PREUNIVERSITAR

Un elev român de 11 ani stabilit în Marea Britanie, în topul celor mai inteligenţi britanici, depăşind IQ-ul lui Einstein

Mihail Iulian Bărăscu are 11 ani, locuieşte din 2009 în Dover, vorbeşte engleza perfect si a aplicat, de curând, la organizaţia internaţională Mensa, cunoscută ca fiind grupul oamenilor cu un coeficient de inteligenţă peste medie, după ce a înregistrat un scor chiar mai bun decât Einstein, potrivit presei britanice. Micul geniu român stabilit în Marea Britanie a obţinut un IQ de 162, mai mare decât cel al lui Albert Einstein sau Stephen Hawking, şi visează să fie arhitect, relatează Dover Express. Astfel, băiatul a fost desemnat cea mai inteligentă persoană din Dover şi se află astfel în topul celor celor mai inteligenţi 1% dintre oamenii din Marea Britanie. De altfel, jurnaliştii povestesc cum, în mai puţin de două ore, băiatul le-a explicat cum a apărut Universul (contestând teoria lui Stephen Hawking) şi de ce puiul a apărut înaintea oului, potrivit Agerpres. Părinţii săi, Gheorghe (36 de ani) şi Gabriela Bărăscu (40 de ani), s-au stabilit în Marea Britanie în 2009 şi locuiesc acum în Dover. El este preot si profesor, iar soţia este medic stomatolog. Amândoi au ştiut că au un geniu în casă de când băiatul era mic şi spun că viaţa cu un astfel de copil nu este mereu uşoară, având mereu parte de provocări. La doi ani compunea versuri cântând cu mama lui Mama băiatului le-a povestit jurnaliştilor că, la doi ani, copilul continua cântecelele ei cu propriile versuri. Încă de atunci a realizat că nu are parte de un copil normal. „Are atât de multă imaginaţie! Uneori este prea mult şi-i spunem să o ia mai încet!”, spune ea. Tatăl băiatului spune că, deşi mintea copilului îl aduce deseori în discuţii contradictorii cu părinţii săi, „în definitiv este un copil foarte bun” şi spune că nu vor să-l forţeze mai mult. Jurnaliştii îl descriu pe Iulian ca o fire creativă şi spun că este cel mai fericit la calculatorul său, însă este împins de la spate de părinţi să joace şi baschet şi să participe la activităţile dintr-un club de teatru. Chiar a început să scrie un roman. „Nu spun că nu îmi place realitatea — dar poate fi plictisitoare câteodată”, spune băiatul, care a început din toamnă cursurile unei şcoli de gramatică pentru băieţi.

Sursa: Adevarul.ro

Profesorii documentarişti se întâlnesc la Urecheşti la o „şezătoare literară“

Centrul de Documentare şi Informare „Profesor Pompiliu Stan” Urecheşti  va găzdui joi,  3 aprilie, începând de la ora 10.00, o nouă întâlnire metodică, dedicată profesorilor din judeţul Bacău. Evenimentul este organizat, la iniţiativa Casei Corpului Didactic “Grigore Tabacaru” Bacău, de Şcoala Gimnazială Urecheşti şi coordonat de profesorul Cătălina Nica. Întalnirea cu tema ”Dezvoltarea capacităţilor creatoare ale elevului, prin activităţi extracurriculare derulate în CDI (şezătoarea literară)”, are ca scop dezvoltarea deprinderilor de muncă independentă şi a capacităţilor creatoare ale elevilor. Ora în afara clasei reprezintă o parte organică şi un element al activităţii de predare-învăţare. Aceasta permite lărgirea, aprofundarea cunoştinţelor elevilor, trezirea interesului pentru studiu,  scopul ei  fiind, lărgirea orizontului elevilor, dezvoltarea capacităţilor creatoare, dar şi a interesului lor faţă de ştiinţă, tehnică, cultură şi artă.La Şcoala Gimnazială Urecheşti Centru de Documentare şi Informare cuprinde biblioteca şcolară şi structurile infodocumentare existente în unitatea de învăţământ. „Cea de a treia şi totodată ultima activitate metodică din acest an şcolar va avea atributele unei sesiuni de formare şi se va desfăşura într-o manieră atractivă, deschisă şi interactivă. Credem că, în urma participării la aceste întâlniri tematice, profesorii documentarişti, dar şi cadrele didactice, care au responsabilitatea funcţionării C.D.I.-urilor, îşi vor îmbogăţi portofoliul de cunoştinţe în domeniul politicii documentare din şcoli”, ne-a declarat Gabriel Stan, directorul C.C.D. Bacău.

Sursa: Adevarul.ro

Prima şcoală reabilitată cu fonduri Regio. Unitatea de învăţământ de la Cuza-Vodă va fi modernizată cu bani europeni

Şcoala cu clasele I-VIII din comuna Cuza-Vodă este prima din judeţul Călăraşi care va fi reabilitată cu fonduri europene. Unitatea de învăţământ va primi peste 5,8 milioane de lei pentru îmbunătăţirea infrastructurii educaţionale. Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia va semna pe 2 aprilie primul contract de finanţare în cadrul programului Regio pentru îmbunătăţirea activităţii şcolare. Comuna Cuza-Vodă, în calitate de beneficiar, va primi fonduri nerambursabile Regio pentru proiectul „Consolidarea, reabilitarea şi extinderea Şcolii cu clasele I – VIII, în comuna Cuza-Vodă, judeţul Călăraşi”. Contractul are o valoare totală de 5.878.029,65 lei, din care valoarea totală eligibilă a proiectului este de 4.413.041,85 lei (3.751.085,57 lei reprezintă fonduri nerambursabile FEDR, 573.695,44 lei fonduri de la bugetul naţional, iar 88.260,84 lei cofinanţarea eligibilă a beneficiarului).

Sursa: Adevarul.ro

La şcoală, Religia nu ştie să răspundă la întrebarea: „De ce Biserica cere bani pentru lucrurile sufleteşti?“

În ultimii ani, în societatea românească s-a stârnit o controversă privind predatul Religiei în şcoli, unii fiind pro alţii, fiind contra învăţării obligatorii a acestei materii de către elevi. Discuţiile au ajuns până acolo încât un deputat a solicitat Parlamentului ca Religia să fie facultativă în unităţile de învăţământ. Acum, elevii din clasele I- XII, de confesiune ortodoxă, sunt obligaţi să o înveţe  ca pe orice altă materie obişnuită la şcoală. Aceştia au suport educaţional, adică o programă, profesori, manuale şi cursuri. În foarte multe cazuri, elevilor li se cere să-şi cumpere singuri cărţile. Profesori sunt fie preoţi, studenţi la teologie, absolvenţi, precum şi diferite alte persoane care prin diverse împrejurări, ajung să predea Religia la şcoală. De mai mult timp, se vorbeşte, copii povestesc acasă despre tot felul de moduri în care se învaţă această materie în unităţile de învăţământ şi de felul în care profesorii înţeleg şi ştiu să o predea. În spaţiul public, la începutul acestui an, s-au semnalat sesizări şi reclamaţii privind abuzuri comise de unii profesori de Religie. Au existat chiar şi reclamaţii la Poliţie şi Inspectoratele şcolare, unde părinţii au considerat că există nereguli în cadrul orelor de învăţământ religios. Recent, am asistat personal la o reclamaţie a unui părinte al cărui elev învaţă într-un mare liceu bucureştean, privind activitatea profesoarei de religie. Am stat de vorbă cu doi elevi din Bucureşti, ale căror nume nu le voi aminti, despre cum decurge o oră de religie în şcolile lor. Pentru că mi s-a părut interesant, semnificativ şi important modul de predare-învăţare a Religiei, cu rezultatele şi influenţele asupra copiilor, redau mai jos fragmente relevante din cele spuse de copii. Cum decurge ora de Religie la şcoala generală, în percepţia unui copil de clasa a V-a: „Profesorul de Religie de obicei nu prea vine la oră, iar atunci când vine vorbeşte foarte mult la telefon. Primul lucru pe care îl face este să îşi scoată cele 4-5 telefoane, să le întindă pe catedră, de parcă trebuie să-l sune pe Sf. Petru sau alt sfânt! Pe noi ne pune să citim singuri din manual, dar alte informaţii în afară de carte nu ne mai spune. La întrebările noastre nu răspunde, nu ne lămureşte.Ne pune să facem referate din carte, dar nu ne explică nimic în plus. Ne mai pune să vedem şi desene animate. Când ridică cineva mâna, nu răspunde sau zice-îmmm!!! Ne-a spus că dacă mergem la biserica unde este preot, orice lovitură, zgârietură ne trece acolo, imediat după ce ieşim din biserică! Nu ne învaţă rugăciuni noi, se spun doar Tatăl nostru şi Cerestate (Doamne,Doamne ceresc Tata -n.r.) Când nu vorbeşte la telefon, ne povesteşte viaţa lui, despre ce problem de sănătate a avut, ne ţine chiar şi după ore să ne povestească, de parcă ar fi ceva important să învăţăm noi. Ne-a spus că dacă mergem la biserica unde este preot, orice lovitură, zgârietură ne trece acolo, imediat după ce ieşim din biserică! După mine, Religia ar trebui învăţată doar în clasele I-IV.” La liceu, materia Religie a devenit o povară şi ore pierdute inutil pentru liceeni, mai ales pentru cei din clasele terminale, care tebuie să pună accent şi să se pregătească pentru bacalaureat. Iată cum relatează desfăşurarea unei ore un elev de clasa a XI-a, dintr-un liceu bucureştean: „Se începe cu rugăciunea, apoi profesoara ne predă lecţia pe baza căreia elevii pun întrebări. În majoritatea cazurilor, elevii sunt reticenţi la ceea ce ne spune profesoara, fiind realişti şi necrezând fiecare detaliu din povestirea acesteia. Cele mai frecvente întrebări au fost despre post, de ce trebuie să îl ţinem şi la ce ne ajută? Despre cum este posibil să nu mănânci 20 de zile şi să trăieşti fără probleme, cum s-au întâmplat toate minunile de care ne vorbeşte profesoara cu ardoare? Noi, care facem materii realiste la şcoală, ştiinţifice, o contrazicem pe profesoară cu argumente privind majoritatea minunilor povestite de aceasta. Un lucru care nu pare a fi normal este încercarea profesoarei de a face elevul să creadă absolut tot ceea ce spune despre blesteme, viaţa de apoi, iad/rai, sfârşitul lumii şi ceea ce se presupune că s-ar întâmpla atunci, dacă ar veni. Ne ameninţă cu celebra frază „Se vor scula morţii şi vă vor lua locul!“ Refuzul elevilor de a crede astfel de lucruri este luat de profesoară ca o sfidare şi nesimţire la adresa ei, iar la întrebările la care nu ne poate răspunde cu argumente credibile, răspunde cu sancţiuni la adresa elevilor care le-au pus. Ne-a mai spus că Ceauşescu a căzut din cauza faptului că dărâma biserici! Un coleg a întrebat-o: De ce Biserica cere bani pentru lucrurile sufleteşti?- şi în loc să-i răspundă, l-a făcut nesimţit şi i-a tăiat rubrica în catalog, lucru pe care nu are voie să-l facă. Încă un lucru care nu mi se pare în regulă şi nu foloseşte la absolut nimic este obligarea elevilor de a merge la biserici în care cică au avut loc minuni sau sunt moaşte. Refuzul elevilor de a merge la biserici este luat ca jignire la adresa profesoarei şi a Bisericii, elevii având din nou de piedut. Ne-a mai spus că Ceauşescu a căzut din cauza faptului că dărâma biserici! După părerea mea, Religia nu are ce să caute la liceu pentru că este o povară în plus pentru noi. Este inutilă, nu învăţăm nimic, ba chiar se contrazice cu alte materii ştiinţifice. Este chiar discriminare, deoarece nu toţi elevii au aceeaşi religie. Pentru noi în clasele finale, când trebuie să învăţăm, să ne pregătim de absolvire şi bacalaureat, ora de Religie este o povară în plus, pe lângă alte materii inutile la liceu. Ne răpeşte timpul degeaba şi mai avem şi de suferit dacă o contrazicem pe profesoară sau nu mergem în weekend, pe la diverse biserici cu moaşte.” Societatea civilă a început să facă demersuri pentru schimbarea actualei stări de lucruri, privind învăţământul religios. Astfel, Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a solicitat Ministerului Educaţiei demiterea conducerii ISJ Timiş, pentru încălcarea repetată şi flagrantă a prevederilor Legii Educaţiei Naţionale şi anchetarea cu seriozitate a cazurilor semnalate de îndoctrinare religioasă din şcoli. De asemenea, a cerut elaborarea şi implementarea unui set de politici educaţionale destinate a preveni pe viitor apariţia unor cazuri similare. În mod specific: – unităţile de învăţământ trebuie să ceară acordul explicit al părinţilor cu privire la participarea elevilor la orele de Religie şi trebuie să-i informeze că au dreptul constituţional de a le refuza. – trebuie interzisă actuala practică paradoxală, întâlnită în majoritatea unităţilor de învăţământ, de a obliga copiii să rămână la orele de religie deşi, teoretic, figurează ca retraşi de la acestă materie. – trebuie oprite orice acţiuni de prozelitism religios în şcoli. Poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile publice de învăţământ trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela. După cum constatăm, opiniile publice ale oamenilor pro şi contra religiei în şcoli au fost şi sunt extrem de împărţite şi vehemente, fiecare având dreptul să-şi exprime liber părerea şi opţiunea religioasă pentru ei şi copii lor. Este un drept câştigat. Redau una dintre aceste opinii: „Religia nu trebuie să se înveţe pentru notă, nu trebuie impusă de cineva pentru că atunci nu o faci cu plăcere, dragostea de religie vine din sufletul tău, vine în anumite perioade ale vieţii, vine de la conştiinţa ta, de la meditaţia ta. La şcoală nu trebuie să vină profesorul de religie să te ameninţe cu altă notă în afară de 10, nu este în măsură să te judece prin note. Religia nu înseamnă note, înseamnă puritatea ta sufletească.”

Sursa: Adevarul.ro

FOTO Elevii Şcolii Naţionale de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare, câştigători ai Turneului Republican de Taekwondo WTF

Elevii  Şcolii Naţionale de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare Târgu Ocna au urcat pe podium la Turneul Republican de Taekwondo WTF, desfăşurat la  Sala Sporturilor „Horia Demian” Cluj Napoca, sâmbătă 29 martie. La seniori masculin, categoria 87 Kg, elevii şcolii au obţinut primele trei locuri. Cebotari Nicolai  a obţinut locul I, Călin Adrian şi Pelle Eduard Paul, locul al II- lea iar  Beciu Robert Ionuţ, locul al III-lea. La acest turneu peste 200 de participanţi din toată ţara şi-au  disputat titlul de campion naţional, atât la categoria Juniori   (14-18ani), cât şi la categoria Seniori (18+).  „Taekwondo WTF este unul dintre cele mai populare tipuri de arte marţiale din lume, ce îmbină mai multe elemente precum rezistenţa fizică şi psihică, forţa, mobilitatea, autocontrolul, precizia,  făcând parte începând cu ediţia ,,Sydney – 2000” din rândul sporturilor oficiale din cadrul Jocurilor Olimpice de Vară. Elevii câştigătoei ai competişiei din Cluj Napoca au fost pregătiţi de Florinel Şilochi, profesor de autoapărare în cadrul Şcolii Naţionale de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare şi antrenor în cadrul Federaţiei Române de Taekwondo“, a precizat Mihaela Brăila, purtător de cuvânt al  Şcolii Naţionale de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare Târgu Ocna Secţia de Taekwondo a şcolii a fost afiliată la Federaţia Româna de Taekwondo ca urmare a semnării Protocolului de colaborare încheiat între Şcoala Naţională de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare – Tg. Ocna  şi Clubul Sportiv „Marţial Arts SSILUM Taekwondo” WTF, sub patronajul Federaţiei Române de Taekwondo WTF  – 2010.

Sursa; Adevarul.ro

Sunt copii care, la 6 ani, “nu ştiu culori, nu ştiu să numere, nu ştiu forme geometrice…” – Maria Gheorghiu, cofondator Asociaţia OvidiuRo

Maria Gheorghiu, cofondator Asociaţia „OvidiuRo”, explică de ce grădiniţa este esentială pentru succesul în şcoală al copiilor săraci.  « Faptul că nu sunt stimulaţi intelectual într-un mediu structurat, face ca, atunci când merg direct la şcoală, la 6 ani, să fie un decalaj foarte mare între ei şi ceilalţi copii. Concret, nu ştiu culori, nu ştiu să numere, nu ştiu să-şi scrie numele, nu ştiu forme geometrice, nu au un vocabular dezvoltat… ».

Sursa: Gandul.info

Mierea şi Transfăgăraşanul, printre soluţiile propuse de elevi pentru promovarea României

107 elevi din 16 licee din Bucureşti au participat la finala naţională a competiţiei europene de creativitate şi inovaţie „Global Enterprise Project National Challenge”, unde au prezentat viziunea lor asupra felului în care promovarea României ar trebui să aibă loc. Elevii bucureşteni au propus 20 de soluţii inovatoare de promovare a României, cu buget redus, folosind resurse importante ale ţării: produse tradiţionale, servicii de resurse umane şi destinaţii turistice.   Echipa câştigătoare a propus ca soluţie, la tema de lucru promovarea Deltei Dunării către ţările Europei Centrale fără ieşire la mare, oferte pentru familii, satisfăcând dorinţele tuturor membrilor familiei (pescuit, plajă, plimbări cu barca), inclusiv prin alte activităţi opţionale – echitaţie, excursii ghidate la Pădurea Letea, Insula Şerpilor, Lacul Sărat.   Echipele de pe locurile 2 şi 3 au ales să promoveze traseul Transfăgărăşan către turiştii străini din statele europene, şi, respectiv, mierea, ca alternativă dulce sănătoasă, către publicul din China.   În selecţia câştigătorilor, juriul a urmărit ca soluţiile elevilor să fie originale, fezabile, să aibă o strategie de comunicare corectă şi să specifice resursele necesare implementării soluţiei.   „Global Enterprise Project National Challenge a fost o experienţă folositoare şi dificilă, dar consider că m-a învăţat multe despre antreprenoriat şi cum să lucrezi în echipă sub presiunea timpului”, a spus o elevă participantă de la Colegiul Naţional Bilingv George Coşbuc. „Indiferent de poziţia din clasament este important că fiecare participant are ocazia de a intra în contact cu ideile noi şi inovatoare ale celorlalţi, dar şi de a-şi dezvolta abilităţile antreprenoriale şi de lucru în echipă”, a spus un alt participant, de la Colegiul Naţional Gheorghe Şincai din Bucureşti.   Elevii din echipele clasate pe primele patru locuri în competiţie au participat la un interviu în limba engleză, în urma căruia au fost selectaţi 10 elevi care vor reprezenta România la finala internaţională a competiţiei. Aceasta va avea loc la Madrid între 6 şi 8 mai şi va reuni finaliştii competiţiei din 12 ţări.   Evenimentul educaţional s-a derulat la Colegiul Economic A. D. Xenopol din Bucureşti ca parte a programului european Global Enterprise Project, derulat la nivel local de Junior Achievement România în parteneriat cu Vodafone România.   În cadrul programului, în perioada martie – mai, au loc sesiuni de consultanţă la clasă în cadrul programului JA de antreprenoriat „Compania” la care participă 20 de consultanţi voluntari Vodafone care le acordă elevilor de liceu din 13 licee din Braşov, Bucureşti, Buzău, Craiova, Ploieşti, Sibiu suport în implementarea produselor şi servicilor pe care le vor pilota până la finalul anului şcolar.   Printre ţările participante în program la nivel european se numără Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Olanda, Portugalia, Slovacia, Spania şi Suedia.   Scopul competiţiei este de a mări gradul de conştientizare a tinerilor privind conexiunile dintre globalizare, antreprenoriat şi abilităţile şi competenţele de care au nevoie pentru a fi competitivi şi pentru a reuşi în economia de piaţă.   Despre program   La nivel european, programul este o iniţiativă a Junior Achievement-Young Enterprise Europe în parteneriat cu European Round Table of Industrialists şi cu 18 companii de top din mediul de afaceri.  Programul se află la a treia ediţie şi include patru componente: activităţi la clasă – derulate cu sprijinul consultanţilor voluntari; administrarea de către elevi în echipă a unor mini-companii; test şi competiţie naţională şi internaţională.

Sursa: Adevarul.ro

Guvernul avizeaza nefavorabil initiativa ca parintii sa aiba zi libera cand copiii lor incep scoala

Propunerea legislativa ca parintii ai caror copii sunt elevi in invatamantul preuniversitar sa aiba zi libera la inceperea anului scolar, pentru a-si putea astfel insoti copiii la scoala, a fost avizata negativ de Guvern, informeaza Mediafax.

Intr-un comunicat transmis la finalul sedintei de miercuri, la capitolul privind punct de vedere al Guvernului referitor la propunerea legislativa intitulata „Lege privind declararea zilei de inceput de an scolar-Zi libera pentru parinti”, se arata ca avizul Executivului este nefavorabil.

Proiectul, initiat de senatorul Constantin Popa, in prezent la UNPR, prevede ca ziua de incepere a fiecarui an scolar sa poata fi acordata ca zi libera parintilor ai caror copii sunt elevi in invatamantul preuniversitar, zi care sa fie recuperata in urmatoarele 30 de zile calendaristice.

Initiatorul arata, in expunerea de motive, ca in fiecare an scolar, mii de elevi „isi pun pentru prima data ghiozdanul in spate si pasesc cu emotie in clasele unde vor descifra tainele invataturii” si ca exista foarte multe cazuri in care unii parinti sunt nevoiti sa se invoiasca, sa isi ia concediu fara plata sau, „mai rau, altii sunt sanctionati de angajatori pentru ca intarzie la munca”.

„Festivitatile de deschidere a noului an scolar sunt pregatite cu mare grija de cei care le vor indruma pasii elevilor. Oriunde in tara, parintii merg impreuna cu cei mici la gradinita ori la scoala. Din pacate, inceputul fiecarui an scolar coincide cu o zi lucratoare. Acest fapt face destul de dificila posibilitatea parintilor de a-si insoti copiii la scoala”, mai arata initiatorul.

Propunerea a primit un raport favorabil din partea Comisiei pentru munca a Senatului si a fost adoptata, luni, tacit de Senat.

Acest proiect urmeaza sa fie dezbatut de Camera Deputatilor, care este Camera decizionala.

REFERINTE: Propunerea prin care prima zi de scoala este zi libera pentru parinti a fost adoptata tacit de Senat

Sursa: Hotnews.ro

Cum trăia un copil în dictatura lui Ceaușescu

Pentru ca tinerii de azi să afle cum era viața în comunism, Muzeul Literaturii Române din Iași lansează proiectul „Copilăria părinților noștri“, o expoziție-experiment ce se va deschide de pe data de 6 aprilie la Muzeul „Ion Creangă“. Noutatea constă în faptul că expoziția este concepută de către liceeni – de la alegerea temei și strângerea obiectelor până la promovarea evenimentului și realizarea ghidajului. Scriitorul Dan Lungu, directorul MLR Iași, a menționat: „Inedit este faptul că un asemenea proiect este găzduit într-un spațiu consacrat, în care, de obicei, copiii și tinerii intră cu sfială, ca într-o lume a umbrelor sau a istoriei încremenite. Inițiativa face parte dintr-un proiect mai amplu al MLR Iași de revitalizare a imaginii instituției, de modernizare conceptuală și comunicare cu publicul”. De asemenea, Dan Lungu a adăugat: „Muzeul Literaturii Române Iași invită vizitatorii să aducă ei înșiși obiecte specifice perioadei, îmbogățind astfel realitatea reconstruită și conștientizând că memoria colectivă este un efort al fiecărui individ în parte.” „Copilăria părinților noștri“ are darul de a apropia muzeul de adolescenți și de a le cultiva sentimentul că ei înșiși pot participa la reconstrucția memoriei și la scrierea istoriei, că muzeele sunt spații vii. Împărțită în trei secțiuni – școală, familie și societate –, lumea reconstruită de liceenii ieșeni cuprinde obiecte tipice perioadei: costumul de pionier, sifonul, sticla de lapte, discurile de vinil, pick-up–ul, rachetele de tenis Reghin, penarul școlar sau diferite materiale didactice etc. Vernisajul expoziției va avea loc duminică, 6 aprilie, de la ora 11. 30.

Sursa: Romanialibera.ro

Prima zi de scoala, sarbatoare nationala? Parintii sa mearga cu liceenii, chiar daca elevii nu vor!

Prima zi de scoala, sarbatoare nationala? Este dorinta unui senator UNPR a carui propunere legislativa ca prima zi de scoala sa fie libera oficial pentru parinti a fost adoptata tacit de Senat. In expunerea de motive a initiativei legislative, senatorul Popa explica de au nevoie copiii de parintii lor in prima zi de scoala si mentioneaza ca, in prezent, acestia din urma sunt obligati sa se invoiasca de la serviciu si pot avea chiar probleme la locul de munca pentru ca intarzie in ziua in care elevii „isi pun pentru prima data ghiozdanul in spate si pasesc cu emotie in clasele unde vor descifra tainele invataturii”. Propunerea legislativa se refera la invatamantul preuniversitar, inclusiv ciclul liceal, asa ca Ziare.com a vrut sa afle de la senatorul UNPR cat de necesar este ca un licean sa fie insotit de parinti in prima zi de scoala. Parintii ar urma sa aiba liber in prima zi de scoala – propunere adoptata tacit de Senat „Va spun foarte sincer ca aici vorbim despre un lucru ce le face dreptate parintilor in primul rand. Eu nu cred ca liceanul de 17 ani isi doreste sa se duca la scoala de mana cu parintii, dar cred ca parintele isi doretse sa fie alaturi de copilul lui, asa cum isi doreste si cand se duce la facultate, sa isi vada copilul, munca de-o viata… Eu unul am trei fete si am si vorbit cu multa lume pana cand am venit cu propunerea aceasta. In fiecare an, si in clasa a 9-a, am vrut sa fiu acolo, pentru ca a trecut intr-o noua treapta, si am vrut sa vad in ce anturaj a intrat, care ii sunt colegii. E adevarat ca poate copilul nu mai vrea sa fiu eu acolo, dar nu stiu cat de corect e sa nu vrea, pentru ca eu sunt tatal lui. Eu, ca parinte, ca om care munceste pentru copiii astia, imi doresc ca in ziua aia speciala sa vad ce se intampla cu ei”, a explicat Constantin Popa. Senatorul a precizat ca lucrurile din Romania incep „sa cada intr-un soi de anormalitate” si ca este dreptul oricarul parinte sa fie martor in prima zi de scoala, indiferent de protestele copiilor. „Din partea fiicei sau fiului meu ma intalnesc cu proteste si daca il vad ca fumeaza, si daca umbla cu nu stiu ce vagabonzi. Conflictul dintre generatii nu s-a inventat astazi. De 20 si ceva de ani incoace nu s-au facut prea multe, noi tot mimam. De ce muncesti? ‘Muncesc pentru copii’. Zau? Si cum faci asta? Faptul ca ma apuc sa-i cumpar o masina frumoasa sau niste lucruri iesite din comun nu inseamna ca, intr-adevar, mi-am facut datoria de parinte si ca muncesc pentru el. Daca eu consider ca prima zi de scoala e neimportanta, ca el e destul de mare ca sa zboare singur…nu stiu, poate primeste si o leafa de la scoala, ca banii ii dau tot eu pana atunci, deci am dreptul sa fiu acolo”, ne-a precizat demnitarul.

Prima zi de scoala, sarbatoare nationala Mai mult, Constantin Popa considera ca prima zi de scoala ar trebui sa fie sarbatoare nationala si toata lumea sa fie libera atunci, pentru ca oricum poporul roman munceste „la sub 10% din capacitate” la aceasta data, pentru ca oricine are un copil care merge la soala in familie si toata lumea e agitata. „Oamenii judeca superficial problema asta cu prima zi de scoala. Eu, in loc sa fac o sarbatoare nationala de Adormirea Maicii Domnului, chiar daca sunt ortodox practicant, cand e liber si arabul si evreul si toata lumea, este complet o tampenie asta, prefer sa zic ca prima zi de scoala e libera pentru toata lumea. Si atunci lucrul asta devine important, nu mai stam sa ne furam caciula. Eu stiu ca trebuie sa ma duc acolo, dar stai asa ca trebuie sa ma descurc romaneste. Este foarte adevarat ca in ziua aia poporul ramon nu lucreaza decat la sub 10% din capacitate, pentru ca toata lumea are un copil, un nepot, pe cineva la scoala. E o zi in care toata lumea e agitata”, a mentionat Constantin Popa. Senatorul a povestit chiar si o experienta personala din vremea in care fiica sa, care acum are varsta de 30 de ani, era eleva: „Eu m-am dus la fiica mea cea mare, care era atunci mai grasa, da? M-am dus la scoala si am observat niste lucruri care nu mi-au convenit…sunt tata. Dar am ajuns acasa, am stat de vorba si i-am spus lucrul urmator: Fiica mea, nu exista un om pe planeta asta care sa ajunga departe fara sa fi gustat din umilinta. Nu exista asa ceva, crede-ma!”.

Constantin Popa sustine ca a discutat cu foarte multi parinti inainte de a formula proiectul legislativ si ca a intalnit anumiti oameni cu copii la liceu care preferau sa nu ii insoteasca pe elevi la scoala. „Bai, trebuie sa te duci! Atata vreme cat esti dator sa il tii pana la 18 ani, si nu ca esti dator, ci pentru ca il iubesti, atunci e dreptul tau”, le-a raspuns senatorul acestora. „Recompensa mea ca parinte care e? Faptul ca ma duc si il vad si eu in comunitate. Ce loc are fiica-mea in comunitatea aia? In clasa ei cum e vazuta? Trebuie sa vad, sa simt asta. E ultima pe acolo? E ciuca rasului? E o persoana importanta? Cum imi calibrez eu educatia pentru copilul meu? Din sedintele cu profesorii? Da, dar nu ajunge”, a adaugat el. Legea nu e pentru profitori In conditiile in care legea ar fi valabila pentru ambii parinti, se poate intampla ca unul dintre ei sa nu dedice ziua libera copilului sau chiar ambii sa aiba alte activitati.

Intrebat ce solutie are pentru aceste riscuri, Constantin Popa a raspuns ca legea lui este pentru oamenii de buna-credinta, „in procentaj de peste 80% in Romania”. In plus, el a subliniat ca legea ar fi o optiune, nu o obligatie pentru parinti, ci numai pentru firme, care nu si-ar mai putea refuza angajatii ce vor sa ii insoteasca pe copii la scoala. „Nu ii pun eu cu forta pe oameni sa fie liberi daca ei nu vor sa se duca la scoala sau ca vor sa faca gratar cand copilul lui incepe scoala. Aici vorbim de iresponsabili, de tampiti, exista un procent de oameni asa, nu contest lucrul acesta, dar eu dau o lege pentru marea masa de parinti seriosi, sanatosi la cap.

Nu te ia nimeni cu mascatii de acasa, dar ai optiunea sa fii liber. Firmele nu se mai pot opune. Eu vin si iti spun: ‘Frate, maine e prima zi de scoala, am doi copii, eu ma duc. La revedere si-un praz verde!’ Firma nu mai poate sa zica ‘Stai ca nu-ti dau voie'”, a lamurit senatorul UNPR. Constantin Popa ne-a mai explicat ca ziua libera poate fi recuperata pana la sfarsitul anului in curs, iar parintii trebuie sa discute cu angajatorul despre data la care se va intampla acest lucru. Proiectul initiat de senatorul UNPR Constantin Popa a primit aviz favorabil din partea Comisiei pentru Munca din Senat si apoi a trecut tacit de aceasta Camera. Totusi, proiectul de lege a primit, miercuri, aviz nefavorabil de la Guvern.

Propunerea legislativa urmeaza sa fie dezbatuta in Camera Deputatilor, care este for decizional.

Sursa: Ziare.com

Scoala romaneasca nu mai scoate tampiti? (Opinii)

Conform ultimelor declaratii ale lui Traian Basescu, scoala romaneasca nu mai scoate tampiti, dar vestea aceasta nu a mai facut inconjurul redactiilor si al studiourilor TV. Din pacate, asta e soarta stirilor pozitive nu numai in Romania, ci pretutindeni. Insa asertiunea presedintelui trebuie discutata. Ce sa se fi intamplat in invatamantul romanesc de la prima sa declaratie ale carei ecouri inca mai persista? Cum de si-a schimbat radical impresia de acum cativa ani? Reforme multe, rezultate indoielnice Este adevarat, reformele in educatie erau necesare, dar, desi fiecare nou ministru a venit cu ganduri mari, in fapt, teoria insusirii noilor cunostinte, deprinderi si priceperi nu s-a schimbat radical: viitorii educatori sunt formati cam dupa aceleasi calapoade, manualele sunt neschimbate de pe vremea ministrului Andrei Marga… Doar scolile au inceput sa arate altfel, mai vesele pe dinafara, mai sanatoase pe dinauntru. Pe Traian Basescu l-a impresionat pasiunea tinerilor nostri pentru internet si IT, pasiune care era aproximativ la aceleasi cote si pe vremea discutiei cu filosoful Gabriel Liiceanu, numai ca intre timp rezultatele muncii lor au inceput sa fie vizibile nu doar acasa, ci si pe mapamond. Astfel, actualmente ne putem lauda, zice presedintele, cu locul al doilea la productia de soft industrial, performanta de-a dreptul notabila. Ce ne-am face fara computer? Un alt capitol laudat este internetul ale carui performante si viteza ne asaza pe locul al V-lea din lume. Pentru ca avem, spune Traian Basescu, „cel mai important lucru: inteligenta si placerea tinerilor romani de a se afla in fata unui calculator. Cred ca 90 la suta dintre romani, daca le pui in fata o sapa si un calculator, vor prefera sa se aseze in fata calculatorului si inseamna ca nativ ne indreptam catre o munca intelectuala, catre valorificarea inteligentei…, avem aceasta avere uriasa, inteligenta romanilor in general si a tinerilor in special, pasiunea lor pentru aceasta minune a tehnicii care inseamna informatica si tot ce tine de informatizare”. De aceea, „Romania are cel mai mare numar de start-up-uri, de firme nou-infiintate de tineri”. Ca urmare, „nicio mare companie IT nu si-a permis sa nu existe, sa nu aiba un centru macar national daca nu regional, ceea ce arata ca marile firme IT vin ele acolo unde exista resursa umana si talentul, pentru ca este indiscutabil confirmat de oricine din aceasta lume a inteligentei ca Romania este un mare furnizor de inteligenta”. Se vede treaba ca scoala nu mai scoate absolventi tampiti. Elevi dotati / elevi mediocri Daca privim rezultatele tinerilor romani la olimpiade si concursuri internationale, destul de rar se intampla ca Romania sa nu ocupe primele locuri. Situatia este neschimbata de un mare numar de ani, inclusiv din perioada cand Traian Basescu vorbea despre tampitii scosi pe banda rulanta de scoala romaneasca. In schimb, cu rezultatele monitorizarilor europene ale performantelor celorlalti elevi, cei ce nu constituie exceptia, ci media, lucrurile se misca foarte incet: copiii intampina in continuare dificultati in intelegerea textelor, in rezolvarea unor probleme simple de matematica, in insusirea unor priceperi si deprinderi. Si totusi perceptia s-a schimbat… Asadar, s-au intamplat lucruri atat de imbucuratoare in scoala romaneasca, incat sa-l convinga pe presedinte ca afirmatia de mai demult e regretabila sau este vorba doar de schimbarea perceptiei? Tinand cont de cele de mai sus, mai degraba e vorba de schimbarea perceptiei, poate si de o incurajare a tinerilor in drumul lor spre performanta. S-a vorbit si se vorbeste mult despre reformele din educatie, dar, in afara unor revolutii terminologice, in afara aportului calculatorului, fireste, si ele necesare, valul schimbarilor nu a reusit sa imbunatateasca radical procesul de formare si invatare. Cu alte cuvinte, lectiile se fac si se invata cam la fel. Atata doar ca e mai puternica dorinta de a cunoaste si vointa de a reusi a elevilor foarte buni. Deocamdata. Se mai stie ca asa au inceput sa-si ridice nivelul de civilizatie si bunastare tari precum Japonia, tigrii asiatici, Coreea de Sud, Finlanda… Din fericire, iata ca Romania da si ea semne de reviriment. Semne observate si de Traian Basescu.

Sursa: Ziare.com

UNIVERSITAR

Deputaţii din Comisia de Învăţământ au decis miercuri desfiinţarea UEFISCDI. Cum a fost hotărâtă într-un minut soarta gestionării banilor din cercetare

Comisia pentru Învăţământ din Camera Deputaţilor a votat, fără să mai aducă amendamente, respingerea cererii preşedintelui ţării de reexaminare a anulării Ordonanţei de urgenţă 74 prin care s-a înfiinţat în 2010 UEFISCDI. Dacă actul normativ va fi respins definitiv în Parlament, UEFISCDI ar putea fi desfiinţat, revenindu-se la o formulă descentralizată, în care alocarea finanţărilor în cercetare va fi coordonată de mai multe agenţii. UPDATE: Deputaţii din Comisia de Învăţământ au decis, cu 14 voturi pentru, respingerea cererii de reexaminare a proiectului de lege ce prevede desfiinţarea UEFISCDI primită la finele lunii martie de la preşedintele Traian Băsescu. „În mai puţin de un minut a fost aruncată la coş munca de ani de zile pentru eficientizarea cercetării româneşti. Din păcate, în România, inovarea este mai mult aşteptată din afară, iar atunci când sunt eforturi de eficientizare din interiorul ţării, Parlamentul le spulberă într-un minut. Este revoltător, sunt proiecte care trenează în Parlament de ani de zile şi dintr-un interes de politizare a fondurilor din cercetare, o lege atât de importantă este tranşată în ambele Camere în câteva zile”, a declarat pentru adevarul.ro, deputatul Raluca Turcan din Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor. Schimb de replici între deputaţi pe tema OUG 74 Votul pentru respingerea OUG 74 s-a dat în lipsa deputatului Turcan, fără să se mai discute amendamente sau să mai fie o dezbatere, cum a fost cazul la toate celelalte puncte de pe ordinea de zi. Raluca Turcan a părăsit sala pentru două minute în timpul şedinţei şi, când s-a întors, OUG 74 fusese deja respinsă, în condiţiile în care ea le spusese colegilor săi la începutul şedinţei că pregătise amendamente la acest punct. Când a revenit în sală, Turcan le-a reproşat colegilor săi modul în care s-a votat, în lipsa ei, iar aceştia nu au întârziat cu propriile reproşuri la adresa ei. „Nu pot să cred! Mi se pare o lipsă de responsabilitate, speram ca OUG 74 să fie dezbătută cu argumente… în două minute aţi aruncat la coş toată munca din cercetare”, a spus aceasta revoltată. În replică, deputatul PSD Florentin Gust i-a reproşat că nu era în sală. „Dacă vă interesa atât de mult, poate că trebuia să fiţi mai mulţi de la PDL în sală”, a spus el. „Atunci vă rog să introduceţi în regulament că deputaţii nu mai au voie să meargă la toaletă în timpul şedinţei”, a răspuns Turcan. Schimburile de replici au continuat, iar singurul deputat care a adus un argument care să explice de ce a votat ca OUG 74 să fie respinsă, a fost Andea Petru din PSD. „OUG 74 este din 2010, practic, Legea Educaţiei, care a fost dată în 2011, modifică deja această ordonanţă. De ce să ne întoarcem în 2010, când în 2011 am modificat deja. Eu cred că aţi ieşit demonstrativ ca să nu votaţi”, i-a reproşat acesta lui Turcan. Ea a atras atenţia că atunci când a părăsit sala nu se dăduse încă votul pentru punctul care s-a discutat înainte să se treacă la raportul final pentru OUG 74, ca şi cum au pândit-o să iasă din sală pentru a vota. Deputatul Gust i-a spus că nu a pândit nimeni nimic. Camera decizională este Senatul Marţi, propunerea de respingere a OUG 74 va ajunge în plenul Camerei Deputaţilor, urmând ca după aceea să treacă la Senat, camera decizională care a mai respins o dată legea în februarie 2014, înainte să fie retrimisă de către preşedintele Traian Băsescu pentru examinare în comisiile parlamentare. Reprezentanţii Opoziţiei şi cei din societatea civilă au atras atenţia că miza desfiinţării UEFISCDI este „feudalizarea banilor din cercetare“ într-un an electoral şi de a reda Politehnicii din Bucureşti, condusă pe rând de miniştrii PSD Ecaterina Andronescu şi Mihnea Costoiu, primul loc în topul beneficiarilor de fonduri. Societatea Academică din România (SAR) arată într-o analiză că nemulţumirea principală faţă de comasare s-ar fi manifestat la Universitatea Politehnica Bucureşti, care „nu a mai avut după 2010 partea leului din programul INOVARE, pe care îl administra tot ea“. Pe de altă parte, Preşedintele Comisiei pentru Învăţământ  din Senat, Ecaterina Andronescu, a negat că Politehnica ar avea o legătură cu demersurile din Parlament. „Este o minciună ce s-a zis că am fi urmărit ca Politehnica să primească cele mai multe proiecte”, a spus ea. Andronescu ar prefera o formulă descentralizată, cum a fost cea de dinaintea înfiinţării Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI). „Personal, sunt adepta descentralizării. Iniţial, în anii ’90, toată structura de cercetare a fost centralizată la Ministerul Educaţiei, după aceea a fost descentralizată în trei structuri care finanţau cercetarea şi în 2010 a fost din nou centralizată, de data aceasta într-o agenţie separată (UEFISCDI). Cât timp au funcţionat cele trei structuri, nu am auzit nicio nemulţumire. În schimb, de când există UEFISCDI am auzit nemulţumiri din partea cercetătorilor şi a institutelor de cercetare; se întâmplă când puterea de decizie aparţine unei singure instituţii”, a  declarat Andronescu pentrru adevărul.ro. Traseul ordonanţei 74/2010 •     Ordonanţa de Urgenţă 74/2010 a fost adoptată de Guvernul Boc la finele lunii iunie 2010 şi a intrat în vigoare de la 1 iulie. •     Proiectul de lege pentru aprobarea ei a fost trimis în Camera Deputaţilor, unde a fost adoptată tacit în noiembrie. •     În Senat, proiectul a primit aviz negativ de la Comisia Juridică, dar în aprilie 2011 a avut raport pozitiv de la Comisia de Învăţământ. •     În intervalul mai 2011- iunie 2012 a fost înscris pe ordinea de zi a Senatului de 23 de ori. •     Pe 21 iunie 2012, plenul Senatului a aprobat retransmiterea lui la comisii, pentru raport suplimentar de la Comisia de Învăţământ •     Raportul nu a mai fost însă formulat decât abia doi ani mai târziu, pe 17 februarie 2014, când comisia condusă de Ecaterina Andronescu a decis respingerea ordonanţei de urgenţă •     Pe 18 februarie 2014, proiectul de lege privind respingerea OUG 74/2010 a fost votat de plenul Senatului cu 109 voturi pentru, 5 contra şi 19 abţineri •     Pe 18 martie, preşedintele întoarce legea şi cere reexaminarea •     pe 26 martie, Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor a votat respingerea cererii de reexaminare •     miercuri, 2 aprilie, Comisia pentru Învăţământ din Camera Deputaţilor va da un raport final în ceea ce priveşte Ordonanţa 74, urmând ca aceasta să treacă mai departe la Senat, camera decizională.

Sursa: Adevarul.ro

DOCUMENT Cele 24 de invenţii ale României la Salonul de la Geneva 2014

La ediţia cu numărul 42 a Salonului Internaţional de Invenţii, care se va desfăşura în perioada 2-6 aprilie, la Geneva, România participă cu 24 de invenţii, în cadrul unui stand naţional cu o suprafaţă de 32 de metri pătraţi. Printre invenţiile de pe lista oficială de anul acesta se numără şi o instalaţie pneumatică de scuturat pomii. Ale invenţii ce vor fi prezentate începând de azi sunt o metodǎ de reciclare a deşeurilor din sticlǎ securizatǎ, robot de alimentare microscopul de forţă atomică cu produse nanotehnologice, bicicletă cu sistem de recuperare energetică accentuată, o platformă plutitoare sau un procedeu biotehnologic de obţinere a aunui aluat acid uscat din făină integrală de secară. Pe lângă acestea, există şi standuri ale unor inventatori români, care participă în regim independent cu alte opt invenţii. România este reprezentată şi în Juriul Internaţional al competiţiei de personalităţi ale comunităţii ştiinţifice din ţară: Radu-Ioan Munteanu, fost rector al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, Doru-Dumitru Palade, fost ministru al Cercetării şi Tehnologiei  şi Constantin Oprean, fost rector, actualmente preşedinte al Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, se arată într-un comunicat al Ministerului Educaţiei. De asemenea, din 2010, a fost cooptat ca membru în Juriul Internaţional şi Mircea Tudor, preşedinte al MBTelecom, distins cu Marele Premiu al Salonului de la Geneva în anul 2009, performanţă reeditată şi anul trecut. Inventii Participante La Salonul de La Geneva 2014 Vineri, 4 aprilie, la ora 15:00, în standul României, realizat sub egida Ministerului Educaţiei Naţionale, va fi organizată ZIUA ROMÂNIEI, eveniment de promovare a cercetării naţionale. Alături de delegaţia inventatorilor români vor participa reprezentanţi ai Ambasadei României în Confederaţia Elveţiană, Misiunii Permanente a României pe lângă Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva şi organizaţiilor internaţionale cu sediul în Elveţia. Vor mai lua parte reprezentanţi ai organizatorului elveţian al salonului, şefii celorlalte delegaţii participante la salon, reprezentanţi ai Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate intelectuală şi reprezentanţi ai presei. În seara aceleiaşi zile, la ora 19:15, va avea loc festivitatea de premiere, se mai arată în comunicat. Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, cel mai prestigios eveniment la nivel mondial în domeniul inventicii, este organizat sub înaltul patronaj al Guvernului Federal Elveţian, Statului şi Oraşului Geneva şi al Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuală (OMPI). Invenţiile româneşti de la Geneva 2013 Marele premiu la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, ediţia 2013, a mers la compania românească MB TELECOM pentru sistemul de scanare cu raze X a avioanelor, numit Roboscan 2M Aeria, varianta upgradată a sistemului de scanare a camioanelor, cu care echipa a obţinut acelaşi premiu în 2009. România a participat la cel de-al 41-lea Salon Internaţional de Invenţii de la Geneva-Elveţia, care va avea loc în perioada 10-14 Aprilie 2013, cu 20 de invenţii selectate de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) pentru finanţarea prezentării lor la eveniment, la care se adaugă alte 10 invenţii susţinute de mediul privat, a explicat pentru adevarul.ro Camelia Marinescu, cea care coordonează delegaţia României la Geneva din 2002 şi de asemenea membru al juriului internaţional care va stabili câştigătorii de anul acesta. Dacă cei din mediul privat au venit cu o invenţie care reprezintă o premieră şi creşte şansele ţării noastre, un scanner pentru avioane realizat de cei de la MB Telecom, care au luat de altfel premiul cel mare la ediţia din 2009 cu Roboscan 1 M – sistemul de radiografiere cu raze gama a camioanelor, cele 20 de invenţii selectate de stat vizează în special sfera medicală.

Sursa: Adevarul.ro

Bogdan Negrea, magister ludi-ul Ingineriei Financiare!

Astăzi, dragă cititor, te invit la o discuţie cu Bogdan Negrea, şeful departamentului de Monedă şi Bănci din cadrul Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, Academia de Studii Economice din Bucureşti. Mulţi dintre studenţii acestei facultăţi în anul III iau contactul cu fascinanta Inginerie Financiară, o materie fără seamăn în anii de studiu. De aceea dialogul cu magul acestui curs va fi unul de interes pentru finanţiştii ASE-ului, unul pe placul publicului larg şi un mesaj către mediul universitar că societatea are nevoie de un rol activ al universitarilor în realitatea cotidiană. Cine e Bogdan Negrea? (cu o privire directă începe să vorbească) Să răspundem pe rând: am absolvit liceul Sf. Sava (pe vremuri se numea Nicolae Balcescu) unde am avut şansa de a avea profesori extraordinari. Cu domnul profesor Mândruţ la ora de geografie discutam despre Tarkovski şi Andrei Rubliov sau Umberto Eco, domnul profesor Lăzărescu la română ne vorbea despre Tolstoi, Dostoievski, discuţii captivante care reprezentau un mod agreabil de a evada din programele şcolare supuse canoanelor vremii. Profesorii îmi confirmau că într-adevăr valorile pe care le identificasem şi care mă subjugau prin calităţile creatoare, spirituale, erau valori veritabile şi mă provocau să mă străduiesc mai mult: citeam critică literară, iar domnul Lăzărescu m-a încurajat când mi-a scris  ”Foarte bine” pe teza în care am făcut o comparaţie spontană între Ştefan Gheorghidiu din ”Ultima noapte” şi Victor Petrini din ”Cel mai iubit dintre pământeni”. (afişează un zâmbet sincer) Liceul mi-a adus experienţe bogate intelectual, afectiv, mulţi prieteni pe viaţă printre colegi şi mult curaj. Cât despre facultate…. Am optat pentru specializarea Finanţe în cadrul ASE. Facultatea nu mi s-a părut extrem de solicitantă pe atunci… faţă de azi când este atât de evoluată. Ca să înţelegi: în anul I aveam curs de ”Tehnologie industrială” şi ”Tehnologie agrară”. Chiar şi curs de Politologie am avut in facultate. Învăţam diagrama Fier-Carbon, adâncimea brazdei la arătura de toamna sau câte luni este vaca gestantă. Totuşi unele cursuri m-au atras şi am dobândit cunoştinţe tehnice care mi-au fost utile ulterior: Modelarea, Gestiunea financiară a întreprinderii, Contabilitatea, cursurile de Monedă etc. Ca o concluzie, deşi am studiat 5 ani la o universitate reputată, nu am regăsit aceeşi plăcere de a studia ca şi în perioada liceului. Nici măcar cursul de Filosofie nu mi-a captat interesul. Desigur din perioada facultăţii, pe lângă aspectele dezămăgitoare, rămâne şi încredinţarea venită din partea unor profesori remarcabili că există şi o altă viziune, o altă abordare a ştiinţelor economice, chiar dacă totul era la momentul respectiv o nebuloasă. Trebuie sa-l menţioneze pe domnul profesor Altăr căruia îi sunt recunoscător pentru că mi-a insuflat dorinţa cunoaşterii şi de a face parte din elita finanţiştilor. După licenţă am urmat masterul facultăţii (”studii aprofundate”, cum se numea atunci), pe durata unui an universitar. Atunci exista un singur master şi acesta era DOFIN, condus de domnul profesor Altăr. L-am absolvit cu brio, ca şef de promoţie. În acelaşi timp am intrat la catedra de Monedă ca preparator. Pedagog de economie  nouă… Îmi amintesc cu nostalgie primul seminar la disciplina Relaţii Monetare Financiare Internaţionale… Când am început să explic şi să scriu pe tablă m-a copleşit un sentiment de déjà vu şi convingerea că aceasta este vocaţia mea. Aici fac şi o paranteză. Profesia de dascăl este o tradiţie în familia mea: tata a fost profesor la ASE, de Finanţe, iar sora mea este profesor de Mecanică Teoretica la Politehnică. Cum au fost anii de început ai profesoratului? Am predat 3 ani, în care îmi pregăteam singur materialele pentru diversele materii la care ţineam seminarii şi încercam să ”fur” cât mai multe de la colegii mai experimentaţi. Inevitabil ajung la Valentin Paţilea, profesorul care a avut un mare impact asupra mea. Acum este directorul unui laborator de matematici aplicate în economie la universitatea din Rennes. Îşi luase doctoratul în matematică la Louvain, Belgia, iar din toamna lui 1997 a venit la catedră, titular la disciplina Inginerie Finaciară. Eu îi eram asistent şi îi ţineam seminariile la această disciplină. Modul în care Valentin îşi susţinea cursurile, conţinutul şi consistenţa informaţiilor mi-au provocat un declic, mi-am zis: eu nu ştiu nimic, sunt de 3 ani la catedră dar nu cunosc mai nimic despre această materie. Ţinând seama de context, imaginează-ţi că nu prea existau cărţi pe acest subiect în România, ca să nu mai vorbesc despre internet… şi deodată un boomerang, Ingineria Financiară îmi apare în faţă. M-a fascinat această materie şi am decis să fac tot posibilul pentru a aprofunda domeniul. Valentin m-a încurajat să studiez în Franţa, mi-a dat o scrisoare de recomandare şi aşa am ajuns la Sorbona, la masteratul ”Monnaie, Finance, Banque”. Cum a fost experienţa din Franţa? Prima problemă a fost că, la epoca respectiva, găseai cu greu o sursă de finanţare pentru studii. Noroc că taxele nu au fost prea mari, însă traiul era destul de scump. A fost un an dificil. In ‘99 nu existau investiţii în România, parcă eram izolaţi şi deodată eu mă aflam în Paris, în oraşul luminilor, într-o metropolă în plină evoluţie şi strălucire. Impactul cu lumea occidentală a fost extrem de puternic. De la Balzac până la Maupassant, Hugo, Miller etc. citisem despre Paris de sute de ori, îl ştiam pe de rost din cărţi, dar contactul personal a fost o imensă bucurie, parcă regăseam un loc cunoscut de multă vreme. Revenind la masterat, am avut parte de profesori de prestigiu internaţional, elite ale învăţământului francez pe finanţe-bănci. Cursul cu Monique Jeanblanc, o somitate pe calcul stocastic, era extraordinar. Directorul masterului şi, mai târziu, conducătorul meu de doctorat era Thierry Chauveau – profesor extraordinar şi cercetător împătimit. În România nu-mi era prea clar ce este econometria, iar în Franţa am avut într-un singur an patru discipline de econometrie. A implicat un volum de muncă enorm. Eu am pornit practic de la zero în multe domenii ale ştiinţelor economice. Un curs de calcul stocastic, unul de teoria probabilităţilor, patru de econometrie, plus macroeconomie monetară, teoria cursului de schimb, evaluarea activelor financiare, 14 examene într-un singur an. Cam asta a însemnat contactul meu cu mediul universitar francez. Sesiunea reprezenta o săptămână de şcoală obişnuită în care examenele luau locul cursurilor. S-a întâmplat să am şi două examene în aceeaşi zi. Aveam de parcurs o bibliografie impresionantă, subiectele de examen erau supradimensionate, era o perfomanţă deosebită să parcurgi toate subiectele în timpul examenului. Le spuneam colegilor francezi: ”ăştia sunt nebuni? Nu ai timp să termini subiectele”! Ei mi-au explicat: ”aşa este la noi, te învaţă cu situaţiile stresante de la job-ul ulterior”. (cred ca de aici ni se trage examenul de inginerie J ) Pe de altă parte sistemul de notare permitea o ierarhizare clară a studenţilor, fiecare încerca să acopere cât mai mult la examen. Studenţii foloseau o expresie: J’ai pris la moyenne! – ”am luat nota medie”, nu spuneau ”am promovat examenul”. Mai târziu, când am rămas în sistemul de învăţământ francez, o absolventă din România mi-a încredinţat CV-ul pentru a-l înmâna unui coleg profesor. Din câte îmi amintesc viza înscrierea la doctorat. Colegul francez s-a amuzat copios când a văzut foaia matricolă cu nota 10 pe linie. A conchis că în România nu avem un sistem de educaţie serios prin care să apreciem corect valorile, să le ierarhizăm corect, fiind aproape imposibil ca un student corect evaluat să obţină 10 pe linie. Nu mai zic de situaţia în care foarte mulţi obţin maximul! De fapt, cea mai uşoară notă de dat este nota 10. Cum aţi ajuns să predaţi la Sorbona? În Franţa, pentru masteranzii cu cea mai mare medie de absolvire, se acordă ”allocation de recherche” – un fel de salariu menit să-ţi asigure un confort financiar pe perioada studiilor doctorale. Această facilitate a însemnat foarte mult pentru mine. Am început apoi elaborarea tezei de doctorat şi am apreciat enorm degrevarea doctoranzilor de activităţile didactice şi administrative, care în România erau sufocante. În Franţa aveam în contract obligaţia de a preda doar trei seminarii pe an (în fiecare an au fost programate în al doilea semestru, în aceeaşi zi a săptămânii, la aceeaşi oră şi în aceeaşi sală), în timp ce acasă eram în universitate de dimineaţă până seara. După ce contractul de cercetare s-a încheiat, am devenit ATER (attaché temporaire d’ensignement et de recherche, adică am obţinut un post de predare-cercetare pe durata determinată) la Sorbona. Am predat cinci ani la Sorbona, până la finalizarea tezei de doctorat, după care am ales să revin în ţară. Să râmânem la profesorat, de unde dragostea pentru matematică şi care e istoria ingineriei financiare în ASE? Pentru mine, matematica este un instrument necesar pentru a modela un fenomen, inclusiv unul economic. Matematica permite algoritmarea fenomenelor complexe şi are avantajul că poate duce la rezolvare şi soluţii concrete pentru sistemul de variabile analizat. Îmi place matematica, imi place să conceptualizez şi să decodific. Domnul profesor Altăr a fost cel care a introdus Ingineria financiară în România. În perioada în care eram asistent, disciplina era predată de domnul profesor şi de Valentin, care a stat doar un an în România. Eu ţineam seminarul de inginerie pentru cursul lui Valentin şi studiam mult pentru a fi cât mai bine pregătit. Studiam cu mare plăcere chiar şi înainte de a merge în Franţa. Ingineria financiară este interdisciplinară – nu este vorba doar despre piaţa financiară sau despre matermatică, ci este vorba şi despre fizică. Tot cursul este construit pentru înţelegerea modelului Black Scholes Merton – teorie care a câştigat premiul Nobel pentru economie în 1997. Acest model face legătura între fizică şi finanţe: mişcare browniană, ecuaţia căldurii etc. sunt utilizate pentru a explica evoluţia preţurilor. Pe de altă parte, produsele derivate sunt sofisticate, inovaţii complexe ale pieţei de capital. Iar un finanţist trebuie să cunoască foarte bine toate instrumentele, toate paradigmele, pentru o mai bună înţelegere a riscurilor şi mai ales pentru o mai bună gestionare a lor. Criza din 2007-2009 arată cât de sofisticate au devenit pieţele, cu acele credite îmbrăcate în derivative, atât de tentante pentru investitori. Repet, în economia mondială pieţele sunt sofisticate, iar pentru un finanţist e foarte important să cunoască toate fundamentele, de la principii şi legităţi economice până la lucrurile de detaliu sau de fineţe. Din păcate în România piaţa de capital nu este încă matură şi deşi oferim o formare profesională bună, comparabilă cu cea din Occident, ea nu este exploatată la maxim de către angajatorii de pe piaţa internă. Poate este prima oară când formarea profesională depăşeşte nivelul de pregătire pe care-l cere angajatorul în acest moment pe piaţa de capital. Cum caracterizaţi Piaţa de capital din România? Piaţa de capital este vitală pentru orice economie de piaţă. Este importantă deoarece reprezintă acel mecanism care realizează drenajul investiţional din economie. Dacă am privi o economie ca pe un corp uman, piaţa de capital asigură drenajul cu sânge al acestui corp, ar fi reţeaua de artere între agenţii economici. Bursa de valori nu este o loterie 6/49, nu este un loc destinat exclusiv speculaţiei, chiar dacă investitorii manifestă un comportament speculativ. Nu acesta este rolul bursei. Deşi sistemul bancar s-a dezvoltat frumos, mai ales după 2000, este totuşi insuficient pentru a finanţa întreaga economie naţională. Rolul pieţei de capital ar fi să ţină deschise canalele investiţiilor productive, prin care să se realizeze selecţia a tot ce este eficient şi productiv într-o economie de piaţă. În lipsa unei pieţe dezvoltate aceste canale se vor bloca, ceea ce poate duce la stagnare economică, chiar şi în cazurile în care perspectivele economice sunt favorabile. Pe de altă parte, există o reticenţă a investitorilor, deoarece piaţa de capital presupune o anumită transparenţă. Acum poate dura 6 luni ca să te listezi la Bursă, plus comisioanele foarte mari. Dar să privim cu optimism numirea fostului preşedinte al Bursei din Varşovia, Ludwig Sobolewsky în funcţia de director executiv al BVB. Cred ca primul lucru pe care trebuie să-l facă este să rezolve problema costurilor. Oricum lucrurile se pot schimba doar prin reglementare inteligentă şi având ca suport voinţa politică. Este imperios ca mecanismele pieţei să fie puse în mişcare, doarece piaţa de capital este un element vital pentru o economie dezvoltată. In prezent avem doar câteva grupuri bancare listate: BRD, Carpatica, Transilvania şi Erste. Poate este normal pentru o ţară în tranziţie. Avem însă nevoie de un mecanism sustenabil de drenare a banilor în economie, nu doar de situaţii conjucturale, precum cele premergătoare anului 2008, când în România intrau mulţi bani din investiţii străine. Piaţa financiară în general, trebuie reglemantată mai riguros. Spun în general, deoarece şi piaţa asigurărilor este un pic dezordonată. Avem nevoie de reglementări care să ajute investitorii, de scăderea comisioanelor, de reducerea birocraţiei. Trebuie blocate toate încercările de manipulare a pieţei financiare, chiar şi prin declaraţiile publice ale liderilor şi conducătorilor ei. Pentru ca lucrurile să funcţioneze este necesar ca principiile concurenţei să fie respectate. Modelul sistemului bancar este foarte potrivit ca exemplu pozitiv. Nu l-am auzit nicicând pe Guvernator ieşind public să atace sau să laude o anumită bancă cu scopul de a o defavoriza sau de a o avantaja. Lucrurile trebuie să se aşeze de la sine, iar autorităţile să sprijine bunul mers al pieţelor. Mishkin spunea că atunci când are loc o criză financiară, se blochează pe piaţa bursieră investiţiile productive. La noi, este ca şi când suntem tot timpul blocaţi, parcă suntem tot timpul în criză. Piaţa de capital şi instituţiile sale nu s-au dezvoltat corespunzator. Ce să mai vorbim despre produse sofisticate sau despre strategii cu pretenţii de centru financiar ? Vedeţi premise în economia românească care să conducă la dezvoltarea pieţei de capital? Da. Sunt optimist în privinţa aceasta. Până şi construcţiile de autostrăzi, proiectele de infrastructură ar putea fi finanţate prin emisiune de obligaţiuni pe piaţa de capital. Sunt exemple clasice de rulaj sănătos al capitalurilor în economie.  Chiar şi Rapidul dacă s-ar lista la bursă, cred că ar avea succes. Dacă este respectat principiul transparenţei şi concurenţei, economia de piaţă stimulează investirea în toate domeniile de interes. De fapt, dacă sunt respectate principiile de drept ale unei economii de piaţă, vor fi stimulate investiţiile sănătoase, productive în mod firesc şi implicit. Să revenim la catedră, cum priviţi nepotrivirea dintre studii profesionale şi piaţa muncii, în cazul absolvenţilor de Finanţe? Din câte ştiu eu, pe piaţa muncii absolvenţii de finanţe sunt mai apreciaţi comparativ cu alţi absolvenţi. Sper doar că eliminarea examenului de admitere să nu aibă un impact negativ şi asupra profilului studentului absolvent de Finanţe. Că tot vorbim de profil, cum caracterizati mediul academic romanesc? Pentru a caracteriza mediul academic românesc, trebuie înţeles mai întâi cum se finanţează acesta. Evident, avem universităţi particulare şi de stat. La universităţile de stat, finanţarea se face per student. De aici rezultă o concurenţă acerbă între universităţi pentru a atrage studenţi. Faptul că universităţile de stat se finanţează de la buget determină ca principala activitate finanţată să fie cea didactică. Însă, a fi profesor universitar implică două activităţi: cea didactică, respectiv cea de cercetare. Ele trebuie astfel echibilibrate încât cadrul universitar să aibă suficient timp pentru a face cercetare şi pentru a se dezvolta profesional şi intelectual. Din păcate, cercetarea nefinanţată este practic imposibilă. Astfel cadrul universitar va fi tentat să dezvolte componenta didactică pentru a-şi mări veniturile pe care le poate obţine. Prin urmare, se creează un cerc vicios în care cadrul didactic nu este stimulat să aibă producţii ştiinţifice de reală valoare. Mediul academic românesc are elite, oameni de valoare care au vocaţia cercetării şi vocaţia predării, dar şi opusul. Pe lângă elite există şi personal slab pregătit. De ce nu exsită un contact între mediul privat şi partea bună a mediului academic? E consecinţa lipsei de încredere. Mediul privat nu are încredere în mediul academic, iar mediul academic nu reuşeşte să-şi vândă competenţele mediului privat. Ţine de strategie, poate şi de marketing. În viaţa academică românească, corupţia ce rol are? Un rol de familie, deoarece avem multe cumetrii în universităţile româneşti (excepţie face topul). Ca preşedinte al Comisiei de Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor din cadrul C.N.A.T.D.C.U., în mandatul meu de doar doi ani, am încercat să introduc criterii valorice în promovarea conferenţiarilor şi profesorilor, bazate pe publicaţii cu impact real asupra comunităţii ştiinţifice. Mediul academic este autoadaptiv ca orice sistem (zâmbeşte). Românul este inteligent în a evita într-o manieră mereu inedită regulile care nu-i convin. Ca exemplu, există o revistă românească cotată ISI de metalurgie. Colectivul de redacţie al acesteia s-a gândit să facă o afacere: publicarea unui supliment economic, contra unei taxe destul de piperate. Oricine poate publica un articol, fără nicio recenzie a articolului. Unor colegi din Serbia le-a venit ideea poznaşă de a ironiza revista astfel că au trimis un articol bine construit din punct de vedere formal, dar în care citau personaje de desen animat. Articolul a fost publicat în această revistă, prin urmare, sârbii au demonstrat că poţi trimite absolut orice material şi eşti publicat. Fireşte că nu toate articolele erau de slabă calitate, doar că sistemul de publicare era extrem de permisiv. Datorită adaptabilităţii mediului academic… Se caracterizează singur, nu este nevoie să-l descriu eu. Dar cum vedeţi politica în universităţi? Am o povestioară în acest sens… În sesiunea din această iarnă m-a abordat un domn senator pentru promovarea unui student la examenul de Inginerie Financiară chiar în faţa sălii de examen. Mă gândeam cum ar fi fost ca la Sorbona să vină la sala de examen un parlamentar francez să mă roage să promovez pe cineva! E de neimaginat! Evident că rugămintea sa nu a fost îndeplinită. Dar nu mă pot totuşi abţine să nu mă intreb, dacă modelul democratic românesc va ajunge capabil să promoveze la nivelul reponsabilităţii publice demnitatea şi bunul simţ??!!   Schimbăm puţin subiectul şi discutăm despre şcoala românească de economie în context regional… Au trecut 24 de ani de la Revoluţie. Primii 10 ani au avut o istorie comodă şi un parcurs blând. Deoarece nu existau cărţi sau internet, până şi cadrele universitare autodidacte şi cu dorinţă de perfecţionare nu au avut posibilităţi de progres real. Din păcate nici acum, după alţi 14 ani, nu pot afirma că avem într-adevăr o şcoală de economie. Aceasta se creează în timp.  În alte ţări din regiune s-au înregistrat progrese semnificative, prin diferite soluţii. Când un profesor titrat din străinătate predă, fie şi un semestru în calitate de  visiting profesor, mediul universitar local are mult de câştigat. Investiţia în educaţie se face pe termen lung şi ea îşi regăseşte valoarea în sistem sporindu-i substanţial bunăstarea, dar nu imediat! Totul a depins de fiecare ţară, de fiecare universitate. Fiecare universitate a avut strategia sa, sau din contră o lipsă crasă de viziune. Iar rezultatele vor fi o consecinţă a strategiilor urmate de fiecare instituţie. Învăţământul economic românesc s-a dezvoltat, este evidentă evoluţia acestuia, dar mai este nevoie de timp pentru ca şcoala de gândire economică românească de după ’89 să devină competitivă. Fără decada pierdută, în cei 14 ani, învăţământul superior românesc s-a adaptat foarte bine din punct de vedere formal la exigenţele capitalismului. Se repetă şi acum ce s-a întamplat la sfârşitul sec. XIX când Maiorescu spunea: ”scrieţi copii, numai scrieţi”. Adică, acum lucrurile s-au aşezat ca în Occident, avem reviste, conferinţe ca în Vest, dar ne lipseşte fondul, calitatea lucrurilor făcute temeinic şi riguros.  Va veni şi aceasta, sunt convins, şi am încredere în tinerii care se formează într-un alt sistem, cu o altă viziune. Cu alte cuvinte este nevoie de timp, de răbdare şi de promovarea valorilor şi elitelor. Vă gândiţi la Nobel pentru Economie? Aş răspunde tot printr-o povestire. La susţinerea tezei de doctorat, care s-a întins pe 3-4 ore, am concentrat prezentarea efectivă a lucrării în 10 minute, iar apoi am răspuns unei sesiuni de întrebări, o adevărată bătălie ştiinţifică. La finalul celor patru ore, comisia a deliberat, şi mi s-a comunicat decizia: obţinusem titlul de doctor în economie cu distincţia maximă ”très honorable avec les félicitations du jury” (”foarte onorabil cu felicitările juriului”). Preşedintele comisiei mi-a spus după anunţarea deciziei: <din acest moment sunteţi ”nobelizabil”>. Aceasta este o cutumă la Paris I, în momentul în care îţi iei doctoratul, în afară de obligatoriul ”docteur”, ţi se spune că eşti ”nobelisable”. Culmea este că totuşi nu au în corpul profesoral nici un profesor cu premiul Nobel, dar toţi visează la el. Cred că am răspuns. Vă mulţumesc domnule profesor pentru acest plăcut curs despre viaţă!

Sursa: Adevarul.ro

România academică va avea, în sfârşit, un PROGRAM PENTRU DETECTAREA PLAGIATELOR. Ce spune ministrul pentru Învăţământul Superior, Mihnea Costoiu

Ministrul delegat pentru Învăţământul Superior şi pentru Cercetare, Mihnea Costoiu, a vorbit la Interviurile Gândul despre schimbările din învăţământul superior şi despre clasificarea universităţilor din România Ministrul delegat pentru Învăţământul Superior şi pentru Cercetare, Mihnea Costoiu, a vorbit la Interviurile Gândul despre schimbările din învăţământul superior, despre clasificarea universităţilor din România şi despre admiterea la facultate. Principalele idei din interviu: – Clasificarea universităţilor din România va fi făcută după ce Comisia Europeană va da publicităţii propria clasificare. – Ministerul Educaţiei va schimba modalitatea de finanţare a universităţilor – Universităţile româneşti vor fi clasificate în funcţie de cercetare, de internaţionalizarea lor şi de implicarea lor în dezvoltarea regiunii din care fac parte. – Programul de depistare a plagiatelor pe care Ministerul Educaţiei îl va implementa va începe cu lucrările de abilitare a profesorilor care vor să conducă doctorate. – Ministerul Educaţiei dă câte 15.000 de euro pentru 14 olimpici care să-şi continue proiectele de cercetare în universităţile din România Mihnea Costoiu, la Interviurile Gândul. INTERVIUL INTEGRAL Când va fi gata clasificarea universităţilor din România? Suntem în discuţii. Aşteptăm clasificarea europeană de la Comisia Europeană, şi din informaţiile nostre se va întâmpla foarte curând. Şi aşa cum am convenit cu comisarul pentru educaţie Androulla Vassiliou, după acest prim exerciţiu când va fi dat topul U-Multiranking, fiecare ţară va începe propriile ierarhizări. Noi lucrăm în acest moment împreună cu Consiliul Naţional al Rectorilor, cu studenţii şi cu sindicatele, la o nouă metodologie de finanţare care va cuprinde şi elemente de clasificare şi ierarhizare a universităţilor. La nivelul Comisiei Europene se încearcă să fie aceleaşi tipuri de criterii pentru toate ţările, nu ştiu dacă se va reuşi, dar aşa am convenit că după clasificarea europeană vom demara clasificarea şi în România. Cât va dura acestă clasificare? Eu sper ca în cursul acestui an să o avem. Care vor fi criteriile pentru România? Criteriile sunt în acest moment în discuţie. Am avut o discuţie despre finanţare la Consiliul Naţional al Rectorilor. Care vor fi trei criterii obligatorii pe care vreţi să le respecte universităţile româneşti? Ca principiu, cercetarea este extrem de importantă. Faptul că universităţile au sau nu au activitate de cercetare relevantă la nivel naţional şi internaţional, şi aici intră tot ce înseamnă activitate de cercetare, de la brevete, invenţii, publicaţii. Un al doilea criteriu este internaţionalizarea universităţilor, iar al treilea criteriu va fi rolul regional al universităţilor, cum se implică în dezoltarea regiunilor din care fac parte. Vor fi universităţi de educaţie, universităţi de educaţie şi cercetare şi universităţi de cercetare avansată şi educaţie. Aceste trei categorii le avem în legea educaţiei şi nu putem avea alte categorii pe care legea nu le prevede. Cum se va face finanţarea universităţilor? Deocamdată, lucrăm la mecanismul de finanţare, pentru că este o discuţie foarte complexă şi ar fi cea mai mare restructurare a mecanismului de finanţare şi din acest motiv nu dorim să ne grăbim. Ne-am dorit, şi asta am spus de la începutul mandatului, o transparenţă totală şi din acest motiv am discutat cu absolut toţi rectorii, şi urmează să continuăm aceste discuţii, apoi discutăm cu studenţii şi cu sindicatele. Studenţii au punctele lor de vedere foarte interesante, ei susţin alocarea unor sume în funcţie de felul în care universitatea este deschisă către studenţii cu dizabilităţi, şi sunt de acord să susţinem acest proces,  să vedem care este procentul. Sau locurile în cămine, să vedem câte locuri în cămine are universitatea şi cât este dispusă să investească. Discuţiile sunt destul de avansate şi le vom finaliza în curând. Cum se va face finanţarea pentru 2014? Deocamdată o facem istoric, ţinând cont de factorii de calitate existenţi în anul 2013. Finanţarea se va face în funcţie de  numărul de studenţi. Dacă nu ai studenţi pentru ce să fii finanţat?  După care intră în discuţie criteriile de calitate. Studenţii spun că serviciile de consiliere în carieră sunt nefuncţionale. Care este poziţia Ministerului Educaţiei? Nu putem să vorbim de autonomie universitară când totul face ministrul, indiferent cum il cheamă. Universităţile decid cu privire la angajarea personalului, la tipul de personal. Ceea ce noi am încercat împreună cu studenţii şi rectorii este o reorganizare cadru a metodologiei de funcţionare a centrelor de consiliere şi orientare în carieră. Am discutat cu o parte dintre directorii acestor centre de carieră care ne-au spus că vor veni cu un draft de reorganizare. O să încercăm să dăm nişte criterii minime, pentru că este important ca studenţii să fie consiliaţi, numai că unele universităţi au înţeles să aibă nişte centre de consiliere mai puternice, cu sociologi, psihologi, medici, în timp ce alte universităţi au ales numai să bifeze activitatea, şi anume să aibă un singur funcţionar. Nu este un mod unitar de a rezolva  această problemă, din acest motiv ne-am dorit să ne implicăm. Iar în perioada următoare vom avea o metodologie minimă, criterii minime. Şi eu cred că existenţa centrelor de consiliere şi orientare în carieră ar trebui să fie evidenţiată inclusiv în metodologia de finanţare, dacă ai sau nu ai centru, dacă el este funcţional sau nu, dacă are un număr mic de angajaţi sau nu. Şi dacă o universitate are un singur angajat la centrul de consiliere în carieră nu mai finanţaţi? Sau este finanţat mai puţin. Exista acest criteriu de calitate până în 2010, dar a fost eliminat, acum îl vom reintroduce. Dar nu vreau să-l reintroducem doar din decizia pe care eu o iau, îmi asum răspunderea, nu se pune problema să nu-mi asum răspunderea, dar vreau să discutăm cu absolut toţi oamenii implicaţi, astfel încât să putem avea un punct de vedere cat mai mult acceptat. Ultimul studiu privind abandonul şcolar arată că 40% dintre studenţii promoţiei 2013 au abandonat facultatea. Abandonul nu este mai mare ca în alte ţări. Este mai mic faţă de Italia, Polonia. Abandonul aşa cum e pus la dispoziţie de studenţi este mult mai mic faţă de media europeană. Evident că e mai mare ca în ţări ca Danemarca. Există preocuparea noastră faţă de abandonul şcolar vizavi de măsuri. Motivele economice sunt importante. Abandonul a avut o anumită dinamică. A crescut începând cu 2010/2011 când au fost tăiate salariile cu 25 %, atunci s-a simţit şi în abandonul studenţilor, n-au mai avut posilibilitatea să urmeze studiile în regim cu taxă. Au scăzut veniturile părinţilor şi practic nu au mai avut cum să-şi urmeze studiile. Există şi o altă situaţie, de exemplu la Universitatea Babeş Bolyai, unde foarte mulţi studenţi de la a doua facultate au renunţat. Alt motiv de abandon este cel legat de atractivitatea sistemului şi de găsirea unui loc de muncă. Sunt domenii care au atractivitate mai mare şi atunci rata abandonului este mai mică. Veţi schimba finanţarea domeniilor de studii în funcţie de interesul studenţilor? De anul trecut am alocat numărul de locuri în funcţie de capacitatea universităţilor de a înmatricula studenţi, pentru că sunt studenţi care au avut un număr de locuri mare în foarte mulţi ani şi au dovedit că nu au atractivitate. Nu există baze de date. De abia acum lucrăm să interconectăm baze de date de la Ministerul Educaţiei cu ministerul Muncii, cu angajatorii. Este o muncă foarte laborioasă, care va dura ani, nu câteva luni. Dar până atunci avem câteva mecanisme pe care vrem să le folosim. Nu sunt cele mai bune fără doar şi poate, dar sunt singurele pe care le avem la îndemână şi atunci, folosind aceste instrumente, încercăm să adaptăm finanţarea  pentru universităţile care au dovedit că au capacitatea de a avea studenţi şi de a oferi studenţilor un loc de muncă. Rezultatele de la simulare Bac 2014 arată nu sunt deloc bune. Încurajaţi universităţile să ţină cont de diploma de bacalaureat sau să organizeze admitere? Autonomia universitară este extrem de importantă, universităţile decid cum consideră că este mai bine pentru ele. Însă, eu cred că universităţile trebuie să se implice mai mult în pregătirea elevilor de liceu. Şi acest lucru l-am solicitat, am rugat rectorii universităţilor să se implice în această perioadă în formarea tinerilor, nu doar în vederea admiterii la facultate, ci şi în vederea pregătirii pentru bacalaureat. Este păcat ca în centre universitare mari cum este Bucureştiul, Iaşiul, Clujul, Timişoara, dar şi Braşovul sau Constanţa, să nu existe această implicare a universităţilor, mai ales că există un alt tip de abordare, există capacitatea universităţilor de a susţine profesorii care fac şi aceste pregătiri, pe de o parte. Pe de altă parte, am constatat, cu bucurie, că foarte multe univesităţi încep să introducă examen de admitere. Bine, nu există peste tot examen scris, nu este un examen identic peste tot, dar sunt  interviuri la diverse teste, realizate de specialişi din zona psihologiei, sociologiei. Şi am încurajat acest gen de abordare. Însă, examenul de bacalaureat s-a dovedit în ultimii ani un examen serios şi media poate fi luată în calcul. Care este procentul care este luat în calcul decizia aparţine universităţii. Ministerul Educaţiei a anunţat că va pune în practică un program pentru detectarea plagiatelor. Când va fi pus în aplicare? Este un program parte a unui proiect finanţat prin programul operational de creştere a capacităţii administrative câştigat de Ministerul Educaţiei. Este şi un soft care să identifice eventualele încercări de plagiat. Noi trebuie să cream o bază de date cu lucrările existente. Există baze de date internaţionale care nu conţin foarte multe lucrări româneşti. Şi atunci trebuie să creăm o bază de date ca să avem cu ce compara. După această comparaţie poţi să ai un verdict pe care ţi-l dă calculatorul. Şi atunci când va fi pus în aplicare? Din toamnă, de anul viitor? Se lucrează în acest moment. Eu sper că anul acesta vom avea o primă variantă. Cu ce lucrări începeţi  prima dată? Cu lucrările de abilitare pentru că e mai simplu, adică de abilitare a profesorilor care doresc să fie conducători de doctorat, care depun o teză care este analizată de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor.  Este un program pilot, şi este mult mai uşor pentru că tezele sunt mai puţine şi există posbilitatea să verificăm  mult mai repede. După care cu tezele de doctorat. Cât costă proiectul? Nu ştiu cât să vă dau cifră în acest moment. Managerul de proiect este secretarul general din minister Gabriel Leahu.

Sursa: Gandul.info