în clasă, să se facă îmbunătăţiri la punctele sanitare ale şcolii. Ce trebuie să facă părinţii care sunt puşi, la şcoală, să dea bani pentru asemenea cheltuieli? Ar trebui să-şi amintească, în calitate de contribuabili, că în fiecare an plătesc taxe şi impozite locale. Deci să meargă la edil şi să-l întrebe – alo, domnu’ primar, de ce nu aloci fondurile necesare pentru şcoli? Pentru că, trebuie să recunoaştem, sunt multe şcoli, în diverse localităţi, care arată ca vai de ele.  Sigur, ştim din presă, de ani încoace, cum prin diverse localităţi ale ţării au răsărit statui şi fântâni arteziene, parcuri şi stadioane. Primarii au alte priorităţi, nu să dea bani la şcoli. Asta aş fi aştetpat azi de la mai-marii Ministerului Educaţiei. Să le spună primarilor din toată ţara, mai ales celor care şi-au uitat atribuţiile, că au obligaţia, prin lege, să gestioneze problemele materiale ale şcolilor. Şi tot onor ministrul ar fi trebuit să le spună tranşant profesorilor nu numai că nu au voie să se atingă de fondul clasei. Ci nici măcar să nu mai ridice o asemenea problemă. Dacă e de respectat legea, s-o respectăm. Nu să ne facem că nu ştim de ea!

Sursa: Romanialibera.ro

Politicienii in complicitate cu profesorii darama reforma Educatiei Interviu

Invatamantul romanesc este ineficient, nerelevant pentru piata muncii, inechitabil si de slaba calitate, avem insule de excelenta, dar o mare de mediocritate, afirma profesorul Mircea Miclea, fost ministru al Educatiei. Intr-un interviu acordat Ziare.com, Mircea Miclea apreciaza ca in invatamant restauratia este in toi: „Politicienii nostri sunt preocupati de cafteala, nu de rezolvarea problemelor. Demagogia are mai mare pret decat analiza lucida, aduce mai multe voturi”. Pe de alta parte, apreciaza profesorul Miclea, „politicienii pot darama reforma pentru ca sistemul de invatamant e apatic si conservator. Avem o complicitate intre demagogia celor de la putere si conservatorismul celor din sistem”. Mircea Miclea atrage atentia asupra faptului ca profesorii nu au luat atitudine in cazul scandalului de coruptie de la Scoala nr. 10 din Capitala si acuza lehamitea si superficialitatea cu care predau multi profesori si care genereaza lehamitea si superficialitatea elevilor. „Nu salariile sunt problema principala a invatamantului romanesc. Salariile profesorilor din Finlanda, de pilda, sunt sub media salariilor profesorilor din OECD, dar performantele elevilor finlandezi sunt, constant, cele mai bune din lume”, atrage atentia profesorul Mircea Miclea. La sfarsitul anului trecut au fost operate noi modificari ale Legii Educatiei. Cum le apreciati, atat pe fond cat si sub aspectul formei, adica prin ordonanta de urgenta? Modificarile facute prin OUG 117/ 2013 sunt de doua tipuri. Unele sunt strict tehnice, de exemplu, extinderea beneficiarilor de tarife reduse la transportul in comun si pentru elevii de scoala profesionala sau posibilitatea redistribuirii la nivel local a sumelor alocate unitatilor de invatamant. Ele puteau fi foarte bine introduse prin Hotarare de Guvern, deci nu era nevoie de OUG. Altele sunt de substanta si, din pacate, marcheaza pasi inapoi. Primul exemplu: se renunta la finantarea programelor doctorale pe baza de competitie deschisa si se lasa decizia la cheremul ministrului. Se renunta la ierarhizarea universitatilor si la finantarea lor in functie de pozitia in ierarhie si se revine la vechea finantare, asa-zisa „pe criterii calitative”. Am vazut cu totii ce calitate dezastruoasa a produs! Noi renuntam la ierarhizari cand, peste tot in lume, si angajatorii si guvernele cer ierarhizari, tocmai pentru a aloca eficient banul public. Nicio problema; nu ne mai ierarhizam noi, o sa ne ierarhizeze altii oricum si o sa ne trezim in coada clasamentelor. Al doilea exemplu: in Legea educatiei nationale era o legatura stricta intre autonomie si responsabilitatea publica a unei universitati. Adica, iti respect autonomia, dar dai socoteala in fata societatii in legatura cu eficienta activitatii tale. Daca incalci legea si esti ineficient, nu mai ai acces la finantare din banul public. Acum se abroga acest articol. Mesajul comunicat in subsidiar este acesta: nu va mai sinchisiti voi cu calitatea, cu respectarea legilor si cu eficientizarea, ca noi oricum va dam bani publici! Al treilea exemplu: toate datele statistice arata ca avem cel mai ridicat abandon scolar din Europa si ca rata cea mai mare de abandon se produce in ciclul de invatamant obligatoriu, la trecerea de la clasa a VIII-a la a IX-a. Copiii din familii defavorizate din mediul rural ori nu au bani sa mearga la liceu, ori nu promoveaza examenul si renunta la scoala. Masura logica, pusa in LEN, a fost de a introduce clasa pregatitoare, de a cobori clasa a IX-a la gimnaziu si de a da examenul national dupa clasa a IX-a, adica dupa finalizarea invatamantului obligatoriu. Creezi astfel mult mai multe sanse ca toti elevii sa termine invatamantul obligatoriu si sa nu abandoneze scoala. Ca sa nu mai vorbim ca acest sistem (clasa pregatitoare + 9 ani de invatamant primar x gimnazial + 3 ani de liceu) este exact sistemul finlandez, cel mai performant din lume. Acum se ignora toate datele statistice, toate analizele internationale si se revine la vechiul model. Nu-mi face nicio placere sa fac aceste critici. Nu pot insa sa nu am un sentiment de amaraciune cand vad ca logica si dovezile empirice sunt anulate printr-o invartitura de pix. Dupa succesivele modificari ale Legii Educatiei, mai ales la nivelul invatamantului universitar, mai putem vorbi despre o reforma a invatamantului?

Restauratia e in toi. Pe de o parte, prin ordonante de urgenta, sunt abrogate acele prevederi care creau mecanisme de insanatosire a sistemului. Pe de alta parte, unele prevederi esentiale nu sunt neaparat modificate, ci, pur si simplu, nu se pun in aplicare. De pilda, nu se aloca 6% din PIB pentru educatie, desi este prevazut in lege; nu se instaleaza Consiliul de administratie in scoli, format in majoritate din parinti si reprezentanti ai comunitatii locale, prin care se puteau rezolva urgent cazuri de spaga sau de umilire a parintilor ca cele de la Scoala 10 din Bucuresti, desi e pus in lege. As putea da si alte exemple. Cum explicati aceasta furie a politicului de a demola reforma educatiei? Cu atat mai mult cu cat, teoretic, exista un Pact National pentru acest domeniu. Pactul s-a bazat pe o diagnoza stiintifica a sistemului de invatamant. Acolo am semnalat principalele probleme si solutii. Apoi, aceste solutii au fost discutate cu toate partidele parlamentare, au fost cuprinse in Pactul National pentru Educatie. Acesta a fost semnat de toate partidele parlamentare, de sindicate si de 15 ONG-uri reprezentative. Din Pact s-a derivat o Strategie si apoi Legea Educatiei Nationale. Am crezut ca o procedura riguros fundamentata va pune capat disputelor politicianiste. Ce iluzie! Politicienii nostri sunt preocupati de cafteala, nu de rezolvarea problemelor. Demagogia are mai mare pret decat analiza lucida, aduce mai multe voturi. Pe de alta parte, politicienii pot darama reforma pentru ca sistemul de invatamant e apatic si conservator. Desi mai avem o minoritate de profesori excelenti, majoritatea covarsitoare a cadrelor didactice este de un conservatorism atroce. Avem o complicitate intre demagogia celor de la putere si conservatorismul celor din sistem. Rezultatele testelor PISA au fost din nou foarte proaste. Este nereformarea programelor, demers despre care se vorbeste de ani de zile, principala explicatie?

Principala cauza a rezultatelor foarte proaste la testele PISA este calitatea foarte proasta a predarii si a evaluarii la clasa. Altfel cum putem explica faptul ca 1 din 3 elevi nu promoveaza evaluarea nationala si ca 1 din 2 nu iau bacalaureatul, dar in catalog au note mari? Evident, e nevoie si de un curriculum modernizat si de finantare, dar un profesor foarte bun cu un curriculum prost poate face un elev bine pregatit. Invers, un curriculum excelent pe mana unor profesori lamentabili produce rezultate lamentabile. Mi-a atras atentia faptul ca, potrivit testelor PISA, elevii romani se simt foarte singuri si total nemotivati la scoala. Cum se traduce aceasta stare, as spune depresiva? Cand preda, un profesor nu transmite numai cunostinte, ci si o anumita atitudine fata de disciplina predata. Lehamitea si superficialitatea cu care el imi preda produce lehamitea si superficialitatea cu care eu invat. Daca tu, care predai, nu-ti faci treaba ca lumea, de ce sa mi-o fac eu, care invat? Calitatea slaba a corpului didactic este pusa mai ales pe seama salariilor mici. Daca maine profesorii ar avea salarii cu 50% mai mari, conform unei legi niciodata aplicate, situatia s-ar imbunatati pe masura? Nu, nicidecum. In 2005, salariile profesorilor universitari s-au dublat fata de 2004. Rezultatul a fost nul! Cei care erau neperformanti au continuat sa fie neperformanti, pe salariu dublu. Se poate verifica acest lucru pe date statistice. Salariile profesorilor din Finlanda, de pilda, sunt sub media salariilor profesorilor din OECD, dar performantele elevilor finlandezi sunt, constant, cele mai bune din lume. Ati demisionat din functia de ministru pentru ca Educatia nu a primit procentul legal din PIB. Este acreditata ideea ca 6% din PIB ar aduce salarii mai mari pentru corpul didactic. Cred ca este o viziune simplista. Pentru ce ar avea nevoie Educatia romaneasca de bani mai multi, de investitii? Actualmente, salariile profesorilor din Romania reprezinta 0,90 din PIB/ cap de locuitor; la nivelul UE, salariul profesorilor reprezinta 1,10 din PIB/ capita. Deci, ca sa fim la media UE e necesara o crestere salariala. Este insa mult mai importanta diferentierea salarizarii: profesorii buni sa fie mult mai bine platiti decat cei slabi. Principala investitie necesara acum in educatie este o platforma de invatare. Luam, pentru fiecare materie, cei mai buni profesori din tara, le filmam lectiile si modul in care organizeaza continuturile de invatare (exemple, probleme, tipuri de exercitii etc.) si le punem pe Internet. Astfel, fiecare copil poate avea acces la predarea celor mai buni profesori, nu numai la ce face cel care e in fata lui la clasa.

Scandalul de la Scoala 10 din Bucuresti este simptomatic pentru invatamantul romanesc sau doar un accident, un caz izolat? Din pacate, nu e un caz izolat. Cel mai trist mi se pare faptul ca profesorii nu au luat atitudine fata de acest caz. Ma asteptam sa fie primii care, in numele deontologiei profesionale, pentru a-si apara prestigiul profesional, sa ia pozitie. Cel putin pana acum, nu am vazut nicio atitudine ferma, ceea ce spune multe despre mentalitatea din interiorul invatamantului. Daca ar fi sa evaluati invatamantul romanesc asa cum un medic evalueaza un pacient, cum ar suna acest diagnostic? Care sunt cele mai grave boli? Am pus odata un diagnostic, in Raportul Romania educatiei, Romania cercetarii (2007): ca invatamantul romanesc este ineficient, nerelevant pentru piata muncii, inechitabil si de slaba calitate. Am spus ca avem insule de excelenta, dar o mare de mediocritate. Am fost pus la zid pentru acest diagnostic. Din pacate, tot ce s-a intamplat de atunci incoace (rezultatele la testele PISA, la testele nationale, la bacalaureat) au confirmat acest diagnostic. Ar fi fost mai bine sa n-am dreptate. Acum as pune acelasi diagnostic, cu riscul de a fi iarasi pus la zid. Daca maine ati redeveni ministrul Educatiei, care ar fi primele masuri de urgenta pe care le-ati lua? De unde ati incepe tratamentul marelui bolnav? Ca ministru, daca n-ai sprijin politic, poti realiza putine lucruri si acelea dand cu pumnul in masa. Va spun din experienta proprie. Dar, presupunand ca exista acest sprijin politic, as descentraliza rapid sistemul: as lasa scolile sa-si angajeze si sa-si concedieze profesorii, iar Consiliul de administratie sa monitorizeze activitatea directorilor, in baza unei metodologii transparente. Cred ca beneficiarii directi (elevii si parintii) sunt cei mai interesati ca invatamantul sa fie eficient, relevant, echitabil si de calitate. Apoi, as identifica profesorii excelenti din sistem si as face platforma de care vorbeam. Pe urma, as ierarhiza universitatile si le-as desfiinta pe cele slabe. Ma opresc aici. Cred ca problemele sistemului de invatamant s-au acutizat si s-au cronicizat atat de mult, incat un ministru, singur, nu le poate rezolva. Un partid cu o majoritate parlamentara ar putea insa sa le rezolve. Numai ca, in politica e lume multa, oameni putini.

Sursa: Ziare.com

UNIVERSITAR

Universitatea Agrară de pe malul Borcei, la un pas de înfiinţare

Preşedintele Consiliului Judeţean Călăraşi, Răducu George Filipescu, nu renunţă la visul său. Vrea cu orice preţ să înfiinţeze un centru universitar în domeniul agriculturii pe malul Borcei. Primul pas pe care îl vor face autorităţile este finalizarea Şcolii nr. 12 din Călăraşi pentru ca în această clădire să mute Colegiul Agricol „Sandu Aldea”. De asemenea, Filipescu şi-a propus ca în clădirea în care funcţionează acum Colegiul Agricol să fie Universitatea Agrară. „Încercăm să terminăm Şcoala nr. 12 până undeva în iulie – august 2014, spre septembrie cel târziu, ca să putem să dăm drumul la Universitatea Agrară. Discutam la un moment dat să facem în cadrul acestei universităţi patru facultăţi: inginerie agricolă, zootehnie, irigaţii şi cultură mare. Eu vreau ca din toamna acestui an să funcţioneze în Liceul Agricol, Universitatea Agrară”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean Călăraşi, Răducu George Filipescu.

Sursa: Adevarul.ro

Ministrul delegat Mihnea Costoiu s-a întâlnit cu consilierul pe ştiinţă şi tehnologie al lui Barack Obama

Ministrul delegat Mihnea Costoiu, aflat în vizită în SUA, s-a întâlnit cu cel mai important consilier pentru probleme de ştiinţă şi tehnologie al preşedintelui Barack Obama, John Holdren, prilej cu care s-a convenit să fie demarate noi proiecte de cercetare şi schimburi academice. „În cadrul vizitei desfăşurate în Statele Unite, ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică si Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu, a avut o întrevedere cu cel mai important consilier pentru probleme de ştiinţă şi tehnologie al preşedintelui Barack Obama, domnul John Holdren, Directorul Oficiului pentru Ştiinţă şi Tehnologie de la Casa Albă, şi co-preşedinte al Consiliului de Consilieri pentru Ştiinţă şi Tehnologie al Preşedintelui SUA”, potrivit unui comunicat de presă emis duminică de Ministerul Educaţiei.   Potrivit aceleaşi surse, reuniunea a avut loc în contextul participării delegaţiei române conduse de Mihnea Costoiu la Forumul Internaţional pentru Explorare Spaţială, desfăşurat la Washington.   „Demnitarul român a prezentat oportunităţile de colaborare din domeniul cercetării cu România, precum şi posibilităţile de dezvoltare a acestora în cadrul parteneriatului strategic dintre România şi SUA. S-a convenit ca în perioada următoare să fie demarate o serie de noi proiecte din domeniul cercetării şi schimburilor academice susţinute de reprezentanţii celor două administraţii”, se mai arată în comunicat. Mandatul delegaţiei României în SUA îl constituie prezentarea activităţilor derulate la nivel naţional în domeniul cercetării spaţiale. Vizita oficială are loc în perioada 6-14 ianuarie.

Sursa: Adevarul.ro

Când ne oprim din învăţat?

Învăţăm toată viaţa şi cred că trebuie să fim mereu deschişi să extragem cât mai mult din ce se întâmplă în jurul nostru. Îi învăţăm pe alţii şi învăţăm la rândul nostru de la ei. Sunt foarte mândră că pot învăţa foarte multe de la fiica mea, Irina, cea care mi-a fost mult timp sprijin şi asociată şi care acum descoperă pe cont propriu viaţa în Marea Britanie. Iată mai jos gândurile Irinei pe care mi-am dorit să împărtăşesc cu voi. Text de Irina Alionte, empowerment coach si fondator Club Cardio UK Suntem mereu în căutarea unor răspunsuri şi cred că mulţi dintre voi vă veţi regăsi în cele spuse mai jos.  De multe ori am sperat să am revelaţii atunci când citesc cărţi de dezvoltare personală – pe care, intre noi fie vorba, le-am devorat în căutarea acelui ceva, cheia care să mă ajute să am acel moment AHA. Am sperat să găsesc formula succesului citind despre succesul altor oameni şi urmăream videoclipuri pe Youtube, sperând să descătuşez acea inspiraţie. În loc să mă ducă un pas în faţă şi să mă ajute să ajung mai aproape de scopurile mele, ei bine, eram din ce în ce mai confuză. De fiecare dată când găseam idei noi, mă întrebam, oare acesta e secretul? Va reuşi această carte/acest curs/videoclip să provoace în sufletul meu acea schimbare de care am nevoie? Toate acestea se întâmplau pentru că pe măsură ce aflam mai multe lucruri utile, îmi dădeam seama de hăul care se aşternea între ce eram şi ceea ce doream să fiu. Prin urmare am realizat că nici una dintre cărţile, seminariile, cursurile pe care le citeam nu mă scăpau de fapt de frica, îndoielile şi grijile pe care le aveam. Da – reuşeam să redevin puţin mai încrezătoare în propriile forţe, dar nimic nu se schimba cu adevărat, mă întorceam de fapt la vechiul meu mod de a fi. De fapt cred ca pe măsură ce aflam mai multe informaţii, creştea şi orgoliul meu şi eram sub influenţa atitudinii de tip Know It All, care parcă nu ne permite să fim umili şi să realizam că mai avem multe de învăţat. Si fiecare autor, guru sau expert pe care îl întâlneam, îmi vorbea despre aceleaşi lucruri care încă nu funcţionau pentru mine şi la un moment dat asta a fost foarte frustrant aşa că am vrut să renunţ. Eu deja ştiu tot, înţeleg despre ce e vorba şi oricum, nu au dreptate. Dar ştiţi ce se întâmplă atunci când crezi că le ştii pe toate? Demonstrezi cât de puţine ştii de fapt. Aşadar care este momentul potrivit să abandonezi procesul de învăţare? Răspunsul este… NICIODATĂ! Iar eu îţi zic că este atât de uşor să fi tentat de ideea că deja ştii tot. Acest gând nu îţi va da pace şi te va opri de la a deveni cine trebuie să fi. Da, poate ştii nişte lucruri de bază, dar dacă ele nu îţi sunt de folos şi nu te ajută şi nu îţi aduc rezultatele dorite, înseamnă că pur şi simplu mai ai de învăţat. Ceea ce înveţi nu trebuie ştiut doar în teorie, ci şi în practică, iar dacă nu funcţionează pentru tine, este pentru că nu trăieşti întru totul în funcţie de ele, ci doar te lauzi că le ştii. Aşadar încetează cu victimizările şi întreabă-te mereu: ce am de învăţat din asta? Nu e cazul să îţi pui paie în cap şi să te ascunzi din lume, ci mai degrabă să te întrebi “Cum mă poate ajuta acest lucru să merg mai departe?” Este incredibil cum gândurile tale se schimbă atunci când nu mai priveşti totul din perspective victimei, ci din cea a învăţăcelului, care are mereu ceva de băgat la cap. Oamenii de succes vor găsi mereu ceva de învâţat, va exista mereu un nou nivel la care să ajungă, în toate aspectele vieţii lor. Aşa că citiţi în continuare, exploraţi lumea din jur până găsiţi veriga lipsă. Până la urmă totul va căpăta un sens, vă promit. Iar una dintre cele mai eficiente metode de a progresa este aceea de a te înconjura cu oameni care gândesc la fel, cu indivizi pozitivi de la care ai de învâţat. Găseşte un mentor şi profită din plin de efectele benefice ale socializării, participă la seminarii unde să cunoşti oameni care au aceleaşi pasiuni şi ţeluri. Orice faci, continuă acel lucru atâta timp cât îţi hrăneşte sufletul şi creierul şi asta zi de zi. Fără să îţi dai seama, acest lucru se va transforma în obiceiuri. Întrebarea mea pentru astăzi este: ce vei face începând cu azi pentru dezvoltarea ta personală? E timpul să te uiţi în sufletul tău şi să găseşti răspunsul. Nu uita, ne-ai născut pentru a fi învingător! P.S. În martie 2014 voi organiza un program de weekend revoluţionar, Born 2 Succeed, unde vor fi invitaţi trainer internaţionali care te vor ajuta să ai succes şi să îţi transformi visele în realitate.

Sursa: Adevarul.ro

Tarile care isi sprijina cel mai bine studentii sa continue studiile in strainatate sunt Germania, Belgia si Spania. Vezi cum sta Romania

Cele mai bune sisteme de educatie care sprijina studentii sa isi continue studiile la universitati din strainatate sunt in Germania, Belgia, Spania, Franta si Italia, se arata in primul „Tablou de bord privind mobilitatea in UE” publicat de Comisia Europeana. Romania este clasata bine si foarte bine in ce priveste informarea, consilierea si crearea de oportunitati de mobilitate pe partea de invatare de limbi straine. In schimb, avem rezultate foarte slabe la trei alti factori-cheie care au fost analizati. Comisia Europeana a publicat primul „Tablou de bord privind mobilitatea in UE”, care a studiat situatia din toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, precum si din Islanda, Liechtenstein, Norvegia si Turcia. Acest tablou de bord reprezinta o prima imagine de ansamblu a factorilor inclusi in recomandarea Consiliului din 2011 privind mobilitatea in scop educational si va constitui o baza pentru viitoarele monitorizari realizate in comun la nivelul UE, urmatoarea actualizare fiind planificata pentru 2015. Germania, Belgia, Spania, Franta si Italia detin cele mai bune sisteme de sprijin public pentru promovarea posibilitatilor de studiu si de formare in strainatate si pentru consilierea studentilor din invatamantul superior.

Romania este clasata bine si foarte bine in ce priveste informarea si consilierea referitoare la mobilitatea academica si, respectiv, crearea de oportunitati de mobilitate (pe partea de invatare de limbi straine). In schimb, avem rezultate foarte slabe in ce priveste portabilitatea burselor de stat si a imprumuturilor din fonduri publice, a recunoasterii rezultatelor la invatatura, precum si a sprijinului pentru mobilitate acordat studentilor dezavantajati din punct de vedere socio-economic.

Tabloul de bord privind mobilitatea se concentreaza asupra a cinci factori-cheie care influenteaza motivatia tinerilor si capacitatea lor de a studia sau de a urma cursuri de formare in strainatate. Studiul arata ca acesti factori variaza semnificativ de la un stat membru la altul si ca nicio tara nu detine scoruri ridicate cu privire la toate masurile legate de „mediul favorabil mobilitatii”.

Factorii-cheie analizati „Tabloul de bord privind mobilitatea in UE” • Informatii si orientari privind oportunitatile de mobilitate: Germania, Belgia, Spania, Franta si Italia ofera cele mai complete masuri de sprijin. Cel mai putin dezvoltate structuri de informare si orientare se gasesc in Bulgaria, Grecia, Slovenia si Cipru. • Transferabilitatea ajutoarelor pentru studenti, care le permite acestora sa primeasca burse publice si imprumuturi in alta tara, in aceleasi conditii ca si cand ar studia in tara de origine: Bursele si imprumuturile pentru studenti sunt transferabile in partea flamanda si germanofona a Belgiei, in Cipru, Luxemburg, Slovenia, Finlanda si Suedia. In schimb, cele mai restrictive sisteme de sprijin financiar pentru studenti se gasesc in partea francofona a Belgiei, in Bulgaria, Republica Ceha, Grecia, Croatia, Lituania, Romania si Slovacia. • Cunostintele de limbi straine: Adeseori, acesta este un factor important atunci cand un student decide sa studieze in strainatate. Cipru, Luxemburg si partea germanofona a Belgiei acorda cea mai mare importanta invatarii limbilor straine in scoli. In Irlanda si in Scotia (Marea Britanie), invatarea limbilor straine in scoli nu este obligatorie. • Recunoasterea studiilor in strainatate (utilizarea ECTS si a suplimentului la diploma): Germania, Belgia si Spania depun eforturi considerabile pentru a monitoriza utilizarea instrumentelor europene care le permit studentilor sa obtina recunoasterea studiilor efectuate in strainatate prin intermediul sistemului european de credite transferabile (ECTS) si al suplimentului la diploma, spre deosebire de majoritatea tarilor, care acorda putina atentie acestui aspect. • Sprijin pentru studentii proveniti din medii defavorizate: Partea flamanda a Belgiei, Germania, Italia si Austria se disting prin faptul ca detin sisteme de sprijin financiar bine dezvoltate pentru studentii din mediile defavorizate care doresc sa studieze sau sa urmeze cursuri de formare in strainatate, precum si sisteme de monitorizare a mobilitatii din perspectiva mediului social din care provin studentii. Androulla Vassiliou, comisarul european pentru educatie, cultura, multilingvism si tineret, a declarat ca „studiile si cursurile de formare in strainatate reprezinta o metoda excelenta de a dobandi experienta si competente pretioase. Iata de ce UE a crescut considerabil finantarea pentru mobilitate in cadrul noului program Erasmus+. Tabloul de bord privind mobilitatea ne permite sa vedem pentru prima data in ce masura statele membre creeaza un mediu favorabil mobilitatii studentilor, precum si aspectele care ar putea fi imbunatatite.”   Context Tabloul de bord reprezinta o parte a raspunsului Comisiei Europene la cererea statelor membre de a elimina obstacolele in calea studiilor si formarii in strainatate, in cadrul unor actiuni mai ample pentru a ajuta tinerii sa obtina competentele si experienta de care au nevoie pentru a-si spori capacitatea de insertie profesionala. Tabloul de bord privind mobilitatea a fost elaborat de reteaua Eurydice, in stransa colaborare cu Comisia Europeana si cu un grup consultativ de experti din statele membre. Eurydice este o retea de unitati nationale, coordonata de Agentia Executiva pentru Educatie, Audiovizual si Cultura (EACEA), care ofera informatii si analize privind sistemele si politicile europene de educatie.

Sursa: Hotnews.ro

CALVARUL recunoaşterii diplomelor. „Ministerul Educaţiei îmi cere să supralegalizez diploma obţinută în Japonia”

Visul de a te instrui la universităţi occidentale de prestigiu se poate transforma uşor în coşmar la revenirea în ţară. O parte dintre studenţii români constată că într-o ţară în care abundă falsurile, ei fie nu pot să-şi echivaleze studiile, fie o pot face, dar cu infinite rezerve de răbdare şi perseverenţă. Şi asta dintr-un motiv năucitor: Ministerul Educaţiei se teme ca diplomele în cauză să nu fie false. În Evenimentul zilei de sâmbătă, citţi povestea unui absolvent de master în Japonia, care este obligat de Ministerul Educaţiei să obţină un alt act de studii, pentru a demonstra că diploma obţinută la facultatea niponă nu este falsă.

Sursa: Evz.ro

RECORD. Aproximativ 200 de studenţi străini studiază la Universitatea Maritimă Constanţa

Nigerienii învaţă, în România, să devină marinari În prezent, în primul an de studii la Universitatea Maritimă Constanţa învaţă 172 de studenţi din Nigeria. În afară de tinerii sosiţi de pe tărâm african, la instituţia de învăţământ superior de la malul mării mai sunt şcolarizaţi studenţi din alte ţări precum Algeria, Siria sau Grecia. În total, vorbim de aproximativ 200 de studenţi străini care şi-au lăsat ţara pentru a face facultatea la Constanţa. Proiect cu o instituţie guvernamentală din Nigeria „Guvernul nigerian doreşte ca tinerii să ajungă în străinătate, din mai multe motive. Se doreşte ca tinerii să se civilizeze, să se educe, să trăiască în ţări evoluate care să le permită ca venind în Nigeria să crească nivelul educaţional al întregii populaţii de acolo. Toate costurile sunt susţinute de o instituţie guvernamentală din Nigeria, deci o instituţie publică, acesta este şi motivul pentru care ei au ales o instituţie publică din România. Ei au plătit în avans toate costurile şi noi am început cu ei şcoala. Sunt nişte studenţi foarte buni, adică doresc să înveţe mai mult, mai bine, ca urmare îl ţin pe profesor şi după ore”, ne-a explicat prorectorul UMC, prof.univ.dr.ing. Cornel Panait.  Programul de şcoală al nigerienilor se desfăşoară în limba engleză şi este modular, adică au fost alese câte patru materiii pentru fiecare modul, în acest fel ei reuşind să se integreze mai bine în sistemul de cunoştinţe oferit de către profesorii constănţeni, având în vedere că ne referim la studenţi noneuropeni, cu un curriculum uşor diferit. Studenţii au un program de lucru de la ora 8.00 până la ora 18.00., cu o pauză de două ore la prânz pentru masă. De ce o universitate cu profil de marină? Prorectorul UMC mai spune că nu este întâmplătoarea alegerea meseriei de ofiţer de marină pentru studenţii nigerieni deoarece această ţară este foarte bogată în zăcăminte „offshore” pe platforme şi este nevoie de oameni calificaţi care să poată exploata acest lucru. Nigerienii locuiesc acum într-un hotel din staţiunea Mamaia. Dacă proiectul la nivel de universitate se va permanentiza, adică dacă vor fi şi de acum înainte în fiecare an studenţi care vor învăţa în oraşul de la malul mării, instituţia constănţeană are în vedere cumpărarea unui hotel sau construirea unui spaţiu de cazare pentru aceştia. „ Iniţiativa de a face achiziţia este a noastră, dar banii vor fi din Nigeria”, a completat prorectorul UMC. Străinii, un câştig pentru universitate Studenţii străini au început să vină la UMC încă din 1995. „Niciodată nu am avut un număr atât de mare de studenţi străini într-un an. Capacitatea noastră de şcolarizare aprobată de ARACIS este de 1200 de studenţi şi dintre aceştia noi avem 200 de străini, un lucru important din punct de vedere financiar. Un student străin dă de trei ori mai mulţi bani decât un student român finanţat de la bugetul de stat. Acest lucru înseamnă că noi avem acum cam 600 de studenţi echivalenţi. Financiar, capacitatea de şcolarizare a crescut de la 1200 la 1600”, a conchis prof.univ.dr.ing. Cornel Panait. La UMC, studenţii noneuropeni plătesc 280 de euro pe lună, în timp ce pentru studenţii europeni taxa este în jur de o mie de euro lunar. Din banii de taxe, UMC investeşte în echipamente pentru laboratoare şi simulatoare.

Sursa: Romanialibera.ro