PREUNIVERSITAR

Vicepremierul Dragnea, despre achiziţia microbuzelor şcolare: suntem la contestaţie, nu ştiu când ajung în şcoli

Vicepremierul Liviu Dragnea a declarat că procedura de achiziţie de microbuze şcolare a depăşit termenul estimat pentru anul 2013, explicând că a ajuns „în buna tradiţie românească” în stadiul contestaţiei la CNSC şi urmează să ajungă probabil la Curtea de Apel. Ca atare, susţine că nu ştie când vor ajunge microbuzele în şcoli. „Fiind în România şi în buna tradiţie românească, suntem la CNSC (Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, n.r.), suntem în contestaţie. După ce va decide CNSC, probabil, tot în buna tradiţie, vom merge la Curtea de Apel, habar n-am. Dar este o procedură de achiziţie în desfăşurare, Comisia a luat o decizie, din câte m-am informat, şi chiar ieri am discutat şi suntem la CNSC. A fost o contestaţie făcută probabil de cineva care nu a fost declarat câştigător. Să vedem ce spune CNSC”, a spus Dragnea, vineri, potrivit Mediafax. El a precizat că, în mod normal, microbuzele ar fi trebuit achiziţionate până în acest moment, în condiţiile în care procedura de achiziţie trebuia să se finalizeze în 2013. Achiziţii publice greoaie „Nu ştim când se va finaliza, nu ştim când vor putea ajunge microbuzele la şcoli, la copii”, a spus Dragnea, care a arătat că, din păcate, procedurile de achiziţie în România durează „enorm de mult”. „Sunt proceduri de achiziţie care durează şi doi ani de zile şi care se finalizează printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă la Curtea de Apel de obicei. Şi asta a afectat foarte mult devoltarea României, pentru că s-a întâziat foarte mult de-a lungul anilor, inclusiv absorbţia de fonduri europene. Eu nu contest dreptul nimănui să conteste la CNSC, la Judecătorie. Ce este foarte rău este că sunt companii care şi-au făcut din asta o meserie contestă, contestă, pierd peste tot, instituţia e întârziată, obiectivul e întârziat, iar firma care a făcut contestaţie nu păţeşte nimic”, a spus Dragnea. El a precizat că acest tip de contestaţii întârzie implementarea unor proiecte. „Nu ştiu dacă ar trebui să păţească ceva, dar asta deranjează foarte mult din punct de vedere al ritmului de implementare a unor proiecte. Dar până la urmă e un drept legal şi fiecare îl foloseşte cum crede de cuviinţă”, a adăugat Dragnea. Inspectoratele şcolare au cerut 960 de microbuze Ministrul Remus Pricopie a declarat, la sfârşitul lunii mai, că s-a făcut o evaluare la nivel naţional în ceea ce priveşte numărul microbuzelor şcolare necesare transportului elevilor şi inspectorii şcolari au înaintat cifra de 960 de autoturisme, însă la buget nu ar fi prevăzute sume decât pentru 40-45 de microbuze. „I-am prezentat situaţia premierului şi am decis să începem să cumpărăm sau să luăm în leasing 800 de microbuze şcolare, astfel încât în septembrie-octombrie să poată fi folosite în localităţile care le-au cerut“, a explicat atunci Pricopie. Ministrul a mai spus că se încearcă şi obţinerea acceptului de a utiliza fondurile structurale alocate Educaţiei şi pentru acoperirea unor rate la cumpărarea sau leasingul microbuzelor şcolare. Abonamentul navetiştilor, înlocuit cu bursa de transport Oficialul a mai anunţart atunci o altă modificare pe care urmează să o pună în aplicare printr-o ordonanţă de urgenţă, cel mai probabil. „Vom înlocui abonamentul, care favorizează firmele de transport, cu o bursă suplimentară de transport, virată direct în contul elevului. Până atunci vom mai încerca să facem rost de bani pentru a mai acoperi din această datorie pe care o avem”, a declarat Pricopie. Guvernul a aprobat, pe 30 mai, o nouă tranşă, de 20 de milioane de lei, pentru achitarea restanţelor la plata abonamentelor de transport către elevii care fac naveta până la şcoală, după ce cu o săptămână înainte au fost alocate alte 30 de milioane de lei, potrivit Ministerului Educaţiei. Un raport din martie realizat de Avocatul Poporului arăta că numărul de microbuze necesare transportului şcolar este insuficient, pentru un transport optim trebuind achiziţionate cu 40% mai multe microbuze, iar de multe ori costurile de întreţinere a acestora depăşesc valoarea de piaţă.

Sursa Adevarul.ro

Federaţia Sindicatelor din Educaţie (FSE) „Spiru Haret” a trimis o scrisoare premierului şi ministrului Educaţiei referitoare la problema subfinanţării constante a învăţământului şi cer liderilor partidelor politice să spună deschis dacă mai susţin sau nu ca învăţământul obligatoriu să fie gratuit.

FSE „Spiru Haret” arată, în scrisoarea deschisă adresată premierului şi ministrului Educaţiei, că, dincolo de gravitatea cazului de la Şcoala nr. 10 „Maria Rosetti”, problema subfinanţării învăţământului rămâne. „Aceasta nu este de ieri, de azi. Fiecare Guvern post-decembrist a încercat, pe diverse căi, să ascundă sărăcia din educaţie. Cu toate că articolul 32 alin. (4) din Constituţia României prevede că «învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii», atât cadrele didactice, cât şi părinţii «cotizează» prin diferite metode la «bunăstarea» sistemului. De la banala cretă, care lipseşte cu desăvârşire, şi până la mobilierul şcolar, în multe cazuri, toate sunt suportate – legal sau ilegal – de către părinţi şi cadre didactice. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu articolul din Legea Educaţiei Naţionale, care prevede că învăţământului i se alocă anual minim 6% din PIB”, se arată în scrisoarea trimisă premierului Victor Ponta şi ministrului Remus Pricopie. FSE „Spiru Haret” consideră că, în contextul discuţiilor privind noua Constituţie, este nevoie de o dezbatere publică naţională şi pe articolele privind educaţia, iar liderii partidelor, indiferent de coloratură şi orientare, trebuie să spună deschis dacă mai susţin sau nu ca învăţământul obligatoriu să fie gratuit. „Federaţia Sindicatelor din Educaţie «Spiru Haret» susţine că o ţară democratică trebuie să investească în învăţământ şi să asigure şanse egale la educaţie tuturor copiilor. Acest lucru, transpus în lege, înseamnă alocarea de fonduri pentru educaţie, care să acopere toate necesităţile unităţilor de învăţământ”, se mai arată în scrisoarea deschisă. Părinţii plătesc deja educaţia copiilor Sindicaliştii spun că primii interesaţi de bunul mers al învăţământului ar trebui să fie părinţii, care, prin plata impozitelor şi a altor dări către stat, plătesc deja pentru educarea copiilor lor, astfel că nu ar trebui să mai susţină financiar unitatea de învăţământ prin fondul clasei/şcolii. „Campania excesivă din aceste zile a determinat numeroase reacţii inacceptabile din partea unor părinţi, inclusiv violenţe de limbaj şi nu numai la adresa cadrelor didactice. Afirmaţii de tipul cadrele didactice sunt «slugi ale societăţii» sunt de netolerat. În aceste condiţii, dacă se pune problema unui Cod etic al profesiei didactice, atunci este imperios necesar şi unul pentru părinţi şi elevi”, mai arată sindicaliştii în scrisoare. Codul de etică, aprobat în regim de urgenţă FSE „Spiru Haret” apreciază că trebuie reconsiderat nivelul costului standard per elev/preşcolar şi adoptate în regim de urgenţă Codul de etică şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar. De asemenea, Ministerul Educaţiei Naţionale şi inspectoratele şcolare trebuie să acorde consiliere de specialitate unităţilor de învăţământ în vederea elaborării regulamentelor interne. Sindicaliştii mai susţin că este obligatorie alocarea resurselor financiare necesare desfăşurării în condiţii optime a întregii activităţi de la nivelul unităţilor de învăţământ, astfel încât contribuţiile financiare ale salariaţilor şi părinţilor să fie excluse.

Sursa: Adevarul.ro

Cercetare ANI pe numele directoarei de la Liceul „Kiriţescu” din Capitală. Directorii de la Şcoala „Sf. Andrei” şi Liceul de balet „Floria Capsali”, demişi

Inspectoratul şcolar a decis concedierea directorilor de la şcoala „Sf. Andrei” şi de la Liceul de balet „Floria Capsali” din Capitală pentru „deficienţe manageriale”. Nu s-a luat nicio măsură la Colegiul economic „Costin Kiriţescu”, unde directoarea ar fi verificată de inspectorii de integritate pe motiv că nu şi-a trecut cele două firme unde e asociată în declaraţia de avere. UPDATE: Directoarea Loredana Popescu, de la Colegiul „C. Kiriţescu”, unde o profesoară a fost înregistrată de elevi în timp ce le cere acestora bani pentru bănci noi, este verificată de inspectorii de integritate, pentru că ar fi omis să completeze în declaraţia de interese implicarea în două firme, potrivit Digi24. Loredana Popescu, în calitate de director al unei instituţii publice este obligată să depună declaraţii de avere şi de interese. În cea de interese, profesoara a menţionat doar că este membru în FSLI „Mircea Eliade”. Potrivit datelor de la Oficiul Comerţului însă, aceasta are calitatea de asociat în cadrul a două firme, la una dintre ele fiind chiar administrator. Firmele sunt înregistrate în 2007. Una dintre firmele, la care este asociată şi care este înregistrată la domiciliul său, are ca obiect de activitate comercializarea de băuturi alcoolice, dar are activitatea suspendată. A doua firmă are ca obiect activităţi care privesc învăţământul şi încă funcţionează. Ambele firme trebuiau trecute în declaraţia de interese, susţin inspectorii ANI. UPDATE: Consiliul Municipal al Elevilor face un apel către elevi să semnaleze orice solicitări de foloase necuvenite care vin din partea angajaţilor unităţilor de învăţământ, se arată într-un comunicat al asociaţiei. „Noi pledăm pentru un învăţământ modern, transparent, în afara oricăror mijloace şi practici imorale şi ilegale. (…) facem apel către colegii noştri să ne fie semnalate orice solicitări de foloase necuvenite care vin din partea angajaţilor unităţilor de învăţământ”, arată reprezentanţii elevilor din Municipiul Bucureşti. Totodată, aceştia consideră că „materialele apărute în mass–media în ultima perioadă afectează imaginea şi activitatea şcolilor, elevilor şi a cadrelor didactice care muncesc cu dăruire”. Notă anticorupţie trimisă de ISMB în toate şcolile Capitalei Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) a transmis, joi, către toate unităţile de învăţământ preuniversitar din Bucureşti, o adresă prin care li se solicită „măsuri urgente prevenirea şi combaterea corupţiei în educaţie”. Astfel, la nivelul fiecărei şcoli se va constitui o comisie care va efectua o verificare internă privind o posibilă încălcare a prevederilor legale în vigoare referitoare la implicarea cadrelor didactice sau a altor angajaţi ai unităţii, în strângerea de sume de bani de la părinţii elevilor pentru diferite activităţi, potrivit Mediafax. UPDATE: Şefii inspectoratului şcolar Bucureşti au decis încetarea detaşării pe funcţia de director atât pentru şefa Şcolii 172 „Sf. Andrei”, cât şi pentru directorul Liceului de balet „Floria Capsali”, unde au apărut acuzaţii legate de violenţă asupra unor elevi. Directorii de la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” şi Şcoala nr 172 „Sfântul Andrei” au fost demişi din cauza unor deficienţe manageriale constatate în urma inspecţiilor realizate de către Inspectoratul Şcolar al Capitalei, a anunţat, vineri, purtătorul de cuvânt al instituţiei, Marian Banu. În cazul Şcolii „Sfântul Andrei”, Consiliul de Adminstraţie al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) a decis încetarea detaşării directorului Camelia Hoară, începând din 20 ianuarie, pentru deficienţe în activitatea managerială. De asemenea, s-a decis ca Şcoala „Sfântul Andrei” să fie inclusă în calendarul inspecţiilor generale, în perioada imediat următoare. Banu a precizat că nu s-a confirmat implicarea cadrelor didactice de la Şcoala „Sfântul Andrei” în strângerea de bani. În cazul Liceului de Coregrafie „Floria Capsali”, Marian Banu a spus că în Consiliul de Administraţie al ISMB s-a decis încetarea detaşării Adrianei Ciorcău în funcţia de director, tot din 20 ianuarie, pentru deficienţe în activitatea managerială, constate în urma inspecţiei generale. De asemenea, s-a decis includerea unităţii de învăţământ în inspecţiile generale, precum şi monitorizarea permanentă, cu raportare lunară. Marian Banu a precizat că, la Liceul „Floria Capsali”, deficienţele au fost de altă natură decât la alte şcoli. Informaţii despre duritatea sistemului de la Liceul de balet din Capitală au circulat mult timp, mai multe plângeri fiind depuse pe numele profesoarei Diana Mateescu, acuzată că oferă contracost meditaţii elevilor ei, dar şi că este violentă cu aceştia, fizic şi verbal. Acuzaţii respinse în cazul altor trei instituţii anchetate În ceea ce priveşte alte două şcoli aflate în achetă în această săptămână, „Nicolae Iorga” şi „Costin Kiriţescu”, reprezentanţii ISMB au declarat în conferinţa susţinută vineri că nu aplică sancţiuni, neconfirmându-se acuzaţiile de strângere de fonduri de către profesori, ci vor rămâne sub monitorizare, iar consiliile de administraţie vor trebui să prezinte rapoarte lunare. Şi a Grădiniţa „Scufiţa Roşie” s-a dispus monitorizare şi verificare lunară, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB), Marian Banu, precizând că părinţii copilului şi-au retras plângerea iniţială. Liceul „Nicolae Iorga” va fi monitorizat permanent, cu raportare lunară, însă nici în acest caz nu s-a confirmat implicarea cadrelor didactice în strângerea de bani. Monitoritorizare permanentă cu raportare lunară, dar şi introducerea în calendarul de inspecţii generale, s-a decis şi pentru Colegiul „Kiriţescu”. Echipele de control precizat, şi în cazul acestei unităţi, nu s-a confirmat implicarea profesorilor în strângerea de bani. UPDATE: Inspectoratul şcolar Bucureşti (ISMB) ar fi decis suspendarea contractului de detaşare al directoarei de la Şcoala 172 „Sf. Andrei” din Capitală, unde a apărut schimbul de emailuri între părinţi privind colectarea de bani pentru achiziţionarea de rechizite şi echipamente electronice, dar şi un laptop pentru învăţătoare, potrivit unor surse citate de Mediafax. O măsură similară a fost luată de inspectori săptămâna trecută în cazul directoarei de la Şcoala 10 din Capitală, de la care a pornit întregul scandal al colectării ilegale de bani în şcoli. Şcoala 172 este una dintre cele trei unităţi de învăţământ anchetate, de luni, de ISMB, alături de Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” şi Colegiul Economic „Costin C. Kiriţescu”. Conducerea ISMB discută vineri despre situaţia de la aceste instituţii de învăţământ, urmând să anunţe ce sancţiuni vor aplica şi ce măsuri trebuie luate. Totul a pornit de la un schimb de mailuri între părinţi în care se discuta strângerea unor bani pentru achiziţionarea de rechizite, imprimantă multifuncţională, un televizor, o tablă magnetică şi un laptop pentru învăţătoare. Cum comunicau părinţii pe email Părinte 1: Buna ziua! Duminică am achiziţionat rechizite pentru fiecare copil, suma pentru un singur copil fiind de 120 lei. Am rugămintea să ne trimiteţi săptămâna această şi suma de 200 lei pentru fondul clasei, deoarece ne sunt necesari în achiziţionarea tablei magnetice şi multifuncţionalului. Părinte 2: Am lăsat 100 RON pentru fondul clasei la doamna învăţătoare. Nu pot să cotizez mai mult, îmi pare rău! Am mai lăsat şi cei 120 RON la doamna învăţătoare, sper că au ajuns la dumneavoastră! Mulţumesc pentru înţelegere! În altă discuţie a părinţilor: Părinte 1. Am cumpărat şi imprimanta în valoare de 799 lei şi vrem să luăm şi un laptop doamnei învăţătoare (bani pe care nu îi avem). Fiecare dintre părinţi facem eforturi pentru confortul copiilor noştri şi pentru a desfăşura activitatea într-o instituţie, asa că şi dumneavoastră trebuie să ne înţelegeţi că nu putem acoperi cheltuielile în totalitate.

Sursa: Adevarul.ro

O palmă pentru învăţătoarea şpăgară din Bucureşti. Sora ei este dascăl la ţară şi mândria comunităţii

Dana Blându, învăţătoarea din Bucureşti care a aruncat în aer mass-media din România, după ce le-a pretins părinţilor elevilor săi diverse cadouri, are, la 500 de kilometri de ea, într-un sat, o soră-model. Tot învăţătoare, Mirela Bozga este mândria comunităţii Învăţătoarea Dana Blându  a fost demisă, zilele trecute, de la Şcoala Gimnazială Nr. 10 „Maria Rosetti”, considerată de fiţe în Bucureşti, după ce o înregistrare cu ea a iscat un scandal mediatic naţional. Dascălul, care i-a determinat pe oficialii Ministerului Educaţiei să ia în calcul impunerea unor reguli etice noi pentru profesori, le cerea obraznic părinţilor bani pentru cadourile de Crăciun. La 500 de kilometri de ruşinosul scandal din Capitală, în satul bistriţean Tureac, într-o şcoală deloc de fiţe, cu elevi sărmani, predă, tot ca învăţătoare, sora „vedetei de la catedră”. Mirela Bozga, mândria comunei Tiha Bârgăului, are 53 de ani şi, de 35 de ani este dascăl, iar în ultimele două decenii a predat la şcoala de zece clase din localitate. Deşi provine dintr-o familie destul de înstărită, cu mult pământ în proprietate, Mirela Bozga a ales să-şi trăiască viaţa modest, în contrast cu cea a surorii sale plecată din tinereţe în Capitală. Femeia are două fete, una stabilită în Cluj, iar alta căsătorită în Franţa, şi, la Tiha Bârgăului, locuieşte într-o casă mică, simplă şi bătrânicioasă, placată cu lemn, situată la capătul unei uliţe pline de noroi şi neasfaltate. A doua zi după ce a început scandalul şi acuzaţiile de şpagă legate de numele surorii ei, Mirela Bozga a venit cu capul în pământ la şcoală, foarte tristă şi ruşinată. Colegii ei au povestit, pentru „Adevărul”, că, atunci, tot ce le-a putut spune a fost: „Ştiu că aşteptaţi o explicaţie din partea mea, însă eu, de la 500 de kilometri distanţă, nu pot să ştiu ce s-a întâmplat acolo”. Învăţătoarea Bozga, cea care refuză să vorbească despre păcatele surorii ei, n-are însă motive să se ruşineze, cel puţin nu de faptele ei, fiind una dintre cele mai iubite şi respectate persoane din Tiha Bârgăului. Elevii ei, părinţii lor, colegii de la şcoală şi toţi cei care au reuşit să o cunoască au numai cuvinte frumoase la adresa femeii. Meditaţii gratuite după ore În timp ce Dana Blându îi îndruma pe părinţii elevilor ei să-şi înscrie copiii la afterschool-ul pe care îl deţinea în Bucureşti, sora ei a înţeles altfel să-şi ajute elevii să aprofundeze materia. Potrivit părinţilor copiilor îndrumaţi de Mirela Bozga, de multe ori, învăţătoarea rămâne şi câte două-trei ore după program pentru a-i ajuta pe elevi să-şi facă temele sau să recupereze materia. „Mi se pare admirabil că doamna Mirela îi ajută şi pe elevii mai slăbuţi să recupereze, deşi nu este plătită în plus pentru asta şi nu are nicio obligaţie să o facă”, ne-a mărturisit un părinte al cărui copil este îndrumat de învăţătoarea Bozga. Munca voluntară  este confirmată şi de către directorul Şcolii Generale din Tureac, Morariu-Ciot Radu, care susţine că, din anul 2000, de când conduce instituţia, nu a avut nicio plângere la adresa învăţătoarei: „Numai lucruri bune vă pot spune despre ea. E un cadru vechi în învăţământ, îşi face treaba foarte bine la catedră. Au trecut prin mâinile ei atâtea generaţii de copii! Face muncă voluntară, de multe ori stă cu ei după orele de curs pentru a recupera, pentru a face progrese cu copiii ei sau pentru a face performanţă”. „Este o femeie extraordinară!” Cuvinte de laudă au si elevii învăţătoarei de la ţară, care spun că nu există lecţie pe care „doamna cea bună” să nu le-o repete până când nu o învaţă toţi. „Doamna ne ajută la toate orele, ne spune de mai multe ori lecţia până când înţelegem toţi. Avem în clasă şi copii care învaţă mai greu, dar vorbeşte mai mult cu ei”, a spus fetiţă, elevă în clasa a II-a, la care predă învăţătoarea.

Vasile Dologa, primarul comunei Tiha Bârgăului, care o ştie bine, din tinereţe, pe Mirela Bozga, mărturiseşte că aceasta „este o femeie extraordinară, un dascăl foarte respectat în comunitate. Nici vorbă să avem o plângere din partea vreunui părinte sau elev la adresa ei! E o femeie la locul ei, cam abătută în ultimii ani, după ce a rămas văduvă, însă îşi face treaba cum trebuie”. Daruri de Crăciun, „lucruri simbolice” Povestea darurilor de Crăciun de la Şcoala Nr. 10 din Bucureşti, care a dus şi la izbucnirea scandalului mediatic, este doar un subiect ruşinos pentru cei din comuna bistriţeană. Aici, niciun părinte nu îşi imaginează că, de Sărbători, ar trebui să cheltuiască adevărate averi pentriu a-i mulţumi pe dascăli. Iar învăţătoarea Mirela Bozga este şi la capitolul acesta un exemplu. „Niciodată nu s-a pus problema să ceară bani pentru cadouri. Ţineam noi, părinţii, neapărat să îi arătăm că apreciam ce făcea cu copiii noştri. Nu mulţi sunt dascălii ce stau cu elevii după ore, până înţeleg bine lecţia. Nu ni s-a pretins niciodată nimic şi, oricum, ce cumpram erau doar lucruri simbolice”, îşi aminteşte Lucreţia, o mămică al cărei copil a fost în clasa Mirelei Bozga, în urmă cu câţiva ani. După izbucnirea scandalului şpăgii, Mirela Bozga le-a spus colegilor din şcoală că nu ştie adevărul legat de sora ei din Bucureşti   Cine este „sora cea rea” Învăţătoarea Dana Blându este din Bistriţa-Năsăud, din Mureşenii Bârgăului, un sat situat la circa 40 de kilometri de municipiul Bistriţa. A terminat Liceul Pedagogic din Năsăud şi a profesat doi ani în judeţ, după care s-a mutat în Bucureşti, alături de soţ. „Provine dintr-o familie de oameni gospodari, care i-au dat o educaţie aleasă. Când era tânără, era foarte isteaţă şi glumeaţă, o fire hotărâtă. Tot scandalul acesta şi mai ales atitudinea ei din filmările acelea ne-au surprins pe toţi”, îşi aminteşte una dintre fostele ei colege de liceu. Scandalul de la Şcoala Nr. 10 din Bucureşti, finalizat cu demiterea ei, a pornit după ce învăţătoarea Blându a fost înregistrată în timp ce-i umilea pe părinţii elevilor din clasa sa. Aceasta a fost filmată în timp ce îşi manifesta indignarea în privinţa banilor daţi pentru cadourile de Crăciun care urmau să ajungă la cadrele didactice şi la personalul auxiliar. „O cafea din aia şi o ciocolată daţi? Nu, eu nu ştiu dacă sunteţi săraci sau sunteţi nesimţiţi, pe bune. Ca şi clasă. Zi, măi, cum o să te poţi duce, măi, la bibliotecară şi la secretară cu o cafea şi o ciocolată? Doamne…” au fost cuvintele învăţătoarei Dana Blându. După acest scandal, ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a anunţat că legea trebuie schimbată de urgenţă pentru ca dascălii care încalcă regulamentele să nu se mai poată întoarce la catedră.

Sursa: Adevarul.ro

Dosar de omor rezolvat prin metode CSI. Procurorii au descoperit un copil-criminal cu ajutorul unor tehnici speciale

Un adolescent de 15 ani a ucis un coleg de şcoală în toamna anului trecut după care i-a minţit cu stăpânire de sine pe anchetatori că ar fi nevinovat. Procurorii i-au demonstrat vinovăţia după ce, prin mijloace specifice, au descoperit că telefonul victimei se afla în posesia criminalului. Suspectul a fost trimis acum în judecată. Motivul crimei dintre copiii din judeţul Iaşi a fost un telefon mobil marca Samsung, cu touch-screen. Potrivit rechizitoriului, cu o seară înainte de crimă, N.A.A., de 15 ani, a ascultat muzică de pe telefonul victimei, T.M (16 ani), împreună cu acesta, în satul Avântu, comuna Româneşti. Agresorul a decis apoi să îi fure telefonul săteanului declarând ulterior că nu şi-a dorit să-l ucidă. A făcut-o de teamă să nu fie pârât. Potrivit anchetatorilor, victima lucra ca cioban la o stână din localitate din anul 2012. Pe 22 noiembrie 2013, T.M. a fost găsit fără suflare de unul dintre proprietarii stânii, care a sunat la 112. Echipajul medical ajuns la faţa locului nu a mai putut decât să constate decesul, primele concluzii fiind că adolescentul a murit sugrumat, prezentând urme de violenţă. În timpul cercetărilor, s-a stabilit că T.M. ar fi avut un telefon mobil marca Samsung, cu touchscreen, care însă nu a fost găsit asupra sa. Prin mijloace de investigare speciale, anchetatorii au reuşit să afle că telefonul se afla asupra criminalului N.A.A În rechizitoriu se menţionează că acesta s-a aflat în cercul de suspecţi de la bun început, fiind zărit în zonă în ziua crimei. La audieri a negat însă cu vehemenţă orice implicare. După ce procurorii i-au prezentat proba telefonului mobil, băiatul a recunoscut fapta şi a detaliat modul producerii acesteia. Potrivit declaraţiei suspectului, cu o seară înainte de comiterea faptei, acesta a stat la un bar cu victima unde au ascultat muzică de pe telefonul celei din urmă. A doua zi, în ziua crimei, N.N.A a decis să îi sustragă telefonul lui T.M. Suspectul a declarat că s-a luat la trântă cu partea vătămată, a văzut când acesteia i-a căzut telefonul numai că, inexplicabil, gândindu-se că va fi pârât, a luat decizia de a-l omorî. L-a strâns de gât după care l-a lovit cu bâta în cap.

Sursa Adevarul.ro

S-au anulat activităţile extracurriculare din şcoli

O consecinţă nefastă şi neaşteptată a „cruciadei” contra corupţiei din şcoli. Toate activităţile extracurriculare, care presupuneau contribuţii în bani de la părinţi, au fost anulate sau suspendate pe termen nedefinit. Este vorba de cercuri de pictura, de teatru, de limbi straine, vizite la muzee şi excursii, participarea la concursuri tematice, cumpărarea Gazetei Matematice şi a altor materiale didactice, activităţi derulate cu banii parinţilor. Micuţii, caci e vorba mai ales de ciclul primar, sunt disperati, se obişnuiseră, se ataşaseră şi se bucurau de aceste activităţi care le făceau viaţa şcolară mai interesantă, mai atractivă, le satisfăceau curiozitatea avidă de nou şi neaşteptat. Acum le-a rămas doar să buchisească texte şi să facă socoteli la aritmetică. Să fie aceasta răzbunarea profesorilor la ofensiva mediatică dusă împotriva lor? Fără să se intrebe dacă pe merit sau nu? Directorii sunt la originea acestor măsuri, să scape de orice bătaie de cap. Iar Inspectoratele Scolare nu s-au obosit să le explice că nu aceasta este calea de urmat. Calea de urmat e simplă. Asociaţii ale părinţilor în fiecare şcoală (sau în mai multe şcoli, dacă sunt mai mici), cu personalitate juridică, cu cont în bancă şi operaţiuni financiar contabile legale. Nu cred că la câteva sute sau peste o mie de părinţi nu se găsesc câţiva care să se priceapă la astfel de operaţiuni. Totul se rezolva dacă directorii şcolilor apelau la ei, le explicau care este situaţia şi care sunt cerinţele legii. Consiliul Părinţilor din şcoală poate finanţa apoi orice activitate crede de cuviinţă şi o cer profesorii, elevii şi părinţii lor, cu respectarea prevederilor legii. Apoi, semestrial, să dea socoteală părinţilor elevilor din şcoală, cât, cum si în ce fel s-au cheltuit banii. Ne-am învăţat să ignorăm legislaţia şi de aceea s-a ajuns la situaţii aberante precum aceea de la Scoala 10. Stimaţi părinţi şi profesori, Nu este necesar să opriţi aceste activităţi extracurriculare din şcoli, bucuria elevilor şi cu mare contribuţie la realizarea „mediului atractiv de învăţare”, în care copiii vin cu drag la şcoală. Trebuie doar să respectaţi legea. Merită copiii noştri acest mic efort?

Sursa: Adevarul.ro

Analfabetism matematic structural. Studiu de caz

Clasa a VI-a. Test la disciplina Fizică. Problemă care conduce la întrebarea: cât fac 40 h x 90 km/h= ? Răspuns: 36 km. Cum a calculat copilul? Iată cum: „taie” 0 şi de la 40 şi de la 90, (adică… simplifică senin cu 10, ca şi când 40 s-ar împărţi, de fapt, la 90!), înmulţeşte 4 cu 9, simplifică apoi (corect) primul h cu celălalt h şi-i dă, fireşte,36 km! Sinistru adevăr rostit-a Goya: Somnul raţiunii naşte monştri! Reproduc din nou imaginea scanată, pentru a nu exista dubii: Alt copil, alt exemplu. Cât fac 18000 s x 20 m/s? Aţi ghicit: 3600 m! Iată:   De ce? Păi, tot de-aia: „taie” un 0 de la 18000 şi 0 de la 20, înmulţeşte 1800 cu 2 şi obţine, desigur, numărul 3600. Apropo, copilul gândeşte corect partea „fizică” a calculului distanţei: spaţiul este egal cu viteza înmulţită cu timpul; prin urmare, unitatea de măsură a spaţiului este egală cu unitatea de măsură a timpului înmulţită cu unitatea de măsură a vitezei; aşadar, secunde, s, înmulţite cu metri pe secundă, m/s, însemnă metri, m – ceea ce revine la simplificarea primului s cu al doilea, pentru a obţine m. „Fizic”, impecabil! „Matematic”, sinistru! Şi, în fine, alt copil, alt exemplu (am ales doar trei exemple, din raţiuni de spaţiu – dar eroarea „matematică” nu este câtuşi puţin accidentală, ci structurală). Iată:  De astă dată, copilul extrapolează, generos şi senin, procedura de simplificare specifică operaţiei de împărţire la 10, aplicată eronat într-o înmulţire în care apar multipli ai lui 10 – respectiv „tăierea” a câte unui 0 din factorii înmulţirii ca şi când cele două numere s-ar împărţi, de fapt – la simplificări şi cu alţi factori comuni, de pildă 2 pentru 36, şi, respectiv, 36 pentru 72! În plus, în acest exemplu, şi raţionamentul „fizic” este incorect (în bună măsură, datorită unei gândiri logice neconsolidate). Fraţilor, voi realizaţi cu adevărat ce scriu eu aici?! Copiii aceştia nici măcar nu realizează că între conceptul/procedura de simplificare şi operaţia aritmetică de înmulţire nu există legătură logică! Simplificarea are de-a face cu o cu totul altă operaţie aritmetică, nici măcar reprezentată prin unul din semnele specifice (: sau /) pus între numere. Toate cele trei exemple conţin evident un simbol consacrat pentru reprezentarea înmulţirii, aşa cum puteţi vedea limpede în fragmentele scanate. Drept pentru care, toţi cei trei elevi comit tehnic aceeaşi greşeală „matematică”. Faptul probează, însă, că răul e, în realitate, mult, mult mai adânc, pentru că nu vorbim de logaritmi, derivate şi integrale, ci de operaţiile aritmetice de bază, care în mod normal ar fi trebuit însuşite şi utilizate fără cusur până la sfârşitul clasei a IV-a, când ele urmează să devină cărămizi esenţiale pentru construcţii pedagogice noi, precum disciplina Fizică din clasa a VI-a. Pe româneşte, adică: analfabetism matematic structural, adăugat otrăvitor „hăului limbii române” (Vă mai aduceţi aminte? „Doamna profesoară, ce înseamnă jgheab? Dar muchii? Dar teşite?!”) Dincolo de exemplele specifice incontestabile pe care am construit acest studiu de caz, am încă două veşti proaste: 1. Toţii copiii care au făcut aceeaşi greşeală „matematică” au obţinut la respectivul test (Fizică) note între 2,50 şi 7,75! Deci nu gândirea „fizică” e problema lor, ci felul în care ei au „învăţat” şi folosesc matematica elementară – respectiv, aritmetica în cazul de faţă   2. Copiii care au făcut aceeaşi greşeală „matematică” provin din clase cu învăţători şi profesori de matematică diferiţi – deci problema nu e la ei, în primul rând, ci are a fi identificată atât în eroarea fundamentală de proiectare curriculară a disciplinei Matematică (pe niveluri primar / gimanzial), cât şi la cei care i-au „învăţat” această „matematică” aiuritoare, formă fără fond într-una din manifestările sale cele mai groteşti cu putinţă. Pentru mine, acum, prea puţină importanţă au cauzele tehnice ale aspectelor deviante analizate aici. Altceva este, de fapt, cât se poate de grav. Română (comunicare, vocabular, gramatică, înţelegere a textului citit), nu. Aritmetică (adunare, scădere, înmulţire, împărţire, rezolvare de probleme), nu. Gândire logică, nu7 – toate cele trei cumulându-şi efectele devastatoare până în gimnaziu, deja, başca anii de liceu (bacalaureat 2011, 2012, 2013, alea-alea?!). Atunci cum creştem noi, ca societate, cetăţenii de care România are nevoie vitală pentru a nu eşua, în derivă, frunză-n vânt la cheremul tuturor turbulenţelor globale posibile şi imposibile din anii ce vor veni?! Este starea curentă a Educaţiei ameninţare la fibra siguranţei naţionale şi a statului de drept numit România? Este! PS: Şi, la final, un alt „bonus aritmetic”, de astă dată din altă clasă de „noapte a minţii”. Întrebarea e: cât fac 54 împărţit la 108? Iată cât, fără alte comentarii:

Sursa: Adevarul.ro

Profesorul înregistrat insultându-şi elevii rămâne la catedră, dar cu salariul tăiat

Comisia de disciplină întrunită pentru cazul profesorului de sport Petrică Angheluş, de la Colegiul „Mihail Sadoveanu” din Paşcani, a finalizat ancheta internă. Comisia de disciplină şi-a prezentat rezultatele anchetei în faţa Consiliului de Administraţie de la Colegiul păşcănean „Mihail Sadoveanu”. Petrică Angheluş a fost cercetat pentru două capete de acuzare: limbajul şi comportamentul faţă de elevi şi gestionarea deficitară a banilor primiţi de la elevi. La punctul 1 a fost găsit vinovat, iar la punctul 2 doar parţial vinovat, deoarece declaraţiile părinţilor au fost ambigue şi a rezultat că banii s-ar fi strâns, dar nu ar fi ajuns la profesor. Directoarea colegiului, Carmen Dimitriu, a propus desfacerea contractului de muncă al lui Petrică Angheluş, însă profesorul a scăpat în condiţiile în care doar 7 din cei 13 membri ai Consiliului de Administraţie au votat „Da”. Ar fi fost nevoie de 9 voturi, potrivit newspascani.ro. În cele din urmă, profesorul a fost sancţionat cu reducerea salariului cu 15% pentru o perioadă de şase luni. Angheluş a declarat că va căuta o cale pentru a ataca decizia. Pe de altă parte, Angheluş este cercetat penal de către procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi pentru fapte de corupţie. Profesorul este suspectat că ar cere şpagă pentru motivarea absenţelor. Anchetele de la colegiul păşcănean au pornit după mediatizarea unei înregistrări audio în care profesorul de sport îşi gratulează” elevii cu apelative precum  „fraieri”,”boi”, „tâmpi”,”monumente de tolomăcie”, „idioţi”, „proşti” sau  „oligofreni”. Petrică Angheluş şi-a exprimat astfel indignarea că elevii săi au adunat bani fără ştirea lui şi i-au predat unei alte profesoare din cadrul colegiului. Profesoara respectivă, pe care colegul ei o categoriseşte drept „idioată”, „tâmpită” şi „nebună cu acte”, le-a cerut bani copiilor încă din prima zi de şcoală, pe 16 septembrie 2013, pentru a acoperi, după spusele ei, o investiţie în mobilierul de la clasă. Pe de altă parte, părintele unei eleve din clasa a IX-a a reclamat ziariştilor din Paşcani că profesorul de sport i-a cerut 50 de lei şpagă pentru a-i motiva absenţele fiicei sale. Banii ar fi mers în contul sponsorizării unei competiţii sportive.

Sursa: Adevarul.ro

Cine va prelua conducerea Consiliului Naţional al Elevilor la Adunarea Generală de la Braşov?

În perioada 3-7 februarie 2014, la Braşov, va avea loc Adunarea Generală a Consiliului Naţional al Elevilor. La eveniment vor participa peste 100 de reprezentanţi ai consiliilor judeţene ale elevilor din toată ţara, profesori coordonatori, reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei Naţionale, parteneri, dar şi alumni ai structurii. 2 ani am activat în Consiliul elevilor. Primul, ca prim-vicepreşedinte al Consiliului Judeţean al Elevilor Bacău şi preşedinte al Consiliului Şcolar al Elevilor din liceul meu, al doilea, ca alumnus CNE şi preşedinte de onoare al structurii judeţene. Cea din urmă este o titulatură pe care nu, nu mi-am dat-o singur, cum vehiculează pe la colţuri generaţiile mai tinere de reprezentanţi ai elevilor, ci pe care am căpătat-o în urma unei propuneri venite din partea celor care m-au succedat la conducerea CJE Bacău şi pe care am acceptat-o în ideea de a le confirma celor care m-au urmat că îi voi ajuta. Ceea ce nu înţeleg mulţi dintre actualii reprezentanţi aleşi ai elevilor este faptul că titulaturile sunt infinit nesimnificative faţă de lucrurile ce pot fi realizate ocupând aceste funcţii. Mai pe şleau, e păcat, ca lider al elevilor, să te rezumi la a bifa o funcţie în CV şi să nu faci treabă în interesul celor care te-au ales şi care ţi-au dat ocazia să ţii nasul pe sus în faţa celor care aşteaptă fie să le rezolvi problemele, fie activităţi în care să se regăsească. M-am implicat foarte serios în perioada liceului ca reprezentant al elevilor băcăuani, în ciuda faptului că aveam 0 experienţă în Consiliul elevilor. Nu asta contează, încetaţi să vă mai căutaţi scuze! Cu peste 20 de proiecte realizate în mai puţin de 8 luni şi un proces electoral organizat în şcolile din judeţul Bacău aşa cum nimeni n-a mai reuşit în ţară în ceea ce priveşte transparenţa (calendar public cu alegerile din toate liceele, observatori interni şi externi peste tot, fotografii postate pe site-ul oficial imediat după terminarea procesului electoral, articole în mass-media etc), am reuşit să las în urmă o structură reprezentativă activă şi cunoscută la nivel local. Capii învăţământului băcăuan o pot confirma. Elevii ştiau că noi suntem cei pe care pot conta pentru rezolvarea problemelor pe care le au cu profesorii sau cu conducerea şcolii, pentru medierea relaţiei dintre profesori, autorităţi şi elevi şi, nu în ultimul rând, pentru organizarea de activităţi extraşcolare de impact. Mă voi opri aici cu relatarea isprăvilor pe care eu şi colegii mei le-am făcut anii trecuţi în Consiliul elevilor, cu promisiunea că în curând voi începe un mic serial despre aventura mea în structura reprezentativă a elevilor din România, Consiliul Naţional al Elevilor. Revenind la Adunarea Generală ce va avea loc la începutul lunii februarie la Braşov, aceasta este privită de către mulţi dintre membrii structurii drept o şansă pentru restabilirea relaţiei de colaborare dintre Consiliul Naţional al Elevilor şi Ministerul Educaţiei Naţionale. O relaţie afectată de atitudinea de adversitate nu tocmai corectă şi deloc academică pe care Iulia Miron, încă preşedinte CNE în funcţie, a adoptat-o pe parcursul mandatului său şi pe care a ţinut morţiş să o insufle tuturor membrilor Adunării Generale, preşedinţi ai consiliilor judeţene ale elevilor din ţară. Mânată de interesele ANOSR (Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România) – organizaţie în care doreşte să activeze în studenţie şi în care şi-a făcut loc folosindu-se de funcţia pe care o ocupă în fruntea CNE, Iulia Miron a condus un Birou Executiv care s-a complăcut cu: prea multă linişte, ignorarea partenerilor tradiţionali, lipsa de activitate a multor CRE-uri şi CJE-uri, lipsa proiectelor naţionale etc. Oricum, vom mai vorbi despre asta. La Adunarea Generală a CNE, pe lângă prezentarea rapoartelor de activitate (le aştept cu nerăbdare), sesiunile de formare, stabilirea strategiei de dezvoltare a CNE, trasarea calendarului de activităţi şi reviziurea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, vor avea loc alegeri pentru cele mai importante trei funcţii din Consiliul Naţional al Elevilor: • preşedinte; • secretar pe organizare internă; • secretar pe organizare externă. Pentru preşedinţia CNE pot candida cei 8 preşedinţi ai Consiliilor Regionale ale Elevilor, în timp ce pentru secretariat se pot înscrie toţi membrii de drept ai Adunării Generale a CNE, preşedinţii CJE-urilor. Niciun candidat înscris până în momentul de faţă pe WEDU.ro, platforma care asigură transparenţa alegerilor din cadrul Consiliului elevilor.   În baza Art. 41 alineatul 2 din Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiilor din cadrul Consiliului Elevilor, fac apel la toţi colegii mei seniori (alumni CNE) să facă tot posibilul să participe la Adunarea Generală în calitate de observatori, prevenind eventualele nereguli şi „aranjamente” ce sunt vehiculate zilele acestea în rândul membrilor CNE. Se pare că cei care îşi încheie mandatul vor să îşi lase oamenii în funcţii. Cu ce rost, nu ştiu. Îmi amintesc cu nostalgie că la Adunarea Generală de la Bucureşti (2011) am realizat o strategie de comunicare internă şi externă (care, din păcate, nu a fost aplicată de cei care conduceau atunci Consiliul elevilor). La Adunarea Generală de la Târgu-Mureş (2012) am fost responsabil cu promovarea evenimentului la nivel naţional şi am încasat  2 premii pentru activitatea depusă la cârma Consiliului Judeţean al Elevilor Bacău. Cât despre Adunarea Generală de la Galaţi (2013), aceasta am ratat-o din cauza examenelor. Pe final voi relua ce am scris pe blogul personal în luna octombrie în întâmpinarea alegerilor din licee: Funcţia nu se lasă moştenire şi nici nu se negociază. Esenţa acestui Consiliu Naţional al Elevilor, cu toate substructurile sale (CRE, CJE, CŞE), stă în aceste alegeri anuale. E foarte important ca elevii să aibă de unde să aleagă, să înveţe să voteze şi să conştientizeze că este important să facă o alegere, în ideea desemnării celor care îi vor reprezenta.

Sursa: Adevarul.ro

Cruciada de trei zile contra corupţiei în şcoli

Anunţată cu surle şi trâmbiţe, cruciada contra corupţiei în şcoli se apropie de sfârşit, cu demiterea a 2-3 directori, pentru că nu-şi păstoresc cum trebuie şcolile. Se procedează cum s-a procedat în anterioarele scandaluri. Conducerea educaţiei, Minister, Inspectorate, care ar trebui să acopere zona de cercetare, anchetă şi sancţiune administrativă, aşteaptă să treacă scandalul, să vină alte evenimente care să mute atenţia presei de la educaţie. Aşa se face că educaţie rămâne locul unde nimeni nu dă socoteală de nimic. Am avut cazul diplomelor false, plagiatele tezelor de licenţă sau doctorat, examene de Bacalaureat şi Evaluare Naţională trucate, programe de studii universitare fără acreditare, acum bani colectaţi de profesori în folos personal. S-a rezolvat ceva? Procentele halucinante la ierarhia de intrare la liceu, la Bucresti, 38% dintre elevi cu medii intre 9-10, n-au dat nimanui fiori, ca ceva nu e in regula. Cate spagi s-or fi incasat pentru astfel de note? In timp ce testele PISA ne pun la colţ, pe ultimele locuri în clasamente internaţionale. Nimic, se aşteaptă praful uitării până la următorul scandal. Un exemplu dintr-o multitudine. Am semnalat, an de an, procente de promovare mirobolante la Bacalaureat, în contrast cu legile statisticii, în diferite şcoli şi judeţe, ultimul în judeţul Gorj, şi nimeni n-a cercetat nimic. Deşi tezele erau în centrele de corectare şi puteau fi depistate cele copiate. Inspectorul General de la Gorj a interzis Asociaţiei EDU CER accesul la teze, şi a declarat că “hoţul neprins este negustor cinstit”. Lucrurile s-au oprit aici, iar vara viitoare vom avea noi şi noi scandaluri la Bacalaureat. În legătură cu bani strânşi de la părinţi de către profesori, lucrurile sunt clare. În şcolile în care părinţii nu au asociaţie, persoană juridică, cu cont în bancă, cu acte financiar contabile în regulă şi transparente, cu raportare semestrială către părinţi despre cum, cât şi în ce fel s-au cheltuit banii, strângerea banilor de către alte persoane şi fără cadrul legal descris mai sus este faptă penală şi se încadrează la “abuz în funcţie şi obţinere de foloase necuvenite”. Este foarte simplu pentru inspectori să meargă în şcoli şi să controleze aceste lucruri: există asociaţie a părinţilor cu personalitate juridică, iar banii strânşi urmează căile legale descrise? Este corect. În caz contrar, dacă altcineva a strâns bani şi i-a folosit în scopuri neştiute, directorul zboară în secunda doi, pentru că a tolerat fapte penale, iar diriginţii, învăţătorii, educatorii care au strâns bani să fie daţi pe mâna procuraturii pentru obţinere de foloase necuvenite prin abuz în funcţie. E simplu, dacă vrei să faci ordine într-un sistem măcinat de corupţie, şi nu doar să manipulezi opinia publică lansând cruciade de trei zile împotriva corupţiei. Vom avea în continuare scandal după scandal, la intervale mai mici şi mai mari, pentru că Ministerul şi Inspectoratele nu vor, nu ştiu şi nu pot să stopeze corupţia. Şi în scandalurile anterioare au fost mai degrabă intervenţii exterioare sistemului, procuratura, justiţie, elevi şi părinţi care filmează în şcoli faptele penale. Sistemul nu are şi nici nu vrea să-şi construiască anticorpii necesari luptei împotriva corupţiei. Posibil să fie şi şefii educaţiei părtaşi la “prada” adunată de la părinţi, iar educaţia rămâne locul în care nimeni nu dă socoteală de nimic.

Sursa: Adevarul.ro

Peste 10.000 de elevi din Bucureşti participă la cursuri gratuite de patinaj, actorie, limbi străine susţinute de Primăria Capitalei

Peste 10.000 de elevi participă la cursuri gratuite de actorie, dans sportiv, patinaj, limbi străine, organizate de Centrul de Proiecte şi Programe Educaţionale şi Sportive din cadrul Primăriei Capitalei în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB). Cursurile încep sâmbătă şi se desfăşoară până pe 6 aprilie, în 18 spaţii din Capitală, informează inspectoratul. Au fost înscrişi 10.852 de elevi din clasele I – XII, dintre care 1.068 de elevi ai claselor I – IV, din 20 de şcoli selectate de ISMB, 2.653 de elevi din şcoli gimnaziale şi 6.131 de liceeni. Cei din clasele I – IV vor face cursuri: patinaj, dans sportiv; arte marţiale şi înot, iar cei de la ciclul gimnazial vor studia: actorie, dans sportiv, limba engleză, limba franceză, limba italiană, limba spaniolă, limba germană, limba chineză şi matematică.

Elevii de liceu se vor pregăti în domeniile: dans sportiv, actorie, web-design, management de proiect şi leadership, mannagement al afacerilor, arte marţiale, televiziune şi artă fotografică. Cursurile de formare se vor încheia în datele de 5 şi 6 aprilie 2014, cu o evaluare a cunoştinţelor şi aptitudinilor acumulate de elevi pe durata celor 20 de ore de pregătire. În urma acestei evaluări, un număr important de cursanţi vor fi recompensaţi cu tabere gratuite la mare în vara anului 2014, a precizat ISMB.

Sursa: Adevarul.ro

Vocaţie şi metodă didactică

După 25 de ani de la Revoluţie, societatea românească are elevi care nu dau doi bani pe o diplomă, dascăli lipsiţi de vocaţie, inspectori şi directori numiţi pe alte criterii decât cele profesionale. O anchetă recentă dintr-o revistă franceză mă îmboldeşte să reiau o temă dragă mie, şi nu doar o dată ieşit la pensie după 50 de ani de profesorat: şcoala. În paranteză fie spus, când tatăl meu s-a pensionat, avea 42 de ani petrecuţi în şcoală din cei 60 câţi împlinise. Asta era în 1960. Cu anii, nepuşi la socoteală, de puşcărie politică, ar fi practicat meseria de dascăl, la Cernăuţi, Rm. Vâlcea, Sibiu, Hosman şi Guşteriţa, aproape o jumătate de secol. Ca şi mine. În 1960, aveam 21 de ani şi jumătatea de secol cu pricina mi se părea un vis.   Ancheta pune faţă în faţă reuşitele şcolii din mai multe ţări şi eşecurile şcolii din Franţa. E vorba de primară, colegiu şi liceu. Pe ministrul francez de resort l-am întâlnit nu demult, când l-am însoţit pe ministrul român al învăţământului într-o vizită oficială la omologul său. (Omolog, vorba vine, fiindcă Vincent Peillon nu are în sarcină şi universitarul, ca Remus Pricopie, ministrul român). Vincent Peillon e un om cultivat şi bine intenţionat, dar reforma pe care o  propune întâmpină mari dificultăţi din cauza conservatorismului sindicatelor, a inerţiei părinţilor şi a dezinteresului elevilor.   Selecţia şi evaluarea dascălilor Noi am avut mai multe reforme în ultimii douăzeci de ani. Intenţiile au fost, mai de fiecare dată, foarte bune. Uneori, curajoase şi în acord cu cerinţele timpului.   Aplicarea lor în practică a fost, tot de fiecare dată, problema. M-am întrebat adesea care sunt cauzele ce determină dificultăţile de a aplica aceste reforme. Una, regăsită în ancheta de la care am plecat, este de natură administrativă. Descentralizarea pripită a lăsat şcolile la mâna autorităţilor locale, incapabile financiar şi incompetente profesional. Primari şi consilieri locali semianalfabeţi întreţin o şcoală după chipul şi asemănarea lor.   Rezultatul e prevalarea celor mai mărunte şi meschine interese personale şi locale asupra interesului elevilor şi al dascălilor lor. O altă cauză e de natură profesională: selecţia şi evaluarea dascălilor. Şi, în definitiv, a inspectorilor la toate nivelurile. Sunt extrem de rare cazurile în care un profesor care îşi iubeşte meseria lasă catedra ca să devină inspector. Directorii nu fac excepţie. Ideea că un director trebuie să fie, în primul rând, un manager e o prostie. Soluţia este ca directorul să fie un profesor bun şi respectat, iar managerul, adjunctul său administrativ şi nu neapărat profesor. (Situaţia în spitale este riguros aceeaşi.) Evaluarea fiind formală, ce ar mai trebui adăugat? Poate doar că în Finlanda, clasată de OCDE (organism din care România nu face încă parte!) între primele trei state ca performanţe şcolare, din zece candidaţi la catedră testaţi e de regulă ales unul (în realitate, 0,89!).   Experţi care n-au predat deloc Ceea ce mă surprinde şi mă indispune în toate aceste reforme, la noi ca şi aiurea, este că principalele inovaţii ţin exclusiv de metode. Despre conţinutul şcolii nu vorbeşte nimeni. Experţii consultaţi n-au predat adesea nici o oră la catedră. Când dascălii reali au protestat, cum s-a întâmplat în noiembrie în Franţa, ei au cerut modificarea programei (a curriculei, cum se zice acum), nu a calendarului care i-a creat lui Vincent Peillon bătăi de cap.   Opinia lor a fost că şcoala trebuie să redevină de cultură generală şi să producă oameni de carte, nu specialişti în informatică! Baza şcolii, au cerut ei, să fie limbile, literatura şi matematica. Am susţinut acest fel de abordare dintotdeauna. Acum nu pot adăuga decât un singur lucru şi anume că şcoala se numără printre cele mai exigente meserii când e vorba de pasiune: nicăieri vocaţia nu joacă un rol mai însemnat. Despre vocaţia de dascăl, nimeni nu vorbeşte. Deşi e esenţială. Un dascăl fără vocaţie e un dascăl dezinteresat de şcoală. Urmările nu se văd imediat, dar pe termen lung ele se dovedesc fatale.   După 24 de ani de la revoluţie, societatea românească are chipul şcolii din toată această vreme, cu elevi care nu dau doi bani pe o diplomă, cu dascăli lipsiţi de vocaţie, cu inspectori şi directori numiţi pe considerente despre care e mai bine să nu vorbim, toţi, rezultaţi dintr-un lanţ al slăbiciunilor pe lângă care acela al lui Caragiale pare idilic. Metodele ca metodele, stimaţi experţi, dar vocaţia?

Sursa: Adevarul.ro

Mircea poţi fi chiar tu!

Tocmai am lansat a 6-a ediţie a concursului naţional de creaţie în limba engleză Shakespeare School Essay Competition, concurs ce motivează tinerii să fie cât mai creativi şi oferă ca premii tabere de engleză în Marea Britanie. Unul  dintre câştigători ediţiilor trecute este Mircea şi aş vrea să vă împărtăşesc povestea lui. În 2010 Mircea Neicu, un tânăr din Orşova, venea pentru prima oară la Bucureşti ca finalist al concursului naţional de creaţie în limba engleză Shakespeare School Essay Competition. Aici urma să susţină un interviu ce reprezenta ultima etapă în stabilirea clasamentului final al concursului.  În competiţie erau înscrişi peste 5000 de tineri din toate judeţele ţării. Miza pentru el era o tabără de engleză în Marea Britanie. Peste o lună Mircea pleca în Marea Britanie la Oxford,  pentru a trăi timp de două săptămâni o experienţă internaţională ce urma să îi schimbe viaţa. Cunoscând un alt sistem de învăţământ şi tineri din întreaga lume, Mircea se întoarce cu noi perspective, mai responsabil şi determinat să îşi depăşească limitele. Mircea este acum student în anul III la universitatea Lancester, o instituţie de învăţământ de top din Marea Britanie. Gândul că am schimbat destinul unui tânăr ne dă o satisfacţie extraordinară şi determinarea să creştem mai mult în fiecare an şi să încercăm să deschidem noi perspective pentru tineri. De aceea anul acesta îi provocăm pe participanţii la Shakespeare School Essay Competition să mediteze asupra unui sistem educaţional ideal. Astfel îşi vor da seama ce îşi doresc , iar apoi vor realiza că ei înşişi, chiar în afara sistemului de învaţamânt, pot contribui în mare parte pentru a se forma aşa cum visează. Acesta este şi motivul pentru care anul acesta ambasadorul competiţiei este Lorand Soares Szasz, trainer, coach şi antreprenor de succes, care îi va inspira pe tineri să ţintească mai sus şi să îşi urmeze idealurile cu determinare şi perseverenţa. Shakespeare School Essay Competition este proiectul de suflet al Asociaţiei Shakespeare School pentru Educaţie. Este un concurs naţional déjà cu tradiţie, aflat acum la a 6-a ediţie. Sunt două categorii de vârstă, 11-14 ani şi 15-20 de ani, iar marii câştigători sunt aleşi în urma unui interviu în limba engleză. Participarea este gratuită şi tinerii între 11 şi 20 de ani pot înscrie eseul online pe pagina până pe 31 martie. Vrem să le oferim şanse egale de reuşita tinerilor din întreaga ţară, aşa că sper ca tot mai mulţi elevi şi studenţi să se înscrie şi anul acesta. Le doresc mult succes şi declar deschisă întrecerea care va fi nu numai între ei, ci mai ales cu ei înşişi. Write, race, win!

Sursa: Adevarul.ro

Adevărata Cruciadă: locul educaţiei în societate, nu demonizarea dascălilor

Ultimele clasamente Pisa ne arată că România riscă să se confrunte în viitorul apropiat cu un dezastru. Ne aflăm pe locul 50 din 65 la lectură în rândul tinerilor de 15 ani. Şi nu cred că este corect să aruncăm vina asupra copiilor sau a profesorilor, ci să ne asumăm cu responsabilitate noi, clasa politică, un mare eşec. Investiţia în educaţie reprezintă investiţia în viitorul nostru şi fiecare copil are dreptul la o educaţie care să-i asigure un start corect în viaţă, indiferent de rasă, statul social al părinţilor sau regiunea din care provine. Iar principala responsabilitate ca acest lucru să se întâmple este a statului. Atât profesorii, cât şi elevii trebuie remotivaţi şi ajutaţi să-şi recapete încrederea în şcoală ca pilon pentru un viitor mai bun. Acest subiect se află şi pe agenda OECD, care a publicat recent un studiu despre învăţământul vocaţional în care vorbeşte despre nevoia de a înzestra tinerii cu „deprinderi transferabile care să le permită mobilitate ocupaţională şi pregătire pe tot parcursul vieţii”. Este ceea ce un număr de companii germane şi franceze din zona Braşov, Sibiu şi Alba fac de câţiva ani, organizând licee profesionale „duale”, în care elevii învaţă meserii ce îi vor ajuta să-şi găsească mai uşor un loc de muncă, licee ce reprezintă fundaţia industriei şi competitivităţii germane. După aproape 25 de ani de reforme, trebuie să fim sinceri şi să spunem că sistemul de educaţie din România se confruntă cu o serie de probleme structurale: slaba finanţare, lipsa eficacităţii în ceea ce priveşte cheltuirea banilor existenţi, lipsa resursei umane de calitate, plata insuficientă a profesorilor, discrepanţa dintre nevoile pieţei şi curriculă. În loc să dăm vina unii pe alţii, ar trebui să începem o discuţie serioasă în societate despre ce avem de făcut, inclusiv în dezbaterea privind revizuirea Constituţiei. Problemele sunt atât de grave, încât nu ne mai permitem să cârpim, ci trebuie să reconstruim din temelii. Dascălii trebuie şi merită să fie motivaţi, recredibilizaţi şi responsabilizaţi, nu demonizaţi. Într-adevăr, unii sunt mediocri şi uşor de cumpărat. Dar majoritatea sfinţesc locul. Din păcate, meseria nu mai este atractivă pentru tinerii absolvenţi, care, din cauza salariilor mici de cele mai multe ori, preferă să se îndrepte spre alte domenii, mai bănoase. Mai mult, totul este politizat, iar şansele de promovare pe bază de merit sunt aproape nule. Un alt adevăr pe care evităm să-l abordăm cu sinceritate este că fără meditaţii, salariile sunt la limita supravieţuirii. De aceea, soluţia cea mai simplă este înfiinţarea de after – schools cu plată de ore suplimentare în cadrul şcolii, în loc de meditaţii. Potrivit ultimelor date ale Comisiei Europene, în România un învăţător, un profesor de gimnaziu sau unul care predă la liceu câştigă un salariu de 474 de euro net pe lună, adică de 1,3 ori salariul mediu net pe economie, în timp ce în Bulgaria un cadru didactic câştigă de 1,59 de ori salariul mediu pe economie. Fără un pachet consistent de motivare, plată şi plan de carieră, plus nişte stimulte speciale pentru profesorii care merg în zonele rurale şi dificile, nu ne putem aştepta să avem performanţă în sistem. Pe de altă parte, după ce vom plăti mai bine profesorii, trebuie să le şi cerem rezultate măsurabile în performanţa elevilor. Avem cele mai mici investiţii în elevi din Europa, statul român cheltuind pentru toate ciclurile de învăţământ preuniversitar de peste trei ori mai puţin decât media la nivel european, potrivit aceloraşi date. Un studiu elaborat de Ministerul Educaţiei în colaborare cu UNICEF în 2013 arată că abandonul şcolar în România a crescut la 16% în 2010-2011, în principal din cauza sărăciei. Iar cifrele Eurostat arată că abandonul şcolar a ajuns la 17,4% în 2012. Cea mai mare rată a abandonului şcolar, de aproape 20%, se înregistrează în învăţământul profesional, dublându-se în 2011 faţă de 2010, conform INS. Cazul de la Şcoala nr. 10 din Bucureşti ne forţează să răspundem la o întrebare extrem de serioasă: Este accesul la educaţie cu adevărat gratuit aşa cum scrie negru pe alb în Constituţia României? Dovezile arată că răspunsul este, din păcate, “NU”! Consider că ar fi mult mai important pentru români în dezbaterea privind Constituţia modificată dacă ne-am apleca asupra unor astfel de probleme, care au un impact major în viaţa cetăţeanului de zi cu zi. Şi USL-ul ar avea de câştigat pentru că dacă propunerea de revizuire a Constituţiei va veni cu răspunsuri la întrebările care îi frământă cu adevărat pe români, şansele ca oamenii să vină la referendum cresc exponenţial. Şi Europa are de dat câteva răspunsuri la problemele legate de sistemele de educaţie. În primul trimestru al anului 2013, şomajul în rândul tinerilor la nivel European se afla la un îngrijorător 23.5%, iar bugetele alocate acestui domeniu au scăzut în peste jumătate din statele membre UE în 2011 şi 2012. Şi pentru că suntem cetăţeni europeni, cred că trebuie să fim la fel de atenţi cu problemele care afectează populaţia la nivel european, nu doar naţional. De aceea, Institutul pentru Progres Social s-a alăturat unei iniţiative cetăţeneşti europene intitulată ”Do not count education spending as part of the deficit! Education is an investment!”, iniţiată de Anna Diamantopoulou – fost Comisar European pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune. Obiectivul acestei iniţiative este de a combate inegalitatea prin oferirea de oportunităţi egale de educaţie şi formare profesională tuturor tinerilor din Europa, cu scopul de a le asigura acestora instrumentele adecvate pentru a beneficia de o educaţie de bună calitate şi pentru a proteja creşterea economică, dezvoltarea şi instituţiile democratice din Europa în vremuri de criză. Acelaşi principiu – educaţia este o investiţie, nu o cheltuială la buget – a stat şi la baza Pactului pentru Educaţie pe care l-am iniţiat în 2007 şi care a fost semnat de toate partidele politice, dar care nu a fost pus în aplicare de niciun guvern. Sunt convins că actualul Guvern va trata cu seriozitate acest subiect de care depinde viitorul nostru ca naţiune. Pentru că fără oameni educaţi nu putem fi competitivi. Iar într-o lume aflată într-o continuă transformare, cei care nu sunt competitivi vor fi marii pierzători.

Sursa; Adevarul.ro

Un studiu arată că jumătate dintre tinerii cu dizabilitate mintală gravă nu au mers la şcoală

Jumătate dintre tinerii cu dizabilitate mintală gravă, dobândită înainte de 15 ani, nu au frecventat şcoala din cauză că nu sunt profesori specializaţi, servicii de sprijin şi nici metode pedagogice adaptate, rezultă dintr-un studiu realizat în rândul acestei categorii sociale şi a familiilor lor. Federaţia ONPHR (Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România) a realizat studiul pentru a stabili care sunt principalele dificultăţi şi bariere cu care se confruntă aceste persoane cu dizabilităţi atunci când încearcă să se integreze pe piaţa muncii, informează Mediafax. În urma datelor colectate s-a stabilit că cea mai mare barieră o reprezintă educaţia.

„Atât în cadrul studiului, cât şi pe baza dezbaterii naţionale organizate, a reieşit faptul că educaţia încă constituie un obstacol major în calea integrării persoanelor cu dizabilităţi în viaţa socială şi, mai ales, pe piaţa muncii. Populaţia chestionată are calificări mai slabe decât media naţională, iar numărul tinerilor respondenţi care nu au mers la şcoală este ridicat: 19 la sută din cei chestionaţi, cu vârste cuprinse între 16 şi 29 de ani. Persoanele cu dizabilitate mintală gravă dobândită înainte de vârsta de 15 ani înregistrează un grad mai redus de frecventare a şcolilor (jumătate dintre ei nu a frecventat şcoala). Printre cei care au frecventat-o, mulţi au optat pentru cursurile de arte şi meserii”, se arată în studiu.

Iniţiatorii cercetării precizează că aceste cifre sunt cauzate de neadaptarea educaţiei pentru persoanele cu probleme. Astfel, respondenţii cu dizabilitate mintală evidenţiază în special lipsa metodelor pedagogice adaptate (33 la sută), a profesorilor specializaţi (25 la sută) şi lipsa structurilor sau a serviciilor de sprijin (21 la sută).

O a doua barieră o reprezintă excluziunea de pe piaţa muncii, un sfert dintre respondenţi declarând că percep că excluderea are drept cauză dizabilitatea de care suferă.

Astfel, excluziunea de pe piaţa muncii este determinată de: dizabilitate, atitudinile discriminatorii ale angajatorilor şi lipsa stimulentelor pentru angajarea persoanelor cu dizabilităţi.

„Din datele colectate în cadrul grupurilor de experţi/focus grupuri, cele trei principale obstacole în accesul pe piaţa muncii sunt: mentalitatea şi atitudinea angajatorilor şi a societăţii în general, insuficienta calificare a persoanelor cu dizabilităţi, atât şcolare cât şi profesionale, lipsa de sprijin. Concluziile dezbaterii publice confirmă rezultatele studiului”, se arată într-un comunicat de presă transmis, vineri, agenţiei Mediafax.

Iniţiatorii cercetării susţin că dezvoltarea insuficientă a cadrului legislativ, necorelarea acestuia cu prevederile Convenţiei ONU şi lipsa unor facilităţi fiscale motivante pentru angajatori fac ca integrarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii să fie precară, ei arătând că în ultimul semestru al anului 2013, doar 4,6 la sută din cele 622.892 de persoane cu dizabilităţi aveau un loc de muncă. ONPHR precizează că specialiştii au propus un set de soluţii pentru înlăturarea acestor bariere: accesibilizarea (educaţiei, infrastructurii oraşului, informaţiei), modificarea cadrului legislativ (oferirea mai multor facilităţi pentru angajatori, corelarea legislaţiei naţionale conform Convenţiei ONU, finanţarea unor servicii de angajare), schimbarea atitudinii cu privire la potenţialul şi abilităţile persoanelor cu dizabilităţi. Studiul a fost realizat în cadrul proiectului Excelnet – Înfiinţarea unei reţele de centre de excelenţă în furnizarea serviciilor de reabilitare şi integrare profesională pentru persoane cu dizabilităţi, ca grup vulnerabil pe piaţa muncii, co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 şi implementat de Federaţia Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România şi partenerii săi. Proiectul Excelnet are ca obiectiv general creşterea calităţii serviciilor specializate de integrare profesională a persoanelor cu dizabilităţi în regiunile Nord-Vest, Vest, Nord-Est, Bucureşti-Ilfov şi judeţul Ialomiţa din regiunea Sud-Muntenia, prin înfiinţarea unei reţele de centre de excelenţă în furnizarea de servicii integrate.

Sursa: Adevarul.ro

Sorin Oprescu, după ce a vizitat două şcoli incluse în programul de reabilitare BEI: „Elevii din 100 de şcoli vor învăţa în unităţi moderne“

Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a verificat, duminică, lucrările la două dintre unităţile de învăţământ cuprinse în programul „Reabilitarea Infrastructurii Educaţionale din Bucureşti”, care vizeaza 100 de scoli. Edilul-sef a vizitat astăzi Şcoala nr. 311, singura unitate de învăţământ din programul BEI care va avea şi un bazin de înot. „Anul acesta vom finaliza acest program, ceea ce înseamnă că elevii din o sută de şcoli din Bucureşti vor învăţa în unităţi de învăţământ moderne. În primul rând, aceste şcoli au fost consolidate, reabilitate şi modernizate, au laboratoare de specialitate dotate cu echipamente moderne, cabinete, săli de sport şi mobilier de ultimă generaţie”, a declarat Oprescu. Bazinul de înot al Şcolii nr. 311 este realizat în proporţie de 85%, având o lungime de 25 de metri şi o lăţime de 12 metri, în timp ce adâncimea bazinului este de 1,5 metri, ajungând în unele locuri până la 1,9 metri Conceptul arhitectural al bazinului include, alături de spaţiile funcţionale adiacente oglinzii de apă, balcoane ce permit părinţilor, profesorilor sau spectatorilor să urmărească  antrenamentele  sau concursurile de înot. „Bazinul este dotat cu aer condiţionat şi încălzire proprie precum şi cu suprafeţe vitrate mari, care permit iluminarea naturală“, se precizează într-un comunicat de presă trimis de municipalitate. Şcoala nr. 206 are sală nouă de festivităţi De asemenea, Sorin Oprescu a vizitat şi Şcoala nr. 206, care a fost consolidată şi reabilitată. Aici s-a construit o nouă sală de festivităţi cu o capacitate de 450 de locuri. Lucrările efectuate la cele doua scoli au vizat consolidarea structurii de rezistenţă a clădirilor, refacerea acoperişului, a instalaţiilor, a tâmplăriei interioare şi exterioare, a branşamentelor, termoizolarea clădirilor pentru reducerea consumurilor energetice şi a costurilor de întreţinere a şcolii, reţele noi de date-voce, instalaţii de avertizare incendiu şi antiefracţie. Totodată, unităţile de învăţământ au fost dotate cu mobilier şi echipamente IT.

Sursa: Adevarul.ro

Profesorii şi învăţătorii îşi perfecţionează cunoştinţele la Casa Corpului Didactic

Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” Bacău a relansat programul de formare continuă, acreditat de Ministerul Educaţiei, „Educaţie civică – formarea profesorilor”, destinat personalului didactic din învăţământul preuniversitar. La sesiunea inaugurală au participat peste 100 de cadre didactice din Bacău şi comunele limitrofe. Programul se desfăşoară pe parcursul a 90 de ore şi beneficiază de sprijinul Ambasadei S.U.A. la Bucureşti. Activitatea este iniţiată de profesor-formator Lucica Ciupercă, coordonatoarea Centrului Regional de Resurse pentru Educaţia Civică Bacău, care funcţionează în incinta C.C.D. Bacău. Echipa de formatori este alcătuită din: conf. univ. dr. Georgel Neamţu, prof. Monica Andrei, prof. Mihaela Atodiroaei şi prof. Florina Opincariu. “Suntem bucuroşi că acum, la mijlocul anului şcolar 2013 – 2014, putem oferi colegilor noştri, un program atractiv, ce le este destinat în exclusivitate. În ultimii ani, cadrele didactice băcăuane au manifestat un interes sporit faţă de proiectele noastre, care au avut ca tematică, educaţia pentru cetăţenie activă, situaţie care ne-a mobilizat, în sensul acreditării şi implementării acestui curs de perfecţionare”, a declarat prof. Gabriel Stan, directorul C.C.D. Bacău.

Sursa; Adevarul.ro

Sorin Oprescu, vizită la două şcoli incluse în programul BEI de Reabilitare a Infrastructurii Educaţionale din Bucureşti

Primarul general Sorin Oprescu va vizita, duminică, două şcoli incluse în programul BEI de Reabilitare a Infrastructurii Educaţionale din Bucureşti. Primarul general al Capitalei va vizita, începând cu ora 12.00, două unităţi de învăţământ din Capitală: Şcoala nr. 311 (strada Gârleni nr.10, sector 6) şi Şcoala nr.206 (strada Ariniş nr.5, sector 6). Din totalul celor 102 şcoli cuprinse în programul de reabilitare BEI, 64 sunt şcoli generale, 15 sunt licee, 19 sunt şcoli speciale şi patru sunt grădiniţe. Două dintre aceste şcoli au fost excluse din programul de reabilitare, după ce în instanţă au fost câştigate procesele care vizau proprietatea clădirilor de către foştii proprietari. La aceste unităţi de învăţământ s-au făcut lucrări de consolidare a structurii de rezistenţă, s-a refăcut termoizolarea, au fost dotate cu reţele noi de date şi voce, cu instalaţii de incendiu şi efracţie, dar şi cu sisteme video în interior şi exterior, scrie Mediafax. Sorin Oprescu declara la sfârşitul anului trecut că aceste şcoli nu mai fuseseră reabilitate de zeci de ani, unele chiar din 1960. Programul de reabilitare derulat de Primăria Municipiului Bucureşti cu Banca Europeană de Investiţii are o valoare de 233,58 milioane de euro, din care 112,2 milioane de euro sunt bani proveniţi prin finanţarea BEI, iar 121,38 milioane de euro, la care se adaugă TVA, şi alte taxe, provin din surse locale.

Sursa: Adevarul.ro

FOTO Arhiepiscopul Ciprian le-a ţinut elevilor din Panciu o prelegere despre rolul Bisericii în societate

Înalt Prea Sfinţia Sa Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, a fost vineri, 17 ianuarie 2014, oaspetele oraşului Panciu, cu ocazia Zilelor Liceului Teoretic „Ioan Slavici“. Acesta a susţinut, la Casa de Cultură, prelegerea intitulată „Tinerii şi provocările contemporane – Rolul Bisericii în educaţie“. ÎPS Ciprian a primit, din partea viceprimarului Iulian Nica, Placheta Oraşului Panciu, precum şi volumele „Sfânta lumină a învăţăturii şi apostolii săi“, de Mihail Adafini şi „Istoricul Oraşului Panciu“, de Mihai Liviu Adafini. Cu acelaşi prilej, viceprimarul Iulian Nica i-a mulţumit ÎPS Ciprian pentru prezenţa la Zilele Liceului „Ioan Slavici“, eveniment important pentru comunitatea locală şi pentru învăţământul păncean. „Aş dori ca aceste dezbateri să fie organizate în fiecare an, pentru a ajuta tânara generaţie, şi nu numai, să progreseze din punct de vedere spiritual. Preocupările şi problemele din învăţământul păncean nu sunt doar ale liceului, ci şi ale Primăriei. Nu sunt doar vorbe, ci fapte! Am investit în crearea celor mai bune condiţii de studiu pentru elevi, implementând proiecte cu finanţare europeană. Cel mai recent este «EDU-PANCIU Educaţie şi cunoaştere, Proiect pentru extinderea, dotarea şi reabilitarea Liceului  Ioan Slavici».  Datorită lui, liceul va avea 16 laboratoare de specialitate, o bibliotecă media, o sală multimedia, un laborator foto şi o mini-tipografie. Tot datorită proiectului, va fi înfiinţat si Muzeul «Ioan Slavici». De asemenea, Primăria Oraşului Panciu a sprijinit toate activităţile şcolare şi extraşcolare, exemplul cel mai elecvent fiind sprijinul necondiţionat acordat Trupei de Teatru «Protha» şi Corului «Cantabile». A investi în educaţia tinerilor nu este doar un lucru nobil, ci şi o mare responsabilitate, pe care, noi toţi, suntem obligaţi să ne-o asumăm deoarece, doar prin intermediul unor oameni bine pregătiţi, o societate îşi poate asigura viitorul“, a spus viceprimarul Iulian Nica.

Sursa: Adevarul.ro

Inspectoratul Scolar Judetean Cluj organizeaza o caravana pentru popularizarea invatamantului profesional

Inspectoratul Scolar Judetean Cluj pregateste 25 de clase profesionale pentru anul scolar viitor si urmeaza sa desfasoare o caravana de informare dedicata elevilor din clasa a VIII-a despre oportunitatile invatamantului profesional, a anuntat seful inspectoratului, Valentin Cuibus, citat de Agerpres. „Viitorii absolventi vor avea siguranta unor locuri de munca in functie de rezultatele pe care le vor avea”, a declarat acesta.

„Avem precontracte cu mai multi agenti economici, cu firme foarte mari din Cluj-Napoca si Dej, care au nevoie de sute de meseriasi in urmatorii ani. Noi preconizam sa infiintam cam 25 de clase de profesionala incepand cu anul scolar viitor, in licee tehnologice”, a declarat in cadrul unei conferinte inspectorul general al Inspectoratului Scolar Judetean (ISJ) Cluj, Valentin Cuibus.   „Vom face atatea clase cate vor fi necesare mediului economic caruia ne adresam. Pentru popularizarea viitoarelor clase, vom incepe din martie caravane la nivelul scolilor generale, formate din reprezentanti ai ISJ, ai agentilor economici, care le vor explica elevilor de clasa a VIII-a si parintilor care sunt facilitatile oferite. ‘Meseria, bratara de aur’ revine. Este o revenire la normalitate”, a spus Cuibus, citat de Agerpres.

Clasele cu invatamant profesional vor fi create pe domeniile confectii incaltaminte, pielarie, confectii metalice, prelucrarea hartiei, sudor sau operator chimist. Inspectorul scolar general a declarat ca reinfiintarea acestor clase va avea un impact deosebit asupra mediului economic si socio-profesional al Clujului, incepand cu anul 2018, cand vor absolvi primii tineri. „Viitorii absolventi vor avea siguranta unor locuri de munca in functie de rezultatele pe care le vor avea. E nevoie un timp pentru schimbarea mentalitatii, iar lumea ar trebui sa inteleaga ca, uneori, se castiga mult mai bine din astfel de meserii, decat sa termini o facultate si sa fii casiera sau vanzatoare la supermarket”, a spus Valentin Cuibus. Amintim ca invatamantul profesional de 2 ani a fost reintrodus de fostul ministru al Educatiei Daniel Funeriu, care a gandit sistemul astfel incat scolile profesionale sa infiinteaza numai atunci cand exista un contract intre o scoala si o companie, la care se realizeaza practica pe toata durata scolarizarii. Fiecare elev care intra in invatamantul profesional incheie un contract tripartit elev – parinte, scoala, firma si primeste o bursa de 200 de lei pe luna, cash (Detalii aici). Elevul are tutore de practica de la angajator, iar la finalizarea studiilor elevul primeste un certificat de calificare nivel III in cadrul european al calificarilor, recunoscut in orice stat european. Participarea angajatorului la examenul prin care elevul va obtine aceste certificat de calificare este obligatorie. Dupa ce finalizeaza acest invatamant profesional cu succes, elevul poate reintra in clasa a XI-a pentru a merge spre Bacalaureat, daca doreste acest lucru. Incepand de anul viitor, invatamantul profesional va incepe dupa finalizarea clasei a VIII-a si va dura 3 ani, nu 2 ca pana acum.

Sursa: Hotnews.ro

VIDEO Inspectoratul Scolar Bucuresti: Directorii de la Liceul ‘Floria Capsali’ si Scoala ‘Sfantul Andrei’, demisi pentru deficiente manageriale

Directorii de la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” si Scoala nr 172 „Sfantul Andrei” au fost demisi din cauza unor deficiente manageriale constatate in urma inspectiilor realizate de catre Inspectoratul Scolar al Capitalei, a anuntat, vineri, purtatorul de cuvant al institutiei, Marian Banu, potrivit Mediafax.

In cazul Scolii „Sfantul Andrei”, Consiliul de Adminstratie al Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti (ISMB) a decis incetarea detasarii directorului Camelia Hoara, incepand din 20 ianaurie, pentru deficiente in activitatea manageriala. De asemenea, s-a decis ca Scoala „Sfantul Andrei” sa fie inclusa in clandarul inspectiilor generale, in perioada imediat urmatoare. Banu a precizat ca nu s-a confirmat implicarea cadrelor didactice de la Scoala „Sfantul Andrei” in strangerea de bani. In cazul Liceului de Coregrafie „Floria Capsali”, Marian Banu a spus ca in Consiliul de Administratie al ISMB s-a decis incetarea detasarii Adrianei Ciorcau in functia de director, tot din 20 ianuarie, pentru deficiente in activitatea manageriala, constate in urma inspectiei generale. De asemenea, s-a decis includerea unitatii de invatamant in inspectiile generale, precum si monitorizarea permanenta, cu raportare lunara. Marian Banu a precizat ca, la Liceul „Floria Capsali”, deficientele au fost de alta natura decat la alte scoli.

Sursa: Hotnews.ro

Lectie dintr-un manual controversat de Religie: Daca minti, atunci vei fi calcat de masina

Daca minti, atunci vei fi calcat de masina. Invatatura: „Bine faci, bine gasesti. Rau faci, rau gasesti”. Aceasta lectie se gaseste intr-un manual de Religie pentru copiii de clasa I, care inca se afla pe bancile scolare, desi Ministerul Educatiei l-a scos de pe lista manualelor aprobate, a declarat pentru HotNews.ro vicepresedintele Asociatiei Secular-Umaniste din Romania (ASUR), Toma Patrascu. De cealalta parte, reprezentantii Ministerului Educatiei au declarat pentru HotNews.ro ca „in cazul in care se intampla situatii de genul acesta, responsabila este conducerea scolii pentru utilizarea unui manual care nu se afla pe lista manualelor aprobate de Minister, respectarea acestei liste fiind obligatorie”. Manualul de Religie de la Editura Sf. Mina, clasa I, le exemplifica elevilor ce patesti daca minti sau daca faci rau. „Dintre manualele incriminate pana acum, unul singur a fost scos de pe lista manualelor aprobate de catre Minister in anul scolar 2012-2013, dar el se afla in continuare in uz, un exemplu fiind chiar scoala din Bucuresti la care invata fata mea”, a sustinut Toma Patrascu. „Faptul ca Ministerul Educatiei a scos acest manual de pe lista celor aprobate nu a rezolvat problema. Au scos doar un manual din multe altele incriminate si, in practica, el e folosit fara probleme in scoli”, a declarat pentru HotNews.ro vicepresedintele ASUR, Toma Patrascu. Acesta a precizat ca manualul de fata „a fost scos de pe lista manualelor aprobate de catre Minister in anul scolar 2012-2013, dar el se afla in continuare in uz, un exemplu fiind chiar scoala din Bucuresti la care invata fata mea, la clasa folosindu-se acest manual”. „Cu toate ca am sesizat aceasta situatie conducerii scolii, raspunsul primit in urma consultarii a fost: ne pare rau, Ministerul nu are fonduri sa cumpere alte manuale, asa ca il folosim in continuare pe acesta. Este un manual pentru clasa I”, a afirmat pentru HotNews.ro Toma Patrascu. Reprezentantii Ministerului Educatiei Nationale (MEN) au declarat pentru HotNews.ro ca „in invatamantul obligatoriu trebuie sa se predea numai dupa manualele aflate in catalogul manualelor scolare aprobate de catre MEN”. „In cazul in care se intampla situatii de genul acesta, responsabila este conducerea scolii pentru utilizarea unui manual care nu se afla pe lista manualelor aprobate de Minister, respectarea acestei liste fiind obligatorie”, au precizat reprezentantii Ministerului.

In ceea ce priveste analizarea cazului de fata, aceasta se poate realiza de catre Inspectoratul Scolar, in urma unei sesizari. „Daca exista aceasta sesizare si se constata o abatere, sanctiunile sunt stabilite de catre Inspectorat si de catre Consiliul de Administratie, unde cazul respectiv trebuie analizat”, sustine MEN.  Vicepresedintele Asociatiei Secular-Umaniste din Romania a afirmat ca in afara acestui manual care oficial a fost scos de pe lista manualelor aprobate de MEN, „toate celelalte la care Asociatia a facut referire in comunicatele publicate anii trecuti sunt in continuare aprobate de catre Minister. Se pot vedea in catalogul manualelor aprobate scolare valabile pentru acest an scolar si ele nu au fost incriminate doar de asociatia noastra, ci inca din 2007 prin raportul Ligii Pro Europa”.

Potrivit lui Patrascu, inca se preda la clase, la Religie, dupa manuale care au exercitii in care copiii trebuie sa raspunda unor intrebari precum: „Ce porunca incalca un crestin care: a) poarta la gat alte semne decat sfanta cruce? b) (…) c) face glume despre Dumnezeu, Biserica si cele sfinte? d) in zilele de sarbatoare sau duminica – Ziua Domnului – se distreaza sau merg in alte locuri, in afara de biserica, negandindu-se deloc la Dumnezeu?”

Descarca de aici Catalogul manualelor scolare valabile pentru anul scolar 2013-2014 Vezi mai jos imagini din fisele de lucru din care copiii invata Religie la Clasa Pregatitoare, potrivit ASUR: Toma Patrascu, vicepresedintele ASUR, a declarat pentru HotNews.ro ca si fisele de lucru pentru clasa pregatitoare „induc ideea de obedienta si de supunere in fata preotului”. „Aproape nu exista pagina in care sa nu existe copil in pozitie de supunere”, a precizat Patrascu.

Sursa: Hotnews.ro

Primarul din Vaslui i-a ameninţat pe directorii şcolilor cu destituirea dacă mai cer bani

Primarul municipiului Vaslui, Vasile Pavăl, i-a avertizat pe directorii unităţilor de învăţământ din oraş că îşi vor pierde funcţiile dacă vor mai fi solicitaţi bani sau bunuri părinţilor, relatează Mediafax. Avertismentul a fost lansat de primarul din Vaslui după ce în ultima perioadă a crescut numărul sesizărilor din partea părinţilor care susţin că sunt obligaţi să cumpere diverse materiale pentru unităţile de învăţământ, cum ar fi bănci, videoproiectoare, perdele, hârtie igienică, săpun sau şerveţele. Primarul Vasile Pavăl susţine că le-a atras atenţia în mai multe rânduri directorilor unităţilor de învăţământ să solicite, prin referate, orice bun necesar pentru funcţionarea corespunzătoare a grădiniţelor sau şcolilor din municipiu. „Sincer, nu pot să-i înţeleg de ce tot apelează la astfel de practici. Le-am tot scris directorilor, le-am spus şi în şedinţe, ultima chiar la sfârşitul anului trecut, să facă referate dacă au nevoie de ceva pentru unităţile de învăţământ, pentru că li se asigură finanţarea pentru orice cheltuială materială. Copiii trebuie să meargă la grădiniţă sau şcoală să înveţe carte, nu să le tot ceară bani părinţilor pentru tot felul de lucruri”, a declarat, vineri, primarul municipiului Vaslui, Vasile Pavăl. El a avertizat că se va ajunge la destituirea directorilor unităţilor de învăţământ unde cadrele didactice vor mai solicita diverse bunuri sau bani de la părinţi. „Am tot mers cu recomandări şi atenţionări, inclusiv prin reprezentantul primarului în Consiliul de Administraţie, însă cred că ajunge. Nu i-am lăsat niciodată fără bani, aşa că, dacă ne mai sunt semnalate astfel de cazuri, vom merge până la înlocuirea directorului”, a adăugat primarul Vasile Pavăl. Conform reprezentanţilor Primăriei Vaslui, chletuielile municipalităţii pentru funcţionarea unităţilor de învăţământ din municipiu se ridică la aproximativ cinci milioane de lei anual. Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui a anunţat, joi, că declanşat o anchetă în toate cele 160 de şcoli cu personalitate juridică din judeţul Vaslui privind colectarea de bani de la elevi pentru diverse achiziţii, controalele fiind făcute în urma unor reclamaţii ale părinţilor privind fondul clasei. Premierul Victor Ponta i-a cerut ministrului Educaţiei să finalizeze Codul de etică în învăţământ şi să reglementeze problemele legate de fondul clasei şi meditaţii, spunând că vrea să oprească abuzurile din sistem şi că este dispus să sprijine verificările şi cu inspectorii Corpului său de Control. Codul de etică va fi redactat după ce Consiliul de Administraţie al Şcolii nr. 10 „Maria Rosetti” din Capitală a decis, în 10 ianuarie, desfacerea disciplinară a contractului de muncă al învăţătoarei Dana Blându, care a cerut bani pentru cadourile ce urmau să fie date de sărbători unor angajaţi ai şcolii. De asemenea, şcoala a decis şi sesizarea Parchetului în cazul învăţătoarei, pentru aspecte penale care ar fi fost săvârşite de Dana Blându, anchetatorii urmând să stabilească dacă aceasta a primit în acest fel foloase necuvenite. În ultimele zile, după incidentul de la Şcoala nr. 10, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a primit mai multe sesizări privind colecte de bani în şcoli şi de luni a început cercetări vizând fondul clasei în alte trei unităţi de învăţământ, respectiv Şcoala Gimnazială „Sfântul Andrei”, Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” şi Colegiul Economic „Costin C. Kiriţescu”. Un alt caz a fost sesizat la Secţia 6 Poliţie din Capitală. Tatăl unui copil care învaţă la Şcoala Centrală s-a prezentat la Secţia 6 şi le-a spus poliţiştilor că învăţătoarea a amenajat în clasă un loc la perete unde copiii pedepsiţi sunt umiliţi, fiind puşi să dea cu capul. Bărbatul a precizat că cel puţin doi elevi au fost puşi în această situaţie, potrivit unor surse din Poliţia Capitalei. Acesta a mai reclamat şi că elevii sunt obligaţi să plătească taxe pentru participarea la diverse concursuri.

Sursa: Romanialibera.ro

Daniel Funeriu: USL a introdus coplata in Educatie. Sunt conditiile pentru o „revolutie a parintilor” Interviu

Mediatizarea micii coruptii din scoli, mediatizare foarte necesara, este incurajata si pentru a acoperi mediatic marile scandaluri de coruptie precum si faptul ca salariile dascalilor se platesc cu intarziere, apreciaza consilierul prezidential Daniel Funeriu, fost ministru al Educatiei. Intr-un interviu acordat Ziare.com, Daniel Funeriu spune ca aceasta coruptie din scoli este ca un balaur cu multe capete, multe ascunse, ea incepand cu inscrierea si continuand cu diverse forme de santaj la adresa elevilor si parintilor. Fostul ministru al Educatiei afirma ca mai exista si multi profesori dedicati in Romania, dar ei sunt pe cale de disparitie, pentru ca cine nu intra in „sistem” este rejectat. In privinta fondului clasei, Daniel Funeriu atage atentia ca prin finantarea foarte proasta a scolilor, USL a introdus coplata in educatie. „Mi-e teama ca peste un an sistemul va fi dincolo de limita reparabilului. Mi-e teama ca se reunesc conditiile pentru o revolutie a parintilor”, spune Daniel Funeriu. Asistam la un val de scandaluri de coruptie in scoli. Educatia romaneasca pare minata de sus pana jos de acest flagel. Este o imagine corecta? E parte a imaginii reale. Si profesorii onesti si profesionisti sunt parte a aceleiasi realitati. Aceste comportamente sunt sedimentate in zeci de ani si au devenit endemice, cutuma aproape. E si multa minciuna. Uitati-va la politicienii care se prefac ca descopera in 2014 „fondul clasei” si „cadourile”, chiar daca in calitate de parinti au fost sau sunt si ei partasi. Si parintii si profesorii sunt „jumatate victime, jumatate complici”. Ar fi gresit sa-i punem pe unii impotriva celorlalti. Rezultatul il vedem: o Romanie bolnava, fara repere valorice: mediocritatea conduce, valorile sunt alungate, comportamentele normale sunt privite ciudat. Si un efect pervers: s-a ajuns ca lucrul cel mai respins sa fie adevarul… Cum se manifesta coruptia in scolile romanesti? Este vorba doar despre acele cadouri despre care s-a discutat atat de mult? Coruptia din scoala e un balaur cu multe capete, unele ascunse: totul incepe de la inscrierea la scoala. Urmeaza diverse forme de santaj: fondul clasei, culegeri alese pe spranceana, diverse dotari, after-school, optionale care ar trebui sa fie gratuite sunt platite, cadouri la profesori, tot felul de poze, calendare si altele. Pentru fiecare dintre aceste chestiuni exista reglementari dar nu sunt aplicate la baza sistemului. Meditatiile sunt un caz aparte pentru ca ele exista peste tot in lume si raspund unei nevoi reale si chiar produc rezultate. Ar trebui insa sa eliminam o anumita promiscuitate asociata cu meditatiile: meditarea copiilor de la clasa, uneori conditionarea unei note mai bune, etc. Si after-school-ul raspunde unor necesitati, el trebuie incurajat, dar in conditii legale si de calitate si nu sub forma de santaj. Am dat si un ordin de ministru care reglementeaza after-school-ul, OM 5349 din 7 septembrie 2011. Cum ati incercat sa combateti fenomenul in timpul mandatului dvs si unde ati intampinat rezistenta? Am luat decizia grea de a arata adevarul pentru ca invatamantul romanesc traia intr-o mare minciuna. Am platit mediatic pentru asta, amintiti-va la linsajul mediatic de care am avut parte cand am organizat primul bacalaureat corect, in 2011. Ne minteam invocand elevii olimpici. Ne minteam prin supranotare, ne minteam prin recorduri mondiale la trecerea bacalaureatului, numarul de doctorate sau copii supradotati. Profesorii erau vesnic mintiti referitor la salarii.

Romania e prima tara in care am trait in care e titlu de glorie sa fi facut „doua facultati, trei masterate si doua doctorate”. Am luat metodic toate aceste lucruri si am aplicat doua tipuri de solutii: solutii imediate si solutii pe termen lung. Cele pe termen lung pornesc de la premisa ca oamenii de valoare nu iau spaga si nu fac compromisuri. Am decis ca prin Legea educatiei sa dau putere si resurse oamenilor de calitate. Chiar daca popularea sistemului cu astfel de oameni ia decenii, trebuia inceput de undeva. Dintre masurile imediate un prim pas a fost asigurarea corectitudinii la bacalaureat si la examenul de clasa a VIII-a. Cruciada anti-plagiat, numirea de oameni de mare calitate in comisiile de etica si de promovari, depolitizare atat cat a fost posibil. Rezistenta am intampinat la toate nivelurile: de la aparatul ministerului la sindicate, partide si rectori. Am suferit foarte mult pentru ca parintii nu sunt reprezentati la nivel national decat de o organizatie fantomatica. Din pacate multe dintre aceste eforturi s-au estompat in actuala guvernare iar prin modificari ale legislatiei vor intra in sistem oameni tot mai prost pregatiti. Poate puteam sa fac mai multe, dar e usor de vorbit acum. Multi ma intreaba de ce nu se continua lucrurile astea. Raspunsul meu este „va rog sa ma iertati ca nu ne-ati votat”. Mi-e teama ca peste un an sistemul va fi dincolo de limita reparabilului. Mi-e teama ca se reunesc conditiile pentru o „revolutie a parintilor”! Si pentru ca e posibil ca domnia sa fi aprins scanteia acestei revolutii, o felicit din suflet pe mamica de la scoala 10 pentru curaj. Profesorul Mircea Miclea considera, intr-un interviu acrodat Ziare.com, ca aspectul cel mai trist este ca profesorii nu au luat atitudine fata de cazul de la Scoala nr. 10 si ca acest lucru spune multe despre ei. Impartasiti acest punct de vedere si daca da, ce spune aceasta lipsa de reactie? Da, il impartasesc 100%. Frica, blazare, lipsa de perspectiva, demotivare. Ii admir pe cei care au forta sa mearga mai departe si sa-i inspire pe copii. Ii admir pe cei care au curajul sa iasa in fata, presiunea pusa pe ei in cancelarie este enorma. Daca nu intra in „sistem” sunt rejectati, izolati, nu mai au dreptul la ore suplimentare si alte sicane. In mediul universitar e si mai grav. Uitati-va ce s-a intamplat la Universitatea Ovidius din Constanta, serios fief PSD. Exista o coruptie inca ascunsa: titularizari, posturi tinute sau scoase din maneca directorilor/inspectorilor, detasari. Asta este rezultatul unor proceduri de resurse umane vechi de decenii, pe care le-am schimbat, dar au fost restaurate imediat ce USL a venit la guvernare. Principala cauza a coruptiei este pusa pe seama salariilor mici. Daca maine ele ar creste spectaculos fenomenul ar disparea? Astea sunt justificari, nu motive. E clar ca salariile sunt mici. Cauza principala este calitatea indoielnica a unor cadre didactice intrate in sistem de-a lungul timpului. Profesorii de buna calitate nu iau spaga si nu se preteaza la asa ceva. Asta este „coruptia mica”, care ne toaca nervii. Solutia corecta este, concomitent, o formare de calitate a profesorilor, o selectie riguroasa si o rasplata justa. Cred ca mediatizarea acestei mici coruptii, mediatizare foarte necesara in acest moment, este incurajata si pentru a acoperi mediatic marile scandaluri de coruptie precum si faptul ca salariile dascalilor se platesc cu intarziere. Sindicatul Spiru Haret avertizeaza ca acest val de scandaluri decredibilizeaza in grup profesorii ceea ce poate avea efecte periculoase. Are dreptate? Nu. E gargara tipica, specifica sindicatelor din Romania. Ce exact au facut 25 de ani pentru a valoriza meseria de profesor? Va spun eu: gargara la televizor si aranjamente prin cancelarii, iar in ultima vreme au ca sport national derularea de proiecte POSDRU pe multe milioane de Euro fara niciun efect real in afara de salarii astronomice. Nicio munca in profunzime. Cred ca profesorii sunt mai decredibilizati de isteria unor lideri sindicali la televizor decat de iesirea la lumina a ceea ce toata lumea cunostea. Lumea se intreaba, justificat: „sunt toti profesorii asa?”. Ii asigur pe romani: avem inca foarte multi profesori dedicati. Dar ei sunt pe cale de disparitie. Chestiunea fondului clasei este una veche si intr-o oarecare masura fortata de proasta finantare a sistemului. Ce sa faca parintii daca in clase nu exista banci solide, daca nu exista materiale pentru curatenie sau alte dotari necesare decat sa cotizeze pentru a le avea? Anul acesta finantarea scolilor este foarte proasta, mai ales din cauza taierii banilor pentru scoli alocati primariilor. Practic in acest an USL a introdus coplata in educatie, fara a o spune. De exemplu, nu mai deconteaza integral naveta. Sigur ca parintii vor dotari mai bune iar actualul guvern, si bazat pe pretextul scandalurilor din ultima vreme, face apostolatul legalizarii fondului clasei si al scolii prin asociatiile de parinti.Sa-si asume si prin legislatie ceea ce fac in realitate: USL obliga parintii la coplata. Pentru ca la acest nivel de finantare este imposibil sa impiedici schimburile financiare intre scoala si parinti. Solutia corecta este insa alta: sa acorde finantarea per elev si scolilor private autorizate. Asa s-ar vedea o competitie si sunt convins ca multi parinti si-ar indrepta copiii inspre astfel de scoli, unde lucrurile sunt la lumina. Am vizitat multe scoli private de buna calitate, de exemplu la Calarasi si la Cluj unde lucrurile sunt clare si toata lumea e multumita. Ministrul Pricopie se grabeste cu elaborea unui cod etic al dascalilor. Considerati ca este o idee buna? Toate ideile bune ale actualului guvern sunt cele mostenite din Legea educatiei, iar toate cele proaste le gasiti in ordonantele lor de urgenta. In octombrie 2011 am dat ordinul OMECTS 5550/2011, care stabileste regulamentul comisiilor de etica. In februarie 2012, la inceputul mandatului dlui Baba s-au reunit la Alba Iulia impreuna cu secretarul de stat Oana Badea si acei oameni au finalizat codul etic. El trebuia doar optimizat si aprobat. Desigur, fara niciun interes real in aceasta chestiune, guvernul USL l-a lasat balta pentru a-l descoperi, acum, cu mare mirare si a-l prezenta ca pe o idee proprie. Sic transit gloria mundi…

Sursa; Ziare.com

Frauda la Bac: Costica Varzaru s-a intors la catedra, ministerul da din umeri

Desi vara trecuta a fost protagonista unuia dintre cele mai mari scandaluri de coruptie de la bacalaureat, fosta directoare a Liceului „Dimitrie Bolintineanu” din Capitala continua sa lucreze ca profesoara. In vara lui 2013, Costica Varzaru a fost arestata pentru ca a primit mita de la elevi carora urma sa le faciliteze promovarea examenului de bacalaureat. Ulterior, aceasta a fost eliberata din arest, dar demisa din functia de director, insa nu si din cea de dascal, astfel ca in toamna s-a intors la catedra, transmite Digi 24.

Fosta directoare de la Bolintineanu va fi judecata in libertate (Video) Ministerul Educatiei se apara si transmite ca nu are ce face in astfel de situatii si ca legea le permite cadrelor didactice anchetate penal si disciplinar sa le predea in continuare elevilor, chiar daca sunt demise din functiile de conducere. „Este o decizie corecta, atunci cand ai astfel de cazuri nu poti decat sa ai o singura decizie: eliminarea din invatamant. Legislatia are o serie de vulnerabilitati. De exemplu, nicaieri in lege nu este precizat ca o persoana careia i s-a desfacut contractul de munca nu poate sa revina in sistem”, a spus ministrul Remus Pricopie. Frauda la Bac: Fosta directoare de la Bolintineanu si alte 3 persoane, trimise in judecata De cealalta parte, nici elevii, nici colegii de cancelarie nu au nimic de obiectat fata de revenirea Costicai Varzaru la catedra. Mai mult, unul dintre elevi sustine chiar ca aceasta s-a schimbat foarte…

Sursa: Ziare.com

ICCJ discuta plagiatul lui Ponta. Care sunt argumentele pentru inceperea urmaririi penale

Acuzatiile de plagiat aduse lui Victor Ponta de Universitatea Bucuresti si confirmate de experti internationali intra luni, pentru prima oara, in atentia unor judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Acesta este primul termen fixat in Dosarul cu numarul 3927/1/2013 deschis ca urmare a plangerii penale depuse de Mihail Neamtu, Augustin Ofiteru si Adrian Papahagi impotriva rezolutiilor procurorului de netrimitere in judecata a lui Victor Ponta, acuzat de Universitatea Bucuresti ca si-a plagiat teza de doctorat. Universitatea Bucuresti: Victor Ponta a plagiat texte si idei Ponta a plagiat, a decis Universitatea Bucuresti – Vezi toate documentele Plangerea a fost depusa dupa ce procurorul de caz a decis neinceperea urmaririi penale pe numele lui Victor Ponta si Parchetul de pe langa ICCJ a mentinut aceasta decizie. Mihaela Litvin este procurorul care a decis sa inchida dosarul penal cu numarul 783/P/2012, in care Victor Ponta este acuzat ca a plagiat 113 din cele 292 de pagini ale lucrarii „Raspunderea in dreptul international umanitar”, publicata la Editura Universul Juridic in anul 2010 si semnata alaturi de Daniela Coman. Decizia a venit in ciuda concluziilor unor experti in drept. „Lectura tezei domnului Victor Ponta supusa expertizei noastre a facut sa apara, de o maniera clara si indiscutabila, numeroase incalcari ale eticii universitare, constituind un plagiat vadit”, se arata in reaportul semnat de prof. dr. Simina Tanasescu, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti; prof. dr. Vlad Constantinesco, Facultatea de Drept, Universitatea din Strasbourg si conf. dr. Claudia Ghica-Lemarchand, prodecan al Facultatii de Drept, Universitatea Sorbona Paris XII. Pe de alta parte, la Consiliul National de Etica exista, inca de anul trecut, o a doua sesizare de plagiat depusa pe numele lui Victor Ponta, diferita de cea in care acesta a fost dezvinovatit anterior. Ziare.com a incercat in repetate randuri sa afle daca aceasta sesizare a fost solutionata sau care sunt termenele legale prevazute, dar CNE a refuzat sa ofere un raspuns oficial. De asemenea, Adrian Papahagi il acuza pe Victor Ponta ca a plagiat si din lucrarea unui avocat francez. Intr-un interviu acordat Ziare.com, Adrian Papahagi prezinta argumentele in baza carora cei trei semnatari ai plangerii s-au adresat judecatorilor si subliniaza care este importanta deciziei pe care o va da Inalta Curte in acest caz. De ce insistati pe acest subiect? Ce v-a nemultumit la decizia procurorilor? Care sunt argumentele pe care le invocati dvs? Am contestat solutia de neincepere a urmaririi penale fiindca, din punctul meu de vedere, era in mod evident incorecta si viciata pe fond si pe forma. Citez cateva din obiectiile formulate in plangerea care va fi examinata azi la ICCJ:

Motivarea procurorilor ca „fapta nu exista” este nelegala. Cartea plagiata exista, se putea argumenta ca ea nu e plagiata, deci nu are caracter penal, dar procurorul de caz a evitat cu grija sa scrie negru pe alb ca nu este vorba de un plagiat si a preferat sa se acopere cu diverse expertize complezente cu Victor Ponta, evitandu-le insa cu grija pe cele incriminante. Solutia de NUP nu are temei: nu se bazeaza pe o investigare proprie a organelor de urmarire penala, ci pe concluziile Raportului O.R.D.A. nr. 11414 din 15.05.2013, care arata in mod pueril si scandalos ca opera este originala si nu s-a plagiat; atitudinea – dubioasa – a autorilor Ion Diaconu, Vasile Cretu si Dumitru Diaconu, care au declarat ca nu ii intereseaza soarta operelor lor; concluziile Raportului final nr. 878 din 18.07.2012 si ale hotararii nr. 879 din 18.07.2012 ale Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica – Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii, care exclud plagiatul, dat fiind ca au fost obtinute sub presiune din partea ministrului de atunci, Liviu Pop. Revin si aberatiile conform carora cartea in discutie contine multe texte de lege, care se citeaza aidoma (de parca acestea erau incriminate!) precum si grozavia ca plagiatul prin traducere (dintr-o lucrare in engleza a prof. Ion Diaconu) l-ar face pe traducator autor. E ca si cum eu, daca-l traduc pe Shakespeare in romana, as deveni autorul lui Hamlet. Iata de ce, in plangere, s-a subliniat „ca procurorul de caz s-a straduit din rasputeri sa se sustraga de la asumarea oricarei responsabilitati in ceea ce priveste o analiza personala a starii de fapt in raport cu legea, si a plasat aceasta sarcina altor institutii, care sa isi asume, astfel, povara concluziilor unei asemenea analize”. Mai mult, dispunerea efectuarii unui raport de constatare tehnico-stiintifica inainte de inceperea urmaririi penale, deci in faza actelor premergatoare, este nelegala (Art. 224 C. proc. pen.). Nu mai vorbim de pertinenta faimosului raport ORDA, care a facut deliciul presei, fiindca nu putea stabili plagiatul din cauza paginarii diferite a textelor. Expertul care a decis ca Victor Ponta nu a plagiat, numit sef in cadrul Oficiului pentru Drepturile de Autor E stupefiant ca procurorul de caz ii cere unui specialist ORDA sa verifice daca s-a respectat legea! Sarcina verificarii respectarii legii apartine exclusiv procurorului. Specialistii sau expertii sunt chemati sa examineze numai situatii de fapt, nu si de drept. In al doilea rand, infractiunea de plagiat, prevazuta de art. 141 din Legea nr. 8/1996, se urmareste din oficiu, lipsa plangerii persoanelor vatamate fiind fara nicio relevanta in ceea ce priveste inceperea urmaririi penale. Asadar, atitudinile autorilor plagiati, care declara ca nu ii intereseaza speta sunt irelevante. Parchetul a decis: Ponta nu va fi urmarit penal pentru plagiat In fine, raportul Consiliului National de Etica a Cercetarii Stiintifice, obtinut de Liviu Pop prin intimidarea si reorganizarea comisiei in timp ce ea delibera, este doar un paravan pentru procurorul de caz. Acesta este dator sa constate el insusi daca faptele care fac obiectul cercetarii sunt sau nu conforme cu legea, si nu poate ceda aceasta datorie unui organism administrativ-disciplinar. Pe de alta parte, procurorul a evitat, cu buna stiinta, sa analizeze Raportul independent de expertiza din 5.09.2012, intocmit pentru Universitatea din Bucuresti de catre o comisie formata din trei reputati profesori de drept, care poate fi gasit pe site-ul Comisiei de etica a Universitatii din Bucuresti. Sanctiunea pentru plagiat in cazul Ponta, in mainile Ecaterinei Andronescu Spre deosebire de specialistii ORDA, cei trei universitari, dintre care doi predau in institutii occidentale, au fost capabili sa cuantifice ca „2.450 de randuri din teza (aceasta cifra reprezinta suma tuturor concordantelor anterior mentionate) sunt copiate din aceste patru surse” si „circa o suta de pagini (mai exact 98 de pagini) din teza sunt plagiate din cele patru surse ocultate. Acest calcul se bazeaza pe numarul total de randuri plagiate impartit la numarul de randuri pe pagina.” Ori, teza sta in mare masura la baza volumului publicat. Intre timp, dupa cum stiti, am mai documentat cateva zeci de pagini plagiate prin traducere dupa o lucrare a juristului francez William Bourdon (disponibile la aceasta ADRESA). Iata doar cateva dintre motivele, expuse pe douazeci de pagini, care ne-au facut sa contestam rezolutia de NUP in speta plagiatului lui Ponta si sa cerem inceperea urmaririi penale. Ponta nu scapa de sesizarea depusa la Parchet pentru plagiat – Care e miza reala

Ce asteptari aveti de la Inalta Curte? Speranta mea este ca Inalta Curte va da dovada de curajul si independenta pe care le-a demonstrat mereu in ultimii ani si va recunoaste ceea ce pentru mine este o evidenta: ca rezolutia procurorului e viciata. Ca atare, sper ca ICCJ sa ceara procurorilor inceperea urmaririi penale. Precizez insa din start ca nu doresc sa se interpreteze ca gest politic actiunea mea. De aceea, nu voi participa la sedinta de luni la ICCJ si nu voi comenta decizia acesteia, indiferent care va fi ea. Voi evita sa transform un demers onest, pur intelectual si universitar, intr-un exercitiu de imagine in campul politic. Scriitor roman condamnat pentru plagiat – a modificat un roman al lui Lev Tolstoi Care este importanta deciziei pe care o va da in acest caz Inalta Curte si cine sunt cei care trebuie sa se teama de eventualele consecinte? Semnalul transmis in universitatea romaneasca de rezolutia de NUP era: plagiati linistiti, nu vi se va intampla nimic. In Romania exista o inflatie de diplome doar pe hartie, de la bacalaureat la doctorat, iar sistemul are o mare toleranta fata de copiat, plagiat si alte forme de impostura. Cruciada mea e deci cea a unui universitar onest fata de o situatie intolerabila in invatamant, iar Ponta este doar un caz iconic, fiindca primul ministru trebuie sa fie un model pentru societate. Romanii privesc catre el: daca este absolvit de o vina evidenta, multi vor considera ca plagiatul este o cale catre succes; daca va fi urmarit penal, multi vor intelege ca nu mai merge asa. Cred deci ca o decizie a ICCJ care va permite inceperea urmaririi penale va transmite un mesaj puternic in societate. Ea va fi benefica atat pentru invatamant, care va fi obligat sa respecte normele eticii intelectuale, cat si pentru justitie, care va demonstra ca nu este timorata politic si ca nimeni nu se afla deasupra legii, fie el prim-ministru. Fireste ca o decizie a ICCJ care ne va da dreptate noua va arunca o umbra asupra raportului ORDA si a deciziei de NUP formulate de procurorul de caz si confirmate ierarhic. In fine, oricare ar fi decizia ICCJ, o voi respecta. Ceea ce nu inseamna ca nu voi continua lupta mea impotriva plagiatului pe terenul pur civic.

Sursa; Ziare.com

Invitatii Ziare.com Stefan Vlaston: Cozile de topor ale lui Ponta l-au salvat, pana acum, de acuzatia de plagiat.

Pe 20 ianuarie se judeca la ICCJ contestatia la NUP-ul dat de procurori la sesizarea de plagiat a lucrarii de doctorat a lui Victor Ponta, sesizare inaintata de Mihail Neamtu, Adrian Papahagi si Augustin Ofiteru. Noutatea ar fi ca Victor Ponta si-a retras titlul de doctor din CV-urile oficiale afisate pe site-urile Guvernului si Camerei Deputatilor, o recunoastere fara echivoc a faptului ca nu se mai considera posesor al titlului de doctor. O alta noutate. Publicistul George Stanca a fost condamnat la un an de inchisoare cu suspendare, fiind declarat vinovat pentru faptul ca a plagiat „Jurnalul” lui Lev Tolstoi. Asadar, precedentul exista. Sa reamintim pe ce s-a bazat rezolutia de NUP a procuroarei Mihaela Litvin, din cadrul Parchetului de pe langa ICCJ. Faptul ca autorii plagiati nu s-au constituit parte civila, fiind membri PCR cu state vechi in nomenclatura comunista, nu este un temei. Prejudiciat a fost bugetul de stat, de la care Victor Ponta a incasat bani grei, multi ani, 25% spor la salariul de baza, in calitatea de inalt functionar public. Prejudiciat a fost si este poporul roman, tinerii care vad ca poti sa furi si ajungi premierul tarii. Ce sa inteleaga ei din aceasta situatie? Incadrarea juridica de fals, uz de fals si obtinerea de foloase necuvenite este la intelegerea oricui, chiar fara studii juridice de specialitate. Procurorul de caz a solicitat o expertiza juridica la ORDA, institutie finantata din bani publici, alocati de guvern, si condusa de o persoana din clientela PNL. Expertul nominalizat sa faca studiul, George Vasile, s-a facut de rasul lumii, a constatat ca nu e plagiat pentru ca „nu se poate proceda la calcularea procentului de text identic preluat deoarece formatele lucrarilor, tipul caracterelor utilizate si paginatiile sunt diferite”, iar identitatea de structura este „partiala”. E drept ca dupa aceasta decizie a fost avansat la functia de sef de serviciu, ca rasplata pentru „devotamentul” sau fata de Victor Ponta. Daca procuroarea de caz s-a bazat pe astfel de concluzii aiuristice, inseamna ca a executat o indicatie venita de sus, pentru ca nimeni nu poate lua in serios o astfel de argumentatie hilara. Am avut decizia de plagiat a Senatului Universitatii din Bucuresti, bazata de cercetarea Comisiei de Etica a Universitatii, si a trei experti, prof. dr. Simina Tanasescu – Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti, prof. dr. Vlad Constantinesco – Facultatea de Drept, Universitatea din Strasbourg, conf. dr. Claudia Ghica-Lemarchand – prodecan al Facultatii de Drept, Universitatea Sorbona Paris XII. Daca pentru procuroarea de caz este mai credibila opinia unui oarecare George Vasile, de care n-a auzit nimeni, in balanta cu somitati mondiale ale stiintei juridice, avem inca un motiv sa suspectam amestecul politic in justitie, prin cozile de topor ale lui Victor Ponta. Sa ne reamintim si cum au fost desfiintate CNE, Consiliul National de Etica si CNATDCU, Consiliul National de Atestare al Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.

In primul rand ca legea care atribuie CNE rolul de a se pronunta in cazul plagiatelor demnitarilor este o aberatie. Acest CNE este subordonat si platit de Ministerul Edcuatiei, care este subordonat Guvernului, adica lui Victor Ponta. Care slujbas din tara asta ar musca mana care ii da sa manance? Din start acest aranjament este viciat. Si totusi, ministrul Educatiei, Liviu Pop, a fost obligat sa spulbere din pixul sau de ministru de 3 ori aceste consilii, CNE si CNATDCU, pana sa gaseasca cozile de topor care sa spuna ca Ponta nu a plagiat. Asa se intampla cand slujbasii de la stat ar trebui sa-si acuze sefii. Ii dai afara pana gasesti unii obedienti, cozi de topor.

Si comunitatea internationala, stiintifica si politica, s-a aratat oripilata de faptul ca Ponta nu-si da demisia, asa cum au facut alti oameni politici aflati in aceeasi situatie, din Germania, Ungaria, si alte tari civilizate. Politicieni straini i-au inghitit prezenta, mai cu sila, mai cu mila, pentru ca avea voturile de la alegerile din decembrie 2012. Altfel, n-ar fi dat ochii cu Angela Merkel, Joe Biden si alti politicieni importanti. Nu stiu cum se va derula procesul la ICCJ, nefiind jurist. In virtutea rolului sau activ, judecatorul poate dispune efectuarea unei expertize realizata de specialisti romani si straini, independenti, cunoscuti in lumea stiintifica. Articolul de lege care spune ca CNE se ocupa de plagiatele demnitarilor nu da exclusivitate acestui organism. In felul acesta, nu s-ar mai contesta rezultatul expertizei. Oricum, imaginea publica interna si externa a lui Victor Ponta e praf, cel putin in ochii celor care stiu si inteleg ca plagiatul este tot hotie. Cati sunt, multi, putini, este greu de evaluat. Dar daca Ponta intelege sa conduca tara de la Antena 3, avand impotriva elitele intelectuale cinstite ale tarii, presa onesta si necumparata, oficialii UE si americani, va avea surprize, surprize. Toate neplacute, chiar daca procesul de la ICCJ nu se va solda cu cine stie ce rezultate spectaculoase.

Sursa: Ziare.com

UNIVERSITAR

EXCLUSIV INTERVIU Sonia Coman, studenta anului în străinătate: suflet de artist, în „jungla“ din New York

La 25 de ani, Sonia Coman are diplome în artă de la Harvard, Sorbona şi Columbia, sute de picturi, poezii şi expoziţii personale şi o mare iubire pentru Japonia. Este doctorand în Istoria artei la Universitatea americană Columbia, iar luna aceasta a fost desemnată cel mai bun student român al anului 2013 din străinătate Pictează de la 3 ani, iar la 6 ani deja bifa prima expoziţie în oraşul natal, Constanţa. Pentru Sonia Coman au urmat cursuri cu profesori în particular, şcoala şi liceul de arte, dar a descoperit între timp şi poezia scurtă, şi prin ea, limba şi cultura japoneză. Întregul palmares ca tânăr artist i-a adus în 2007 o bursă integrală la Universitatea americană de top Harvard, iar din 2011 este doctorand în Istoria artei la Universitatea Columbia, în New York. „Weekend Adevărul“: Eşti din Constanţa şi ai făcut Liceul de arte „Regina Maria“. Pasiunea pentru artă ai avut-o de mică? Sonia Coman: Da, am avut această pasiune pentru artă de când eram foarte mică, dinainte de clasele primare, de la 3-4 ani. Am urmat cursuri particulare de desen şi pictură înainte de a ajunge la liceul de artă. Cum ţi-ai descoperit talentul sau cine te-a ajutat să ţi-l descoperi şi să mergi pe drumul acesta? Părinţii mei m-au încurajat în această direcţie când eram mică, văzând că desenam tot timpul. Atunci ca şi acum, părinţii mei mi-au fost constant alături. Am avut această pasiune pentru artă de când eram foarte mică, dinainte de clasele primare, de la 3-4 ani. Deci ai luat cursuri particulare cu profesori în Constanţa de mică. Până când? După ce am început clasa a V-a la Liceul de artă, nu am mai luat lecţii particulare, având cursuri de specialitate la şcoală. A urmat liceul de artă şi apoi ai ales să mergi la Universitatea Harvard. De ce în SUA? Şi nu la o universitate din Japonia, spre exemplu? M-am gândit foarte mult înainte de a lua această decizie. Cred că ceea ce m-a convins este sistemul universitar de tip „liberal arts“ din Statele Unite, diferit de cel din Japonia (şi de cel din România), care presupune alegerea unei specializări şi focalizarea exclusivă a studiilor asupra acelei discipline. Fiind interesată şi de artă, şi de literatură, atât de aspectele practice, cât şi de cele teoretice, m-am gândit că sistemul american s-ar potrivi mai bine. De altfel, la Harvard am urmat acel curriculum obligatoriu care a presupus cursuri în domenii diferite pe care poate altfel nu le-aş fi explorat niciodată (psihologie, logică, ştiinţe sociale etc.). La vernisajul expoziţiei sale din Cambrigde, SUA, în timp ce studia la Harvard Istoria artei Ai urmat două specializări la Harvard. Ai studiat în paralel? Da. Istoria artei a reprezentat domeniul principal, iar artele plastice – domeniul secundar. În practică, am luat aproape acelaşi număr de cursuri în ambele departamente, pe lângă alte cursuri, obligatorii sau la alegere, în alte discipline. Cum ai ajuns la Harvard? Nu e foarte simplu, mai ales financiar. Ai avut bursă? Da, am fost admisă cu bursă completă, am început în septembrie 2007. Am trimis un dosar de aplicaţie, constând în formulare, eseuri, un portofoliu cu lucrări, scrisori de recomandare etc. Am dat, de asemenea, examenele TOEFL şi SAT (I-General şi II-Subject Tests). Am trecut printr-un proces de adaptare. Faptul că sunt din România nu m-a afectat negativ niciodată. Când ai decis că vrei să mergi la Harvard? Te-ai pregătit din timp? Procesul de aplicaţie pentru universităţile americane începe de obicei în a doua jumătate a clasei a XI-a. Atunci m-am decis să aplic la o universitate „liberal arts“ din Statele Unite, trimiţând în final aplicaţii la Harvard, Princeton şi Stanford. Când ai fost acceptată la Universitatea Columbia din New York? În primăvara anului 2011, cu câteva luni înainte de absolvirea facultăţii, în timpul ultimului an de licenţă la Harvard, am aplicat şi am fost admisă la doctorat la Columbia în Istoria artei. Programul de doctorat (cel puţin în această disciplină) presupune trei diplome: master of arts, master of philosophy şi doctor of philosophy (aceasta este titulatura completă în ştiinţele umaniste, e vorba de doctoratul propriu-zis în istoria artei). Până în prezent am obţinut prima diplomă de master şi urmează (sper) să obţin cea de-a doua diplomă în această primăvară. De ce nu ai rămas la Harvard, să-ţi continui studiile acolo? Ce are Columbia în plus? Harvard ar fi fost, în mod cert, o opţiune extraordinară în acest sens. Cu toate acestea, consultându-mă cu diverse persoane (profesori, colegi, advisers etc.) şi reflectând şi eu la pasul pe care urma să îl fac, mi-am dat seama că este benefic să cunosc şi un alt mediu academic. De asemenea, Columbia are un corp profesoral de excepţie (ca şi Harvard, desigur) şi este, în plus, în New York – un centru mondial al artei. De ce ai simţit nevoia să-ţi duci studiile în artă la acest nivel, de doctorat la Columbia? Te desăvârşeşte ca artist? Cum crezi că-ţi va influenţa viitorul? Sigur, studiile în istoria artei mă ajută ca artist. Cu toate acestea, activitatea de istoric şi critic de artă este una distinctă de activitatea mea ca artist. Ambele domenii sunt importante pentru mine. În plus, se împletesc foarte bine. Doctoratul presupune să învăţ şi să predau, să fac cercetare, să particip la conferinţe, să organizez expoziţii, să scriu recenzii şi altele. Este un program complex care mă face să mă simt împlinită în plan intelectual şi care mă pregăteşte pentru o carieră universitară, de expertiză în artă sau de curatoriat. În paralel, îmi urmez pasiunea pentru artă şi poezie şi sper ca în viitor să continuu să mă dezvolt ca artist şi scriitor. Ai avut probleme de adaptare în SUA ca român? Am trecut, desigur, printr-un proces de adaptare la un alt mediu de viaţă şi de educaţie în primii ani de facultate, dar nu am avut probleme în acest sens. Faptul că sunt din România nu m-a afectat negativ niciodată. Vin în România cel puţin o dată pe an. Nu am exclus niciodată posibilitatea de a mă întoarce acasă. Ce spune familia ta despre alegerea unei vieţi în New York, la mii de kilometri distanţă? Familia mea mă susţine, deşi ne este greu – şi mie, şi lor – să fim atât de departe. Comunicăm constant, ceea ce ne ajută să rămânem o familie unită. Părinţii ce profesii au? Mai ai fraţi, surori? Nu am fraţi sau surori, sunt singură la părinţi. Tatăl meu este medic, iar mama este profesoară de istorie la liceu. Cât de des vii în ţară? Te-ai întoarce aici vreodată? Vin în România cel puţin o dată pe an. Nu am exclus niciodată posibilitatea de a mă întoarce acasă. Fiind într-un mediu academic şi lucrând în domeniul culturii, am avut bucuria de a vorbi despre cultura română şi chiar de a organiza evenimente de prezentare în cadrul unor asociaţii studenţeşti (de exemplu, Asociaţia studenţilor români de la Harvard). Sunt aspecte ale societăţii româneşti de astăzi, cum ar fi implicarea civică tot mai accentuată, care îmi dau speranţa în viitor. Cum te vezi peste cinci ani? Soţ, familie, curator în New York, profesor universitar la Columbia? Programul tipic de doctorat în istoria artei în Statele Unite, aşa cum l-am descris deja, durează şase-şapte ani. Mai am jumătate din acest program de parcurs, de aceea sper ca peste cinci ani să fi terminat cu bine aceste studii şi să fiu în măsură să public o carte de specialitate, bazată, probabil, pe lucrarea de doctorat. Sper, de asemenea, să fiu implicată, atunci, ca şi în viitorul apropiat, în activităţi culturale pe plan internaţional. Nu în ultimul rând, sper să fiu fericită în plan personal. Îmi fac timp şi pentru viaţa mea privată şi cea socială, pentru că ambele sfere sunt esenţiale pentru a putea fi pe deplin fericit. Este o provocare să îmi fac timp, dar o astfel de provocare face viaţa mai frumoasă şi mai interesantă. Cum te simţi în calitate de cel mai bun student român al anului 2013 în străinătate, ce crezi că ţi-a atras acest premiu? Premiul obţinut mă bucură şi mă onorează. Este o recunoaştere extraordinară venită de acasă şi acordată de un juriu atât de distins. Mă bucur, de asemenea, că activitatea mea diversă pe plan cultural a fost apreciată drept una coerentă şi promiţătoare. Nu în ultimul rând, acest premiu este şi o responsabilitate pentru viitor, ceea ce mă încurajează în proiectele mele. Picturi expuse pe trei continente, de la 6 ani

Îţi aduci aminte primul tău desen, prima întâlnire cu arta? Am în minte un desen pe care îl consider a fi primul, deşi este poate doar primul de care îmi amintesc. Este o schiţă în acuarelă a unei siluete de femeie într-o rochie lungă, multicoloră. Ştiu că aveam obiceiul de a picta rochiile mamei şi interiorul casei, în mod sistematic – fiecare încăpere în parte. Eram fascinată de culoare şi de emoţiile pe care juxtapunerea culorilor le poate evoca. Primele cursuri, prima expoziţie? Aveam 6 ani când am avut prima expoziţie personală, la galeria-librărie Sophia din Constanţa. Majoritatea lucrărilor erau acuarele şi schiţe în tuş. Erau personaje îmbrăcate în diverse costume pe care le „inventam“ pornind de la garderoba celor apropiaţi. Iar la momentul respectiv ştiu că aveam deja un an-doi de pregătire în particular. De la 6 ani câte expoziţii ai mai avut, câte picturi ai în total, pe câte continente? Am avut şapte expoziţii personale până acum, în România şi în Statele Unite. Am câteva sute de picturi în România, Italia, Franţa, Belgia, Marea Britanie, Statele Unite şi Japonia. „Ceasul“, o pictură din 2009 Am văzut că ai picturi cotate cu 3.000 de dolari pe Saatchi. Se poate trăi din artă, din pictură? Care sunt sursele tale de venit? În prezent, ca doctorand, primesc o bursă şi un salariu pentru activitatea de asistent universitar (teaching assistant) de la Columbia. Am avut şansa să vând lucrări, ceea ce este întotdeauna o bucurie şi o recunoaştere pentru un artist. Nu aş putea să afirm ca o certitudine că se poate trăi din pictură. Această posibilitate depinde de atât de mulţi factori şi mai ales de dinamica dintre opera unui artist şi cerinţele pieţei de artă. Arta contemporană solicită, mai mult ca niciodată, participarea activă a spectatorului. Cum ai descrie picturile tale în trei cuvinte? Echilibru ar fi un prim termen. Dialog. Şi emoţie. Ar mai fi un termen din estetica japoneză, mono-no-aware, care poate descrie ce fac în pictură şi poezie – e intraductibil, dar se referă la patosul lucrurilor, la frumuseţea care învăluie tristeţea unei realităţi. „Umbra“, o lucrare din 2010 Scrii şi poezii. Cum e legătura cu poezia, când ai timp să scrii? Înţeleg că scrii poezii scurte din gimnaziu. Da. Scriu poezii dintr-o necesitate interioară şi revin de multe ori asupra lor. Într-o oarecare măsură, poezia, ca romanul, de exemplu, presupune o anumită disciplină – o etică de muncă. Celelalte activităţi ale mele mi-ar putea lua tot timpul, de aceea îmi fac timp pentru scris. Am şi publicat în diverse reviste literare, specializate în poezie japoneză sau acoperind un spectru mai larg. Cât e orgoliu şi cât e plăcerea de a oferi plăcere în dorinţa unui artist de a-şi expune lucrările, fie ele picturi sau poezii? Înţeleg această relaţie între artist şi public ca pe o invitaţie la dialog. În măsuri diferite, toţi avem nevoie să ne exprimăm şi să analizăm, şi să ajustăm ceea ce simţim şi gândim în funcţie de sentimentele şi convingerile altora. Relaţia artistului cu publicul este întotdeauna profundă şi una dintre motivaţiile procesului creator, indiferent de ce formă îmbracă. Arta contemporană solicită, mai mult ca niciodată, participarea activă a spectatorului.  Fascinaţia pentru Japonia: de la cursuri la haiku Când ai început să iei cursuri de japoneză? În liceu am avut cursuri particulare în limba japoneză la Bucureşti. Şi făceai naveta Constanţa-Bucureşti? Cât de des? Da. Frecvenţa a variat – între o dată pe săptămână până la o dată pe lună – în funcţie de pregătirea care îmi era necesară pentru examenele de limbă japoneză pe care le-am dat (pentru certificatele Japanese Language Proficiency Test – nivelurile 3 şi 2, pe care le-am obţinut). Am început în clasa a IX-a şi au durat până în ultimul an de liceu. De unde acest interes? Bănuiesc că deja stăpâneai limbile de circulaţie internaţională. Da, ştiam engleza şi studiam franceza şi italiana la şcoală. Prin clasele a IV-a, a V-a scriam poezii şi, la recomandarea unui critic de la „România Literară“, care a considerat că poemele erau similare formelor literare japoneze, am început să învăţ despre literatura japoneză şi apoi să scriu haiku, tanka şi renku (ceea ce fac şi în prezent). Literatura japoneză şi alte aspecte ale culturii japoneze m-au fascinat. De aceea, am vrut să învăţ limba, mai ales că formele fixe de poezie, ca haiku şi tanka, sunt foarte legate de limba de origine în care au fost create. Am fost în Japonia şi sper să ajung acolo iar, în viitorul apropiat. Întâlnirea cu Japonia m-a ajutat să înţeleg cât de complexă este societatea japoneză contemporană şi cât de variate sunt modurile în care Japonia de astăzi dialoghează cu tradiţia Cum te-ai adaptat la o limbă total diferită? Învăţarea unei limbi străine presupune şi adaptarea la alte moduri de a privi viaţa, deoarece structurile lingvistice reflectă structuri de gândire. Limba japoneză este, desigur, foarte diferită de limbile romanice. Sistemul de scriere a reprezentat o provocare şi îmi place să cred că studiile de arte vizuale m-au ajutat să reţin mai uşor caracterele. Şi acum mai învăţ japoneza, recapitulând caractelere kanji pe care le ştiu sau învăţând expresii noi. Cum te ajută acum japoneza? Cum a fost întâlnirea cu această ţară? Acum cunoştinţele de limbă japoneză îmi sunt utile deoarece una dintre specializările mele în istoria artei este în arta japoneză pre-modernă. Sunt numeroase texte de specialitate scrise în limba japoneză care nu au fost traduse încă. Cunoştinţele de limbă mă ajută să descrifrez textele vechi aparţinând epocilor pe care le studiez şi inscripţiile de pe picturi. De asemenea, am scris poezii în limba japoneză. Am fost în Japonia şi sper să ajung acolo iar, în viitorul apropiat. Întâlnirea cu Japonia m-a ajutat să înţeleg cât de complexă este societatea japoneză contemporană şi cât de variate sunt modurile în care Japonia de astăzi dialoghează cu tradiţia.  CV Istoria artei, japoneză, pictură şi poezii Numele: Sonia Cristina Coman Data şi locul naşterii: 11 iunie 1988, Constanţa Starea civilă: necăsătorită Studiile şi cariera: Şcoala gimnazială şi studii liceale la Liceul de artă „Regina Maria“ din Constanţa absolvite în 2007, urmate de studii de licenţă la Universitatea americană Harvard (2007-2011), absolvite cu distincţia Magna cum Laudae; doctorand în istoria artei din 2011 la Universitatea americană Columbia, New York (SUA), a absolvit în 2012 masteratul în istoria artei, parte din programul doctoral. Este asistent universitar din 2013 la Universitatea Columbia, şi asistent de cercetare la Columbia Business School din 2012. Din 1999, a obţinut 12 premii literare în România, Japonia, Marea Britanie, Italia şi Canada, are două colecţii şi zeci de poezii publicate în ţară şi în străinătate, şase premii în pictură şi 15 expoziţii personale sau de grup, patru piese de teatru la care a contribuit, fie ca autor, fie ca artist decorator; a obţinut 11 distincţii între 1999 şi 2013.Vorbeşte fluent patru limbi (engleză, franceză, italiană şi japoneză) şi are cunoştinţe de spaniolă. Locuieşte în: New York, SUA

Sursa: Adevarul.ro

Universitatea de medicină şi farmacie din Târgu Mureş se extinde în Germania

Senatul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) din Târgu Mureş şi-a dat acordul pentru înfiinţarea, cel mai devreme din 1 octombrie 2014, a unei extensii a universităţii în Germania, unde profesorii de la UMF vor preda cursuri în limba engleză pentru studenţii germani şi din ţările nordice. O extensie a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş ar urma să fie deschisă, „în cea mai bună variantă, din 1 octombrie”, în Germania, a declarat vineri deputatul PSD Florin Buicu, membru al Senatului UMF, for care şi-a dat acordul pentru înfiinţarea filialei, potrivit Mediafax. Cursurile vor fi predate în limba engleză şi sunt destinate studenţilor germani şi celor din statele nordice. Buicu a arătat că datele financiare aferente sunt confidenţiale, până la semnarea contractului în acest sens cu partea germană. Proiect de unificare cu alte două universităţi pe plan local Pe de altă parte, el a menţionat că există un proiect de constituire a unei universităţi puternice în Târgu Mureş, prin unificarea UMF cu celelalte universităţi de stat – „Petru Maior” şi cea de Arte. „Ca şi procedură, având în vedere autonomia universitară, cele trei universităţi trebuie să fie de acord cu acest proiect astfel încât la final să avem Universitatea Târgu Mureş. Această universitate poate beneficia de o mulţime de oportunităţi legate de finanţarea pentru programul european 2014-2020, atât din perspectiva cercetării, dar şi din perspectiva utilizării rezultatelor cercetării la nivelul IMM-urilor”, a explicat Buicu. Totodată, Buicu a spus că speră „să treacă de Guvern cât de repede” modificarea Legii 95/2006 a reformei în sănătate, care să permită universităţilor de medicină şi farmacie din ţară să aibă în proprietate propriile spitale, care acum aparţin de autorităţile locale, „după modelul care funcţionează în acest moment în toată Europa”. Filială a spitalului universitar românesc şi în Germania „Prin definirea reţelei de spitale a UMF-urilor, ele vor putea avea în proprietate aceste spitale. Asta înseamnă că putem vorbi la nivelul judeţului Mureş de spitalul universitar, dar care ar putea să preia în coordonare inclusiv spitalele din Reghin, Sighişoara, Odorhei, Miercurea Ciuc sau alte oraşe din regiune. Am început în paralel cu cele trei subiecte pentru că în momentul în care Legea 95 va fi modificată, vom putea vorbi şi de un furnizor de servicii medicale, respectiv spital, astfel încât să putem deschide inclusiv în Germania o extensie a spitalului universitar din Târgu Mureş. Pentru ca acest proiect să poată fi dus la împlinire, pentru a ajunge la un spital universitar, va fi nevoie şi de acordul comunităţilor, fie prin preluarea unuia dintre spitalele existente, fie prin construcţia unui spital nou”, a susţinut el. Facultate de stat peste hotare În decembrie, rectorul UMF Târgu Mureş, Leonard Azamfirei, anunţa că este „în negocieri avansate” pentru deschiderea unei filiale într-o ţară din vestul Europei. El refuza atunci să spună despre ce ţară era vorba, dar afirma că aceasta ar putea funcţiona din toamna anului 2014, cu programe în limba engleză, susţinute exclusiv de profesori de la UMF Târgu Mureş. Rectorul arăta că facultatea ar urma să fie de stat, cu profesori plătiţi din venituri proprii ale universităţii şi studenţi care să plătească taxe de şcolarizare „la preţul pieţei”. El preciza că filiala UMF Târgu Mureş din străinătate ar trebui să obţină autorizare de funcţionare de la ARACIS sau de la alt organism european de acreditare, pentru că Legea educaţiei permite acest lucru.

Sursa: Adevarul.ro

România va participa cu doi sateliți într-o nouă misiune în spațiu

Țara noastră va fi parte a unui proiect plătit prin finanțare europeană care are ca scop cercetarea atmosferei înalte a Pământului. România va participa cu doi sateliți în noua misiune în spațiu, alături de Statele Unite, Japonia, Germania și Italia, a anunțat ministrul Cercetării, Mihnea Costoiu. Sateliții vor fi fabricați inte¬gral în țara noastră, de o echipă formată din cinci cercetători și mai mulți studenți care s-au arătat interesați de acest proiect și au obținut performanțe în domeniu. Cei doi nanosateliți vor fi lansați în anul 2016, la o altitudine de 200-350 de kilometri. În ceea ce privește dimensiunea, aceștia vor fi de două ori mai mari decât Goliat, primul nanosatelit artificial românesc lansat în spațiu în februarie 2012 de Agenția Spațială Europeană (ESA). „Este vorba de nanosateliți care vor avea ca și misiune cercetarea atmosferei înalte a Pământului și care proiect va fi finanțat prin Agenția Spațială Europeană, deci prin finanțare europeană”, a declarat Mihnea Costoiu, citat de digi24.ro.

Sursa: Curentul.ro

Mihnea Costoiu: Romania va produce doi nanosateliti care vor fi lansati pe orbita Romania va produce integral doi nanosateliti, la

Institutul de Stiinte Spatiale de la Magurele, ce fac parte dintr-o ‘constelatie’ de 50 de nanosateliti care vor fi lansati la nivel international si vor avea ca misiune cercetarea atmosferei inalte a pamantului, proiect finantat prin Agentia Spatiala Europeana, a declarat duminica ministrul delegat pentru Invatamant Superior, Cercetare Stiintifica si Dezvoltare Tehnologica, Mihnea Costoiu, citat de Agerpres.   Ministrul delegat pentru Invatamant Superior, Cercetare Stiintifica si Dezvoltare Tehnologica, a vorbit intr-o conferinta de presa despre vizita sa in Statele Unite ale Americii si despre subiectele atinse in discutiile cu oficiali din SUA. „Vizita a avut ca punct central Forumul International pentru Explorare Spatiala si vizita la NASA si vreau sa multumesc Agentiei Spatiale Americane pentru colaborarea extraordinara de care am beneficiat. La finalul acestei intalniri intre NASA si Ministerul Educatiei, respectiv ROSA – Agentia Spatiala Romana – s-a stabilit colaborarea in proiecte de explorare interplanetara in domeniul nanosatelitilor. Romania va avea in noua constelatie de 50 de nanosateliti care vor fi lansati la nivel mondial doi sateliti, alaturi de Statele Unite, Japonia, Germania sau Italia si este extrem de importanta pentru noi participarea la acest exercitiu”, a spus Costoiu.

El a explicat ca NASA a declarat sprijinirea partii romane cu specialisti si know-how, precum si sprijinul in realizarea capitolului de cercetare spatiala din strategia romaneasca de cercetare. „Curand dupa aceasta vizita am avut confirmarea din partea administratorului NASA, generalul Charles Bolden, ca va vizita Romania in acest an pentru prezentarea oportunitatilor cercetarii spatiale tinerilor si companiilor din Romania”, a afirmat Costoiu.

Potrivit ministrului, in cadrul Forumului International pentru Explorare Spatiala, Romania este una dintre cele mai importante forte stiintifice din Europa de Est in acest domeniu, tara noastra fiind si al doilea stat al Europei de Est acceptat ca membru al Agentiei Spatiale Europene. „Datorita acestui statut, oamenii de stiinta romani vor participa la noile misiuni de explorare a Lunii, la misiunile de explorare a planetei Marte si a planetei Jupiter. Romaniei ii va fi repartizata zona de elaborare a mediului de radiatii care se afla in jurul planetei Jupiter. Practic, platforma de la Magurele va fi gazda acestor experimente prin care vom incerca sa simulam acest mediu de radiatii, cercetare cu efecte si in plan practic pentru analiza efectelor acestor radiatii asupra satelitilor de comunicatii”, a declarat ministrul delegat.

Mihnea Costoiu a adaugat ca, impreuna cu presedintele Consiliului National al Rectorilor, Sorin Cimpeanu, s-au stabilit intelegeri astfel incat de la 1 iulie 2014 sa poata fi lansate proiectele de schimburi academice bilaterale intre universitatile din Romania si cele americane, precum si faptul ca George Washington University a acceptat sa primeasca lectoratul de limba si cultura romana la Washington, urmand sa fie infiintata prima catedra de limba, cultura si civilizatie romaneasca in capitala Statelor Unite.

De asemenea, in Portland, Oregon, urmeaza sa fie infiintata o scoala romano-americana, cu finantare din partea SUA, dar si finantare privata. „In Portland, este una dintre cele mai importante comunitati romanesti din Statele Unite, una dintre cele mai active, comunitate care a reusit infiintarea unui centru cultural si care, de peste doi ani de zile, incearca sa puna bazele unei scoli romano-americane finantata de statul american, asa numitele ‘public charter school’, beneficiind de noua legislatie americana si sunt bucuros ca prin prezenta noastra am putut acorda sprijin si am putut discuta, negocia cu partenerii americani pentru infiintarea acestei scoli si speram ca in cursul acestui an scoala sa fie infiintata. De altfel, in numele Guvernului am mentionat sprijinul pe care suntem dispusi sa-l acordam infiintarii acestei scoli, atat cu materiale didactice, cat si cu profesori daca este nevoie, precum si cu softuri specializate la care ministerul deja lucreaza”, a detaliat Costoiu.

El a mai mentionat ca, in a doua parte a vizitei, au avut loc intalniri cu oficiali americani, precum John Holdren, consilierul presedintelui Obama pentru probleme de stiinta si tehnologie, si cu diferiti reprezentanti ai Departamentului de Stat.

In cadrul vizitei s-a pus problema consolidarii parteneriatului strategic dintre SUA si Romania in zona cercetarii si a finantarii proiectelor de cercetare comuna incepand cu toamna anului 2014 impreuna cu directorul al National Science Foundation, precum si cu departamentul de energie din SUA. „Am stabilit participarea specialistilor americani de asemenea la elaborarea strategiei nationale a invatamantului superior si a cercetarii si dezvoltarii, precum si sprijinirea schimburilor academice in plus fata de cele oferite de programul ‘Fullbright’ ce a fost semnat in octombrie trecut de ministrul Pricopie la Washington”, a spus Costoiu.

Ministrul delegat pentru Invatamant Superior, Cercetare Stiintifica si Dezvoltare Tehnologica, Mihnea Costoiu, a efectuat o vizita oficiala in Statele Unite in intervalul 6-14 ianuarie.

Sursa: Hotnews.ro

INTERVIU. Un STUDENT român la PRINCETON vrea să construiască acasă un institut de STUDII avansate

Un adevărat geniu în fizică, tânărul este convins că nimic nu-l poate opri să-şi creeze condiţiile de a face descoperiri măreţe în ţara sa. Trei ani petrecuți alături de cei mai inteligenți oameni ai planetei sunt de ajuns pentru a naște în mintea oricui ambiții și țeluri mărețe. Luca Ilieșiu (21 de ani), student la Fizică în anul trei, la Universitatea Princeton, din statul american New Jersey, are însă un vis de-a dreptul îndrăzneț: vrea să se reîntoarcă în țară și să pună bazele unui institut de studii avansate. Tânărul, desemnat recent Studentul Român al Anului 2013 din America de Nord, și-a “pietruit” încă din liceu drumul către comunitatea științifică. Absolvent al Colegiului Național “Tudor Vianu” din București, considerat o adevărată “pepinieră” de olimpici, Luca a câștigat mai multe medalii de aur la olimpiadele internaționale de Fizică și tot atâtea amintiri speciale. Într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, tânărul povestește ce planuri are la întoarcerea în țară. 1. Câte medalii ai acumulat la fizică înainte să pleci din ţară şi cu care te mândreşti cel mai tare? Am început să particip la olimpiade destul de devreme în gimnaziu şi m-am concentrat pe fizică în liceu ajungând ca în ultimul an de lieu să particip la Olimpiada Internaţională de Fizică în Bangkok unde am câştigat medalia de aur. Pe de altă parte, nu asta e medalia de care sunt cel mai mândru – la Olimpiada Internaţională ”Zhautykov” din Kazahstan, avionul nostru a fost amânat şi am ajuns în Kazahstan la ora nouă dimineaţă în ziua concursului, în contextul în care concursul începea la ora opt. Cu toate astea, toată echipa a reuşit să se mobilizeze, să se ambiţioneze într-un mod extraordinar depăşind stresul, foamea, somnul, şi majoritatea am obţinut medalia de aur. 2. Părinții tăi lucreză în domeniul cercetării? Mama mea este critic de film iar tatăl meu a fost arhitect; toţi membrii familiei mele de altfel lucrează în medii artisitce. Poţi zice că sunt oaia neagră a familiei deşi să ştii că modul de gândire în cercetare nu este atât de îndepărtat de cel din arta. 3. Când a devenit pentru tine fizica o pasiune și ce vezi tu unde alții văd o înşiruire de cifre şi litere? Cred că părinţii mi-au cultivat o curiozitate extraordinară care mă făcea să mă întreb dacă toate lucrurile din propria-mi imaginaţie sunt conforme cu realitatea – lucrul ăsta m-a făcut să mă orientez într-un mod natural spre fizică. Comparând ”modele” imaginate ale lumii cu realitatea, ajungi cel puţin la nivel intuitiv la o filozofie despre modul în care este ”construită lumea” – cel mai facil mod în care poţi formaliza ideile tale este prin înşiruirea de cifre şi litere în care mulţi nu văd nimic, dar tu vezi cât de simplu este construită lumea noastră de fapt. 4. Mulți olimpici sunt adolescenți destul de retraşi. Cum a fost pentru tine perioada competițiilor internaționale de fizică? Cred că stereotipul ăsta a fost, cel puţin în România, depăşit de mult şi distracţia de la olimpiade a fost un bonus enorm pentru viaţa mea de liceu; nici nu pot să îmi imaginez un mod mai plăcut de a-mi pertece vacanţă decât distrându-mă în căminele din toate oraşele ţării. Olimpiada nu este doar o competiţie, ci şi un mod de a-ţi forma o reţea socială extraordinară care o să-ţi fie aproape toată viaţa – de asta cred că e important ca olimpiada să fie public demitizata şi să ne dăm seama că e o oportunitate perfectă de a cunoaşte prieteni şi viitori colegi de breaslă. 5. Studiezi cosmologia şi analizezi „modele pentru condițiile primordiale din universul nostru”. Ce înseamnă asta concret? Mă interesează care sunt modelele evoluţiei universului nostru care sunt onforme cu ceea ce vedem pe cer – asta ne va spune care este natura universului nostru. Să ne imaginăm că universul nostru e suprafaţa unui balon cu picăţele. Iniţial balonul era dezumflat după care cineva a început să sufle în el – pe măsură ce balonul s-a umflat picăţelele care erau iniţial minuscule s-au mărit enorm ajungând să fie galaxiile pe care le vedem în jurul nostru. Scopul meu e să găsesc forma balonului, cine l-a umflat şi dacă balonul se va sparge sau se va umfla în continuare. 6. În liceu, ai câştigat un premiu NASA pentru proiectarea unei aeronave ecologice. Ce a însemnat pentru tine acest premiu? Cred că concursul mi-a dovedit că am răbdarea să fac cercetare – a fost foarte important să realizez că niciodată primele idei nu sunt cele mai bune şi că trebuie să înţelegi perspectivele foarte multor oameni până să poţi separa cele mai bune idei. Proiectul a rămas pe hârtie dar am fost fericit că am văzut în anii ce au urmat idei similare puse în aplicare, ceea ce mă face să red că am reuşit să citim nişte ”trend”-uri de viitor din cercetare. Premiul la acest concurs nu a constat în bani ci într-un trofeu şi în onoarea de a avea publicat proiectul pe site-ul NASA. 7. Cum ai aplicat pentru Universitatea Princeton şi ce a presupus admiterea în sine? Admiterea la Princeton se face printr-un dosar în care trebuie să prezinţi cât mai bine potenţialul pe care îl ai. Pentru a aplica trebuie să dai echivalentul bacalaureatului american (SAT) şi un test de limbă (TOEFL). În ceea ce priveşte bursele, Princeton a revoluţionat acest domeniu printr-un sistem ”need-blind” – Princeton analizează mai întâi aplicaţia ta fără a se uita la nevoile tale financiare, după care, în momentul în care eşti acceptat îşi asumă responsabilitatea de a acorda o bursă care să acopere diferenţa între ceea ce îţi poţi permite şi costul facultăţii. Asta face ca toţi studenţii de la Princeton să fie mai apropiaţi ca potenţial indiferent de situaţia lor financiară. 8. Ţi-a trecut prin minte să rămâi în ţară? Puteai să lucrezi la Institutul de la Măgurele, spre exemplu. Nu, întotdeauna am fost convins că vreau să studiez în străinătate. Cred că e important ca în facultate să simţi că profiţi la maxim de capacităţile tale. Sistemul educaţional american îţi oferă şansa asta prin flexibilitatea pe care ţi-o propune (am oportunitatea să iau orice curs, de la un studiu al literaturii sud-americane cu Mario Vargas Llosa până la cursuri despre recenta criza financiară cu profesori ca Paul Krugman) şi prin diversitatea studenţilor pe care îi admit (ai şansa să cunoşti de la viitori câştigători de Pulitzer la viitori profesori de fizică). 9. Ce te-a surprins cel mai tare la mediul academic de acolo? Cred că cel mai interesant lucru, sunt oamenii pe care îi poţi întâlni – câteodată atât de interesanţi încât nu ştii cum să reacţionezi. În primul an de facultate lucrăm în departamentul de matematică până când la un moment dat observ o figură sobră oprindu-se lângă mine. Când îmi ridic privirea din caiet îl văd pe John Nash, faimosul matematician care este personajul principal din filmul „O minte strălucită”, care se uite cu o sprânceană ridicată, la ce lucrăm. Ne privim ochi în ochi cam cinci secunde – rămăsesem blocat până când dintr-o dată, într-un gest neintenţionat, ridic şi eu o sprânceană uitându-mă la el – Nash râde şi merge mai departe. Pe lângă aceste aspecte (să le numim) ”cotidiene”, cel mai impresionant mi se pare încrederea pe care facultatea o acorda studenţilor – toate examenele sunt date fără profesor sau supraveghetor în clasă şi absolut nimeni nu se gândeşte să trişeze. În cazurile extrem de rare în care cineva este suspectat că a copiat este judecat de un consiliu format numai din studenţi (în cele din urmă, doar faţă de ei ai trişat) iar sentitele date de studenţi sunt mult mai dure decât cele date de consilii profesorale la alte universităţi. 10. Cum arată de fapt orarul tău şi cât de exigenţi sunt dascălii de acolo? „Work hard, play hard” – cam asta e motto-ul în orarul oricărui student de la o universitate precum Princeton. Concret, în fiecare zi am câte două sau trei cursuri care îmi ocupă în general toată dimineaţa după care lucrez la temele săptămânale (de obicei trei sau patru la număr care îmi iau între trei şi treizeci de ore fiecare) sau la proiectul meu de cercetare, după care în general încerc să fac o oră de sport. În afară de asta în unele zile lucrez şi ca bibliotecar sau ca tutore. În weekend-uri ne distrăm la petreceri. Profesorii din Princeton sunt foarte abordabili şi sunt fericiţi să discute tot timpul în afară cursurilor – dedica foarte mult efort în fiecare curs şi în mod natural au aşteptări foarte mari. Toţi sunt extrem de exigenţi când vine vorba despre ”furtul intelectual”, plagiatul (oricât de mic), fiind că un fel de ”pacat capital” în America. 11. Ştiu că vrei să pui bazele unui institut de studii avansate în România. Ce înseamnă asta mai exact? Institutul ar fi similar celui consacrat din Princeton, NJ – sub acoperişul sau ar putea să conlucreze toate ştiinţele teoretice, de la matematică la ştiinţe sociale precum economia şi politică. În mod normal un institut de acest gen are un număr redus de membrii excepţionali permanenţi şi un număr mult mai mare de profesori afiliaţi şi de profesori invitaţi care vor sta la institut doar un timp limitat: pentru sutele de profesori români din afară institutul va servi ca o bază în care vor putea face cercetare cât sunt în România şi vor putea întâlni profesori din toată lumea cu care va putea colabora. Pe lângă faptul că România ar intra pe scena mondială de cercetare, îşi va putea recâştiga sau întări conexiunile cu mulţi dintre cercetătorii romani plecaţi în străinătate. Proiectul este încă la stadiul de vis, de scop, dar cred că suficienţi de mulţi oameni determinaţi visează încât poate să devină realizabil. 12. Deci ai în plan să te întorci în ţară. Când crezi că se va întâmpla asta? Am în plan să fiu tot timpul foarte aproape de ţară. Nu cred că în era noastră locaţia mai este atât de importantă, ci mai degrabă conexiunile cu comunitatea din care ai plecat. În cazul specific al institutului când mă voi simţi suficient de pregătit din punct de vedere academic, mă voi întoarce în ţară pentru a pune bazele fizice ale acestui proiect. 13. Nu te sperie modul în care statul îi tratează la noi pe cercetători? Tocmai de asta cred că institutul îşi are rostul – pentru că cercetătorii care sunt acum în străinătate şi care nu pot concepe să lucreze în condiţiile din România să aibă un loc în care să se întoarcă. 14. Cum ţi-a venit ideea să participi la Gala Studenților Români în Străinătate şi ce înseamnă premiul ăsta pentru tine? Am fost propus de către un coleg spre participare şi a fost o mare onoare să primesc premiul. A fost prima recunoaştere a activităţii mele academice din partea unei organizaţii din România ceea ce este un semn clar că există romani interesaţi de activităţile noastre. Premiul nu este o responsabilitate, ci o oportunitate de a ne face cunoscută vocea în România.

Sursa: Evz.ro

Un LECTOR universitar vede LUMEA cu ajutorul BURSELOR în CERCETARE. „Pot să-mi plătesc RATELE și să nu fiu acuzat că vorbesc doar din cărți”

După un deceniu în care a „jonglat” cu mai multe job-uri ca să se întreţină, tânărul dascăl a ajuns să fi e chemat, astăzi, în toate colţurile lumii.

Antonio Momoc (35 de ani) s-a plimbat anul trecut mai mult decât alţii într-o viaţă. Cine îl aude povestind că a vizitat numai în 2013 peste 20 de oraşe din Europa şi cinci state din America îşi închipuie probabil că trăieşte pe picior mare, însă realitatea este că face parte din cea mai prost plătită categorie de bugetari, profesorii. „Am avut şi două job-uri ca să-mi plătesc ratele la casă” Înalt, atletic, relaxat, cu ochelarii pe nas, Toni, cum îi spun studenţii tânărului lector universitar, are un aer intelectual, fără să facă pe inabordabilul. Sutele de tineri cărora le predă cursuri de New media, Comunicare sau Marketing politic la Facultatea de Jurnalism a Universităţii Bucureşti (FJSC) îi urmăresc constant activitatea pe Facebook. Au descoperit astfel că Toni iese din tiparul lectorilor săraci, asupriţi de aşa-numiţii „dinozauri” universitari. „Nu am avut sentimentul că nu sunt lăsat să promovez. Performanţele mele sunt într-un domeniu de competenţă foarte nou, unde nu există o concurenţă atât de mare”, explică Toni. Doctor în sociologie, cu un master în ştiinţe politice şi altul în comunicare, tânărul a fost numit, anul trecut, directorul departamentului de Învăţământ la Distanţă al FJSC, dar admite că în 10 din 12 ani de predare a avut şi un al doilea job. „Am trăit destul de rău ca preparator universitar şi ca asistent pentru că salariile erau şi sunt sub limita decenţei. Am avut chiar şi alte două joburi simultan. Pentru a-mi plăti ratele la casă am colaborat cu posturi de radio şi de televiziune, am fost dj, am făcut PR online şi am coordonat campanii electorale. Accesând granturi sau câştigând proiecte europene, poţi avea bani să îţi plăteşti ratele şi le poţi vorbi studenţilor din experienţă, nu doar «din cărţi»”, arată lectorul. Convingerea că trebuie să iasă din „turnul de fildeş” al catedrei l-a ajutat să pună mâna pe o serie de burse, să predea la universităţi străine şi să primească invitaţii la conferinţe ştiinţifice internaţionale. În spatele fiecărei mici victorii a stat o muncă titanică. „În 2010 am câştigat o bursă europeană pentru care a trebuit să scriu zeci de articole, iar pentru a ajunge în SUA am concurat cu sute de aplicanţi din lumea întreagă. În final, am rămas 16. Au urmat două luni de călătorii pe cele două coaste ale Americii, cu vizite la sediul Google, CNN, Voice of America sau National Geographic”, povesteşte lectorul. Toni nu poate fi acuzat că le vorbeşte studenţilor „din cărţi”. A lucrat în radio, ca PR şi a coordonat o campanie politică Şi-a publicat teza de doctorat Printre picături, Antonio Momoc a găsit timp să publice trei cărţi, una dintre acestea fiind chiar teza sa de doctorat, la care a lucrat în jur de nouă ani. „Am stat ore în şir în bibliotecă, în weekend şi vacanţa de vară. Este o lucrare în care analizez opţiunile politice ale intelectualilor şi sociologilor români din anii ’30. Celelalte două volume, produsul unei munci în echipă cu asistenţii şi studenţii FJSC, sunt interviuri de istorie orală. Acest tip de produs ştiinţific în echipă este ceva banal în Vest, dar la noi naşte suspiciuni. Oamenii nu au încredere unii în alţii şi pornesc de la prejudecata că cineva profită de munca lor”, concluzionează lectorul.

Sursa: Evz.ro