PREUNIVERSITAR

Educaţia este în cădere liberă pentru că statul cheltuieşte mai mult pe paznici decât pe profesori

Cu profesori debutanţi care câştigă 800 de lei net pe lună, la jumătatea salariului mediu, 50% dintre elevii de 14 ani nu iau mai mult de nota 5 la matematică şi română, iar dintre absolvenţii de liceu doar jumătate iau bacalaureatul. Un profesor debutant de matematică de gimnaziu, cu studii superioare, are un salariu net cuprins între 800 şi 1.000 de lei net pe lună, mai puţin decât un subofiţer din Jandarmerie, care poate câştiga între 995 şi 1.750 de lei net pe lună (pe o funcţie fără comandă). În acelaşi timp, un şofer din Mi¬nisterul de Finanţe obţine un salariu cuprins între 1.500 şi 3.000 de lei net pe lună, iar un electrician al Ad¬ministraţiei Preziden¬ţiale primeşte până la 1.340 de lei net pe lună. Săptămâna trecută, Ministerul Edu¬¬caţiei a tras un semnal de alarmă pornind de la rezultatele înregistrate la simularea naţională la clasa a VIII-a, unde mai bine de jumătate dintre elevi nu au reuşit să obţină nota 5 la examen. Îngrijorarea este cu atât mai mare în contextul în care, de trei ani încoace, doar jumătate dintre absolvenţii de liceu reuşesc să promoveze examenul de bacalaureat. „Rezultatele la simularea naţională la clasa a VIII-a reprezintă starea societăţii de astăzi, împărţită între elite şi elevi dezinteresaţi de şcoală. Trăim într-o economie care nu îşi poate asimila forţa de muncă înalt calificată şi care nu oferă perspective pentru marea masă a populaţiei, care are o pre¬gătire mediocră“, a explicat profesorul Vasile Nicoară, directorul Cole¬giului Naţional „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa.  Scăderea interesului copiilor faţă de şcoală a condus la situaţia dezastru¬oasă din învăţământ, iar modalitatea de salarizare a profesorilor trebuie schimbată, crede Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oame¬ni¬lor de Afaceri din România (AOAR). „Creşterea salariilor profesorilor nu rezolvă situaţia. Câtă vreme în societate se promovează modele de oameni de afaceri de succes sau vedete care nu au avut nevoie de studii, iar profesorii nu vor fi plătiţi în funcţie de implicarea comunităţii în evaluarea performanţei lor, situaţia nu se va îndrepta“, a adău¬gat Pârvan. Cariera în educaţie şi-a pierdut din atractivitate în mare parte din cauza nivelului de salarizare din sistemul de stat, astfel că potenţialii candidaţi care ar fi putut face performanţă în domeniu au fost „alungaţi“ spre mediul privat, iar locurile vacante au fost acoperite cu o generaţie de noi profesori mai slab pregătiţi. Iar scăderea nivelului de competenţă în rândul profesorilor tineri, precum şi demotivarea profesorilor cu experienţă nu au întârziat să se reflecte în rezultatele absolvenţilor. În vara anului trecut, 32% din aspiranţii la o carieră de profesor au luat examenul de titularizare cu note cuprinse între 5 şi 7, iar 19% l-au picat (restul de 49% obţinând note cuprinse între 7 şi 10). O treime din elevii de clasa a opta nu au reuşit să promoveze simularea naţională la limba română, iar 70% au luat note sub 5 la matematică – aşa arată imaginea învăţământului preuniversitar „la zi“. „Situaţia este din ce în ce mai rea pe măsură ce trece vremea, iar cauzele sunt multiple. Prima este selecţia inadecvată a resurselor umane din sistemul din învăţământ, reflectată în notele de la titularizare, care arată calitatea scăzută a pregătirii profesorilor care intră în sistem. A doua cauză este legată de motivarea cadrelor didactice, iar o altă explicaţie este neaplicarea unui paragraf din legea educaţiei, care spune că profesorul este angajat de şcoală şi că ar trebui tras la răspundere de către directorul şcolii dacă nu performează, lucru care în prezent nu se întâmplă“, a explicat Mircea Miclea, fost ministru al educaţiei în guvernul Tăriceanu şi preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniul Educaţiei şi Cercetării.

Scade interesul elevilor pentru şcoală Cei peste 91.000 de elevi (51% din elevii de clasa a opta prezenţi la examen) care nu au reuşit să ia peste nota 5 la examenul care ar trebui să le pregătească trecerea către ciclul liceal reprezintă şi o consecinţă a faptului că atât elevii, cât şi familiile din care fac parte sunt din ce în ce mai dezinteresaţi de actul educaţional, spun profesorii. Un fenomen care a amplificat acest dezinteres poate fi şi cel al migraţiei, având în vedere că 3 milioane de români lu¬crează în prezent în străinătate pentru că nu au găsit soluţii în ţară pentru a obţine venituri mai mari, iar în multe cazuri şi-au lăsat copiii acasă. „Nu cred în diagnostic naţional şi nu consider un dezastru faptul că jumătate din elevi nu reuşesc să promoveze un examen. Rezultatele simulării examenului de clasa a VIII-a reprezintă starea societăţii de astăzi, întotdeauna au fost elite, unde preocuparea părinţilor a fost mai mare, dar şi şcoli sau clase unde pregătirea elevilor a fost mai slabă, iar dezinteresul familiilor mai scăzut. Salarizarea din sistem poate fi o cauză a acestei situaţii, dar nu singura“, a mai spus profesorul Vasile Nicoară, directorul Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa. El a adăugat că în prezent în învăţământul gimnazial un profesor debutant câştigă 1.000 de lei net pe lună, în timp ce unul cu experienţă câştigă în jur de 2.500 de lei net pe lună. Abia un profesor cu 30 de ani de experienţă şi cu toate gradele ajunge la un venit net de 3.000 de lei net pe lună. „De regulă, rezultatele la examenele naţionale sunt mai bune decât cele de la simulări, pentru că elevii se pregătesc mai bine. În plus, subiectele din acest an de la simulare au fost mai grele, un elev mediocru nu cred că reuşea să le rezolve în aşa fel încât să promoveze. Pe de altă parte, a scăzut şi interesul elevilor faţă de şcoală în ultimii ani“, a spus şi Mirabela Moscaliuc, 25 de ani, profesoară de matematică la Şcoala Gimnazială Botoşana din comuna cu acelaşi nume din Suceava. Ea a adăugat că un profesor debutant de matematică din Suceava are un salariu  cuprins între 800 şi 900 de lei net pe lună, care poate fi suplimentat cu diverse sporuri (de dirigenţie, de ore suplimentare, pentru mediul rural). Cu toate sporurile şi orele suplimentare, Mirabela poate ajunge în unele luni la un salariu net de 1.200 de lei. Profesorii tineri au din ce în ce mai puţină „pricepere“ în învăţământ Un profesor debutant din România nu numai că are un salariu mai mic deât un electrician sau un îngrijitor de la oricare altă instituţie publică, dar are un venit la jumătatea nivelului salariului mediu pe economie. Iar situaţia este similară şi în învăţământul primar: un învăţător debutant câştigă 800 de lei net pe lună, iar unul cu 40 de ani de experienţă în sistem ajunge la 2.000 de lei pe lună. „Problema este că o parte din profesorii care au intrat în sistemul de învăţământ în ultimii ani se pricep din ce în ce mai puţin la această profesie, pentru că cei mai buni absolvenţi ai noştri nu se orientează către o carieră în învăţământ, tocmai din cauza salarizării“, a mai spus profesorul Nicoară. În opinia sa însă, o soluţie pentru ca situaţia să se îndrepte nu ar consta în rezolvarea unui singur element, cum ar fi salarizarea, ci trebuie făcută o reformă mai amplă, care să „trateze“ problema începând de la selecţia profesorilor care intră în sistem. De aceea, ar trebui să se realizeze un program naţional prin care profesia de dascăl să îşi recapete statutul, dar totodată să se găsească şi soluţii pentru piaţa muncii pentru absolvenţii mediocri, pentru că în acest moment, chiar dacă şi-ar dori să înveţe o meserie, tinerii nu ştiu către ce să se îndrepte. „Dacă mâine s-ar dubla salariile tuturor profesorilor, calitatea absolvenţilor ar rămâne aceeaşi“ Salariul nu este singurul criteriu după care se alege o ocupaţie, iar cei care se îndreaptă către o carieră în învăţământ au mai multe motive pentru care fac acest lucru. Timpul liber (mai mare ca în alte profesii) sau plăcerea de a forma elevii sunt două elemente principale pentru cei care devin profesori, mai spune Mircea Miclea.  „Dacă mâine s-ar dubla salariile tuturor profesorilor din sistem, efectul în calitatea pregătirii absolvenţilor ar fi zero, iar acest lucru a fost demonstrat la sfârşitul lui 2004, când unii parlamentari, profesori în învăţământul superior, şi-au dublat salariile înainte de alegeri. Problema a fost că au dublat salariile unei singure categorii, a profesorilor, iar asistenţii universitari, cei care aveau nevoie cel mai mult poate de o motivare financiară, au rămas cu salarii mici. Iar efectul acestei măsuri a fost nul, pentru că nu a crescut calitatea pregătirii absolvenţilor de facultate“, a adăugat Miclea. El a mai spus că nu există o legătură directă între salarizarea din învăţământ şi slaba pregătire a elevilor. „Elevii de până la 14- 15 ani sunt cuminţi, mintea lor se poate modela, iar profesorii nu pot da vina pe ei pentru rezultatele proaste la examene sau pe dezinteresul faţă de educaţie. Trebuie să existe o reformă a modului în care se face selecţia resurselor umane din învăţământ, să se facă o salarizare diferenţiată bazată pe performanţă – în care unele salarii să crească, iar altele să fie diminuate -, dar şi un sistem de formare continuă a profesorilor“, a mai spus Miclea.   De ce nu a rezolvat legea salarizării problema din învăţământ?  Legea salarizării unitare în sistemul bugetar, menită să rezolve anomaliile din sistem prin creşterile salariilor mici (şi rezolvarea cazurilor în care şefii câştigau mai puţin decât subordonaţii), nu a reuşit să fie aplicată nici de guvernul Boc şi nici de guvernul Ponta, aplicarea ei fiind an de an „anulată“ prin alte ordonanţe de urgenţă. „Legea salarizării nu a rezolvat problema salarizării în învăţământ deoarece a fost realizată de birocraţi care doreau o egalizare a salariilor care să nu ţină cont de  performanţa profesorilor, nu există acel plan de carieră necesar pentru diferenţierea salarială, această noţiune nu mai există“, a mai spus Cristian Pârvan de la AOAR. În schimb, spune Pârvan, un sistem mai simplu de apreciere a profesorilor, prin impli-carea comunităţilor locale, ar putea rezolva situaţia salariilor profesorilor performanţi, care ar putea fi plătiţi după merit. „O dublare a salariilor profesorilor nu poate fi susţinută şi nici nu ar îmbunătăţi rezultatele din învăţământ. Economia românească nu produce bunuri şi servicii care să poată susţine cheltuieli salariale mai mari. Iar distorsiunile majore care apar, sub motivul că salariile trebuie să fie la nivelul celor din Occident, sunt temporare, iar lucrurile se reglează treptat, vezi cazurile salariilor din ASF sau ANRE“, a mai spus Pârvan. Profesorii români au salarii mai mici decât în alte ţări, dar şi faţă de funcţionarii din administraţie În state precum Belgia, Germania sau Franţa, cele mai mici salarii acordate profesorilor pornesc de la aproape 2.200 de euro net, iar cele mai mari depăşesc 5.500 de euro, fiind la nivelul sau poate peste salariul mediu net pe economie. În România însă salariul mediu net în învăţământ, de mai puţin de 1.500 de lei pe lună (330 de euro), este cu 10% mai mic decât salariul mediu net pe economie şi cu 30% mai mic decât cel înregistrat în administraţia publică. Doar medicii mai au niveluri de salarizare similare cu profesorii. Anual, statul investeşte în sistemul de educaţie circa 4,5 miliarde de euro, iar bugetul a crescut semnificativ în ultimii doi ani (cu 19% în 2013 faţă de 2012 şi cu 2% în 2014 faţă de 2013). În învăţământ lucrează în prezent peste 245.000 de  profesori şi învaţă 3,7 milioane de elevi şi studenţi. Însă calitatea absolvenţilor de gimnaziu, liceu şi facultate este din ce în ce mai scăzută, iar primii care remarcă această tendinţă sunt angajatorii. În acelaşi timp, profesorii şi consultanţii spun că până când oamenii nu vor plăti pentru accesul la educaţie, calitatea pregătirii tinerilor nu va creşte.

Sursa: Zfcorporate.ro

Profesor bursier Cambridge: Codul etic spune că profesorii nu pot jigni elevii, dar nu există reciprocitate

Cătălina Cocan, profesoară de limba engleză la Cluj, care a obţinut o bursă Cambridge English Language Assessment, apreciază ideea unui Cod etic în educaţie, dar susţine că acesta trebuie să aibă şi prevederi legate de protecţia cadrelor didactice. În aceste zile, Codul de etică pentru învăţământul preuniversitar se află în curs de finalizare la Ministerul Educaţiei „Ideea Codului etic este bună, era necesar un astfel de cod, mai ales în ceea ce priveşte meditaţiile care nu trebuie să fie făcute de profesori pentru elevii cărora le predau la clase. Codul spune că profesorilor nu le este permis să îi jignească pe elevi, dar nu există şi o reciprocitate, pentru că sunt cazuri în care elevii vorbesc urât cu noi. Nu există o protecţie a cadrelor didactice. Noi trecem, uneori, dincolo de limitele răbdării cu elevii şi trebuie să există prevederi pentru stoparea unor comportamente inadecvate ale acestora”, a spus Cocan pentru Mediafax.   Cod etic în dezbatere

În proiectul Codului de etică pentru învăţământul preuniversitar, aflat în curs de finalizare la Ministerul Educaţiei, le este interzisă profesorilor orice activitate care ar putea să ducă la fapte de corupţie. Traficul de influenţă şi favoritismul în procesul de evaluare la clasă sunt interzise, iar profesorii nu-i pot ameninţa pe elevi să le facă anumite servicii sau să le ofere cadouri, conform prevederilor din proiectul iniţiat de minister, relatează Mediafax. Codul de etică interzice colectarea de fonduri de la elevi sau de la părinţii acestora pentru cadouri sau pentru protocolul destinat cadrelor didactice implicate în organizarea şi desfăşurarea examenelor şi evaluărilor naţionale, olimpiadelor şi altor concursuri şcolare. Totodată, proiectul Codului de etică prevede că profesorii nu pot face meditaţii cu elevii din unităţile de învăţământ unde îşi desfăşoară activitatea, în schimbul unor „avantaje materiale sau financiare”. Cadrele didactice nu pot implica elevii în activităţi de partizanat politic şi de prozelitism religios, în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar sau în afara acestora. Profesorii trebuie să asigure egaliatea de şanse şi să promoveze principiile educaţiei incluzive, să respecte demnitatea fiecărui elev şi să recunoască meritului fiecăruia. Cadrului didactic îi este interzis să fie profesorul propriului copil sau al unei rude până la gradul al treilea, cu excepţia situaţiei în care este singurul care predă disciplina respectă în unitatea şcolară în care lucrează, conform proiectului Codului de etică.

Cine este Cătălina Cocan   Cătălina Cocan (32 de ani), profesoară la o şcoală de cartier din Cluj-Napoca, a câştigat, la finalul lunii decembrie, o bursă acordată de Universitatea Cambridge celor mai buni dascăli de engleză din lume. Ea a scris un eseu despre cum sunt motivaţi elevii români de testele Cambridge de limba engleză. Dăscăliţa foloseşte metode moderne de predare şi este la curent cu tot ce mişcă în domeniu.”Folosesc metode inovative şi prietenoase, dar cred că asta are de a face cu modalitatea de a preda limba engleză, care e diferită faţă de alte materii. Pentru stimulare foloseam ştampiluţe pe care le aplicam pe mânuţe, pe caiete, în stilul acesta de rcompense non-materiale. Orele conţin şi partea de joc, dar nu preponderent, pentru că ajungi să pierzi clasa dacă te joci prea mult cu ei”, a declarat pentru Adevărul Cătălina Cocan.

Sursa: Adevarul.ro

Profesorii nu cunosc Codul Etic

Fostul secretar de stat în Ministerul Educaţiei Oana Badea spune că dascălii nu cunosc proiectul Codului Etic, întrucât acesta nu a fost supus unei dezbateri autentice în cancelarii, deşi ideea a fost lansată în 2012, şi susţine că unele prevederi pot duce la abuzuri în ce îi priveşte pe profesori. Puteţi dezbate prevederile Codului etic din educaţie aici. Oana Badea a declarat, marţi, corespondentului Mediafax, că în 2012, când era secretar de stat pentru învăţământul preuniversitar în Ministerul Educaţiei, au început demersurile pentru redactarea unui cod etic, iar lansarea acestei idei s-a făcut la Alba Iulia, unde a avut loc prima întâlnire a Consiliului Naţional de Etică.”În calitate de secretar de stat, am dat drumul redactării Codului Etic de către Consiliul Naţional de Etică în primăvara lui 2012, or noi suntem acum în 2014 şi, după nu ştiu câte breaking news-uri care vorbesc despre ce nu ar trebui să se întâmple în spaţiul şcolii şi abia în al doisprezecelea ceas, ministerul se gândeşte să îl introducă în învăţământ”, a spus Badea. Oanea Badea a criticat faptul că acest Cod Etic nu a fost dezbătut în şcoli, astfel că mulţi dintre dascăli nu cunosc prevederile lui.”Au curs doi ani în care nu s-a mişcat nimic, nu a existat o dezbatere autentică în cancelarii. Dascălii nu au cunoştinţă de prevederile înscrise în acest document. Puteţi intra în orice cancelarie să vedeţi câţi au citit Codul de Etică, de altfel pus anul trecut pe un site. O dezbatere autentică presupunea o hârtie care pleca sub semnătura ministrului în toate unităţile de învăţământ şi care punea în mişcare mecanismul dezbaterii, tocmai ca să aibă greutate”, a spus Badea. Ea a adăugat că iniţiativa actuală a ministerului privind introducerea Codului Etic vine cu o nepermisă întârziere şi doar ca efect al unor cazuri mediatizate intens. Potrivit sursei citate, în Codul Etic există şi anumite prevederi care pot fi abuzive pentru dascăli. “În prevederile Codului de Etică pentru învăţământul preuniversitar există, din punctul meu de vedere, câteva articole în care sunt lăsate la voia întâmplării sau mai bine zis la aprecierea celor care trebuie să îl aplice anumite interpretări, formulări care pun managerul sau pe cei care fac parte din Consiliul de Etică să aprecieze dacă o faptă a fost intenţionată sau neintenţionată. Acest lucru lasă loc de foarte mult subiectivism şi, în consecinţă, lasă loc de abuzuri. Consecinţele sunt asupra dascălilor. Codul Etic se referă la comportamentul cadrelor didactice în interiorul unităţilor de învăţământ, dar şi în afara spaţiului şcolar. În consecinţă, Codul pune orice dascăl în ipostaza în care ar putea fi abuzat de interpretarea respectivă”, a afirmat Badea. Oana Badea este secretar general la nivel naţional al Organizaţiei de Femei a PDL şi a ocupat în Guvernul condus de Emil Boc funcţia de secretar de stat pentru învăţământul preuniversitar în Ministerul Educaţiei. Badea este de profesie cadru didactic. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, nu a putut avansa, marţi, o dată la care Codul Etic va fi pus în dezbatere publică, precizând că acesta trebuie corelat cu modificări în Legea educaţiei, pentru care există un prim draft, neprezentat încă public. Remus Pricopie a precizat că un cod etic nu trebuie făcut în biroul ministrului, ci după discuţii cu profesorii şi părinţii. Ministrul a spus că există un prim draft de modificare a Legii educaţiei, care nu a fost încă făcut public, pentru că se mai aşteaptă opinii ale Departamentului juridic. Mediafax.ro a lansat, luni, o platformă de dezbatere în care cititorii sunt invitaţi să se pronunţe asupra prevederilor propuse în proiectul de Cod etic din educaţie, principalele teme fiind legate de comportamentul profesorilor faţă de elevi, precum şi de combaterea corupţiei din şcoli. Elaborarea unui astfel de cod a început acum câţiva ani, însă s-a oprit la stadiul de proiect, pentru că prioritate a avut Strategia anticorupţie în educaţie, aprobată printr-un ordin al Ministerului Educaţiei în 2013. Strategia face referire la Codul etic pentru învăţământul preuniversitar, Codul de referinţă al eticii şi deontologiei universitare, precum şi la monitorizarea activităţii Consiliului Naţional de Etică pentru Învăţământul Preuniversitar şi a Consiliului de etică şi management universitar. Codul de etică a fost readus în actualitate odată cu scandalul izbucnit la sfârşitul anului trecut, în urma mediatizării unor imagini în care învăţătoarea Dana Blându, de la Şcoala 10 din Capitală, le cerea părinţilor bani pentru cadouri de Crăciun. În urma scandalului de la Şcoala 10, premierul Victor Ponta a cerut, în 15 ianuarie, Ministerului Educaţiei finalizarea proiectului în termen de două săptămâni, însă acest proiect nu a ajuns până în prezent pe masa Guvernului. În proiectul Codului de etică pentru învăţământul preuniversitar, aflat în curs de finalizare la Ministerul Educaţiei, le este interzisă profesorilor orice activitate care ar putea să ducă la fapte de corupţie. Traficul de influenţă şi favoritismul în procesul de evaluare la clasă sunt interzice, iar profesorii nu-i pot ameninţa pe elevi să le facă anumite servicii sau să le ofere cadouri, conform prevederilor din proiectul iniţiat de minister. Codul de etică interzice colectarea de fonduri de la elevi sau de la părinţii acestora pentru cadouri sau pentru protocolul destinat cadrelor didactice implicate în organizarea şi desfăşurarea examenelor şi evaluărilor naţionale, olimpiadelor şi altor concursuri şcolare. Totodată, proiectul Codului de etică prevede că profesorii nu pot face meditaţii cu elevii din unităţile de învăţământ unde îşi desfăşoară activitatea, în schimbul unor “avantaje materiale sau financiare”. Cadrele didactice nu pot implica elevii în activităţi de partizanat politic şi de prozelitism religios, în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar sau în afara acestora. Profesorii trebuie să asigure egaliatea de şanse şi să promoveze principiile educaţiei incluzive, să respecte demnitatea fiecărui elev şi să recunoască meritului fiecăruia. Cadrului didactic îi este interzis să fie profesorul propriului copil sau al unei rude până la gradul al treilea, cu excepţia situaţiei în care este singurul care predă disciplina respectă în unitatea şcolară în care lucrează, conform proiectului Codului de etică.

Sursa: Cronicaromana.ro

Pricopie despre clasa zero: „Nu putem interzice schimbarea de domiciliu”. Se pregăteşte un ghid pentru fondul clasei

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat că nu poate fi făcută o legătură directă între creşterea numărului de solicitări de schimbare a domiciliului şi înscrierile la clasa pregătitoarea din această perioadă şi, ca atare, nu poate fi limitat acest fenomen. Oficialul a dat asigurări că toţi copiii vor avea loc la clasa zero. Cât despre problema fondului clasei, Pricopie a spus că ministerul pregăteşte un ghid legislativ pentru şcoli. „Nu putem interzice schimbarea de domiciliu. Este o uşoară creştere a numărului de solicitări pentru schimbarea de domiciliu, dar e greu de identificat dacă solicitările au crescut datorită înscrierilor la pregătitoare”, a declarat ministrul Pricopie marţi, la Parlament. În ceea ce priveşte numărul mare de înscrieri la clasa zero, mai ales în Capitală, unde deja sunt în jur de 14.000 de cereri depuse înainte cu o săptămână de închiderea listelor, ministrul spune că toţi copiii vor fi înscrişi, chiar dacă în unele şcoli numărul locurilor a fost depăşit deja. „În mod normal, trebuie să intre până în 200.000 de locuri la pregătitoare. Sunt sigur că la unele şcoli sunt mai multe cereri decât locuri, dar încă nu s-au terminat înscrierile. Anul trecut am avut mai puţine cereri la clasa pregătitoare decât locuri. Au fost mai multe familii care au ţinut copiii în grupa mare de la grădiniţă. Nu se pune problema ca un copil care trebuie înscris la pregătitoare să nu aibă loc”, a spus Remus Pricopie. Pricopie a adăugat că, în general, în jur de 0,2-0,3% dintre copiii de pregătitoare nu au fost înscrişi în clasa zero, aşa cum prevede legea, „procent care e tot mai mic de la an la an”. Ministrul e reluat ideea de a coborî şi mai mult vârsta de la care toţi copiii să fie obligaţi să între în sistemul de învăţământ, de la 6 la 3 ani, în următorii patru-cinci ani. „Am vrea să stabilim un program în următorii patru-cinci ani ca vârsta la care copiii intră în învăţământul obligatoriu să coboare până la trei ani, dar trebuie să asigurăm infrastructura necesară. Când vom şti că avem 99% din infrastructură pregătită vom coborî vârsta la 4 ani şi apoi la 3. Din septembrie 2015, vom coborî vârsta la 5 ani”, a explicat Pricopie. Ghid de utilizare a fondului clasei Ministrul Educaţiei a făcut o serie de declaraţii şi despre probleme din sistem, reclamate în ultima vreme. Una dintre situaţiile spinoase, care a culminat cu cercetări ale poliţiştilor pe numele unei învăţătoare de la Şcoala 10 din Bucureşti, este cea a fondului clasei, pentru care oficialul susţine că au gândit o soluţie. „Ne-am propus să facem un fel de ghid pe legislaţia actuală pentru ca şcolile să ştie cum pot fi accesate aceste fonduri prin intermediul asociaţiilor de părinţi”, a explicat Pricopie. Acesta a comentat din nou rezultatele slabe de la simularea Evaluării Naţionale de anul acesta, prezentând soluţiile sale. „Am rugat inspectorii să înceapă discuţiile cu directorii de şcoli, să meargă pe grupe, pentru ca într-un fel se discută la şcolile unde majoritatea elevilor a luat peste 5 şi altfel la şcolile unde rata de promovare a fost foarte mică. Spre exemplu, există în Bucureşti o unitate de învăţământ unde niciun copil nu a luat 5. De asemenea, trebuie să avem şedinţe cu părinţii acolo unde rezultatele au fost foarte slabe. Rezultatele pe care le adunăm de la simulare şi de la evaluările din vară sunt date acumulate, care ne vor permite să luăm măsuri mai dure acolo unde nu s-a schimbat nimic”, a explicat Remus Pricopie. Ministrul a mai spus că, deşi şapte din zece elevi au obţinut note sub 5 la simularea evaluării naţionale, nu trebuie să fie luate decizii pripite. Întrebat dacă ia în calcul reducerea programei şcolare, Pricopie a spus că rezultatele slabe obţinute de elevi nu trebuie să ducă la „sărăcirea programei şcolare, ci la mobilizarea elevilor”. Trei sferturi din cererile de înscriere la pregătitoare, depuse deja Peste 146.000 de cereri de înscriere în clasa pregătitoare au fost înregistrate, până luni seară, cele mai multe în Bucureşti şi în judeţele Iaşi, Suceava, Constanţa şi Prahova. Înscrierea la clasa pregătitoare pentru anul şcolar 2014-2015 a început pe 24 februarie, părinţii putând completa cererea-tip atât online, cât şi la unitatea de învăţământ. Potrivit datelor centralizate de Ministerul Educaţiei, până luni la ora 20.00, au fost completate 146.410 cereri de înscriere, dintre care 117.849 pentru copiii care împlinesc 6 ani înainte de 1 septembrie 2014, iar 28.561 pentru cei care împlinesc 6 ani după această dată, arată Mediafax. Cele mai multe cereri au fost înregistrate în Bucureşti (14.244) şi în judeţele Iaşi (7.108), Suceava (5.969), Constanţa (5.350) şi Prahova (5.318). iar cele mai puţine au fost în Caraş-Severin (1.457), Tulcea (1.600) şi Sălaj (1.773). În cazul copiilor cu vârsta pentru integrarea în clasa pregătitoare, cererile-tip se pot completa online sau la unitatea de învăţământ la care se solicită înregistrarea copiilor. Calendarul înscrierilor la şcoala primară în 2014 • 17 februarie 2014- afişarea circumscripţiilor şi a locurilor din şcoli • 19-28 februarie – „Zilele porţilor deschise”, în paralel cu întâlniri de informare cu părinţii în grădiniţe • 18 februarie-12 martie – evaluarea psihosomatică a copiilor pentru cazurile speciale • 24 februarie-14 martie – completarea de către părinţi a fişelor de înscriere la grădiniţă sau şcoală, fizic sau online, în care sunt sfătuiţi să treacă trei şcoli dorite în cazul în care ajung în etapa a doua a înscrierilor; programul de validare este între 8.00-20.00 (luni-vineri) şi 8.00-13.00 (sâmbăta). Tot acum se depun la şcoli şi cererile de înscriere directă în şcoală pentru copiii de şapte ani • 7 martie – prima etapă: repartizarea copiilor la şcoala de circumscripţie solicitată de părinţi • 18-20 martie – admiterea sau respingerea cererilor părinţilor care au cerut înscrierea în altă şcoală decât cea la care erau arondaţi, pe locurile rămase libere • 21 martie – repartizarea în şcolile de circumscrimpţie a celor care au vrut să-şi înscrie copiii la altă şcoală şi au menţiont în cerere posibilitatea revenirii la şcoala arondată • 21-22 martie – afişarea la şcoli şi pe site-urile inspectoratelor şcolare a elevilor înscrişi, precum şi locurile libere • 25 martie – 4 aprilie – a doua etapă: părinţii care nu au înscris copiii în prima etapă depun cereri la secretariatul şcolii aflate pe primul loc între cele trei opţiuni exprimate în fişa iniţială de înscriere • 7-10 aprilie – procesarea cererilor pe baza criteriilor generale şi a celor specifice de departajare, în limita locurilor rămase libere • 11 aprilie – afişarea în şcoli a listelor finale ale copiilor înscrişi, atât în clasa pregătitoare, cât şi în clasa I • 14-18 aprilie – soluţionarea cazurilor copiilor rămaşi neînscrişi şi după etapa aceasta.

Sursa: Adevarul.ro

Patru clase cu zero promovabilitate în Dolj la evaluarea naţională

Elevii de la unităţile de învăţământ din Vârtop, Orodel, Vela şi Şcoala Gimnazială „Anton Pann” din Craiova, nu a reuşit să obţină media 5 la simularea evaluării naţionale. Rezultatele finale la evaluarea naţională au fost afişate la sfîrşitul săptămânii trecute. În Dolj, la patru unităţi de învăţământ procentul de promovabilitate a fost zero. Conducerea ISJ Dolj a declarat că în perioada următoare vor monitoriza activitatea şcolilor unde elevii nu au reuşit să obţină note peste 5. „Zero promovaţi sunt la Şcolile Vârtop, Vela, Orodel şi Şcoala Gimnazială Anton Pann din Craiova”, a spus Mihăiţă Stoica, purtătorul de cuvânt din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj.   6000 de elevi din Dolj au susţinut evaluarea naţională. 55 de elevi din judeţ au nota 10 la matematică şi doar 20 au primit punctajul maxim la proba scrisă de limba şi literatura română.

Sursa: Adevarul.ro

Erste Bank: România a obţinut cele mai reduse fonduri europene pe cap de locuitor pentru perioada 2014-2020

România a obţinut cele mai reduse fonduri europene pe cap de locuitor în cadrul politicii de coeziune UE pentru perioada 2014-2020, de 164 de euro pe locuitor pe an, la jumătate faţă de Slovacia şi Ungaria, iar sumele destinate educaţiei sunt prea mici, potrivit unui raport al Erste Bank. Analiza Erste se referă la şase state din Europa Centrală şi de Est, respectiv România, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia şi Croaţia. Fondurile europene totale alocate pentru cele şase ţări în programul de finanţare europeană pentru perioada 2014-2020 se ridică la 167,1 miliarde euro.   Polonia este câştigătorul clar al negocierilor, reuşind să obţină aproape jumătate din această sumă, respectiv 77,6 miliarde euro (44,6% din totalul pe regiune).   România poate accesa finanţare de 22,9 miliarde euro (13,8% din total), Cehia şi Ungaria câte 21,9 miliarde euro (13,2%, respectiv 13,1%), Slovacia 13,9 miliarde euro (8,4%), iar Croaţia 8,6 miliarde euro (5,1%).   În funcţie de fondurile europene disponibile pe cap de locuitor în perioada 2014-2020, România este cu mult în urma ţărilor vecine. Slovacia conduce detaşat din acest punct de vedere, cu 369 euro pe cap de locuitor pe an, urmată de Ungaria, cu 316 euro, Cehia, 299 euro, Croaţia, 289 euro, respectiv Polonia, cu 288 euro, faţă de 164 euro pe an în cazul României.   Potrivit estimărilor Fondului Monetar Internaţional (FMI), România a înregistrat în 2013 un Produs Intern Brut pe cap de locuitor de 8.630 de dolari, faţă de 18.868 dolari în cazul Cehiei, 17.929 dolari în Slovacia, 13.333 dolari în Polonia, 13.312 dolari în Croaţia, respectiv 13.171 dolari în Ungaria.   Totodată, România figurează în raportul Erste Bank cu cele mai reduse fonduri europene alocate pentru sectorul educaţiei, cercetării şi dezvoltării: mai puţin de 8% din finanţarea totală disponibilă pentru perioada 2014-2020. Situaţia este similară Ungariei, cu o alocare de sub 10%, faţă de 20% în Cehia, 15% în Polonia, respectiv 14,5% în Slovacia.   Analiştii Erste Bank notează că educaţia şi sănătatea sunt două domenii esenţiale care ar trebui să beneficieze de mai multe fonduri, având în vedere finanţarea foarte scăzută a acestor două sectoare.   „Serviciile medicale se află într-o stare critică, provocată de exodul personalului medical şi de lipsa echipamentelor din spitalele publice. În ceea ce priveşte educaţia, închiderea unui număr tot mai mare de şcoli primare din zonele rurale duce la creşterea ratei abandonului şcolar. Principalele priorităţi ar trebui să fie finanţarea mai ridicată şi mai eficientă a sectorului medical şi educaţional, dat fiind că România trebuie să majoreze procentul cheltuielilor alocate pentru cercetare şi dezvoltare de la 0,5% din PIB în 2012 la 2% din PIB până în 2020“, se arată într-un comunicat transmis marţi de Erste.   România a înregistrat totodată cea mai scăzută rată de utilizare a fondurilor europene în perioada 2007-2013, când a avut la dispoziţie 19,2 miliarde euro prin politica de coeziune.   Dintre cele şase state studiate, numai Polonia a reuşit să utilizeze peste două treimi din fondurile UE 2007-2013, cu un procentaj de 67,9%, urmată de Ungaria (59,3%), Slovacia (52,6%) şi Cehia (51,1%), în timp ce România a rămas în urmă, cu o rată de 37,8%.   Analiştii Erste consideră că birocraţia excesivă reprezintă principalul obstacol care împiedică îmbunătăţirea ratelor de absorbţie a fondurilor europene pentru statele din regiune.   Deşi statele cele mai sărace ale UE ar trebui să fie principalii beneficiari ai fondurilor structurale şi de investiţii, sumele alocate pentru România şi Bulgaria, cele mai slab dezvoltate economii din UE, sunt „mai mici decât ar fi trebuit“, se mai arată în raport.

Sursa: Adevarul.ro

Noi oportunităţi de finanţare pentru infrastructura educaţională prin ADR Sud Muntenia

La peste 24 de milioane de euro se ridică valoarea fondurilor nerambursabile alocate de Agenţia de Dezvoltare Sud Muntenia pentru infrastructura educaţională. De miercuri, 12 martie, se redeschide sesiunea de depunere a proiectelor pentru dezvoltarea infrastructurii de învăţământ în cadrul Programului Operaţional Regional 2007 – 2013, Axa prioritară 3 „Îmbunătăţirea infrastructurii sociale”, Domeniul major de intervenţie 3.4 „Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă”. „Cererile de proiecte pot fi depuse în intervalul 12 martie – 16 aprilie. Alocarea financiară aferentă prezentului apel de proiecte este de 150 milioane de euro cofinanţare din Fondul European pentru Dezvoltare Regională, din care regiunii Sud Muntenia îi sunt destinate fonduri nerambursabile în valoare de 24,62 milioane de euro”, au anunţat reprezentanţii ADR Sud Muntenia.

Sursa: Adevarul.ro

Care este legătura dintre educaţie şi energie: numai statele cu populaţii foarte educate ajung să se dezvolte şi să investească peste hotare

România se află în spatele Poloniei, Cehiei sau Ungariei din punct de vedere economic, deoarece acum nu alocă decât 3,2% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru educaţie, în urma statelor din Europa, ceea ce ne va menţine în continuare în spatele acestora, a declarat antreprenorul Bogdan Enoiu, proprietarul McCann Erickson, în cadrul unui forum energetic organizat de către revista Forbes. „În testele PISA, asiaticii sunt în primele patru ţări din lume. Polonia, Ungaria şi Cehia au un scor care le plasează în primele 20. România e pe locul 47, alături de Bulgaria. În perioada lui Ceauşescu, fiecare oraş din România avea un liceu de elită care se putea concura de la egal la egal cu liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti, şi nici măcar atunci nu am ajuns să ne apropiem de ei la Produsul Intern Brut (PIB)”, a afirmat Enoiu.   El a făcut această referire pornind de la întrebarea de ce grupul CEZ a ajuns să cumpere filiale de distribuţie a energiei electrice în România şi nu a cumpărat Electrica în Cehia. „Astfel, abia în 2020 poate Electrică să ajungă să se dezvolte şi să se extindă în străinătate”, a conchis el. Enoiu este şi investitor în sectorul energetic, având un parc fotovoltaic.   România, fără strategie clară   La rândul sau, Victor Vaida – consilier pe probleme de energie în cadrul InterAgro – a afirmat că România nu are o strategie energetică clară pentru perioada până în 2020. „Pe lângă, reducerea emisiilor, creşterea ponderii energiilor regenerabile şi securitatea alimentării, cel mai important este preţul energiei electrice la consumatorii finali, deoarece acesta îi poate afecta competitivitatea. Energia poate creşte economia sau o poate să o bage în criză”, a afirmat Vaida.   El a mai spus că România trebuie să îşi pună problema şi cu privire la obiectivele pentru anii 2030 şi 2050, în condiţiile în care şi Uniunea Europeană (UE) deja pregăteşte noi ţinte. Vaida a mai afirmat că UE nu este pregătită pentru o piaţă integrată europeană de energie. „Eficientă energetică este redusă, este o problema foarte mare în toate sectoarele economiei”, a mai apreciat el.

Sursa: Adevarul.ro

Ministrul Pricopie e adeptul mobilizării elevilor și nu al modificării programei de învățământ

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat marţi că rezultatele slabe obţinute de elevi la simulare nu trebuie să ducă la sărăcirea programei, ci la mobilizarea elevilor. Remus Pricopie a spus că deşi şapte din zece elevi au obţinut note sub 5 la simularea evaluării naţionale, nu trebuie să fie luate decizii pripite. „Nu iei o decizie peste noapte, după rezultatele la simulare”, a adăugat ministrul Educaţiei. Întrebat dacă ia în calcul reducerea programei şcolare, Pricopie a spus că rezultatele slabe obţinute de elevi nu trebuie să ducă la „sărăcirea programei şcolare, ci la mobilizarea elevilor”. „Acesta este rolul simulărilor, să arate nivelul de pregătire şi să determine elevii să muncească mai mult”, a precizat Remus Pricopie. Ministrul Educaţiei a mai spus că a avut o videoconferinţă cu toţi inspectorii şcolari şi că i-a rugat să înceapă discuţiile cu directorii de şcoli. Remus Pricopie declara, săptămâna trecută, că este nemulţumit de rezultatele de la simularea evaluării la clasa a VIII-a, pentru că subiectele se puteau rezolva uşor, dacă elevii s-ar fi pregătit. „Eu sunt optimist, chiar dacă sunt nemulţumit de rezultatele acestei simulări, o să vedem şi la bacalaureat ce se întâmplă (…) Cred că vom reuşi să remediem. Sigur, nu mă aştept la un rezultat spectaculos în vară, dar important este ca încet, gradual, să ajungem la rezultate mai bune”, a precizat Pricopie. Doar 48,8 la sută dintre elevii de clasa VIII-a prezenţi la simularea evaluării naţionale au obţinut medii peste 5, respectiv 66,95 la sută la Limba română şi 30,4 la sută la Matematică, Ministerul Educaţiei recomandând efectuarea unor ore de pregătire. Din totalul celor 187.886 de elevi înscrişi, 177.946 (94,7 la sută) au participat şi la proba de Limba română şi la cea de Matematică. Dintre aceştia, 86.893 (48,8 la sută) au obţinut medii peste 5. La proba de Limba română, 119.963 (66,95 la sută) de elevi au obţinut note peste 5, în timp ce la Matematică au fost 54.465 (30,4 la sută) cu note de promovare. Prezenţa la proba de Limba maternă a fost de 94,5 la sută, iar 7.912 (76 la sută) elevi au obţinut note peste 5. Cea mai ridicată participare a elevilor la simularea naţională pentru clasa a VIII-a s-a înregistrat în judeţul Neamţ – 98,18%, iar cea mai scăzută în judeţul Dolj – 89,04%. Cea mai mare pondere a elevilor care au obţinut medii peste 5 a fost înregistrată în municipiul Bucureşti – 64,21 la sută, urmat de judeţul Brăila – 60,42 la sută şi judeţul Cluj 59,18 la sută. Cele mai slabe rezultate s-au înregistrat în Călăraşi – 34,18 la sută, Caraş-Severin – 36,28 la sută şi Tulcea – 37,95 la sută.

Sursa: Curentul.ro

Remus Pricopie: Notele mici obtinute de elevi la simulare nu trebuie sa duca la saracirea programei

Rezultatele slabe obtinute de elevi la simularea Evaluarii Nationale nu trebuie sa duca la „saracirea programei scolare, ci la mobilizarea elevilor”, a declarat marti ministrul Educatiei Nationale, Remus Pricopie. Potrivit ministrului, „acesta este rolul simularilor, sa arate nivelul de pregatire si sa determine elevii sa munceasca mai mult”, relateaza Mediafax.

„Nu iei o decizie peste noapte, dupa rezultatele la simulare”, desi sapte din zece elevi au obtinut note sub 5 la simularea evaluarii nationale, a declarat ministrul Educatiei. Oficialul a sustinut ca in cadrul unei videoconferinte cu toti inspectorii scolari i-a rugat pe acestia sa inceapa discutiile cu directorii de scoli.

In urma cu o saptamana, ministrul Remus Pricopie isi manifesta nemultumirea fata de rezultatele de la simularea evaluarii la clasa a VIII-a. „Eu sunt optimist, chiar daca sunt nemultumit de rezultatele acestei simulari, o sa vedem si la bacalaureat ce se intampla (…) Cred ca vom reusi sa remediem. Sigur, nu ma astept la un rezultat spectaculos in vara, dar important este ca incet, gradual, sa ajungem la rezultate mai bune”, a declarat Pricopie.

Amintim ca doar 48,8% dintre elevii de clasa a VIII-a au luat note peste 5 la simularea examenelor de Evaluare Nationala 2014. Defalcat pe materii, au „promovat” simularea 66,95% dintre elevii prezenti la Limba romana si doar 30,4% la Matematica. 94,7% dintre elevii inscrisi au participat la toate probele simularii.

Notele „indica un nivel scazut de pregatire a elevilor, in conditiile in care subiectele au fost concepute pentru un nivel mediu, tipic oricarei evaluare de masa”, preciza Ministerul Educatiei Nationale la momentul anuntarii rezultatelor.   Rezultatele simularilor vin in contextul in care la examenul de Evaluare Nationala de anul trecut, 75,89% dintre absolventii de gimnaziu au luat note peste 5. Numerosi profesori si parinti au spus atunci ca subiectele au fost foarte usoare in comparatie cu alti ani.   Pe judete, cele mai mari procente de note peste 5 s-au inregistrat in: • municipiul Bucuresti: 64,21% • judetul Braila: 60,42% • judetul Cluj: 59,18% • Prezenta elevilor la examene a fost in aceste judete de peste 95%  Cele mai slabe rezultate s-au inregistrat in: • Calarasi: 34,18% • Caras-Severin: 36,28% • Tulcea: 37,95% • Si in aceste judete, prezenta a fost de aproximativ 90% Amintim ca acesta este primul an in care simularea Evaluarii Nationale s-a facut la nivel national, cu aceleasi subiecte pentru toate scolile. Scopul acestor testari la nivel national este „familiarizarea elevilor cu rigorile unei evaluari nationale, respectiv a unui examen de bacalaureat national si cu scopul de a optimiza rezultatele obtinute de catre elevii din invatamantul preuniversitar la finalul studiilor gimnaziale/liceale”, a explicat Ministerul Educatiei. Simularile examenelor din cadrul Evaluarii Nationale s-au desfasurat in perioada 18-20 februarie. Rezultatele obtinute de elevi la simularile nationale nu se contesta si nu se trec in catalog. Calendar Evaluarea Nationala 2014 13 iunie                  Incheierea cursurilor pentru clasa a VIII-a 16 – 18 iunie           Inscrierea la Evaluarea Nationala 23 iunie                  Limba si literatura romana – proba scrisa 24 iunie                  Limba si literatura materna – proba scrisa 25 iunie                  Matematica – proba scrisa 27 iunie                  Afisarea rezultatelor (pana la ora 16:00) 27 iunie                  Depunerea contestatiilor (orele 16:00 – 20:00) 28 iunie – 30 iunie  Rezolvarea contestatiilor 1 iulie                     Afisarea rezultatelor finale dupa contestatii

Sursa: Hotnews.ro

Ministrul Educatiei: Cererile de schimbare a domiciliului au crescut, nu stim daca au legatura cu clasa pregatitoare

Evidenta populatiei a anuntat o usoara crestere a cererilor de schimbare a domiciliului, a declarat ministrul Educatiei, Remus Pricopie. Acesta a precizat insa ca nu se stie aceste cereri au legatura cu inscrierea in clasa pregatitoare, scrie Mediafax. Potrivit oficialului, sunt scoli care au deja mai multe cereri de inscriere decat locuri disponibile, dar a declarat ca aceasta nu este o problema, amintind ca anul trecut au fost rezolvate 99,5% dintre solicitari.

„Fac apel la parinti si la cadrele didactice sa vedem mai intai care sunt solicitarile. Pana acum nu au fost probleme. Lucrurile se vor aseza”, a declarat Remus Pricopie, ministrul Educatiei, citat de Mediafax. Ministrul a explicat ca anul trecut au fost mai putine cereri de inscriere in clasa pregatitoare pentru ca au fost parinti care au optat ca cei mici sa intre direct in clasa I.

„Anul acesta, propunerea s-a facut in functie de ce a fost anul trecut, dar numarul se poate suplimenta. Nu vom avea probleme, in sensul ca nu vom avea copii care sa nu poata merge la clasa pregatitoare”, a mai spus Remus Pricopie. Ministrul a afirmat insa ca in acest an va fi o atentie mai mare pentru clasele cu peste 30 de copii.

Ministrul Educatiei a precizat ca in acest an inscrierile au inceput cu o luna mai devreme, pentru a nu se suprapune cu calendarul altor activitati si pentru a permite ca inscrierile la gradinita sa inceapa mai repede.

„Ne-am adresat Ministerului de Interne sa ii rugam sa se uite cu atentie la fiecare solicitare de schimbare de domiciliu, altfel noi nu putem sa interzicem schimbarea de domiciliu, este un drept al fiecarui cetatean. Noi am intrebat la evidenta populatiei, este o usoara crestere la numarul de solicitari, dar nu am de unde sa stiu daca toate aceste solicitari sunt determinate de inscrierea la clasa pregatitoare sau nu. O sa cerem aceste informatii ca numar total de vize solicitate, dar repet este greu de identificat cine a facut-o pentru acest motiv sau pentru alte motive”, a continuat Remus Pricopie, citat de Agerpres.

Pana astazi au fost inregistrate peste 150.000 de cereri de inscriere in clasa pregatitoare Pana marti, 11 martie, la ora 13:00, Ministerul Educatiei a centralizat 152.132 de cereri de inscriere in clasa pregatitoare. Dintre acestea: • 121.875 de cereri pentru copiii cu varsta de 6 ani, impliniti inainte de data de 1 septembrie 2014; • 30.257 de cereri pentru copiii cu varsta de 6 ani, impliniti incepand cu data de 1 septembrie 2014. Inscrierile in clasa pregatitoare au inceput pe 24 februarie si se vor incheia, in prima etapa, pe 14 martie. In cazul copiilor cu varsta pentru integrarea in clasa pregatitoare, cererile-tip se pot completa online sau la unitatea de invatamant la care se solicita inregistrarea copiilor. Validarea cererilor-tip se face zilnic, in intervalul orar 08:00 – 20:00 (luni-vineri), respectiv 08:00 – 13:00 (sambata).   In intervalul 21 – 22 martie, vor fi afisate, atat in scoli, cat si pe site-urile acestora si ale inspectoratelor scolare judetene/al municipiului Bucuresti, listele cu copiii inmatriculati, numarul locurilor ramase libere si lista copiilor neinscrisi dupa prima etapa.

A doua etapa de inscriere va avea loc in perioada 25 martie – 4 aprilie, iar pe 11 aprilie se vor afisa rezultatele finale. Intre 14 – 18 aprilie, inspectoratele scolare vor solutiona toate cazurile nerezolvate dupa finalizarea celei de-a doua etape de inscriere.

Pentru al treilea an la rand, si acum parintii isi pot inscrie copiii direct in clasa I. Inscrierile in clasa I au inceput tot pe 24 februarie, dar doar pentru familiile care doresc ca cei mici sa urmeze cursurile la scoala de circumscriptie. Inscriere in unitatile scolare din circumscriptia de care apartin acestia se face direct la sediul scolilor, in acelasi segment orar destinat si inscrierilor pentru clasa pregatitoare. Etapa se va incheia in data de 14 martie.

Pentru parintii care doresc inscrierea copiilor in clasa I in alte scoli decat cele de circumscriptie, Ministerul Educatiei Nationale a alocat perioada 25 martie – 4 aprilie. In data de 11 aprilie, la sediul fiecarei unitati de invatamant, vor fi afisate listele finale ale copiilor inscrisi in clasa I.

Sursa: Hotnews.ro

Profesori din Spania şi Polonia pentru liceenii români de la periferie

La Liceul Tehnologic „Dragomir Hurmuzescu” din Capitală, patru voluntari din ţări ale Uniuniii Europene predau cursuri de educaţie non-formală: îi învaţă pe elevii români exerciţii de creativitate şi limbi străine. Cei mai descurcăreţi elevi devin voluntari în alte ţări UE. Alexandru, Cliuţa, Mihaela, Viorel, Ra faela, Ramona. „Nu. Ridică-te! Nu ne-am aşezat bine. R e înainte de V”, spun mai multe voci deodată. Liceenii par concentraţi să nu greşească aşezarea pe scaunele puse în cerc. Bun! Acum că toată lumea stă unde trebuie începe lecţia. „Vă voi da o minge care va circula de la unul la altul. Simultan, fiecare trebuie să rostească un cuvând în engleză care să aibă legătură cu primul”, explică în engleză Agnieszka, 24 de ani,o poloneză venită în România pentru a participa la atelierele de educaţie non-formală cu liceeni din România. După ce exerciţiul ia sfârşit, locul polonezei este luat de Paco, un tânăr de 26 de ani venit din Spania. El le cere elevilor să-şi paseze mingea în timp ce numără în limba spaniolă. Unos, dos, tres… Mingea zboară cu viteză în timp ce elevii se străduiesc să nu greşească numărătoarea. Cei care nu prea sunt siguri de ei trag cu ochiul către tabla pe care stau înşirate în ordine numerele spanioleşti. Învaţă distrându-se Exerciţiile de engleză, spaniolă şi creativitate au loc într-una din sălile de curs de la Liceul Tehnologic „Dragomir Hurmuzescu” din Capitală. Parte dintre copii au părinţi plecaţi la muncă în Spania, alţii s-au înscris la ateliere de educaţie non-formală din curiozitate, pentru că au simţit că o limbă în plus învăţată le va deschide alte oportunităţi într-o lume tot mai globalizată. „Sunt clasa a XII-a la profilul economic. Vin a şasea oară la aceste cursuri şi mi se pare extraordinar să iei contact cu tineri din alte ţări, cu modul de viaţă şi cultura lor. Îmi place că sunt de naţionalităţi diferite, învăţăm diverse lucruri practice distrându-ne şi este o oportunitate grozavă de a învăţa spaniolă”, spune Alexandru. Şi lui Viorel, elev în clasa a XI-a, ce se întâmplă la curs i se pare interesant: „Nu m-am înscris de la început. Dar vin pentru că îmi place. E distractiv şi instructiv totodată”. O şansă pentru cei care nu merg la şcoli de elită Proiectul Knowledge Builders de la Liceul Tehnologic „Dragomir Hurmuzescu” din Capitală este dezvoltat în parteneriat cu Asociaţia Young Initiative şi finanţat de Comisia Europeană prin Programul Erasmus +. „Am ales acest liceu pentru a deschide oportunităţi şi pentru tinerii care nu urmează neapărat un liceu de elită”, explică Răzvan Sassu, şeful asociaţiei. Deşi recunoaşte că iniţial se îndoia de succesul acestei iniţiative, odată ajuns la şcoală a plecat de aici mai optimist decât a venit. „Îmi doresc o schimbare în mentalitatea elevilor mei. Vreau ca ei să cunoască tineri din alte ţări şi să înţeleagă că nu le sunt cu nimic inferiori şi că Europa este şi aici, în România”, rezumă speranţele ei Carmen Pânzaru, directoarea liceului. Ce oportunităţi s-ar putea deschide pentru liceenii români după participarea la astfel de ateliere? „Pot să ia parte şi ei la programele de voluntariat din alte ţări, pot participa la schimburile internaţionale de tineri. Cei mai activi şi mai implicaţi dintre ei vor fi selectaţi pentru aceste lucruri”, explică Răzvan Sassu. Atelierele de educaţie nonformală au început în ianuarie şi se vor termina în mai. Prin programul Erasmus +, finanţat din banii UE, România va beneficia, în 2014, de 50 de milioane de euro. „Vreau să cunoască tineri din alte ţări şi să înţeleagă cu nu le sunt cu nimic inferiori şi că Europa este şi aici, în România”, CARMEN PÂNZARU, directoarea liceului Esperanza: „Românii sunt agreabili, dar trişti” Profesorii tinerilor de la „Hurmuzescu” nu sunt cu mult mai în vârstă decât elevii lor şi au ales să vină în România pentru că li s-a părut o ţară exotică. Paulina, 23 de ani, şi Agnieszka, 24 de ani, sunt din Polonia. Prima este studentă la Filosofie în Cracovia, mărturişeşte că a preferat România, Italiei, iar cea de-a doua a revenit în ţara noastră tot ca voluntar. Paco, 26 de ani, unul dintre tinerii veniţi din Spania, se declară încântat de elevii săi şi spune că a simţit aici un gust intens pentru învăţătură. Esperanza, 24 de ani, (foto) este în România de circa cinci luni. De meserie, este profesoră de limbi străine: engleză şi franceză, pe lângă limba sa maternă spaniola. A predat şi în Franţa şi mărturiseste că, spre deosebire de francezi, elevii români sunt mai disciplinaţi şi mai agreabili, dar că a observat că românii sunt, în general, mai trişti decât spaniolii. „Cel puţin mie aşa mi se pare”, zâmbeşte tînăra.

Sursa: Evz.ro

EVZ CHIŞINĂU. Profesorilor le-a ajuns cuţitul la os

Ei ameninţă cu proteste, revendicând majorarea salariilor cu 50%. Dascălii au dat autorităţilor termenul până pe 2 aprilie pentru soluţionarea problemei salarizării din ramura învăţământului. Pe de altă parte, în unele raioane profesorii nici nu au abordat acest subiect: chiar dacă nu sunt mulţumiţi de salariile mici, nu au de gând să protesteze. Potrivit lui Dumitru Ivanov, preşedintele Consiliului General al Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei, la finele anului trecut, autorităţile au fost informate despre revendicări, dar nu a urmat nicio reacţie. Profesorii care vor să protesteze şi-au explicat iniţiativa prin faptul că niciun sistem de învăţământ nu va progresa atâta timp cât profesia de dascăl nu va fi bine plătită. „Nu vom merge la catedre, nici copiii nu vor merge la ore. De ce eu, ca profesor, trebuie să mă gândesc cu ce să-mi hrănesc copilul mâine”, a spus liderul sindicatului, Dumitru Ivanov. Totodată acesta a adăugat: „Din luna noiembrie 2013, am înaintat guvernării propuneri de majorare a salariilor în ramura învăţământului, dar până în prezent nu avem nicio reacţie. De aceea, vom încerca să mai purtăm negocieri cu Guvernul până pe 2 aprilie 2014. În cazul neacceptării revendicărilor noastre, Sindicatul Educaţiei şi Ştiinţei îşi rezervă dreptul la declanşarea acţiunilor de protest în masă, imediat după termenul fixat”. „Vom merge până la capăt” Unii profesori sunt de acord cu iniţiativa Consiliului General al Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei şi chiar au abordat acest subiect la şedinţele direcţiilor educaţie din raion. „Eu am participat şi la şedinţa sindicatului şi, ulterior, la şedinţa Direcţiei educaţie, am anunţat această propunere. Toţi au votat unanim ca să susţinem această decizie. Suntem hotărâţi să mergem până la capăt. La Hânceşti, salariul mediu al unui profesor este de 2.800 de lei”, spune Ana Cimpoieşu, preşedintele Consiliului raional Hânceşti al Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei. „Eu aş opta ca perioada protestelor să fie în luna iunie, când au loc examenele de bacalaureat. Nu toţi profesorii susţin însă decizia colegilor din sindicat”, a susţinut un învăţător de fizică din Glodeni. „Este doar un joc al sindicatelor” Pe de altă parte, alţi profesori, chiar dacă nu sunt mulţumiţi de salariile pe care le oferă statul, nu se gândesc la proteste. „La noi în raion este linişte. Noi nici nu am abordat acest subiect. Chiar dacă nu suntem mulţumiţi, această problemă nu se va rezolva prin proteste”, susţine Georghe Lisnic, şef-adjunct al Direcţiei Educaţie din raionul Drochia. „Noi nu avem de gând să protestăm. Este un joc al sindicatelor. Ei mai degrabă vor să amintească autorităţilor care este problema noastră, doar atât”, spune o profesoară din Chişinău. Se gândesc la pensionari În varianta prefinală a Codului educaţiei se prevede a oferi la pensionare o alocaţie de 6.750 de lei. Este vorba despre cadrele didactice din mediul rural şi din centrele raionale, care activează în aceeaşi instituţie de învăţământ pe o perioadă mai mare de 30 de ani, fără întrerupere. Banii vor fi alocaţi o dată pe an pentru compensarea cheltuielilor pentru energie termică şi electrică în localităţile în care au muncit, în condiţiile stabilite de Guvern. Potrivit calculelor preliminare, statul va cheltui anual pentru alocaţiile respective 21,9 milioane de lei, dacă în fiecare an se vor pensiona 10% din cadrele didactice. Varianta prefinală a Codului Educaţiei prevede, de asemenea, facilităţi pentru tinerii specialişti care vor alege să muncească în mediul rural, fiind repartizaţi de Ministerul Educaţiei. Aceste facilităţi ţin de programul de lucru prescurtat în primii trei ani de activitate, dreptul la salariu de debut în activitatea didactică, egal cu salariul mediu pe economie. Tinerii specialişti vor avea dreptul la concediu cu o durată de 62 de zile calendaristice şi la compensaţii anuale pentru procurarea materialelor didactice etc. Pentru perioada de „înnoire” a corpului didactic în instituţiile de învăţământ general şi pentru măsurile de susţinere a tinerilor specialişti, va fi nevoie estimativ de 61 de milioane de lei anual.  Indemnizaţii pentru tineri specialişti În prezent, tinerii specialişti repartizaţi de către Ministerul Educaţiei în localităţile rurale beneficiază de o indemnizaţie unică de 30.000 de lei, bani oferiţi în rate, pe perioada a trei ani, precum şi de compensarea cheltuielilor pentru chirie şi energie electrică.

Sursa: Evz.ro

Copil de 4 ani, fript pe soba de la grădiniţă

Un copil din comuna vasluiană Puieşti a ajuns la Spitalul „Sfânta Maria” din Iaşi cu arsuri de gradul II pe corp. Mama lui a fost cea care a anunţat Ambulanţa. Din declaraţiile inspectorului general şcolar Vaslui, Gabriela Plăcintă, se pare că micuţul s-ar fi apropiat de sobă şi pentru că purta haine sintetice, acestea s-au topit şi i-au produs arsuri pe coapsă. La momentul incidentului, educatoarea era în clasă, la fel şi una dintre mămici. Surprinzător este că mama copilului a fost cea care a sunat la 112. Inspectoratul a deschis o anchetă pentru a stabili dacă educatoarea a fost neglijentă.

Sursa: Evz.ro

CODUL ETIC DIN EDUCAŢIE dezbătut la Gândul LIVE, în această seară, de la ora 20.00

Fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu şi Elvira Gheorghiţă, jurnalist Mediafax, sunt invitaţii emisiunii Gândul LIVE din această seară. Discuţia se va concentra pe subiectul Codului Etic din Educaţie şi, totodată, pe marginea platformei de dezbatere publică lansată de Mediafax.ro. Mediafax.ro a lansat, luni, o platformă de dezbatere în care cititorii sunt invitaţi să se pronunţe asupra prevederilor propuse în proiectul de Cod Etic din Educaţie, principalele teme fiind legate de comportamentul profesorilor faţă de elevi, precum şi de combaterea corupţiei din şcoli. Pe această platformă sunt supuse dezbaterii şi votului prevederi existente în proiectul elaborat de Ministerul Educaţiei care abordează teme diverse din activitatea cadrelor didactice precum responsabilitatea pe care acestea o au pentru siguranţa elevilor, comportamentul faţă de elevi, precum şi diferite aspecte privind combaterea corupţiei din şcoli. Cititorul poate accesa, la adresa www.mediafax.ro/dezbateri, fiecare prevedere ca să îşi prezinte acordul sau dezacordul, însoţit sau nu de argumente şi poate împărtăşi opinia prietenilor săi prin mai multe canale socia-media puse la dispoziţie. Gândul LIVE găzduieşte în această seară, de la ora 20:00, o discuţie pe marginea proiectului de Cod Etic din Educaţie, la care participă Daniel Funeriu, fost ministru al Educaţiei şi jurnalistul Mediafax Elvira Gheorghiţă.

Sursa: Gandul.info

Cum mi-am cumpărat o viză de flotant ca să-mi înscriu copilul la clasa pregătitoare. CALVARUL PRIN CARE TREC PĂRINŢII pentru a-şi da copilul la o şcoală mai bună. ANCHETĂ GÂNDUL

Înscrierea copiilor la o şcoală bună este o adevărată provocare pentru părinţi, care sunt obligaţi să se mute în acte în casele rudelor, prietenilor sau chiar ale unor necunoscuţi, în condiţiile în care cel mai important criteriu luat în calcul de unităţile de învăţământ este domiciliul în circumscripţie. Uneori, părinţii disperaţi, apelează la internet şi la „binevoitorii” care s-au gândit să facă o afacere din „vânzarea” adresei. Pentru a fi siguri că îşi vor înscrie copiii la şcoli mai bune, părinţii sunt dispuşi să-şi cumpere vize de flotat ca să dovedească faptul că locuiesc în circumscripţia unităţii de învăţământ pe care şi-o doresc şi care de multe ori nu este în zona în care au domiciliul. Potrivit metodologiei de înscriere în învăţământul primar, copiii care stau în vecinătatea şcolii au prioritate, iar concurenţa la şcolile bine cotate este foarte mare. Fenomenul există, dovadă fiind inflaţia cererilor de schimbări de domiciliu din ultimii ani, în această perioadă a anului, iar dorinţa părinţilor de a încerca să le ofere copiilor o educaţie cât mai bună, este de înţeles. Şi, din cauza unor reglementări din educaţie înguste şi restrictive, părinţii trec printr-un adevărat calvar doar pentru a-şi înscrie copilul la şcoala pe care o aleg ei.   Gândul a încercat să cumpere vize de flotant de pe site-urile de anunţuri, preţurile solicitate fiind între 80 şi 150 de euro.  Cum se obţine cel mai uşor o viză de flotant Primul lucru pe care îl fac părinţii care vor să-şi dea copilul la o şcoală ce nu se află în vecinătatea locuinţei lor, este să caute rude sau prieteni care locuiesc în circumscripţia şcolii pe care o consideră potrivită, şi care să „îi mute” în casa lor. „Eu am înscris fetiţa la Şcoala nr. 11 „Ion Heliade Rădulescu”. Deocamdată online. Urmeazvă să mă duc să duc actele zilele următoare, după ce îmi iese şi viza de flotant. Stăm în Sectorul 3, dar am preferat să schimb domiciliul să fiu sigură că este îndeplinit un criteriu pentru înscriere, care spune că au prioritate copiii cu domiciliu în circumscripţie. Norocul nostru este că avem nişte prieteni care stau la o stradă de şcoală. Ne-am interesat şi şcoala  Nr.11 asta este una dintre cele mai bune”, a spus a declarat o mămică care a dorit să rămână anonimă. Cât costă o viză de flotant Părinţii care nu găsesc însă pe nimeni cunoscut care să locuiască în apropierea şcolii, apelează la site-urile de anunţuri şi cumpără practic o viză de flotant.   Şcoala nr.150 din Cartierul Cotroceni, Şcoala nr.70 din Piaţa Alba Iulia sau Şcoala nr 74 Ienăchiţă Văcărescu din Sectorul 4 al Capitalei sunt câteva dintre şcolile pentru care există oferte pentru viza de flotant. Preţurile variază între 80 de euro şi 150 de euro. Gândul i-a contactat pe unii dintre proprietarii care au pus anunţuri pe internet şi a încercat să cumpere o viză de flotant. „Vă trebuie copie după certificatul de naştere al copilului şi un timbru fiscal de la Poştă. Dacă vreţi eu pot şi astăzi, că durează câteva zile”, ne spune domnul Octavian, propietarul unui apartament din Cotroceni, care, iniţial, a cerut 150 de euro pentru viză. Este dispus însă să negocieze. „Vedem”, spune acesta întrebat dacă este dispus să mai lase la preţ.  „Fenomenul este cunoscut de toată lumea din ce am văzut. Chiar de la şcoală îndeamnă părinţii spre varianta asta”, mai spune bărbatul, care precizează că  banii se pot da şi in rate, o parte acum, şi o parte când îţi iei viza.  Pentru că nu a obţinut un răspuns ferm din partea noastră, domnul Octavian a revenit cu un telefon după câteva minute cu o ofertă mai bună: 100 de euro pentru o viză de un an. Pentru o viză de flotant necesară pentru a merge la Şcoala Ienăchiţă Văcărescu, oferta pentru care gândul a sunat nu mai era de actualitate. „Îmi pare rău, oferta nu mai este valabilă. Am luat deja o persoană cu un copil în spaţiu”. Un alt proprietar dornic să ia în spaţiu pentru înscrierea la şcoală stă în Piaţa Alba Iulia. Ideea de a lua în spaţiu i-a venit de la un prieten care şi-a schimbat domiciliul pentru a-şi înscrie copilul la Liceul Jean Monet. „Aşa se procedează. Şi secretariatul de la şcoală la fel recomandă. Şi  la poliţie se ştie de practica asta”, a spus domnul Cosmin, care ia în spaţiu părinţii care fac înscrieri pentru Şcoala nr. 70 din apropiere de Piaţa Alba Iulia. Costul pentru o viză de flotant pentru un an de zile costă 350 de lei. „Vă fac pentru un an de zile. Mai mult de un an de zile nu pot să vă fac. Vă iau 350 de lei, cam aşa este preţul,  până în 100 de euro”, a declarat domnul Cosmin. Inspector şcolar: „Nu avem competenţe pe domiciliu sau pe flotant” Inspectorii şcolari spun că, în metodologie, nu este specificat tipul de domiciliu – stabil sau provizoriu (cu viză de flotant) – pe care părinţii trebuie să-l aibă ca să-şi înscrie copilul la şcoală, motiv pentru care şcolile sunt practic obligate să-şi primească pe toţi cei care demonstrează că stau în circumscripţia şcolară respectivă.  „Nu avem competenţe pe domiciliu sau pe flotant. Este problema Poliţiei. Eu dacă aş fi poliţist sub acoperire, aş cerceta cazul. Însă nu este problema noastră buletinul ca viză de flotant sau domiciliu. La noi în Bucureşti nu se întâmplă aşa ceva. Toate lucrurile sunt bune şi normale”, a mai spus Banu. Într-adevăr, la şcoli, cadrele didactice care primesc dosarele de înscriere nu ţin cont de faptul că părinţii au domiciliul stabil sau provizoriu în circumscripţie. „Noi primim copie după buletin, nu contează că e viza de flotant sau domiciliu (stabil -nr.)”, a declarat gândul secretara de la Şcoala nr. 70 din Piaţa Alba Iulia. Numărul de cerereri pentru viza de flotant a crescut Direcţia de Evidenţă a Populaţiei din Capitală arată că numărul de vize de flotant a crescut uşor în luna februarie, comparativ cu ianuarie. „S-a sesizat o creştere a numărului de cereri de viză de flotant de la începutul lunii februarie, dar nu s-a terminat încă luna. În ianuarie nu este nicio creştere. Însă, noi pur şi simplu facem viza de flotant dacă aceasta este solicitată”, explică Cristian Brânză, şef relaţii publice de la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei de la Bucureşti. Calendarul înscrierii în clasa pregătitoare şi clasa I Aproape 190.000 de copii trebuie să se înscrie începând cu 24 februarie în clasa pregătitoare sau, după caz, în clasa întâi. Potrivit metodologiei, părinţii pot completa şi depune online sau la unitatea de învăţământ în perioada 24 februarie – 14 martie cererile de înscriere a copiilor lor pentru anul şcolar 2014-2015. Şi în acest an cel mai important criteriu pentru înscrierea la şcoală rămâne domiciliul, ceea ce înseamnă că au prioritate copiii care locuiesc în circumscripţia şcolii respective. Conform criteriilor generale stabilite de Ministerul Educatiei, prioritate au şi în acest an copiii cu un grad de handicap, orfanii şi cei care mai au fraţi în şcoala respectivă. Copiii care împlinesc 6 ani până la 31 august 2014 vor fi înscrişi obligatoriu în clasa pregătitoare. La fel şi cei care împlinesc 6 ani între 1 septembrie şi 31 decembrie 2014, dacă dezvoltarea lor este corespunzătoare. Înscrierea se va desfăşura în 2 etape, între 24 februarie şi 14 martie şi 25 martie-4 aprilie. PRIMA ETAPĂ de ÎNSCRIERE CLASA PREGĂTITOARE 2014 – 19 – 28 februarie 2014 –  În fiecare şcoală cu clase pregătitoare se va organiza ziua porţilor deschise, zi în care părinţii pot vizita şcolile şi pot discuta cu profesorii care le vor răspunde la întrebările despre şcoală. – 17 – 28 februarie 2014 – Organizarea în grîdiniţe a întâlnirilor pentru informarea şi consilierea părinţilor copiilor din grădiniţa care vor fi cuprinşi, în anul şcolar 2014-2015, în învăţământul primar. – 18 februarie – 12 martie 2014 – Evaluarea nivelului de dezvoltare psihosomatică a copiilor – 18 februarie – 13 martie 2014 – Comunicarea rezultatului evaluării dezvoltării psihosomatice a copilului, în scris, părintelui care a solicitat evaluarea. – 21 – 22 martie 2014-  Afişarea în şcoli şi pe site-ul inspectoratului şcolar şi al şcolilor a candidaţilor înmatriculaţi, a numărului de locuri rămase libere şi a listei copiilor neînscrişi după prima etapă. A DOUA ETAPĂ DE ÎNSCRIERE 2014 la CLASA PREGĂTITOARE – 24 martie 2014 – Fiecare şcoală va afişa la sediul propriu şi pe site-ul inspectoratului procedura specifică de repartizare a copiilor pe locurile disponibile. – 25 martie – 4 aprilie 2014 – Părinţii ai căror copii nu au fost cuprinşi în nicio şcoală sau n-au participat la înscriere în prima etapă vor depune cererea-tip de înscriere la secretariatul şcolii. – 11 aprilie 2014- Afişarea la fiecare şcoală a listelor finale ale copiilor înscrişi în clasa pregatitoare. – 14 -18 aprilie 2014 – Centralizarea şi soluţionarea de către inspectoratul şcolar a cererilor părinţilor copiilor care nu au fost încă înscrişi la vreo unitate de învăţământ. Tot în acest interval are loc soluţionarea de către inspectoratul şcolar a oricărei alte situaţii referitoare la înscrierea în învăţământul primar, având în vedere, cu prioritate, interesul educaţional al copilului. CALENDAR ÎNSCRIERE 2014 în CLASA ÎNTÂI La fel ca şi anul trecut, copiii de 7 ani împliniţi până la 31 august 2014 care nu au urmat clasa pregătitoare anul trecut pot fi înscrişi  direct in clasa I. Calendarul ÎNSCRIERE 2014 în CLASA ÎNTÂI a copiilor de 7 ani care are loc după cum urmează: – 24 februarie – 14 martie 2014 – Depunerea fişelor de înscriere de către părinţii care solicită înscrierea copilului la şcoala de circumscripţie. – 17 – 21 martie 201 – Şcolile vor soluţiona cererile de înscriere depuse de către părinţii care solicită înscrierea copiilor la şcoala de circumscripţie. – 7 – 10 aprilie 2014 – Fiecare şcoală soluţionează  cererile de înscriere depuse de părinţii care solicită înscrierea în altă şcoală decât şcoala de circumscripţie. – 11 aprilie 2014 – Fiecare şcoală afişează  listelor finale ale copiilor înscrişi în clasa I.

Sursa: Gandul.info

De ce ar trebui legalizat fondul clasei

Într-un stat normal, educaţia şi sănătatea ar trebuie să fie principalele domenii în care să se investească. Această propoziţie a devenit demult un clişeu în România, iar autorităţile o tratează ca atare. Într-un stat normal, educaţia şi sănătatea ar trebui să fie principalele domenii în care să se investească. Această propoziţie a devenit demult un clişeu în România, iar autorităţile o tratează ca atare. An de an se cer mai mulţi bani pentru educaţie şi se primesc tot mai puţini, pentru că, întotdeauna, se găseşte ceva mai important. Un nou început de an şcolar este o nouă bătaie de cap pentru mulţi părinţi. Ghiozdan, rechizite sau îmbrăcăminte sunt lucrurile obligatorii pe care trebuie să le asigure fiecărui copil atunci când îl trimite la şcoală.

Sursa: Gandul.info

ŞPAGA DE FIŢE A LUI BLÂNDU readuce în discuţie o problemă de sistem: ar trebui scos la lumină şi LEGALIZAT fondul clasei?

Cazul învăţătoarei Dana Blându de la şcoala nr.10 Maria Rosetti din Bucureşti, cercetată penal pentru că a cerut părinţilor mai mulţi bani pentru cadourile de Crăciun, este un bun prilej pentru a readuce în discuţie nevoia legalizării plăţilor pe care părinţii le fac acum în mod informal, pentru bunul mers al lucrurilor în şcoli, în condiţiile unui sistem de învăţământ subfinanţat. Cazul învăţătoarei Dana Blându de la şcoala nr.10 Maria Rosetti din Bucureşti, cercetată penal pentru că a cerut părinţilor mai mulţi bani pentru cadourile de Crăciun, este un bun prilej pentru a readuce în discuţie nevoia legalizării plăţilor pe care părinţii le fac acum în mod informal, pentru bunul mers al lucrurilor în şcoli, în condiţiile unui sistem de învăţământ subfinanţat. În toamna anului trecut, gândul demara campania ŞCOALĂ NOUĂ prin care îşi propunea să determine autorităţile să ia măsurile necesare pentru ca aşa-numitul fond al clasei sau al şcolii să fie legalizat. Aceasta era soluţia noastră pentru a elimina situaţii de genul celei întâlnite la şcoala Maria Rosetti din Bucureşti, unde învăţătoarea Maria Blându nu numai că le-a cerut părinţilor să strângă bani, dar le impunea şi sumele necesare pentru cumpărarea unor cadouri substanţiale pentru cadrele didactice şi personalul auxiliar cu ocazia Sărbătorilor. Astăzi reluăm apelul nostru către minister şi autorităţile abilitate pentru a crea cadrul necesar legal astfel încât cheltuirea banilor pe care părinţii îi dau la şcoală să fie transparentă, iar situaţii precum aceea de la şcoala 10 să nu se mai repete.  Potrivit calculelor gândul, numai din aşa-zisul fond al clasei şi al şcolii în sistemul de învăţământ intră aproximativ 70 de milioane de euro anual, în condiţiile în care în preuniversitar sunt circa 3 milioane de elevi şi fiecare contribuie cu cel puţin 100 de lei (300.000.000 de lei). Aceşti bani se cheltuiesc nu doar pentru banalele consumabile (hârtie igenică, săpun, detergent, coli, dosare, markere, cretă, burete, toner pentru imprimantă), dar şi pentru renovarea şi dotarea claselor cu table, bănci, videoproiectoare, calculatoare, parchet, dulapuri sau cuiere. Din acest calcul am exclus banii pe care părinţii îi dau pentru cadourile cadrelor didactice şi nu numai pentru că sumele diferă foarte mult de la o şcoală la alta. Din înregistrarea făcută în clasa învăţătoarei Dana Blându de la şcoala nr.10, reiese că un buget de 5.000 lei pentru cadourile de Crăciun este insuficient, în condiţiile în care fiecare dintre cei 25 de copii din clasă a contribuit cu 200 de lei, iar învăţătoarea şi-a arătat nemulţumirea faţă de această sumă. La şcoala nr. 11 din Bucureşti, fiecare copil a contribuit cu 100 de euro, potrivit aceleaşi învăţătoare Blându care s-a grăbit să dea exemple şi de alte şcoli de „fiţe” pentru a-i convinge pe părinţii copiilor din clasă ei că trebuie să dea mai mulţi bani pentru cadourile de Crăciun. Soluţia gândul împotriva şpăgii mascate din sistemul de educaţie Finanţarea insuficientă a sistemului de învăţământ îi obligă pe cei mai mulţi părinţi să scoată bani din buzunar astfel încât copiii lor să aibă săpun şi hârtie igenică, tablă şi bănci, cuiere şi videoproiectoare atunci când merg la şcoală. Aceste contribuţii se fac acum în mod ilegal, în cazul în care asociaţia de părinţi de la nivelul fiecărei şcoli nu este constituită într-o organizaţie non-profit. Învăţătoarea sau profesorul le spune părinţilor de ce este nevoie, aceştia strâng banii, iar unul dintre părinţi este desemnat să meargă să cumpere cele necesare. De cele mai multe ori, cadrele didactice nu sunt implicate în niciun fel, dar existenţa unui aşa-zis fond al şcolii sau al clasei nereglementat poate reprezenta un paravan după care se ascund situaţii ca aceea întâlnită la şcoala 10 sau aceea de la Liceul Bolintineanu, din vara anului trecut. Ca dovadă, unul dintre părinţii copiilor din clasa învăţătoarei Blându susţinea că suma de 200 de lei fusese strânsă pentru a plăti o femeie de serviciu care să facă o curăţenie suplimentară în sala de clasă, informaţie dezminţită apoi chiar de avocata învăţătoarei. Tocmai de aceea, soluţia o poate reprezenta legalizarea aşa-zisului fond al clasei şi al şcolii. Mai exact, şcoala să poată deţine un cont bancar unde părinţii să vireze suma pe care o doresc, dacă doresc, şi pe care să îl administreze şcoala. În acest moment, şcolile au conturi deschise prin Trezorerie, în care pot face operaţiuni numai instituţiile publice. Pentru a deveni realitate, una dintre posibilităţi ar fi un amendament la actuala Lege a Educaţiei, nr.1 / 2011, prin care şcolile să aibă dreptul să deschidă conturi exclusiv pentru donaţii, în care să se depună legal banii pe care părinţii îi dau acum către unităţile de învăţământ preuniversitar la fondul clasei. În prezent acest lucru este imposibil pentru că şcoala este ordonator terţiar de credite, potrivit Legii Finanţelor Publice 500/2002 (Art 21(3)). Amendamentul trebuie urmat de o Hotărâre de Guvern care să reglementeze clar mecanismul de legalizare a fondului clasei, astfel încât părinţii să poată verifica că banii lor sunt cheltuiţi exclusiv în beneficiul copiilor lor. Modificări şi completări trebuie aduse şi Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ (nr.4925/2005) care în acest moment prevede posibilitatea ca părinţii să poată propună o sumă minimă prin care să contribuie la întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a clasei ori a unităţii de învăţământ (Articolul 48, alineatul (2)), dar nu face nicio referire la existenţa unui cont bancar care să fie administrat de un contabil, ceea ce face ca acum aceste iniţiative să se afle în afara zonei fiscalizate. Singura soluţie legală şi eficientă în acest moment este constituirea unui ONG al părinţilor, care are însă limitele sale. Sponsorizarea, o altă modalitate legală, nu a devenit o practică din cauza birocraţiei pe care o presupune.     Cum finanţează statul învăţământul În prezent, finanţarea sistemului de învăţământ urmează principiul potrivit căruia banii urmează elevul. Asta înseamnă că şcolile primesc bani în funcţie de numărul de elevi pe care îl au. Astfel, în fiecare an, se stabileşte un cost per elev în funcţie de mai multe criterii: nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu, limba de predare, mediul urban/rural şi alţi indicatori specifici de învăţământ. Pentru anul 2013, pentru un elev din învăţământul primar din mediul urban statul alocă 1.847 lei pe an, în timp ce pentru unul care învaţă în mediul rural, 2.200 de lei. În cazul ciclului gimnazial, un elev din mediul urban primeşte 2.420, iar unul din mediul rural, 2.783 de lei. Pentru un elev care urmează cursurile unui liceu teoretic, statul alocă 2.420 de lei indiferent de zonă în care învaţă, în timp ce pentru un elev care merge la un liceu tehnologic, militar sau pedagogic, 2.503 lei, potrivit Hotărârii 72/2013 privind aprobarea normelor metodologice pentru determinarea costului standard per elev. Banii sunt alocaţi prin intermediul autorităţilor locale, mai exact al primăriilor. Astfel, înainte de începerea anului şcolar, fiecare unitate de învăţământ comunică inspectoratului numărul de elevi pe care urmează să-l aibă, inspectoratul dă aviz şi comunică sistemului de finanţe publice. De aici banii ajung în contul primăriei şi, mai departe, în contul fiecărei şcoli. Pe lângă finanţarea de bază, Legea Educaţiei prevede şi o finanţare complementară (art.105), asigurată din bugetele locale pentru reparaţii capitale, consolidări, burse, transportul elevilor şi profesorilor etc, dar şi o finanţare suplimentară (art. 107) care se acordă ca sumă globală fixă din bugetul Educaţiei pentru premierea unităţilor de învăţământ preuniversitar cu rezultate deosebite. Numai că banii nu sunt suficienţi. Dacă imaginăm situaţia în care într-o clasă din ciclu primar sunt 25 de elevi, bugetul anual al acestei clase este, în medie, de 50.000 lei. Din aceşti bani, aproape o treime (14.500 de lei) o reprezintă numai salariul anual al învăţătoarei, calculat la o medie lunară de 1.200 lei, fără a lua în calcul plăţile către asigurările sociale care sunt plătite din aceeaşi bani. Dar elevii din ciclul primar au şi profesor de limbă străină, de religie şi de educaţie fizică. În plus, din acest buget trebuie plătite şi salariile personalului auxiliar, materiale şi servicii, precum şi întreţinerea curentă, potrivit articolului 104 din legea Educaţiei. Potrivit acestei simulări de calcul este evident că cea mai mare parte din suma alocată unui elev merge către plata salariilor cadrelor didactice şi a utilităţilor. În consecinţă, tot ce ţine de dotarea sălilor de clasă, de la hârtie igenică şi săpun, pănă la imprimantă şi proiector, se face pe cheltuiala părinţilor. Cum finanţează părinţii sistemul de învăţământ Învăţământul de stat este gratuit, potrivit Constituţiei. Însă părinţii care au copii la şcoală ştiu că lucrurile nu stau deloc aşa. De la rechizite, manuale şi auxiliare, la uniformă, fondul clasei şi miciile cadouri pentru învăţătoare şi profesori, părinţii care au un copil la şcoală cheltuie mimim 1.100 de lei anual, fără a lua în calcul serviciile de afterschool la care pot apela şi care urcă costurile anuale considerabil. Suma nu include nici banii pe care în special părinţii care au copii în ciclul primar îi plătesc pentru renovarea şi dotarea sălilor de clasă. O practică foarte răspândită, dar lipsită de un cadru legal.    Mare parte din cheltuielile necesare pentru a trimite un copil la şcoală este firesc să fie suportată de părinţi. Problema o reprezintă însă faptul că pe lângă rechizite, ghiozdan şi îmbrăcăminte, părinţii cheltuiesc sume considerabile pentru renovarea şi dotarea sălilor de clasă, pe manuale – care teoretic sunt gratuite -, auxiliare şi culegeri. În special părinţii care au copii în ciclul primar sunt puşi în situaţia de a contribui pentru dotarea sălii de clasă cu tablă, parchet, jaluzele, imprimantă, proiector, cuier, dulapuri. Uneori li se cere să suporte şi costurile zugrăvirii sălii de clasă. Cei mai mulţi părinţi, conştienţi de lipsurile din şcoli, nu refuză pentru că îşi doresc cele mai bune condiţii pentru copiii lor şi pentru asta „dau oricât”, aşa cum ei însuşi mărturisesc. Suma pe care părinţii o plătesc pentru crearea unor condiţii normale de învăţare pentru copiii lor este greu de estimat pentru că dotările de care este nevoie diferă de la caz la caz. Mai mult decât atât, în funcţie de situaţia materială a părinţilor, dotările considerate „obligatorii” diferă.    Părinţii copiilor din clasele gimnaziale scapă de problema dotărilor pentru că aceştia învaţă de obicei într-o sală de clasă renovată şi amenajată de părinţii copiilor din ciclul primar.  „În clasa I, ne-au cerut bani pentru dulapuri, astfel încât fiecare copil să aibă dulapul lui. Am dat. În clasa a V-a, copilul a fost mutat în altă clasă şi nu ştiu ce s-a întâmplat cu acele dulapuri”, povesteşte o mamă al cărei băiat învaţă la o şcoală din centrul Capitalei. Programa pentru ciclu primar presupune multe activităţi pentru desfăşurarea cărora în sala de clasă este nevoie de un proiector, calculator, imprimantă şi, implicit, de toner. „Noi am făcut rost de o sponsorizare şi nu a fost nevoie să cumpăram calculator şi imprimantă”, povesteşte mama unui băiat care învăţă la o şcoală din sectorul 6. „La fiecare şedinţă cu părinţii strângem bani să încărcăm tonerul”, spune un alt părinte. O altă mămică, al cărei băiat tocmai a început clasa pregătitoare, spune că învăţătoarea le-a cerut părinţilor să caute cea mai bună ofertă pentru o imprimantă şi unul dintre ei să meargă să o cumpere. „În clasa I, i-am cumpărat fetiţei bancă pentru că nu putea să stea pe cea din clasă. Era ruptă şi venea în fiecare zi cu hainele agăţate. Am preferat să îi cumpăr bancă împreună cu mama colegei ei decât să îi cumpăr haine săptămânal”, îşi aminteşte mama care a plătit 500 de lei pentru banca pe care fiica sa o va folosi până în clasa a IV-a. Şi exemplele pot continua. Suportând astfel de cheltuieli, sumele mai mici pe care le dau pentru hârtie igenică, săpun, coli de hârtie, cretă, burete, markere şi tot felul de consumabile li se par „derizorii”. Pentru aceste cheltuieli se strânge aşa-zisul fond al clasei care nu este obligatoriu, aşa cum spun cei mai mulţi dintre părinţi, şi pe care îl gestionează unul dintre părinţi. Suma variază în funcţie de şcoală, dar în medie se ridică la 50-60 de lei pe an. Pe lângă fondul clasei, părinţii dau bani şi pentru fondul şcolii (50 de lei pe an). Părinţii vorbesc cu uşurinţă despre ajutorul pe care îl dau şcolilor, dar se feresc să îşi decline identitatea sau să spună la ce şcoală învaţă copii lor, de teamă că aceştia ar avea de suferit. Acest lucru se întâmplă pentru că în acest moment nu există un cadru legal care să le permită părinţilor să contribuie la bunul mers al lucrurilor în şcoli. Părinţii vor să rămână în anonimat şi când vine vorba de cadourile pe care le dau în special învăţătoarelor, chiar dacă nu puţine sunt cazurile când miciile atenţii care demonstrează „bunul simţ” şi „recunoştinţa” părinţilor înseamnă un robot de bucătărie, o combină frigorifică sau bijuterii. Astfel, părinţii încearcă probabil să compenseze salariile mici din sistemul de învăţământ. Legalizarea aşa-zisului fond al clasei ar fi şi o măsură anti-fraudă, în condiţiile în care profesorii acuzaţi că au primit mită la examenul de bacalaureat de anul acesta au motivat că banii reprezentau de fapt fondul clasei sau al şcolii. ONG-ul, singura soluţie legală de a da bani la şcoală Părinţii care vor să contribuie în mod legal pentru îmbunătăţirea condiţiilor din şcoli o pot face dacă se asociază într-o organizaţie non-profit. Astfel, părinţii care doresc pot depune bani în contul acestei asociaţii, care are dreptul să cumpere legal lucrurile necesare şi să le doneze şcolii. Pentru că este un ONG poate organiza şi diverse activităţi care să genereze venituri, poate primi sponsori sau cele două procente din impozitul de venit. Neajunsurile acestui tip de organizare îl reprezintă faptul că este nevoie de implicarea unor părinţi care să ştie să gestioneze o organizaţie de acest tip, precum şi faptul că în cazul asociaţiaţilor deja constituite, unele primării percep chirii, în condiţiile în care clădirile şcolilor sunt proprietatea lor.  Cum s-a modificat sistemul de finanţare pentru învăţământul de stat Principiul finanţării în funcţie de elev a fost aplicat începând cu anul 2010, după ce ministrul Educaţiei de la acea vreme, Daniel Funeriu, a iniţiat o Hotărâre de Guvern în acest sens la finele lui 2009. Până atunci, finanţarea se făcea în funcţie de numărul şi tipul de posturi. În 2010, finanţarea per elev se reducea doar la plata cadrelelor didactice şi a personalului auxiliar. Unul dintre principalele efecte ale aplicării acestui sistem a fost implicarea învăţătorilor şi profesorilor în aducerea şi reţinerea copiilor la şcoală pentru că aceştia îşi primeau salariu în funcţie de numărul de elevi pe care îl aveau. Astfel, dacă în 2008-2009, 14.000 de copii abandonau şcoala între clasa I şi clasa a IV-a, în 2011-2012, numărul acestora a scăzut la 4.000, a explicat pentru gândul fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu. În 2011, prin legea Educaţiei (art.104), costul per elev s-a extins la toate cheltuielile, mai puţin construcţii noi şi transportul elevilor şi al profesorilor.

Sursa: Gandul.info

Cum se va strânge fondul clasei. Remus Pricopie: ”Şcolile vor avea un fel de ghid legislativ”

Premierul Victor Ponta i-a cerut ministrului Educaţiei să reglementeze fondul clasei din punct de vedere legislativ încă din 15 ianuarie, însă ministerul încă mai lucrează la acest proiect care trebuia să fie gata în două săptămâni. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat miercuri că inspectorii şcolari, profesorii şi părinţii vor avea în curând un ghid pentru strângerea fondului clasei, ghid întocmit pe baza legislaţiei actuale. ”Ceea ce am stabilit deocamdată la Ministerul Educaţiei este să facem un fel de ghid pe legislaţia actuală, pe care să-l transmitem inspectoratelor şi directorilor de şcoală care să ştie cum să accese, în condiţiile legii, acest tip de fonduri şi nu prin intermediul asociaţiei de părinţi. Problema cu fondul clasei are nevoie de o altă abordare legislativă într-un anumit sens. Am discutat cu ministrul Liviu Voinea de mai multe ori să creştem procentul din legea sponsorizării pe care o instituţie îl poate da unei şcoli. Dar deocamdată analizăm pentru că trebuie să vedem care ar fi impactul financiar la nivel de buget”, a spus Remus Pricopie. Ministrul Educaţiei a mai adăugat că în prezent fondul clasei ar trebui să se strângă prin asociaţia de părinţi. “Orice cetăţean sau instituţie publică sau privată sau organizaţie neguvernamentală are dreptul să ofere o anumită sumă de bani sau obiecte pentru diferite scopuri. Toate aceste lucruri însă trebuie să se facă la vedere. Adică, dacă într-o şcoală aduci un televizor, atunci trebuie să existe acte pentru acel televizor, de cine a fost donat, ce se întâmplă cu acel televizor. Dacă vorbim de bani, atunci noi am recomandat ca banii să nu intre în contul şcolii, sigur că se poate şi acest lucru, dar bine ar fi ca aceşti bani să nu intre în contul şcolii, ci să intre în contul asociaţiei de părinţi. Orice acţiune care nu trece prin documente contabile este o acţiune necorespunzătore. Ori, noi aici avem probleme, pentru că de multe ori chiar şi asociaţiile de părinţi strâng banii pur şi simplu din mână în mână, ori aşa ceva nu este permis’, a spus Pricopie. Problema fondului clasei a apărut după scandalul de la Şcoala 10 din Capitală, înainte de vacanţa de Crăciun. Pe 15 ianuarie, premierul Victor Ponta i-a cerut ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, să vină, în cel mult  două săptămâni, cu propuneri concrete pentru a reglementa fondul clasei. „Cu fondul clasei, vreau să avem nişte reglementări foarte clare. În două săptămâni să ne informaţi în Guvern ce măsuri luăm”, i-a Ponta lui Pricopie în şedinţa de Guvern din 15 ianuarie.

Sursa: Gandul.info

Copiii vor merge obligatoriu la grădiniţă de la 5 ani, din 2015

Părinţii vor fi obligaţi să-şi dea copiii la grădiniţă de la cinci ani, a declarat marţi Remus Pricopie, ministrul Educaţiei. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat că începând cu anul şcolar 2015-2016, părinţii vor fi obligaţi să-şi dea copiii la grădiniţă de la 5 ani, legea educaţiei urmând să fie modificată în acest sens. „Semnalele pe care le-am primit din sistem sunt foarte bune. Numai că am vrea să stabilim aceste lucruri pe următorii cinci ani, astfel încât pe parcursul celor patru-cinci ani, vârsta la care copilul să intre într-un sistem formal de educaţie să coboare către cinci ani, apoi către patru şi, de ce nu, către vârsta de trei ani”, a spus Pricopie, care a declarat că vârsta la care copilul va merge la grădiniţă va scădea pe măsură ce Ministerul Educaţiei va dispune de infrastrură.  ”Nu poţi însă să faci acest lucru  dacă nu eşti sigur că ai infrastructura asigurată. Pentru a coborî vârsta obligatorie la cinci ani nu este o problemă, pentru că în momentul de faţă 98-99% dintre copiii cu vârsta de 5-6 ani sunt deja la grădiniţă. Dacă ne ducem spre grupa mijlocie, asta înseamnă 4-5 ani, avem cu 86% dintre copii în grădiniţe”, a mai spus Pricopie.

Sursa: Gandul.info

Înjurături cu adresă directă

LA VIE EN MOV Cum era vorba aia, că prost nu e cine dă, prost e cine cere? Ba nu. Invers. Prost e cine dă, nu cine cere. Deci oricum aţi înţeles. E unul care cere şi unul care dă şi, de obicei, ăla care dă e mai prost ca ăla care cere. Prost e ăla care dă când vine unul şi-i cere. De exemplu fondul clasei. Vine doamna dirigintă sau, când n-are timp, soţul dumneaei, şi cere bani de la părinţi. Aşa, cam câte un milion pe cap de vită furajată, să fie acolo, că mereu se termină săpunul. A! Şi de aer condiţionat, că mereu se strică. “Cum, doamnă, se strică? Noi avem unul de şase ani şi nu s-a mai stricat”. “Da, dar noi suntem şcoală”. De obicei, părintele nu doar că e prost, dar are şi bun simţ. O combinaţie care-l recomandă drept un slab negociator. E cel mai prost. E cel mai prost din curtea şcolii.

Dacă aşa spune doamna dirigintă, atunci aşa e, fără doar şi poate, şi ce spune doamna dirigintă e logic. Aia e! A! Şi de un retroproiector care cică e cam nouă milioane, nu mai ştiu sigur, să aibă copiii acces la educaţie de calitate. Chestia e că fiecare generaţie de părinţi vine şi dă bani pentru astea, pentru că orice părinte vrea ză best pentru copilul lui. Da’ unde s-or duce vechile aparate de aer condiţionat? Sau vechile retroproiectoare, care, se vede treaba, se mănâncă pe pâine. Mamele lor de retroproiectoare!

Şi femeia de serviciu care nu se ştie foarte clar ce face, e plătită tot din fondul şcolii. Cel puţin teoretic, pentru că nimeni nu i-a văzut fluturaşul (sic!). Fâl, fâl. Toaletele sunt mizerabile. Mulţi părinţi nu-şi lasă copiii să bea apă ca să nu fie nevoiţi să se ducă să facă pipi la toaletele alea infecte, de-ţi mai vine şi cu vreo boală pe-acasă. Deci şi femeia de serviciu se plăteşte tot din fondul clasei, tot de căre părinţi.

A! Şi pentru ca totul să fie legal, la vedere, să se vadă că nu e nimic de ascuns, toate şedinţele cu părinţii sunt înregistrate cu un reportofon de către doamna dirigintă. Ca să fie mai credibil jaful.

Citeam pe un site că Remus Pricopie, ministrul “DECÂT”, se gândeşte intens să reglementeze “instituţia fondului clasei”, lucru care-mi pare puţin abject. Adică, din punctul de vedere al prostului care dă mereu, să reglementeze jaful, să-l facă cu antet de <Guvernul României> şi să existe ca atare. Asta ca o încercare disperată de a compensa mărunta finanţare a  Învăţământului.

Exasperaţi, părinţii spun că le e frică să se mai ducă la şedinţele la care sunt chemaţi, de teamă că li se cer mereu bani. Cumulat, un părinte poate să scoată din buzunar mai mult de o sută de euro lunar doar pentru cheltuielile de logistică pe care şcoala nu şi le permite din alte surse. Ca să nu mai spun că există şcoli la care nu se ţine o evidenţă clară a cheltuielilor. Pe modelul, unde am de-o cutie de cretă, mai încape şi de un pachet de cafea. Bine, hai şi pişcoturi. Să aibă profesorul papilele gustative calme atunci când îl examinează pe om la Bac. Cel mai de râs îmi pare faptul că, deşi toţi se revoltă după terminarea şedinţei, toţi scot cuminte banii din portofel. Părinţilor le e teamă că dacă fac gura mare, profesorul o să se răzbune pe copil la ore, lucru care s-a mai întâmplat, mai ales dacă omul spune adevărul drept în faţă, nemilos. Când o să legifereze fondul şcolii, părintele ăla, cel mai prost, n-o să-l mai înjure pe diriginte. O să-l vizeze direct pe ministru. Cel puţin o să se ştie o treabă.

Sursa: Jurnalul.ro

Ministerul Educaţiei: 154.393 de cereri de înscriere în clasa pregătitoare

Ministerul Educaţiei a anunţat că, până marţi seara s-au înregistrat peste 154.000 de cereri de înscriere în clasa pregătitoare, cele mai multe dintre acestea fiind în Bucureşti şi judeţele Iaşi, Suceava, Constanţa şi Prahova. Părinţii îşi mai pot înscrie copiii până pe data de 14 martie. Surca citată menţionează că până marţi seara, la ora 20.00, au fost completate 154.393 cereri de înscriere, dintre care 123.353 pentru copii care împlinesc şase ani înainte de 1 septembrie 2014, iar 31.040 pentru cei care împlinesc şase ani după această dată. Data limită a înscrierilor în învăţământul primar pentru viitorul an şcolar este 14 martie. A doua etapă de înscriere va avea loc în perioada 25 martie – 4 aprilie, iar pe 11 aprilie se vor afişa rezultatele finale. Înscrierea copiilor în alte unităţi de învăţământ, decât cele de circumscripţie va avea loc în perioada 25 martie – 4 aprilie. În 11 aprilie, la sediul fiecărei unităţi de învăţământ, vor fi afişate listele finale ale copiilor înscrişi în clasa I.

Sursa: Puterea.ro

Codul (teor)etic al profesorilor

Cum era de aşteptat, apariţia Codului etic pentru învăţământul preuniversitar a iscat imediat controverse. Era evident că profesorilor nu o să le convină multe dintre restricţiile pe care ar vrea să le implementeze Ministerul Educaţiei. După atâtea cazuri de şpagă, corupţie, scandal şi probleme în şcoli, anunţarea „bombastică”  a acestui cod pare mai degrabă o strategie de marketing menită să spele imaginea extrem de şifonată a şefilor Educaţiei. Atât timp cât codul este doar (teor)etic, şi nu prevede sancţiuni concrete pentru cei care încalcă legea, ci doar apelează la bunul simţ al profesorilor (care am văzut cu toţii cât costă), nu se poate vorbi despre o conduită profesională adecvată. În nici un caz în condiţiile unui sistem falimentar, cu salarii şi condiţii de mizerie pentru cei care modelează viitoarele minţi ale acestei ţări. Revenind la controversele iscate de Codul etic, evident că partea care îi ustură cel mai tare pe profesori este cea cu meditaţiile, pentru că de acolo vin cu adevărat banii în acest domeniu mult subfinanţat. Teoretic, profesorii nu ar avea voie să facă meditaţii cu elevii pe care îi au la clasă. De asemenea, nu ar avea voie să le predea propriilor copii sau rudelor de până la gradul al treilea decât în anumite condiţii. Practic, nu ştim ce se întâmplă dacă fac acest lucru. Singurul lucru clar este nemulţumirea cadrelor didactice cărora, pentru o primă oară, le dau dreptate. Cum să respecţi tu, un amărât de profesor, cu un salariu de doi lei, nişte reguli, când vezi că ditamai parlamentarul le încalcă, favorizându-şi rudele sau încercând să se folosească de funcţie pentru a scoate bani din piatră seacă. Guvernanţii ar trebui să gândească mai întâi un cod etic pentru senatori, deputaţi, primari, miniştri etc., să vedem dacă ei sunt capabili să îl respecte, reunţând la atâtea foloase necuvenite. Cu economiile făcute astfel s-ar putea pune nişte bani în plus la salariile profesorilor şi după aceea să le cerem să fie corecţi.

Sursa: Puterea.ro

Cum se stâlceşte limba românǎ

Recunosc, m-am numǎrat printre cei care, în urmǎ cu aproape douǎzeci de ani, îl ironizau pe senatorul George Pruteanu pentru tenacitatea cu care se încǎpǎţâna (şi a reuşit) sǎ promoveze Legea Limbii Române. O socoteam (şi încǎ o socotesc) în general inutilǎ, cǎci o limbǎ vie are propriile mecanisme de dezvoltare, şi excesivǎ prin anumite prevederi. Nu sunt nici azi de acord, de exemplu, cǎ „în cazul textelor de interes public scrise în limbi străine, aflate la vedere în locuri publice sau difuzate prin mijloace de informare în masă, traducerea completă în limba română trebuie să aibă caractere de aceleaşi dimensiuni cu cele ale textului în limba străină şi să facă parte integrantă din ansamblul grafic respectiv”. Dacǎ, de exemplu, un patron doreşte sǎ evidenţieze specificul italian al restaurantului sǎu, denumindu-l „La Trattoria”, nu vǎd de ce l-am obliga sǎ adauge pe firmǎ neaoşul „Ospǎtǎria”.Nu pot, pe de altǎ parte, sǎ nu remarc procesul accelerat de degradare a limbii vorbite, şi chiar a celei scrise, care se petrece sub ochii noştri. Tot mai des întâlnesc persoane care cred cǎ „patetic” înseamnǎ penibil şi nu plin de patos; cǎ „oficiu” înseamnǎ birou şi nu încǎperea ataşatǎ sufrageriei; cǎ „a aplica” înseamnǎ a solicita şi nu a pune în practicǎ, sau a fixa ceva peste altceva; cǎ „actual” înseamnǎ real, adevǎrat, şi nu ceva ce se petrece în acest moment; cǎ „determinat” înseamnǎ hotǎrât (sǎ atingǎ un scop) şi nu precizat, stabilit, indus; cǎ „agrement” înseamnǎ înţelegere şi nu distracţie, şi lista poate continua la nesfârşit. Explicaţia fenomenului constǎ în faptul cǎ o întreagǎ generaţie a înlocuit cultura cǎrţii cu cea a televizorului. Tinerii de azi şi-au hrǎnit adolescenţa cu filme prost (sau deloc) traduse. Evident cǎ, atunci când întâlnesc un cuvânt relativ necunoscut, îl asociazǎ cu sensul celui de rezonanţǎ asemǎnǎtoare auzit într-un film american („Man, you are a pathetic loser”), mai degrabǎ decât cu cel din titlul simfoniei ceaikovskiene. O altǎ serie de schingiuiri frecvente ale limbii constau în „anglicizarea” unor cuvinte sau expresii, precum „realistic” în loc de „realist”, „face sens” în loc de „are sens” sau producerea de barbarisme acolo unde existǎ cuvânt românesc echivalent: a „targeta” în loc de a ţinti, „job” în loc de slujbǎ etc. – folosirea cât mai multor astfel de termeni a devenit un fel de criteriu de atestare a apartenenţei la un corp profesional. La accentuarea acestei tendinţe contribuie, paradoxal, apetitul conaţionalilor pentru învǎţarea limbilor strǎine. Dupǎ ştiinţa mea, suntem singura ţarǎ din Europa în care, deşi sunt disponibile pachetele diferitelor programe de calculator în limba românǎ, sunt utilizate aproape exclusiv cele în limba englezǎ. Faţǎ de generaţia „baby-boomers” (cea care are astǎzi peste 50 de ani), care învǎţa îndeobşte limba francezǎ, generaţia X (nǎscutǎ dupǎ 1960) a preferat limba englezǎ. Ei bine, cunoaşterea limbii franceze permitea, în cele mai multe cazuri, formarea de analogii corecte pentru cǎ majoritatea fondului de cuvinte era fie provenit din latinǎ în ambele limbi, fie importat de noi prin filierǎ francezǎ. Dimpotrivǎ, încercarea de a înţelege sensul unui cuvânt din limba românǎ pornind de la cel englez asemǎnǎtor conduce adesea la confuzii de genul celor enumerate mai sus – fenomen cunoscut de cǎtre lingvişti drept „false friends” (prieteni falşi). A explica fenomenul nu înseamnǎ a-l scuza. Cineva ar putea argumenta cǎ, la urma urmelor, limba este un produs social, este vie, deci evolueazǎ. Cǎ este un cod şi, dacǎ majoritatea vorbitorilor atribuie cuvântului „patetic” sensul de penibil, foarte bine, n-avem decât sǎ adǎugǎm în dicţionar noul sens şi gata. Da, numai cǎ în felul acesta limba sǎrǎceşte, cǎci aveam deja unul sau mai mulţi termeni pentru sensul din englezǎ, în schimb nu vom mai avea cum sǎ exprimǎm sensul originar, ceva care emoţioneazǎ într-un mod plin de emfazǎ, de afectare. Culmea e cǎ nici nu se obţine o simplificare a limbii, cǎci se constatǎ adesea cǎ, în locul variantei corecte, este utilizatǎ una greşitǎ, dar mai lungǎ (probabil, aparent mai sofisticatǎ): „visuri” în loc de vise, „succesuri” în loc de succese, falsul acord pentru un verb impersonal („trebuiesc” în loc de trebuie), adǎugarea de sufixe care denatureazǎ sensul pentru o aparenţǎ de savantlâc („condiţionalitǎţi” când e vorba de simple condiţii; a „suspiciona” pentru a suspecta). Ştiu cǎ gramatica n-a fost niciodatǎ o materie simpaticǎ la şcoalǎ. Literatura însǎ ar putea fi, cu condiţia unui efort didactic. E drept, nici cartea nu mai e ce a fost, recursul la lecturǎ s-ar putea dovedi ineficient cǎci vǎd librǎriile invadate de traduceri agramate sau chiar lucrǎri „ştiinţifice” redactate de la bun început într-o limbǎ aproximativǎ. Ei bine, cred cǎ în acest domeniu, al paginii tipǎrite, legea Pruteanu ar trebui sǎ producǎ efecte.

Sursa: Romanialibera.ro

Lider sindical: În Codul Etic trebuie introduse amenzi pentru elevii care îi jignesc pe profesori

Liderul UJS „Pro Educaţia” Suceava spune că în Codul Etic ar trebui prevăzute şi măsuri pentru protecţia cadrelor didactice, precum amenzi pentru elevii care îi jignesc pe profesori, dar şi criterii pentru o selecţie riguroasă a dascălilor, precum şi pentru evitarea supraaglomerării claselor, informează Mediafax. Liderul Uniunii Judeţene Sindicale (UJS) „Pro Educaţia” Suceava, Traian Pădureţ, a declarat că proiectul Codului Etic cuprinde „şi părţi bune şi părţi mai puţin bune”, susţinând că sunt prevăzute foarte multe obligaţii pentru personalul din învăţământ şi foarte puţine pentru elevi şi părinţi. „Să nu uităm că o parte din incidentele care au avut loc în şcoli şi care au fost reflectate şi de mass-media au fost cauzate la bază chiar de către unii părinţi care îşi învaţă copiii, încă de mici, că profesorii, dar şi tot personalul din învăţământ au numai obligaţii faţă de ei. Apare acea expresie «noi vă plătim din banii noştri, din taxe şi impozite, din contribuţiile la stat». Normal, părinţii au dreptate, iar de aici, probabil că şi Guvernul ar trebui să înţeleagă că din această cauză învăţământul este gratuit. Dacă este gratuit, atunci nu mai este nevoie de nicio contribuţie nici din partea părinţilor, nici din partea cadrelor didactice, dar trebuie să înţeleagă şi părinţii şi elevii că şi ei au obligaţii”, a explicat Pădureţ. El a spus că actul educaţional este ca un contract între părinţi, elevi şi profesori şi, ca în orice parteneriat, fiecare parte are obligaţii, nu numai drepturi. „Ar trebui ca acest cod să prevadă şi măsuri pentru protecţia cadrelor didactice, mai ales că sunt situaţii în care sunt agresate”, a menţionat liderul sindical. Pădureţ a subliniat că, în momentul de faţă, există „un dezinteres major al copiilor faţă de şcoală”, iar în anumite medii acest lucru este alimentat chiar de părinţi. Liderul sindical sucevean a afirmat că sunt elevi care lipsesc foarte mult de la şcoală, iar cei care vin la şcoală manifestă dezinteres faţă de actul învăţării, dând ca exemplu înregistrările făcute de unii elevi cu telefoanele, care au apărut în presă şi în care angajaţii din învăţământ erau jigniţi de elevi. Liderul UJS „Pro Educaţia” Suceava este de părere că pentru a se reduce absenteismul în rândul elevilor şi pentru a se evita situaţiile în care elevii jignesc profesorii ar trebui introduse amenzi. „Amenzile ar putea fi aplicate pentru absenteism şi pentru jignirea cadrelor didactice, pentru aprostrofarea lor. Au fost cazuri în care cadrele didactice au fost lovite de elevi, iar în aceste situaţii ar trebui să se meargă până excluderea elevilor din şcoală”, a spus Pădureţ. El a precizat că, în prezent, faţă de dezinteresul elevilor pentru şcoală, nu mai este eficientă trimiterea acasă a acestora pentru trei sau cinci zile în cazul unor abateri sau scăderea notei la purtare. Conform sursei citate, Codul Etic ar trebui să fie în concordanţă şi cu Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor şcolare. Pădureţ a mai spus că din proiectul Codului Etic ar trebui să fie scoasă prevederea referitoare la interzicerea ca profesorul să predea copilului său sau unei rude până la gradul al treilea, cu excepţia situaţiei în care acesta este singurul care predă disciplina respectivă în unitatea şcolară în care lucrează. Totodată, liderul sindical crede că pentru creşterea calităţii actului didactic ar trebui inclusă condiţia respectării numărului de elevi într-o clasă, arătând că astfel de situaţii se înregistrează la clase pregătitoare sau la clasele întâi, numărul de elevi fiind cuprins între 30 şi 35. El a precizat că la această vârstă copii au o energie „extraordinară”, iar presiunea psihică asupra cadrului didactic este foarte mare. Traian Pădureţ a arătat că directorul unei unităţi de învăţământ este obligat să accepte un număr mai mare de copii la clasă, pentru că bugetarea per capita atrage fonduri în funcţie de numărul de elevi. „Foarte mulţi directori spun că şi-au tăiat singuri craca de sub picioare, pentru că au respectat legea, şi au prins un număr mediu de copii la clasă şi nu-i ajung banii”, a explicat Pădureţ. Liderul sindical sucevean consideră că ar trebui prevăzută în Codul Etic o selecţie riguroasă a personalului didactic, pentru că sunt situaţii în care unii absolvenţi de studii superioare acceptă să intre în sistemul de învăţământ doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp, până îşi găsesc un loc de muncă mai bine plătit, chiar în străinătate. „Pentru a elimina orice discuţii ar trebui interzise meditaţiile în particular cu elevii de la clasă. Dacă profesorul consideră că la o simulare sau la o testare pe care el o face la clasă că există un anumit nivel al copiilor, nemulţumitor la materia respectivă, cred că la prima şedinţă cu părinţii poate avea o discuţie cu aceştia în care să propună nişte meditaţii, nişte ore suplimentare cu toţi copiii clasei, fără a beneficia de nici un fel de ajutor material sau financiar, în afara orelor, aşa cum se făcea şi înainte”, a spus Pădureţ. El a mai spus că în săptămâna „Şcoala altfel” cadrele didactice se vor putea limita doar la activităţi în cadrul şcolii, arătând că în anii trecuţi contravaloarea biletelor pentru vizite la muzee sau teatre era suportată de părinţi. „Ceea ce se evită a se spune în Codul Etic, şi se evită şi de guvernaţi şi de Ministerul Educaţiei este că profesorii îşi cheltuie o mare parte din salariu pentru pregătirea activităţilor pentru a doua zi. Trebuie să meargă cu fişe la ore, să cumpere materiale didactice pentru şcoală. Unitatea şcolară nu-ţi dă în momentul de faţă decât spaţiu şi, eventual, o priză şi un retroproiector. În rest, trebuie să vii cu totul de acasă”, a precizat Pădureţ. El crede că în Codul Etic ar trebui cuprinse prevederi şi pentru reprezentanţii autorităţilor locale, care să aibă o anumită conduită în relaţia cu şcoala. „Am avut cazuri, în judeţul Suceava, când primarul a intrat la clasă în timpul activităţilor, pentru a verifica ce face cadrul didactic, prezenţa în catalog, pentru a arăta că el este principalul ordonator de credite, că este peste director. Au fost situaţii când reprezentanţii comunităţii locale au jignit conducerile şcolilor în prezenţa cadrelor didactice sau un caz de apostrofare a unui profesor care a lăsat corigent un elev”, a mai spus Pădureţ. Liderul sindical a menţionat că elaborarea Codului Etic pentru personalul din învăţământ a fost pusă în discuţie încă din anul 2012, întrucât Uniunea Europeană arăta, la momentul respectiv, că sistemul de învăţământ „este unul dintre cele mai corupte, mai vulnerabile”, dar a arătat că toată problema pleacă, în primul rând, de la subfinanţare. „Atunci când nu ajung banii, s-au căutat alte metode de completare a bugetului. Unii din colegii noştri au apelat la bunăvoinţa părinţilor, la anumite sponsorizări, trebuie să recunoaştem, unele mai mult sau mai puţin legale, dar toate aceste lucruri au făcut de fapt ca sistemul de învăţământ să meargă mai departe. Dacă nu s-ar fi apelat la bunăvoinţa părinţilor şi a unor sponsori de către colegii noştri, să nu uităm că, începând de la baza materială, de la băncile din şcoală, de la catedre, de la materialele vizuale, totul s-ar fi dus de râpă în sistemul de învăţământ”, a spus Pădureţ. El a arătat că, de 30 de ani, tuturor elevilor li se spune la şcoală că sunt „generaţii de sacrificiu” în condiţiile în care şcolile nu au mai beneficiat de materiale didactice la nivelul dorit. „Cred că în perioada când eram noi elevi, acum generaţia de 40-50 de ani, nu cred că în învăţământ a mai fost o abundenţă de materiale didactice şi ni se spunea că suntem generaţie de sacrificiu. De atunci, tuturor elevilor li se spune la şcoală că sunt generaţii de sacrificiu. Se perpetuează generaţiile de sacrificiu, an de an, de la guvern la guvern, de vreo 30 de ani încoace”, a spus Pădureţ. Liderul UJS „Pro Educaţia” Suceava, sindicat afiliat la Federaţia „Spiru Haret”, a spus că o parte din problemele negative ale sistemului de învăţământ au fost evidenţiate în presă, lucru pe care-l consideră „de apreciat”, însă, pe de altă parte, aceste aspecte prezentate au indus ideea că tot învăţământul este corupt. „Din această cauză, noi le-am recomandat colegilor noştri să nu mai apeleze la părinţi pentru strângerea acestor fonduri. Chiar în revista «Şcoala românească» am făcut un apel, le-am transmis şi un model prin care să solicite Consiliilor de Administraţie ale şcolilor şi Consiliilor Locale materialele de care au nevoie pentru buna desfăşurare a activităţilor şi, acolo unde nu sunt fonduri alocate pentru aşa ceva, să nu mai pună nici din buzunarul lor, nici să nu mai apeleze la bunăvoinţa părinţilor”, a spus Pădureţ. El a precizat că Federaţia „Spiru Haret” solicită sprijin mai mare din partea părinţilor pentru a pune „presiune” pe comunităţile locale şi centrale pentru alocarea fondurilor necesare pentru învăţământ în condiţiile în care principalii beneficiari ai sistemului de educaţie sunt elevii, iar interesul principal pentru ca sistemul de învăţământ să meargă bine este, în primul rând, al părinţilor. Elaborarea unui astfel de cod a început în urmă cu câţiva ani, însă s-a oprit la stadiul de proiect, pentru că prioritate a avut Strategia anticorupţie în educaţie, aprobată printr-un ordin al Ministerului Educaţiei în 2013. Strategia face referire la Codul etic pentru învăţământul preuniversitar, Codul de referinţă al eticii şi deontologiei universitare, precum şi la monitorizarea activităţii Consiliului Naţional de Etică pentru Învăţământul Preuniversitar şi a Consiliului de etică şi management universitar. Codul de etică a fost readus în actualitate odată cu scandalul izbucnit la sfârşitul anului trecut, în urma mediatizării unor imagini în care învăţătoarea Dana Blându, de la Şcoala 10 din Capitală, le cerea părinţilor bani pentru cadouri de Crăciun. În urma scandalului de la Şcoala 10, premierul Victor Ponta a cerut, în 15 ianuarie, Ministerului Educaţiei finalizarea proiectului în termen de două săptămâni, însă acest proiect nu a ajuns până în prezent pe masa guvernului.

Sursa: Romanialibera.ro

DECIZIE. Sindicaliştii din învăţământ iau atitudine

Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar mai strânge fondul şcolii? Preşedintele Sindicatului Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa, prof. Mitică Iosif, este de părere că dacă nu ar mai exista fondul şcolii atunci vom vedea adevărata dimensiune a subfinanţării sistemului de învăţământ preuniversitar, cel puţin, din România. ”Atunci ar apărea cu adevărat o imagine clară şi reală a situaţiei din educaţie. Este normal ca un părinte să aibă dreptul să susţină şcoala, dar la fel de normal este ca statul român, prin Guvernul României, prin Consiliile Locale şi prin Consiliile Judeţene, să-şi asume cu adevărat sintagma din lege care spune că învăţământul obligatoriu de stat este în România gratuit. Ori realitatea este departe de ceea ce scrie în lege”, spune acesta. Pentru ce se strânge fondul şcolii? De zeci de ani nu scăpăm de această cotizaţie. La fiecare început de an şcolar se strânge un fond, pentru ca sălile de clasă să arate (mai) bine, iar şcoala să aibă paznici sau supraveghere video, în unele cazuri. Dascălii se dezic de această acţiune, spunând că părinţii elevilor sunt cei care se mobilizează. Oamenii  stabilesc, astfel, o sumă care ar acoperi investiţiile. Unii sunt pe deplin de acord, alţii dau până la urmă, de ruşine. „Nu a existat niciodată o obligativitate în acest sens. Părinţii care sunt în şcoala noastră sprijină unitatea de învăţământ, cum poate fiecare, cu iniţiativele care le aparţin. Într-o anumită situaţie părinţii au achiziţionat, prin act de donaţie, băncuţe, scaune, pentru clase. A fost iniţiativa lor la o clasă de „step by step”. Şi cu banii primiţi de la Primărie să ştiţi că ne-am descurcat. De aceea niciodată nu a fost obligatoriu nici o investiţie. Nici un părinte nu are dreptul să hotărască pe bugetul altui părinte. Aceasta este politica şcolii”, este de părere directorul Colegiului Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu”, pof. Anamaria Ciobotaru. Multe şcoli, bani puţini? Cine trebuie să  asigure întreţinerea şi dotarea şcolilor? Nu mai departe de începutul acestui an şcolar, câţiva părinţi de la o şcoală din judeţul Constanţa, în lipsa finanţării de la stat, au pus mână de la mână, au cârpit pereţii şi au reparat mobilierul stricat. Teoretic, există două surse de finanţare. O parte din aceste cheltuieli ar trebui să fie suportate de la bugetul de stat şi o parte foarte importantă ar veni de la bugetul consiliilor locale şi judeţene. Toate cheltuielile pentru utilităţi, însemnând curent electric, apă, telefon, încălzire sunt suportate din bugetul local. Comparativ cu fondul şcolii, fondul clasei este mult mai mic şi din această sumă se cumpără creta şi buretele.  Sau, mai nou, creioane speciale pentru tablele inteligente. În şcoli sunt necesare şi hârtia pentru xerox sau de materialele pentru curăţenie. „De multe ori, este nevoie de mobilare sau de remobilare a unor unităţi de învăţământ pentru că în clasele româneşti copiii tind să crească, numeric vorbind. Acum sunt clase cu peste 30 de elevi. Lipsesc bănci, lipsesc scaune, de multe ori condiţiile sunt deplorabile şi atunci trebuie investit în zugrăveli şi în tot felul de lucrări. Să stai tot timpul cu referate ca director să te duci pe la Consiliul Local, pe la Primărie,  să soliciţi sume şi să vezi că trece un an, mai trece un an şi banii nu vin, este clar că şi părinţii se simt atunci într-un fel obligaţi să sprijine şcoala pentru a oferi condiţii mai bune copiilor lor”, mai spune reprezentantul SLSIP.  Recent, Federaţia Sindcatelor Libere a Salariaţilor din Învăţământ (FSLI) a solicitat în mod expres prim ministrului Victor Ponta să declare ca fiind ilegal fondul clasei, să interzică aşadar strângerea acestor sume şi gestionarea lor chiar şi de către părinţi. „Am avut semnale din partea unor colegi de-ai noştri din unităţile de învăţământ care au fost îngrijoraţi şi supăraţi pe o astfel de iniţiativă pentru că ei ştiu foarte bine care este realitatea din şcoli şi din păcate toată lumea ştie, puţini au însă curajul să spună că depind unităţile de învăţământ şi de fondul clasei şi de fondul şcolii. Din păcate, în ultimul timp se găsesc tot timpul scuze pentru a tăia tăierile de buget pe zona educaţie, mergând pe ideea că încă este criză în România, că nu sunt bani, că trebuie făcute investiţii. Eu cred că o mare greşeală care se face în ultimii ani este că abordăm derularea actului educaţional dintr-o perspectivă pur economică ori este evident că orice stat sănătos şi puternic al lumii investeşte în educaţie pentru că înţelege că investeşte de fapt în propriul viitor”, a conchis preşedintele SLSIP Constanţa.  În acest moment, în Constanţa funcţionează la nivel preuniversitar 503 unităţi de învăţământ.

Sursa; Romanialibera.ro

UNIVERSITAR

Erasmus + 120.000 de români au şansa să studieze şi să lucreze în Europa

Noul program de mobilitate europeană în educaţie Erasmus+, lansat oficial marţi în România, le oferă românilor, în următorii şapte ani, sute de mii de burse peste hotare pentru studii, cursuri de formare profesională, ucenicie, voluntariat şi, noutatea absolută, promovarea sportului „curat“. Aproximativ 6.000 de studenţi, masteranzi şi doctoranzi români vor beneficia în 2014 de cursuri de formare în străinătate în cadrul noului program Erasmus+ (2014-2020), o variantă îmbunătăţită a vechiului program. Aceasta deoarece pentru următorii şapte ani programul urmăreşte să înglobeze mai multe iniţiative europene pentru a combate fenomenul tinerilor fără job sau educaţie, adică pentru a salva aşa-numita generaţie pierdută. Numai anul acesta România va primi aproximativ 52 de milioane de euro, de care vor beneficia pentrua învăţa peste hotare studenţii, profesorii din preuniversitar şi universitar, elevii din învăţământul vocaţional şi profesional, şcolile, tinerii care fac voluntariat, dar şi absolvenţii care vor să urmeze cursuri de formare şi specializare în diferite domenii. În total, în jur de 120.000 de români vor primi burse în următorii şapte ani prin programul de mobilitate europeană, cu 50% mai mulţi decât în programele anterioare ale UE. „În România, estimăm că în jur de 1.200-1.300 de elevi din liceele tehnologice vor beneficia de cursurile de ucenicie la firmele din străinătate, cam acelaşi număr de tineri ca în anii trecuţi. De asemenea, aproximativ 2.000 de profesori universitari vor participa la program în 2014, faţă de 800 de profesori în anii trecuţi”, a explicat pentru „Adevărul” Monica Calotă, directorul Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP). „O noutate importantă în cadrul programului este că, pentru prima dată, am introdus sportul în Erasmus”, a precizat şi Androulla Vassiliu, comisarul european pentru Educaţie, venit să lanseze oficial programul în România. Este vorba de seminarii transeuropene pentru schimbul de bune practici în combaterea dopajului şi a meciurilor aranjate, dar şi despre evenimente sportive organizate de ONG-uri sau universităţi de profil la care trebuie să participe cel puţin 12 ţări. Poveşti cu „Erasmuşi“ Cei care au beneficiat până acum de Erasmus spun că, deşi banii nu sunt neapărat suficienţi, studenţilor li se oferă şansa de a-şi lărgi cunoştinţele, atât din punct de vedere educaţional, cât şi cultural. „Bursa a fost insuficientă. Cheltuielile de cămin se ridicau la aproximativ 200 de euro pe lună, iar la cantină o masă costa 3,15 euro şi abonamentul de autobuz e 25 de euro pe lună. În total, bursa mea a fost de 740 de euro pe lună”, a explicat pentru „Adevărul” Elena Popescu, care tocmai s-a întors în ţară din Dijon, unde a studiat trei luni la Universitatea de Bourgogne. Şi Aura Stan (26 de ani) spune că a avut şi bani de acasă pentru a se descurca în cele patru luni cât a studiat jurnalismul la Institutul de Ştiinţe Politice din Lyon, anul trecut, dar experienţa de viaţă a făcut toţi banii. „Eu am avut noroc pentru că am plătit o chirie modică, am găsit o bătrână cu mulţi bani care avea nevoie de cineva să o ajute cu tratamentul, în plus, am avut bani şi de la ai mei. Dacă se interesează însă dinainte şi iau legătura pe forumul universităţii, pot afla de avantajele ca student şi se pot descurca la limită şi cu o bursă de 500 de euro, cât am avut eu“, povesteşte Aura. Mii de studenţi au plecat anual prin Erasmus În programul european Erasmus 2007-2013, primul de la aderarea României la UE, aproximativ 5.000 de tineri români au mers anual să experimenteze viaţa de student în alt stat european, cu burse lunare cuprinse între 275 şi aproape 900 de euro. Cei mai mulţi au ales să studieze în Franţa, Spania, Germania, Italia şi în Portugalia, domeniile preferate fiind Ştiinţe Sociale, Afaceri şi Drept. În ceea ce-i priveşte pe studenţii străini care au vrut să înveţe în România, statisticile arată că aceştia nu s-au înghesuit să vină în ţara noastră. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a putea studia şi preda afară Studenţii pot pleca în străinătate cu noul Erasmus+ pentru 3 maximum 12 luni, iar condiţiile de participare presupun ca aceştia să fie înscrişi la o universitate ale cărei cursuri se finalizează cu o diplomă care să fie recunoscută (licenţă, masterat, doctorat) şi care să fie inclusă în Carta Erasmus pentru Învăţământ Superior. „Bursa lunară pe care o pot primi studenţii este de 400 – 500 de euro pentru cheltuielile de trai, iar cei care se califică pentru bursă socială şi cei care merg în practică la firme din străinătate, de obicei în timpul verii, primesc 700 de euro”, a explicat Monica Calotă. Dascălii din învăţământul superior care vor să meargă la universităţi din străinătate pentru a ţine cursuri sau pentru formarea lor profesională trebuie să fie angajaţi tot în instituţii care ţin de Carta Erasmus şi trebuie să respecte curriculumul universităţii unde vor preda. „Pot să participe, la invitaţia universităţii, şi specialişti care nu fac parte din personalul universitar, însă această posibilitate nu a fost folosită până acum în România”, a mai explicat Calotă. În aceste cazuri, mobilitatea fiind de scurtă durată, ei primesc granturi de aproximativ 100-150 de euro pe lună. Investiţie masivă din partea UE Bugetul programului Erasmus+ pentru următorii şapte ani la nivel european este de 14,7 miliarde de euro, cu 40% mai mult decât alocarea din perioada 2007-2013. În total, în jur de două milioane de studenţi vor beneficia de aceste burse şi 800.000 de profesori vor avea posibilitatea de a preda sau de a urma cursuri de formare în străinătate.

Sursa: Adevarul.ro

ADMITERE FACULTATE 2014 Test grilă la ASE pentru ocuparea locurilor fără taxă de la programele de master

Academia de Studii Economice din Bucureşti (ASE) oferă aproape 5.700 de locuri la cele două tipuri de masterat din 2014, de cercetare şi profesionale, iar taxa de şcolarizare anuală este de 5.000 de lei. Masteratul de cercetare formează competenţe de cercetare ştiinţifică şi cu el se poate intra apoi la doctorat, în timp ce masteratul profesional completează competenţele de bază obţinute prin programele de licenţă, asigurând o apropiere mai mare de piaţa forţei de muncă şi adresându-se şi celor interesaţi de reconversie profesională. Academia de Studii Economice din Bucureşti (ASE) oferă peste 5.190 de locuri la studiile de masterat profesional pentru anul şcolar 2014-2015, dintre care peste 1.430 sunt la buget şi restul, în jur de 3.700, sunt la taxă, la 86 de specializări din cadrul a 11 facultăţi. Masterat profesional ASE by iIoana4n La studiile de masterat de cercetare, ASE are aproape 530 de locuri, dintre care peste 300 sunt la buget şi restul, de aproximativ 200, la taxă, la 11 specializări din cadrul a nouă universităţi. Masterat de Cercetare ASE by iIoana4n Pentru studenţii care se înscriu pentru locurile de la buget, concursul de admitere presupune susţinerea unui test-grilă care durează două ore şi jumătate şi a unui interviu de competenţă lingvistică, pentru cei care vor să intre la programele cu predare într-o limbă străină. În schimb, admiterea pe locurile cu taxă se face pe baza mediei de la examenul de licenţă, alături de interviul de competenţă lingvistică, în cazul candidaţilor care optează pentru programe într-o limbă străină. Conform metodologiei de admitere la studiile de masterat la ASE, candidaţii care au ales forma de finanţare de la buget pot opta, la înscrieri, şi pentru locurile de la taxă, însă rezultatele de la testul grilă de la buget nu se iau în calcul pentru ocuparea locurilor de la taxă. Condiţii de selecţie La buget se intră pe baza rezultatului de la testul grilă, iar în cazul în care doi candidaţi au aceeaşi notă ei sunt departajaţi în funcţie de media examenului de licenţă şi de media anilor de studii universitare de licenţă. Dacă aceste criterii nu sunt suficiente, comisia de admitere a facultăţii poate organiza interviu de selecţie. La taxă, candidaţii intră pe baza mediei examenului de licenţă şi departajarea se face în funcţie de media anilor de studii de licenţă şi pe baza unui interviu de selecţie organizat de comisia de admitere a facultăţii. Rezultatele vor fi afişate atât la avizierele universităţii, cât şi pe site-ul acesteia. Calendar înscrieri masterat: • 21-24 iulie – înscrieri între orele 9:00-17:00 • 25 iulie – afişarea programării examenului de competenţă lingvistică pentru programele de masterat cu predare în limbi străine • 28 iulie – susţinerea examenului de competenţă lingvistică pentru programele de masterat cu predare în limbi străine şi afişarea rezultatelor sale; afişarea repartizării pe săli pentru susţinerea testului-grilă • 29 iulie – susţinerea testului-grilă; afişarea listei candidaţilor repartizaţi la buget şi taxă • 30-31 iulie – între orele 9:00-16:00, depunerea diplomelor de Bacalaureat în original, plata a jumătate din taxa anuală de şcolarizare, depunerea cererilor de renunţare şi restituirea dosarelor, la cerere • 31 iulie – afişarea listelor candidaţilor admişi pe locurile finanţate la buget şi taxă, cât şi a celor respinşi, pe programe Taxa de înscriere la concursul de admitere este de 200 de lei, iar taxa anuală de şcolarizare pentru anul universitar 2014-2015 este de 5.000 de lei. Studii doctorale la ASE În prezent, ASE are dreptul să organizeze programe de doctorat în două ramuri de ştiinţă şi 11 domenii de studii doctorale: Ştiinţe economice: Administrarea Afacerilor, Cibernetică şi Statistică, Contabilitate, Economiei I, Economiei II, Economiei şi afaceri internaţionale, Finanţe, Informatica Economică, Management, Marketing. Ştiinţe juridice: Drept. La concursul de admitere au dreptul să participe absolvenţi cu diplomă de master sau echivalentă acesteia, indiferent de anul absolvirii. Programele de licenţă şi master absolvite trebuie să fi fost acreditate sau autorizate provizoriu la momentul înmatriculării candidatului la respectivele programe. Candidaţii din fiecare sesiune pot opta pentru o singură temă, scoasă la concurs de un singur conducător de doctorat. Taxa de înscriere este de 400 de lei. Pentru programul de studii doctorale 2014-2017, taxa de şcolarizare în cazul finanţării din alte surse pentru anul universitar 2014-2015 este de 6.500 de lei. Calendar înscrieri doctorat • 6 ianuarie – 24 ianuarie – Anunţarea la Consiliul Studiilor Universitare de Doctorat (CSUD) de către fiecare şcoală doctorală, a numărului de locuri vacante pentru fiecare conducător de doctorat şi a temelor scoase la concurs. • 7– 9 iulie –  Înscrieri între orele 9:00-13:00 şi 15:00-18:00 – depunerea dosarelor • 10 iulie –  Afişarea repartizării candidaţilor pe săli, pentru susţinerea examenului de competenţă lingvistică • 11 iulie –  Susţinerea examenului de competenţă lingvistică • 14 iulie –  Afişarea rezultatelor examenului de competenţă lingvistică • 15 iulie –  Depunerea contestaţiilor • 16 iulie –  Afişarea rezultatelor contestaţiilor; Afişarea repartizării candidaţilor pe săli • 17, 18 iulie –  Susţinerea examenului de specialitate • 19 iulie –  Afişarea rezultatelor • 21  – 24 iulie –  Confirmarea participarii studentilor admişi în cadrul programului de studii doctorale, prin plata taxelor aferente, depunerea diplomelor în original şi semnarea contractului de şcolarizare • 25 iulie –  Afişarea listei studentilor admisi la doctorat pe locurile finanţate de la buget şi a celor admişi pe locuri finanţate prin alte surse. • Afişarea locurilor rămase vacante. Afişarea candidaţilor de pe lista de rezervă care pot fi acceptati în cadrul programului de doctorat. • 28 – 30 iulie –  Confirmarea participării candidaţilor în aşteptare pe lista de rezervă in cadrul programului de studii doctorale, prin plata taxelor aferente, depunerea diplomelor în original şi semnarea contractului de şcolarizare • 1 octombrie – Înmatricularea candidaţilor admişi

Sursa: Adevarul.ro

Unele dintre cele mai respectate universităţi din Europa vin pe 13 martie la Bucureşti, la Holland Education Day

Olanda este o destinaţie de studiu ce atrage zeci de mii de studenţi internaţionali în fiecare an. Pe 13 martie, la Bucureşti, tinerii români au ocazia să se întâlnească cu reprezentanţii a opt universităţi olandeze de top. Olanda este o destinaţie de studiu ce atrage zeci de mii de studenţi internaţionali în fiecare an. Aceştia sunt convinşi de calitatea educaţiei şi cercetării de renume mondial, taxele de şcolarizare accesibile, dar mai ales de faptul că Olanda se află pe primul loc în lume în ceea ce priveşte varietatea gamei de programe universitare oferite în limba engleză (pentru o ţară non-nativ vorbitoare a acestei limbi). Deşi este o ţară mică, Olanda oferă un mediu competitiv de lucru, caracterizat de multiculturalitate şi performanţă la cel mai înalt nivel, universităţile având misiunea de a-şi pregăti studenţii pentru a face faţă unei pieţe importante la nivel mondial. Pe lângă recunoaşterea internaţională de care se bucură diplomele oferite de instituţiile de învăţământ din Olanda, acestea oferă studenţilor experienţe practice de lucru, cu studii de caz reale din mediul de afaceri şi industrial, dar şi posibilitatea de a realiza inovaţii ştiinţifice în centre de cercetare performante. Calitatea învăţământului olandez este recunoscută pe plan internaţional. Din acest motiv, 12 dintre cele 19 universităţi de cercetare din Olanda se regăsesc printre primele 200 din lume, conform topului Times Higher Education 2013-2014. Acest lucru face ca Olanda să se situeze pe locul al doilea la nivel european în ceea ce priveşte numărul universităţilor care se află în top. Patru dintre aceste universităţi vor veni la Bucureşti joi, 13 martie 2014, în cadrul evenimentului Holland Education Day. Astfel, universităţi de cercetare de prestigiu precum Wageningen University (locul 77 în lume, locul 23 pentru Life Sciences), University of Groningen (locul 98), Radboud University, Nijmegen (locul 131) şi University of Twente (locul 170), alături de patru universităţi de ştiinţe aplicate, vor fi prezente la Holland Education Day, un eveniment organizat de către grupul EDUCATIVA şi adresat elevilor şi studenţilor care sunt interesaţi să afle mai multe despre ofertele educaţionale ale universităţilor din Olanda şi despre cum pot să studieze în această ţară.  Cei care vor participa la eveniment vor avea ocazia să interacţioneze cu reprezentanţii instituţiilor de învăţământ la standurile acestora, dar şi cu studenţi sau absolvenţi din Olanda care vor povesti despre experienţa lor. Pe tot parcursul expoziţiei, universităţile vor susţine prezentări a câte 30 minute în care vor prezenta pe larg oferta lor şi vor răspunde la întrebările participanţilor. Pentru a putea participa la eveniment, este necesară înscrierea pe site-ul www.hollandeducation.ro.

Sursa: Adevarul.ro

Studenţii în domeniul IT&C se pot înscrie la oportunităţile disponibile în programul „Stagii pe bune

Cea de-a zecea ediţie a programului naţional de stagiatură “Stagii pe Bune” va oferi peste 800 de oportunităţi de stagii pentru studenţii în domeniul IT&C. Tinerii care vor să acumuleze experienţă profesională sunt invitaţi să aplice pe platforma www.stagiipebune.ro. În plus, aceştia sunt invitaţi să participe pe 22 martie la evenimentul unde vor avea ocazia să interacţioneze cu angajatori de top din România. “Stagii pe Bune” este un proiect care susţine dezvoltarea tinerilor care studiază în domeniul tehnic şi îşi doresc să-şi înceapă cariera încă de pe băncile facultăţii. Aceştia au la dispoziţie oportunităţi de informare şi de alegere a stagiilor potrivite atât online, pe platforma www.stagiipebune.ro, cât şi participând la evenimentul care va avea loc pe 22 martie în holul Faultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti. Companiile interesate să se alăture celei de a zecea ediţii a programului sunt invitate să înregistreze gratuit stagii de practică în una dintre cele 10 categorii principale: Mobile, Web, Embedded, Business Software Development, Cloud computing, Consulting and Project Management, Gaming and Computer Graphics, Artificial Intelligence, QA & Technical Support, Summer Schools, Networking şi Foreign Internships. Până în prezent, categoriile de Mobile, Computer Graphics şi Cloud Computing au înregistrat cea mai mare creştere şi oferă un număr considerabil de stagii de practică tinerilor. Peste 80 de poziţii de stagiu au fost adăugate pe platformă în mai puţin de o săptămână de la lansarea programului, iar organizatorii estimează că până la mijlocul lunii aprilie vor fi disponibile peste 800 de astfel de poziţii. În plus, până la finalul programului, cei peste 1200 de utilizatori ai platformei vor realiza peste 10.000 de aplicaţii pentru poziţiile disponibile. Pentru a facilita dialogul deschis şi interacţiunea dintre tineri şi reprezentanţii companiilor, pe data de 22 martie va avea loc un eveniment special care va aduce în faţa studenţilor 16 companii de top din domeniu. În cadrul evenimentului vor avea loc prezentări tehnice şi discuţii cu profesionişti, iar studenţii prezenţi la eveniment vor avea ocazia să vadă cum arată o carieră în diferite companii şi să aleagă poziţiile potrivite pentru ei, în deplină cunoştinţă de cauză. În plus, la eveniment vor exista şi spaţii destinate unor discuţii informale între studenţi şi reprezentanţii companiilor participante, iar cei peste 300 de participanţi vor avea astfel ocazia să interacţioneze cu profesionişti din companii precum BitDefender, Adobe, Intel, Ubisoft, 4PSA, Ixia, Totalsoft, Teamnet, VMWare, Kapsch, Eau de Web, Advahoo, Endava, IBM, Zitec şi Luxoft. Înscrierea în programul “Stagii pe Bune” este gratuită pentru studenţi şi masteranzi şi se face pe site-ul www.stagiipebune.ro. Companiile sunt invitate să se înscrie pe www.stagiipebune.ro până pe data de 7 aprilie. Înscrierea unei companii asigură înregistrarea unui număr nelimitat de stagii, prezentarea pe site a companiei şi promovarea tuturor poziţiilor deschise prin intermediul newsletter-ului InfoStagii.

Sursa: Adevarul.ro

Nou obiect de studiu la facultate: FERICIREA

În facultățile dintr-un important centru universitar din țară începe Programul Național de Educație pentru Fericire. Joi și sâmbătă, studenții sunt așteptați să ia parte la două evenimente, la Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor, în cadrul cărora vor înțelege mai bine ce este fericirea. “Prin acest program se dorește înțelegerea factorilor care declanșează fericirea și aplicarea lor în viața de zi cu zi”, transmit organizatorii. La Timișoara, studenții sunt așteptați să dezbată două material despre fericire, care sunt folosite cu succes de câțiva ani în centre universitare din Statele Unite.  Studiile din ultimii ani au arătat că fericirea nu este ceva abstract. Fericirea a devenit un subiect de studiu în universități precum Harvard, Pennsylvania sau Columbia încă din anii 80. Prin intermediul Asociației Inițiativa pentru Fericire, aceste studii vor fi aplicate și în țara noastră, prin programul Național de Educație pentru Fericire, primul de acest fel din România. Primul eveniment din cadrul programului va avea loc joi, 13 martie, între orele 18:00 – 20:00, iar al doilea eveniment sâmbătă, 15 martie, între 15:00 – 17:00, în sala P02 din cadrul  Facultății de Economie și de Administrare a Afacerilor (FEAA). Va fi difuzat documentarul „I Am”, realizat de Tom Shadyac, (Ace Ventura și Profesorul Trăznit), personaj care în urmă cu câțiva ani a ajuns la un pas de moarte în urma unui accident, iar odată ajuns în spital, el își evaluează viața și își dă seama că banii, vila din Pasadena și avionul privat nu i-au adus fericirea. Difuzarea filmului va fi urmată de o dezbatere și de un atelier cu exerciții despre fericire.

Sursa: Evz.ro

Caravana EUB, în premieră la Facultatea de Teologie

În cea de a doua săptămână a postului Paştelui, Caravana EUB (Editura Universităţii din Bucureşti) poposeşte la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”. Astăzi şi mâine, începând cu ora 09.00, cadrele didactice, studenţii, publicul larg prezent în strada Sfânta Ecaterina, nr. 2-4, sector 4 pot lua contact direct cu ultimele titluri apărute la EUB, lucrări ştiinţifice, studii şi cercetări din domeniile teologie, istorie, filosofie, limbi străine.

Sursa: Puterea.ro