PREUNIVERSITAR

Pricopie: 41 de milioane lei vor merge către plata salariilor profesorilor

Dintre cele 46 de milioane de lei alocate ieri de Guvern Ministerului Educaţiei, 41 de milioane sunt destinate plăţii salariilor şi sporurilor, iar restul de cinci milioane achitării salariilor restante câştigate în instanţă de către cadrele didactice din învăţămâmântul preuniversitar, a explicat joi Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie. „Ieri (n.r. – miercuri), în şedinţa de Guvern s-a decis alocarea către instituţiile de învăţământ preuniversitar de stat finanţate din bugetele locale a 46 de milioane de lei, din sume defalcate din TVA. Suma repartizată are două componente. Prima, în valoare de 41 de milioane de lei, este destinată plăţii salariilor cadrelor didactice, a sporurilor, indemnizaţiilor şi altor drepturi salariale. A doua componentă, de 5 milioane de lei, vizează achitarea salariilor restante câştigate de cadrele didactice în instanţă”, a spus, joi, ministrul Educaţiei. Remus Pricopie a mai precizat că Guvernul este hotărât să acopere treptat nevoile cu care sistemul de învăţământ se confruntă, bugetul pentru 2014 fiind cu două miliarde de lei mai mare decât în 2013. „Aceasta este încă o dovadă a faptului că Guvernul acordă o atenţie specială educaţiei, fiind hotărât să acopere treptat nevoile cu care sistemul de învăţământ se confruntă, după mai mulţi ani de subfinanţare. Acest drum corect va fi urmat şi în 2014, atunci când, conform proiectului de buget, educaţia va primi 13% din bugetul naţional, adică peste 22 de miliarde de lei, cu 2 miliarde mai mult decât în 2013. Este cel mai mare buget din ultimii ani. El asigură continuarea investiţiilor în infrastructură, a programelor privind reducerea abandonului şcolar, dar şi majorarea salariilor profesorilor debutanţi, ale asistenţilor şi ale preparatorilor universitari, precum şi creşterea subvenţiilor pentru cămine şi cantinele din campusurile universitare.” Buget mai mare în 2014 Educaţia primeşte 13% din bugetul naţional (3,4% din PIB), adică 22 de miliarde de lei, cu 2 miliarde mai mult decât în 2013, aceasta fiind cea mai mare creştere din ultimii ani, a anunţat ministrul Educaţiei, Remus Pricopie. Totuşi, sindicaliştii din învăţământ, care au cerut 6% din PIB, organizează un referendum care ar putea declanşa o grevă generală în Educaţie. Rezultatele acestuia se vor comunica pe 4-5 decembrie. Profesorii, studenţii şi elevii cer 6% din PIB pentru Educaţie În ultimele săptămâni au avut loc mai multe proteste în educaţie începând cu profesorii care au pichetat în luna octombrie, sediile Guvernului, ale Parlamentului şi ale USL. Pe 6 noiembrie, 10.000 de profesori de la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI) au ieşit în stradă la un miting, iar săptămâna următoare au ieşit mii de studenţi să protesteze în toată ţara, în timp ce elevii au făcut grevă japoneză în şcoli. Mai mult, sindicatele din învăţământ organizează în perioada aceasta un referendum, urmând ca la începutul lui decembrie să fie comunicate rezultatele acestuia care vor arăta dacă se va face sau nu grevă generală în 2014, în Educaţie. „Bugetul alocat Educaţiei va fi de 3,4% din PIB, până la 6% cât e în lege, e departe”, a spus preşedintele FSLI Simion Hăncescu, pentru „adevarul.ro”. El a mai precizat că de la finanţarea pleacă toate problemele din Educaţie, începând cu decontarea navetei pentru elevi şi profesori până la lipsa manualelor şcolare. „Lucrurile sunt destul de grave. Pe 4-5 decembrie vom avea rezultatele referendumului”, a mai spus el.

Sursa: Adevarul.ro

Necesitatea disciplinei şcolare „educaţie pentru societate”

Mi-a atras atenţia declaraţia lui Mugur Isărescu: „A face politică monetară cu un public needucat este dificil. Vrem că educaţia financiară să nu rămână doar la nivelul elitelor”. Declaraţia este mai amplă şi deplânge lipsa educaţiei financiare la tineri, a modului cum înţeleg să-şi gestioneze „banul din buzunar” . „Un nivel ridicat al educaţiei financiare este un motor puternic de creştere şi stabilitate financiară”, spune guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Problema este mai amplă şi se referă la introducerea în curriculumul şcolar viitor a disciplinelor „agregat”, discipline care dau coerenţă şi funcţionalitate unui domeniu de învăţare, ca de exmplu „ştiinţele mediului”, „ştiinţele vieţii”, aşa cum se poartă şi prin alte ţări. Dacă pleci din şcoală cu „sertăraşe” pe care scrie matematică, fizică, chimie, istorie, economie, etc., iar în viaţă te trezeşti că eşti obligat să combini cunoştinţe şi competenţe aflate în mai multe „sertăraşe”, unii au surpriza să constate că nu pot combina rapid cele învăţate la discipline distincte, dacă în şcoala nu i-a învăţat nimeni cum se face şi n-au căpătat obişnuinţa operaţiei de integrare a competenţelor achiziţionate. Revenind la „educaţia pentru societate”, ar trebui să fie o disciplină cu prezenţă continuă în planurile de învăţământ, de la şcoala primară până la clasa a XII-a, urmând să difere doar modulele programate, funcţie de etapele de şcolarizare. În varianta iniţială a planurilor de învăţământ pentru primar exista prinsă o astfel de disciplină, eliminată până la urmă, probabil la obiecţia sindicatelor că nu are cine să o predea. Dar cu acest argument rămânem încremeniţi în paradigma curriculară comunistă încă 100 de ani. O astfel de disciplină agregat ar răspunde şi cerinţelor încă neonorate pentru un curriculum naţional adecvat la noul context economic, social şi politic, la globalizare, la feluritele crize ce constituie tot atâtea provocări pentru societăţile moderne. Iată exemple de module care ar trebui să constituie corpul disciplinei „educaţie pentru societate”, unele obligatorii, altele opţionale, la decizia profesorilor şi Consiliilor de Administraţie din şcoli, în funcţie de contextul local şi regional, de interesele de dezvoltare ale comunităţilor: De la sisteme autocratice, la sisteme democratice, Societatea europeană, Educaţie civică, Codul bunelor maniere, Sisteme legislative, Coduri (penal, civil, codul familiei), Legislaţie uzuală, Consecinţele corupţiei, Evoluţia sistemelor economice, Educaţie financiară, Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, ale copiilor, Responsabilităţi individuale şi colective, Războaiele în evoluţia umanităţii, Integrarea în piaţa muncii, Pregătirea pentru viaţa de familie, Relaţii de cuplu, Toleranţa religioasă, Sensibilitate culturală şi toleranţă la multiculturalism, Axiologie şi valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială), Managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră, Competenţe antreprenoriale, Arta în evoluţia societăţii, Selecţia şi procesarea informaţiei, Cunoaşte-ţi aptitudinile, Uniunea Europeană, spaţiu economic şi social comun. Sunt doar câteva exemple, orientative, ce se repartizează apoi pe ani de studii, funcţie de evoluţia biologică şi comportamentală a tinerilor, funcţie de mediile sociale din care provin. Despre modalităţile practice de predare se pot elabora câteva idei: Se înlocuieşte profesorul unic pentru o disciplină şcolară cu o echipă de profesori, care îşi diferenţiază rolurile asumate, în concordanţă cu aptitudinile, interesele şi experienţa fiecăruia • cooperarea tuturor profesorilor din echipă la proiectarea în detaliu a programelor educative ce urmează a fi propuse elevilor • organizarea variată a elevilor, atât în grupuri mari (de exemplu: pentru audierea unor conferinţe, pentru vizionări de filme etc.), cât şi în grupuri mici (pentru discuţii, seminarii ş.a.) sau implicarea lor în activităţi individuale; • crearea pentru elevi a posibilităţii de a participa în comun la acele activităţi care îi interesează şi care le sunt accesibile, indiferent de anul de studiu şi clasa din care fac parte; • desfăşurarea unui proces de învăţământ caracterizat prin integrarea interdisciplinară a conţinutului predat elevilor. Cât despre proiectarea unei astfel de discpline, eventual prin concurs naţional adresat cadrelor didactice şi specialiştilor, concurs dotat cu premii atractive, ar fi de urmărit următorii paşi: 1. Harta competenţelor aşteptate. Competenţe generale, competenţe specifice, pe niveluri de învăţământ, pe discipline, chiar pe ani şcolari. 2. Planurile cadru de învăţământ. Planurile conţin disciplinele care vor asigura atingerea competenţelor, discipline agregate, (ştiinţele mediului, ştiinţele vieţii, etc.). În cazul disciplinelor agregate, vor fi evidenţiate şi modulele, obligatorii şi opţionale. 3. Cunoştinţe, abilităţi, atitudini, valori. Disciplinele sau modulele vor fi alcătuite din “unităţi de învăţare”, care vor avea specificate cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile aşteptate. De asemeni, menţionarea etichetelor competenţelor aşteptate din harta generală de competenţe. Unităţile de învăţare vor avea specificate grafic temele care compun nivelul minim, mediu şi de aprofundare. 4. Evaluarea şi feedback-ul pentru fiecare unitate de învăţare, pentru fiecare disciplină sau modul este parte componentă a curriculumului. 5. Digitalizarea curriculară presupune conceperea aplicaţiilor informatice care să permită evaluarea, studiu individualizat, dirijarea elevilor spre un parcurs individualizat, funcţie de achiziţiile obţinute la un moment dat. De asemeni, trimiterile bibliografice pentru curriculumul de aprofundare. Cum scriam şi cu alte ocazii, faptul că, spre deosebire de alte ţări, România n-a fost şi nu este capabilă să-şi aducă curriculumul şcolar în concordanţă cu actualul context economie, social, politic, cu provocările cărora trebuie să le facem faţă, reprezintă o ilustrare a incompetenţei clasei politice.

Sursa: Adevarul.ro

Şi în 2014 dascălii netitulari care au luat nota 7 la Titularizare în 2013 şi 2014 pot fi angajaţi pe perioadă nedeterminată

Un amendament care va fi cuprins în noua Lege a bugetului, a fost adoptat miercuri seară în unanimitate de către comisiile de Buget-Finanţe, prevede extinderea şi în 2014 a dreptului profesorilor de a deveni automat titulari dacă au obţinut cel puţin nota 7 la concursul de titularizare în anii 2013 şi 2014, în situaţia în care se eliberează catedre în instituţia unde lucrează, anunţă Mediafax. Textul amendamentului care introduce un nou alineat la articolul 30 din Legea bugetului arată că: „De prevederile articolului 253, alin. 1) din Legea Educaţiei beneficiază în anul 2014 şi candidaţii care au obţinut cel puţin nota 7 la concursul de titularizare în anii 2013 şi 2014”. Iniţiatoarea acestui amendament este senatorul PSD Ecaterina Andronescu, aceasta explicând că o modificare asemănătoare a fost realizată şi pentru bugetul din 2013. „Este vorba de un text nou. Un asemenea amendament am avut şi în Legea bugetului pe anul 2013. Legea (Educaţiei, n.r.) rezolvă numai pentru cei care până în 2012 au obţinut nota şapte şi au dreptul să beneficieze de această medie. Anul trecut prin Legea bugetului am rezolvat pentru cei care au obţinut cel puţin şapte la examentul de titularizare din 2013. Legea bugetului din 2013 nu mai este valabilă în 2014 şi vă rog prin acest amendament să acceptăm pentru cei doi ani – 2013 şi 2014 – un beneficiu pentru cadrele didactice care au obţinut note mari la titularizare dar, din cauză de lipsă de posturi, nu au putut să se şi titularizeze şi participă cu nota obţinută în 2013 şi 2014 în anul 2014″, a spus Ecaterina Andronescu, potrivit Mediafax. Comisiile Buget-Finanţe au votat în unanimitate amendamentul, după ce ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea, a declarat că Guvernul este de acord cu această modificare. Venită special pentru a susţine acest amendament, deşi lucrările comisiilor se desfăşurau după miezul nopţii, Ecaterina Andronescu şi-a arătat speranţa ca până la următoarea lege de buget să fie realizată o modificare legislativă pentru a statua definitiv acest drept. Potrivit articolului 253 din Legea Educatiei: „Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul naţional unic de titularizare în ultimii 3 ani, anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/catedră devin titulari ai şcolii respective dacă: a) se certifică viabilitatea postului/catedrei; b) consiliul de administraţie al şcolii respective este de acord”.

Sursa: Adevarul.ro

Românii, cei mai mulțumiți din regiune de viața de familie și nemulțumiți de sănătate și învățământ

Românii sunt cei mai mulțumiți din regiune de viața de familie, urmați de turci și de croați, dar sunt printre cei mai nemulțumiți când vine vorba de sistemul public de sănătate și de învățământ, se arată într-un studiu realizat de Daedalus Millward Brown în șapte țări din sud-estul Europei. Peste 83% dintre români s-au declarat mulțumiți sau foarte mulțumiți de viața de familie, fiind urmați de turci (80,5%) și de croați (76,4%). În acest clasament, cehii (67,7%) și slovacii (67,2%) au cele mai mici scoruri. „Scorurile slabe ale cehilor și slova¬cilor sunt țn linie cu unele dintre cele mai ridicate rate ale divorțurilor din Europa – 66% în Cehia și 47% în Slovacia. Prin contrast, România are una din cele mai scăzute rate a divorțurilor din Europa, de numai 22%“, a declarat, într-un comunicat, Daniel Enescu, managing partner al Daedalus Millward Brown. Și în ceea ce privește sistemul privat de sănătate, 65,2% dintre români s-au declarat mulțumiți sau foarte mulțumiți de acesta, România ocupând astfel primul loc în regiune. Românii sunt urmați la mare distanță de turci (52,5%) și de sârbi (45,9%). „Rețelele private de sănătate din România se dezvoltă pe un teren extrem de fertil cât timp sistemul public de sănătate generează insatisfacție pentru 4 din 5 români“, a mai spus Daniel Enescu. Astfel, România se situează pe penultimul loc în regiune după nivelul de mulțumire față de sistemul public de sănătate, doar 16,8% declarându-se mulțumiți sau foarte mulțumiți de acesta. Topul satisfacției față de sistemul public de sănătate este condus detașat de Turcia (48,4%) și continuat de Cehia (29,7%) și Croația (21,7%). Un fenomen similar cu cel din sănătate se întâlnește și în cazul sistemului de învățământ, 72% dintre români fiind nemulțumiți de sistemul public de învățământ. România este devansată la gradul de nemulțumire doar de Serbia. Referitor la învățamântul privat, 45% dintre români s-au arătat mulțumiți de această formă de învățământ, ocupând locul al doilea în regiune, după Bulgaria. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 2.306 de respondenți din mediul urban, cu vârsta între 18 și 65 ani, din România, Bulgaria, Serbia, Croația, Turcia, Cehia și Slovacia.

Sursa: Curentul.ro

ISTORIE SECRETĂ. Liceul în care conduceau părinţii, iar profesorii erau plătiţi regeşte

La o sută ani de la înfiinţare, directorul Colegiului Naţional „Spiru Haret” din Bucureşti spune povestea şcolii cu parfum de epocă. Alexandru Constantinescu se află de şase ani la cârma Colegiului Naţional „Spiru Haret”, un adevărat tezaur al învăţământului românesc din perioada interbelică. Cel mai de preţ document păstrat din „epoca de aur” a liceului este un registru al Consiliului de Administraţie, un soi de „roman în cifre” scris de elevii şi dascălii din perioada 1920-1932. „Forul conducător suprem era Co mitetul de Părinţi. Un preşedinte al Comitetului Şcolar şi-a dat demisia pentru că părinţii doreau mărirea salariilor profesorilor cu 30%, iar el, care ducea şi politica ministerului, s-a opus. Dacă un învăţător făcea orarul era plătit pentru asta”, mai arată directorul. După ce el însuşi a fost coleg cu dascăli care au scris istoria recentă, şi-a jurat ca în mandatul său toţi elevii actuali vor afla poveştile celor mai cunoscuţi absolvenţi. Privit din afară, liceul, situat în buricul târgului, zona Piaţa Universităţii, pare că nu se mai termină. Cu trei corpuri de clădire pe care „tronează” câteva zeci de ferestre grandioase, ar putea fi confundat cu uşurinţă drept un muzeu. Pe undeva aşa şi este, graţie personalităţilor care şi-au tocit coatele pe băncile de aici. Doi „spirişti”, matematicieni de geniu Cea mai mare mândrie a Colegiului „Spiru Haret” sunt, de departe, titanii Grigore C. Moisil şi Nicolae Teodorescu, doi „spirişti” care au asigurat timp de 46 de ani conducerea Societăţii de Ştiinţe Matematice din România. „Moisil a fost preşedinte din 1949 până în 1973, la moartea lui. Apoi a preluat frâiele Nicolae Teodorescu şi a condus până ,95. Aveau stiluri diferite. Primul era mai creativ, el a fost cel care a introdus calculatoarele în România. Celălalt era mai tenace”, lămureşte directorul colegiului. Şi trezit în miez de noapte, acesta ar putea recita istoria tumultoasă a colegiului. „Noi suntem rezultatul claselor desprinse din Liceul «Matei Basarab». În Bucureştiul anilor 1900 existau doar patru licee teoretice. Din aceste licee-mamă s-au format noile şcoli: Spiru, Cantemir, Şincaiul etc”, detaliază directorul. În 1923 a apărut revista „Vlăstarul”, cotată la acea vreme pe locul trei în România, în topul publicaţiilor matematice. „Scriau şi de partid, dar pe urmă îl dădeau pe Noica şi Pillat. Acum apar patru numere pe an”, spune dascălul Alexandru Constantinescu. O tradiţie păstrată prin sacrificii Legăturile strânse cu Societatea de Ştiinţe Matematice din România stau şi la baza proiectelor desfăşurate de liceu. O idee pe cale să devină realitate este înfiinţarea unui muzeu al Gazetei de Matematică, care apare neîntrerupt din 1895 şi până astăzi. Unul dintre pilonii Gazetei a fost Laurenţiu Panaitopol, cel mai mare problemist român.  Începând din 2008, după moartea acestuia, liceul organizează, anual, un concurs naţional de matematică care-i poartă numele. Directorul este cel care se luptă să acopere cazarea şi masa copiilor veniţi din provincie, dar şi alte cheltuieli „ascunse”. Costurile se ridică la nouă mii de lei anual. Are însă o motivaţie serioasă: „Ideea de familie a matematicii”.

Sursa: Evz.ro