PREUNIVERSITAR

Profesorii din Vaslui boicotează simularea examenului de bacalaureat

Liderii FSLI din judeţul Vaslui anunţă că vor boicota simularea examenului de bacalaureat, care va începe în 3 martie, prin neparticiparea profesorilor la supravegherea elevilor şi la corectarea tezelor, însă conducerea ISJ susţine că va face toate eforturile pentru ca simularea să nu fie afectată. Liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI) Vaslui, Sorin Ţiplea, a anunţat, vineri, boicotarea simulării bacalaureatului care ar urma să înceapă luni, pe motiv că profesorii nu sunt remuneraţi, iar rezultatele nu sunt concludente în ceea ce priveşte pregătirea elevilor. Conform sursei citate, sute de profesori au semnat că nu vor participa la supravegherea elevilor pe timpul susţinerii tezelor şi nici la corectarea lucrărilor. „Neparticiparea la aceste simulări reprezintă o formă de protest la abuzurile Ministerului Educaţiei, care dă sarcini suplimentare ce nu sunt remunerate şi nici prevăzute în fişa postului. Noi am informat toţi membrii de sindicat în cadrul unor şedinţe organizate la nivelul liceelor din judeţ şi fiecare va hotărî, în cunoştinţă de cauză, dacă va participa la această formă de protest. Profesorii nu au de ce se teme că ar putea fi sancţionaţi, în condiţiile în care aceste simulări nu sunt stipulate în fişa postului“, a declarat, vineri, Sorin Ţiplea. Chiar dacă nu a fost anunţată de sindicate, conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Vaslui susţine că a aflat despre acest boicot de la directorii de licee şi că simulările examenului de bacalaureat nu vor fi afectate.”Din punctul nostru de vedere, nu este nicio tragedie. Vom depune toate eforturile astfel încât aceste simulări să se desfăşoare în condiţii normale. Acţiunea sindicatelor este doar de a face agitaţie în rândul profesorilor“, a declarat inspectorul general al ISJ Vaslui, Gabriela Plăcintă.

Sursa: Curentul.ro

Profesorii implicaţi în simulările naţionale nu vor fi plătiţi!

Profesorii implicaţi în simulările naţionale nu vor fi plătiţi. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie a confirmat acest lucru, însă a ţinut să precizeze că profesorii vor beneficia de timp liber. De asemenea acesta a mai declarat că, în ce priveşte boicotul anunţat de FSLI la Vaslui, Remus Pricopie nu ia în calcul penalizarea cadrelor didactice. „Eu nu cred că putem condiţiona un act didactic – simulările – de un anumit tip de solicitări de ordin financiar. Aceste simulări se cunosc de luni de zile, nu e ceva ce a fost introdus săptămâna trecută, am discutat inclusiv cu sindicatele şi am stabilit că persoanele implicate în aceste procese evident vor beneficia de timp liber, de recuperare. Nu s-a pus problema niciodată să discutăm despre o plată după sistemul examenelor naţionale”, a declarat ministrul Pricopie, potrivit mediafax.ro. Mau mult, legat de boicotul anunţat vineri de FSLI la Vaslui, la simulările examenului de bacalaureat, care vor începe în 3 martie, Pricopie a spus că nu cunoaşte situaţia. „Nu cunosc exact situaţia de la Vaslui, nu mi-a fost adusă la cunoştinţă. Ştiu că existau unele discuţii, dar nu o poziţie fermă. Nu am de la inspectorul general vreo informare potrivit căreia nu s-ar putea susţine simulările săptămâna viitoare prin neimplicarea cadrelor didactice, pentru că eu nu cred că este cazul”, a afirmat Pricopie, scrie mediafax. Se pare că, sute de profesori au semnat că nu vor participa la supravegherea elevilor pe timpul susţinerii tezelor şi nici la corectarea lucrărilor. „Neparticiparea la aceste simulări reprezintă o formă de protest la abuzurile Ministerului Educaţiei, care dă sarcini suplimentare ce nu sunt remunerate şi nici prevăzute în fişa postului. Este un volum enorm de muncă pentru anumiţi profesori, cum ar fi cei de matematică, română, istorie sau geografie, comparativ cu alte cadre didactice. Noi am informat toţi membrii de sindicat în cadrul unor şedinţe organizate la nivelul liceelor din judeţ şi fiecare va hotărî, în cunoştinţă de cauză, dacă va participa la această formă de protest. Profesorii nu au de ce se teme că ar putea fi sancţionaţi, în condiţiile în care aceste simulări nu sunt stipulate în fişa postului”, declara Sorin Ţiplea.

Sursa: Puterea.ro

Profesorii, umiliţi din nou: Muncă da, plată ba!

Dascălii sunt nemulţumiţi că şefii îi obligă să presteze diferite activităţi fără a fi plătiţi suplimentar, dar şi fără a li se acorda timp liber la schimb. Simularea probelor scrise la Bacalaureat începe luni cu proba de Limba şi literatura română, dar şi cu nemulţumirea profesorilor care se văd siliţi să participe la aceste testări fără a fi recompensaţi cumva cu bani sau timp liber. Profesorul Giani Leonte, şeful Alianţei Sindicale din Învăţământ Suceava, a declarat că dascălii care predau disciplinele la care se organizează simularea şi care evaluează lucrările sunt revoltaţi că o fac de pomană. Pe de o parte, nici vorbă ca profesorii să primească vreun leu, iar pe de altă parte nici elevii nu sunt foarte interesaţi de aceste examene întrucât nu sunt trecute în catalog.  Cu toate acestea şi aceste simulări costă aproape tot atât cât testele propriu-zise. „Singura economie care se face este la plata profesorilor”, explică Marius Nistor, preşedintele Federaţiei „Spiru Haret”. La înscrieri, fără bani Lista activităţilor prestate de profesori şi neplătite nu se opreşte aici. „Tot activitate suplimentară neplătită este şi participarea la înscrierile în clasa pregătitoare care are loc sâmbăta. Posibilitatea plăţii duble s-a scos prin noul Cod al Muncii, iar timp liber nu ai când să le dai profesorilor pentru că nu are cine le ţine locul la catedră”, mai spune Nistor. Nistor insistă că aceste probleme ale dascălilor trebuie rezolvate şi nu amânate.

Sursa: Evz.ro

SUBIECTE BACALAUREAT 2014 Liceenii dau azi simularea la Română. Rezolvarea subiectelor la Adevărul Live, la ora 12.30

Examenul de simulare a probei de Limbă şi literatură română a Bacalaureatului începe luni la ora 9.00 şi durează trei ore, va fi supravegheat video şi a fost gândit atât pentru elevii de clasa a XII-a, cât şi pentru cei de clasa a XI-a. Subiectele primite de liceeni vor fi discutate şi rezolvate la Adevărul Live, de la ora 12.30. Profesoara de Română Iulia Pop, de la Colegiul Naţional ”Sf. Sava” din Capitală va rezolva la Adevărul Live, de la ora 12.30, subiectele primite la prima probă a simulării pentru examenul de Bacalaureat, testul la Limba şi literatura română. Pop susţine că subiectele nu vor face referire la toată materia din programa de Bac, fiind un test la mijlocul anului, însă elevii nu vor fi depunctaţi dacă vor alege, spre exemplu, unul dintre autorii canonici excluşi la simulare. După proba de la Română, marţi urmează Limba maternă, miercuri la Matematică sau Istorie, iar vineri proba la alegere specifică profilului pe care elevii l-au urmat. Rezultatele finale de la aceste simulări vor fi anunţate pe 14 martie. Anul acesta, în premieră, elevii din clasa a XI-a vor da şi ei aceste testări, însă doar la Limba şi literatura română şi la proba obligatorie a profilului, matematică (real) sau istorie (uman). Deşi notele nu vor fi trecute în catalog, dascălii spun că liceenii de clasa a XI-a nu se simt pregătiţi şi nici suficient de motivaţi, având în vedere că ar trebui să recapituleze şi materia din primii doi ani pentru un examen care va avea loc abia peste un an şi jumătate. Mai puţină materie la simulare   Subiectele de la Limba Română pentru cei de clasa a XI-a nu vor face referire la autorii G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu, iar la clasa a XII-a au fost excluşi Marin Preda, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu.   De asemenea, la simularea de la Istorie, elevii de clasa a XII-a nu vor avea subiecte din capitolele despre statul român modern şi constituţiile României, potrivit Ministerului Educaţiei. Şi astfel de modificări faţă de programa de la Bac au fost operate la fiecare materie de examen, pentru a se raporta doar la ceea ce ar fi trebuit să studieze liceenii până la aceste simulări.   Elevii pot consulta pe site-ul Ministerului Educaţiei modelele de subiecte propuse pentru toate materiile la care vor fi testaţi: română, matematică, istorie, limbi străine, biologie, chimie, economie, filosofie, fizică, geografie, informatică, logică, psihologie sau sociologie. Profesorii spun că acestea respectă programa şi au un grad de dificultate mediu, adică elevii pot lua uşor nota 7 dacă au fost atenţi la ore.   Variantele de subiecte şi baremele de corectare pentru toate disciplinele, probele orale şi scrise:   BACALAUREAT 2014 Modelele de subiecte pentru Limba Română   BACALAUREAT 2014 Modelele de subiecte pentru Matematică   BACALAUREAT 2014 Modelul de subiecte pentru Istorie   BACALAUREAT 2014 Modelele de subiecte pentru proba la alegere   BACALAUREAT 2014 Modelele de subiecte pentru proba orală de Limbă Străină   Rata de promovare la Bac 2013: 57,69%   Anul trecut, procentul de promovare a examenului de Bacalaureat 2013 după cele trei sesiuni susţinute (sesiunea specială pentru participanţii la olimpiadele internaţionale şi în loturile naţionale, sesiunea iunie – iulie şi sesiunea august – septembrie) a fost de de 57,69%. În cifre, peste 113.900 de candidaţi au reuşit să promoveze Bacalaureatul, dintr-un total de aproximativ 197.400 de participanţi. Calendar Bacalaureat 2014   Simulări: • 3 martie – Limba şi literatura română • 4 martie –Limba şi literatura maternă • 5 martie –Proba obligatorie a profilului • 7 martie – Proba la alegere a profilului şi specializări • Rezultatele vor fi afişate pe 14 martie  Examene: • 10-12 iunie – Proba orală la Limba Română • 11-13 iunie – Proba orală la Limba maternă • 16-20 iunie – Proba de Competenţe digitale • 23-27 iunie – Proba orală la o limbă străină • 30 iunie – Limba şi literatura română (proba scrisă) • 1 iulie – Limba şi literatura maternă (proba scrisă) • 2 iulie – Proba obligatorie a profilului: Matematică sau Istorie (probe scrise) • 4 iulie – Proba la alegere a profilului: Biologie, Chimie, Economie, Filosofie, Fizică, Geografie, Informatică, Logică, Psihologie sau Sociologie (probe scrise) • 11 iulie – afişarea rezultatelor finale

Sursa: Adevarul.ro

BACALAUREAT 2014 Liceenii din clasele a XI-a şi a XII-a intră de luni în săptămâna simulărilor pentru Bac

Simulările naţionale pentru Bac-ul din această vară debutează luni cu proba scrisă la Română, prin care vor trece nu doar elevii de clasa a XII-a, ca până acum, ci şi cei de clasa a XI-a, care se pregătesc pentru Bacalaureatul din 2015. Examenul durează trei ore, va fi supravegheat video, iar notele nu se vor trece în catalog, nefiind un test obligatoriu. Elevii claselor a XI-a şi a XII-a intră de luni, 3 martie, în febra simulărilor examenului de Bacalaureat din această vară, care vor fi organizate la nivel naţional, cu subiecte unice, camere video de supraveghere şi examen de trei ore. Simularea presupune repetiţia doar pentru probele scrise de la Bac. Astfel, prima probă este cea la Română, marţi urmează Limba maternă, miercuri la Matematică sau Istorie, iar vineri proba la alegere specifică profilului pe care elevii l-au urmat. Iar rezultatele de la aceste simulări vor fi anunţate pe 14 martie. Anul acesta, în premieră, elevii din clasa a XI-a vor da şi ei aceste testări, însă doar la Limba şi literatura română şi la proba obligatorie a profilului, matematică (real) sau istorie (uman). Deşi notele nu vor fi trecute în catalog, dascălii spun că liceenii de clasa a XI-a nu se simt pregătiţi şi nici suficient de motivaţi, având în vedere că ar trebui să recapituleze şi materia din primii doi ani pentru un examen care va avea loc abia peste un an şi jumătate.

Sursa: Adevarul.ro

Constantin Năstăsescu, matematician: „Visez calcule noaptea. Este infernal!“

Pentru Constantin Năstăsescu (70 de ani), autorul culegerii de matematică prezentă în toate ghiozdanele a zeci de promoţii de elevi, viaţa are o singură constantă: numărul. Orice iese din această sferă, a concretului, a logicii, este, cel mult, o curiozitate statistică, un impas în relaţia dintre minte şi realitate. E greu să faci un interviu cu Constantin Năstăsescu. Mai întâi, pregătirile. Vorbim la telefon de aproape 20 de minute şi tot nu am reuşit să convenim un loc de întâlnire. Interlocutorul ezită: hai acasă la mine, ba nu, hai la Facultatea de Matematică, ba, şi mai bine, hai la apartamentul socrilor, unde e linişte şi nici nu stau cărţile aruncate peste tot. Merge, în analiza punctului de întâlnire, până la a se gândi dacă există locuri de parcare în faţa blocului, unde să putem lăsa maşina. Apoi, interviul propriu-zis. Constantin Năstăsescu anunţă imediat: nu mă pricep la asta, nu ştiu cum se face. Îl încurajezi, dar rezultatul ulterior îi dă dreptate. Există un soi de poticneală dureroasă în modul în care Năstăsescu îşi articulează ideile. Deschide paranteze enorme, neînchise niciodată, revine, modifică, îşi dă seama, în mijlocul unei fraze, că nu ar trebui să spună lucrul respectiv. Aruncat în zona amintirilor, a vieţii trăite, lucrurile devin ceţoase, greu de diferenţiat sau de închegat coerent. Când iese de acolo şi intră în domeniul pe care este stăpân, cel al matematicii, soluţia finală se clarifică instantaneu. Pe acest teritoriu, lucrurile sunt simple: ai ceva de spus, ai nişte limitări de metodă, trebuie să cauţi o soluţie. Ai găsit-o, ai reuşit. Q.E.D. „Weekend Adevărul“: Nu prea daţi interviuri. Constantin Năstăsescu: Aşa este. Nu prea sunt eu un orator grozav. Mi-e foarte greu să povestesc despre mine şi despre viaţa mea. În schimb, mă descurc în limba matematicii. Am văzut asta. Singurul dumneavoastră interviu se termină cu cuvintele: „Un matematician are nevoie de antrenament, trebuie să lucreze încontinuu“. Da, eu asta am făcut toată viaţa. Dar de pauze are nevoie? N-are. Nu aţi simţit niciodată asta? A fost invers. Am lucrat foarte mult, şi de oboseală am fost nevoit să-mi întrerup activitatea. Să nu mai turez mult motoarele. Când spuneţi oboseală, vă referiţi la partea profesorală? E greu de spus. Adică, aşa cum se manifestă… Dormeam prost. Nu vă odihneaţi. Degeaba îmi spunea doctorul să mă odihnesc, că nu puteam. Vă gândeaţi tot la matematică? În momentul în care se declanşează astfel de evenimente de oboseală, ele devin incontrolabile. E o vorbă: „Aşa cum intră, aşa şi iese“. Am avut momente în care nici nu ştiam ce se întâmplă cu mine. Visaţi noaptea formule matematice sau… Visez calcule, chestii. Mă obosesc. În visul acela, eu trebuie să rezolv ceva. Este infernal. Şi mă trezesc obosit. Atât de obosit… Mai am o curiozitate. Nu există, mai deloc, poze cu dumneavoastră tânăr sau din copilărie. Păi, da, prima mea poză a fost făcută de tata la 14 ani. N-am nicio poză din copilărie. „Tata a fost pe front, până la Odessa“ Se întâmpla pentru că aţi trăit într-o familie sărmană? Da. Eu am crescut într-un sat, Diaconeşti, din judeţul Dâmboviţa. Nu e departe de Pucioasa. Depinde pe unde o iei. O poţi lua pe un drum pietruit, de maşini, dar faci cam o oră. Eu o luam la picior peste nişte dealuri, paralele cu muntele. Aşa mergeam la şcoală. Nu-mi lua mai mult de 20 de minute. În schimb, erau noroaie, iarna frig, zăpadă, gheaţă. Era neplăcut, mai ales pe ger, când trebuia să trec peste un pârâu, un afluent al Ialomiţei. Deşi noi aparţineam de Pucioasa, trăiam într-un fel de semiizolare de restul lumii. Şi nici astăzi nu prea s-au schimbat lucrurile. Am vorbit acasă, mi-au spus oamenii că satul figurează ca asfaltat, dar a rămas la fel ca în timpul copilăriei mele. Părinţii dumneavoastră cu ce se ocupau? Părinţii mei au fost ţărani. Ţărani, ţărani. Tatăl meu a fost căruţaş. Conducea o căruţă cu boi, căra lemne. A mai lucrat în tinereţe în petrol şi ceva în căile ferate, dar grosul vieţii a fost un simplu căruţaş. Avea şi ceva pământ. Mama era casnică. Am fost foarte mulţi copii. Eu am prins versiunea în care eram şase. O soră mai mare a decedat la 18 ani. Era ca un fel de mamă pentru mine, eu fiind cel mai mic din familie. Dar din ce ştiu de la fraţii mei mai mari, părinţii noştri au avut cel puţin 10 copii. Au murit mici. Mama avea trei clase. Tata reuşise să facă cinci clase. Când trebuiau să facă şcoala primară, învăţătorii erau pe front, în Primul Război Mondial. De altfel, şi tata a fost pe front, până la Odessa. A avut noroc. Şi eu. Dacă nu se mai întorcea de acolo, nu mai existam. La ce vârstă v-a avut? Păi, trebuie să calculăm. Deci, 1904… La 39 de ani. Am fost ultimul său copil. Şi toţi făcuţi în casă. La mama nu exista noţiunea de avort. Iar naşterile se făceau în casă, cu moaşă. Tatăl meu, ca să revin la ceea ce vorbeam mai devreme despre educaţie, avea o minte foarte bună. Cred că putea să facă şcoală serioasă. Şi cred că şi-a şi dorit asta, dar aşa erau vremurile. Nu s-a putut. Dar v-a dat vreo secundă senzaţia că ar fi rămas frustrat din cauza asta? Nu, deloc. El era împlinit, aşa. Bine, nici nu prea avea încotro. Trebuia să muncească încontinuu, pentru familie, pentru copii. S-a dedicat total familiei. Era o forţă a naturii. Dă-ţi seama, să încarci şi să descarci zilnic căruţa aia plină de lemne… V-au sprijinit părinţii pe partea asta de educaţie instituţională? Vă întreb asta şi pentru că mi-aţi spus anterior că nu erau ceea ce astăzi am putea numi nişte „persoane educate“. Da, da. Am plecat la şcoală la 7 ani şi jumătate. Am avut şi noroc. Surorile mele, de exemplu, au rămas cu patru clase. Tata nu le-a mai putut da la şcoală mai departe, pentru că se introdusese sistemul de stat cu taxe. Fratele meu, de exemplu, mai mare cu 7 ani, a fost mai bun decât mine, ca elev. Învăţa la toate. După ce a terminat şcoala primară din sat, s-au introdus taxele şi tata l-a retras. Doi ani de zile a stat cioban, la vite. A avut noroc cu legea din 1948, prin care învăţământul devenea gratuit. A venit învăţătorul la tata la poartă şi i-a spus: „Băi, Nea Mihalache, hai, dă-mi băiatul la şcoală“. Şi din momentul ăla a mers automat, un ciclu de învăţământ după celălalt. Părinţii mei au fost ţărani. Ţărani-ţărani. Tatăl meu a fost căruţaş. Conducea o căruţă cu boi, căra lemne. Fratele meu, de exemplu, mai mare cu 7 ani, a fost mai bun decât mine, ca elev. Învăţa la toate. După ce a terminat şcoala primară din sat, s-au introdus taxele şi tata l-a retras. Doi ani de zile a stat cioban, la vite. „Mă duceam acasă, pe dealurile alea, şi toate problemele le rezolvam în cap“ Năstăsescu, în anii 1990, pe coperta unei publicaţii de profil FOTO: ARHIVA PERSONALĂ La ce excelaţi ca elev? Eu am avut uşurinţă la ştiinţele exacte. Fără drept de apel. Matematică, chimie, fizică. Nu stăteam la internat la Pucioasa, veneam acasă, zi de zi. Premiantul clasei? N-am ţinut la chestii d-astea. Am fost premiant numai la matematică. Ulterior, avea să-mi pară rău că nu am acordat atenţie unor lucruri ce aveau să se dovedească a fi de o extremă importanţă. Le-am neglijat pur şi simplu. Limbile străine, de exemplu. Am făcut rusă şi franceză, engleza nici nu ştiam că există. Mai târziu, mi-am dat ce greşeală am făcut trecându-le pe planul doi. Greu am recuperat. Greu. Am avut probleme şi la facultate din cauza asta. „Am uşurinţă la matematică“   Matematician emerit, tată a două fete Numele: Constantin Năstăsescu Data şi locul naşterii: 13 martie 1943, Pucioasa (judeţul Dâmboviţa) Starea civilă: căsătorit, este tatăl a două fete. Studiile: A absolvit, în 1966, cursurile Facultăţii de Matematică, din cadrul Universităţii Bucureşti. În 1970, îşi susţine, tot la Facultatea de Matematică, teza de doctorat, având ca temă „Inelele semi-artiniene“. În 1961, a obţinut locul II la Olimpiada Internaţională de Matematică de la Veszprém, în Ungaria. Activitate profesională: Din 1967 şi până la începutul anilor 2000 a activat, în calitate de cadru profesoral, la Facultatea de Matematică din Bucureşti. A îndeplinit, pe rând, funcţiile de profesor asistent, lector, profesor asociat şi profesor deplin. În prezent, este membru al Academiei Române. Activitate publicistică: Este autorul manualelor de algebră utilizate între anii 1980 şi 1990, în ciclul liceal de învăţământ. A redactat „Exerciţii şi probleme de algebră“, o culegere folosită, vreme de două decenii, în toate şcolile din România, ca suport pregătitor pentru admiterea în învăţământul superior. A publicat peste 150 de articole de profil, în reviste din ţară şi străinătate. Face parte din consiliul editorial a şase publicaţii de matematică din străinătate, printre care şi faimoasa „Zentralblatt fűr Mathematik“. Locuieşte în: Bucureşti Haideţi, povestiţi-ne cum aţi descoperit matematica! Să vă descriu momentul. Eram în clasa a V-a. Până atunci fusesem un copil normal. Veneam după o perioadă mai aspră de recuperări. Când eram în clasa a II-a, am făcut o pneumonie teribilă şi atunci se murea din asta, nu ca astăzi. Noroc că tata a găsit la negru nişte ceaiuri şi medicamente. El câştiga 1.000 de lei şi toate astea costau 11.000. L-a ajutat un unchi al mamei cu nişte bani, că altfel astăzi nu mai eram aici. Aşa, ca să revin. Am făcut pneumonie şi, câteva luni bune, spre aproape un an, am stat la pat. Am recuperat destul de greu anul acela pierdut. Pe vremea aceea era sistemul rusesc. Făceam aritmetică la orele de matematică. Nici măcar nu aveam profesor de matematică, era unul de limba română reconvertit. La una din aceste ore, în ziua respectivă, s-a întâmplat să vină să asiste şi diriginta. Eram tot timpul cu mâna pe sus. Practic, am răspuns la toate problemele. Şi diriginta, şi acest profesor de matematică improvizat se uitau miraţi la mine. Mai ales că ajunsesem la lucrurile mai abstracte, de tipul relaţiei de divizibilitate. M-a mirat şi pe mine. Aveam o uşurinţă extraordinară. Dar vă dădeaţi seama că… Că am uşurinţă, da, că am uşurinţă la matematică. Ea s-a amplificat şi mai tare începând cu 6-7 (n.r. – clasele a VI-a şi a VII-a), când a apărut geometria. Acolo chiar eram foarte bun. Eram un as. Mă duceam acasă, pe dealurile alea, şi toate problemele le rezolvam deja în cap. Apoi, în clasa a VII-a, am început cu „Gazeta matematică“. Eram abonat şi simţeam o fericire teribilă să lucrez din ea. Profesorii vă încurajau să mergeţi spre o carieră în matematică? Da, profesorii ţineau la mine. Profesorul Căprăruş m-a observat, mai ales la geometrie, a văzut că mergeam foarte uşor. El m-a şi încurajat, dar nu era nevoie pentru că, oricum, o făceam de plăcere. Însă profesorii nu mi-au pus la dispoziţie cărţi, şi cred că aveau materiale. Nu ştiu, ori credeau că eu le am, deşi nu le aveam… Chiar, aveaţi acces la cărţi de matematică? Aşa şi aşa. Cumpăram tot ce puteam de la librăria din Pucioasa. Dar, pentru mine, fundamentală a fost „Gazeta matematică“. Lucram în delir. Am şi luat premiul I, de două ori, datorită acestei gazete, rezolvând problemele de acolo. Plus că, ulterior, mi-am dat seama că m-a mai ajutat cu ceva: am învăţat stilul în care trebuie redactată o problemă în scris. Şi am scris, vorba aceea, mii de probleme. Am dus în schimb lipsă de nişte cărţi fundamentale. Pur şi simplu, nu aveai acces la ele. De exemplu, culegerea lui Gheorghe Ţiţeica, la oraş exista. O aveau profesorii, am văzut asta, mai târziu, când m-am dus la Olimpiada Internaţională de Matematică. Dar nu ajungea la elevi. Mă şi gândeam: „Uite, domn’e. Eu, dacă aş fi profesor, mi-aş ajuta elevii“. Şi ţinea la mine profesorul respectiv, să ne înţelegem. Că doar se mândrea cu mine. Când eram în clasa a II-a, am făcut pneumonie şi, câteva luni bune, spre aproape un an, am stat la pat. „Îmi plăcea liniştea totală din pădure“  Dar doar matematica vă interesa sau aveaţi şi alte preocupări? Asta nu înseamnă că pe celelalte le-am neglijat total. Acuma, să fiu scuzat, dar, fiind de la ţară, nu eram scutit de treburile gospodăriei. Nu mă bucuram de privilegiile unui elev orăşean sau ale unuia care stătea la internat. Tata nu m-a lăsat la internat, deşi, poate, aş fi vrut să fac asta. Şi puteam: luasem bursă datorită mediei. Mă întorceam acasă în fiecare zi, după ore, şi munceam. Mă trimiteau cu vitele, mai ales vara. Eram tot timpul plecat. Şi acum mai sunt oameni în comună care-i spun fratelui meu: „Băi, îmi aduc aminte de Titi“, că aşa-mi ziceau, „cum mergea el cu vitele şi cu cărţile după el“. Luam tot timpul cu mine o geantă plină cu cărţi: jumătate de matematică, jumătate de altceva. Ce vă plăcea în afara matematicii? Literatura istorică. Aici am citit enorm, tot ce mi-a picat în mână. Anumite perioade din istorie le ştiu cu atâta exactitate, la detaliu, încât aş putea să scriu cărţi. Mi-au plăcut şi Victor Hugo, seria „Regii blestemaţi“ (n.r. – Maurice Druon)… Vă mai dau un exemplu. N-am ratat niciun număr din „Magazinul istoric“. Îmi părea rău că îl terminam prea repede. Într-o după-amiază îl citeam din scoarţă-n scoarţă. Mai citeam şi cărţi de ştiinţă. Ţin minte, una era despre cum s-a fabricat bomba atomică. În perioada liceului eraţi un elev introvertit? Da, mai mult introvertit. Eu am fost unicul copil din sat care mă duceam la liceu. Am avut un coleg până la un anumit moment, dar s-a retras şi am rămas singur. Poate că a fost bine aşa, nu m-am apucat nici de fumat. În liceu tinerii mai ies, se mai distrează. Nu, nu le aveam. Îmi plăcea… noi aveam şi pădurea apropiată şi gârla la fel şi pot să spun că am avut o copilărie frumoasă: scăldat, prins peşte, mers în pădure. Îmi plăcea foarte mult liniştea totală din pădure. Şi mergeam singur, luam cărţi şi lucram. Mă trimiteau părinţii cu vitele, tata avea o bucată bună de pădure, numai stejar, şi când mă duceam acolo nu se auzeau decât păsările. Şi acum îmi amintesc locul în care stăteam şi poziţia exactă. „Mă întrebam: «Ce este numărul?». Mă frământa“ „Weekend Adevărul“: Sunt curios cum funcţiona mintea unui copil obsedat de matematică. Cum vă raportaţi la teorie, de exemplu? Concret sau, mai degrabă, abstract? Constantin Năstăsescu: La geometrie mai ai o imagine, un cub, un paralelipiped, însă algebra e mai abstractă. Mi-am pus multe întrebări cu privire la aceste abstracţiuni, în acea perioadă. Mă întrebam: „Ce e numărul?“, de exemplu. Mă frământau nişte chestii şi a durat o perioadă până mi-am dat seama că mai rău dăunează. Esenţial e să înveţi, să acumulezi. Asta trebuie avut în vedere şi în învăţământ. Eu, spre exemplu, am prins o perioadă cu foarte multe examene. În clasa a IV-a am dat examen de absolvire, clasa a şaptea – din nou examene de absolvire şi apoi de admitere. Şi erau examene grele, se făcea şcoală. Înţeleg că şi examenele de admitere la facultate erau foarte grele. Durau două săptămâni. Da, două săptămâni. Plus că înainte de asta aveai bacalaureatul, examenul de maturitate, unde eu am prins versiunea cu două probe scrise şi şapte orale. Şapte! În perioada aceea veneam şi la Bucureşti, la Liceul „Mihai Viteazul“, eram în lotul de pregătire pentru Olimpiada Internaţională de Matematică. Stăteam acolo, la internat, aveam cantină, şi în fiecare zi lucram. Dimineaţa pregătire colectivă, după-amiaza pregătire individuală. Iar construcţia acestei echipe se făcea după patru probe, acum se cheamă baraje. Erau două de geometrie, una de algebră şi una de trigonometrie. Aş reveni puţin. Vorbiţi-ne despre admiterea la facultate. Participarea la Olimpiada Internaţională şi premiul pe care l-am luat (n.r. – locul al II-lea) nu m-au ajutat cu nimic. Am dat, ca să zic aşa, admitere la cataramă. Două săptămâni am stat. O săptămână scrisul, trei probe, şi o săptămână oral, alte trei probe. Cum a fost la facultate? V-a împlinit aşteptările sau nu? Eu mă aşteptam la ceva mai simplu, credeam că e o continuare a liceului. Însă nu, se făceau cursuri serioase. Apropo de uşurinţa cu care rezolvaţi problemele, au fost momente în care vi s-a părut că matematică e prea dificilă? Nu, niciodată. Prin anul doi nici nu prea mă mai duceam pe la cursuri, învăţam de pe cursurile unui coleg. Mergea foarte rapid, îmi rămânea totul întipărit în minte. Probleme am avut la ştiinţele sociale. Am avut de tras pentru că repartiţia se acorda după medie şi a trebuit ca în liceu să le acord mai multă atenţie. Doctor în matematică la 26 de ani Am citit că, prin 1965, aţi fi introdus o categorie nouă în teorie, cea de „local coireductibilă“. Ce înseamnă asta? E greu de explicat, ca să înţelegeţi ar trebui să ştiţi ce înseamnă categorie. Citind teza de doctorat a unui mare matematician francez, am făcut nişte expuneri la un seminar ştiinţific la care participam. Pe scurt, „local coereductibilă“ înseamnă că orice obiect dintr-o categorie conţine un coireductibil. E complicat, n-aş vrea să intru în detalii. Cum a fost primită în lumea academică această introducere de concept? Foarte bine, a fost foarte repede citată şi preluată de alţii. A stat şi la baza tezei mele de doctorat. Eu am devenit doctor la 26 de ani. Aţi făcut şi armata. Chiar la finalul facultăţii. Da, şase luni. Am făcut armata la tancuri, singura promoţie a facultăţii care a făcut tancuri, tancuri comandă. Cred că asta se datorează faptului că facultatea s-a numit pentru un anumit moment Facultatea de Matematică-Mecanică, cum e Matematică-Informatică acum. Ne-am trezit că cei de la Armată ne-au băgat la tancuri. La tancuri, dom’le! Şi ce făceaţi la tancuri? Am făcut armată ca lumea, am stat şase luni acolo, fără permisie. Nici tata n-a venit la mine. Eram şi la naiba, chiar lângă graniţa cu Ungaria. Am mers pe tancurile T34 şi T 55, tancurile ruseşti. Tancuri foarte bune, de altfel. Mai aveaţi timp să vă ocupaţi şi de matematică în perioada armatei? Mai lucram, dar a fost o perioadă… N-aş putea să zic de odihnă, deşi m-am odihnit aşa, cerebral. Am ieşit sublocotenent. Iar de la 1 februarie 1967 am fost repartizat în facultate, cadru didactic. „Cel cu culegerea“ Haideţi să vorbim şi despre lucrările pentru care aţi ajuns aşa cunoscut. Da, culegerile de matematică. Aşa e, m-au făcut mai cunoscut în ţară. Şi acuma, când mai spun numele „Năstăsescu“ la telefon, pe la câte o agenţie, mă întreabă: „Dumneavoastră sunteţi cel cu culegerea?“. Cum aţi făcut să publicaţi aceste culegeri? Aş vorbi mai întâi despre manuale. Pentru că ele au deschis totul. Să nu credeţi că aveam pile. Eu am fost total lipsit de aşa ceva. Se întâmpla în 1978. Era ministru Suzana Gâdea. Suzana Gâdea a fost un ministru, ulterior, mult înjurat. Era profesoară la Politehnică. Atunci când a trecut la Cultură, poate că nu se pricepea. Dar, de bine de rău, la Învăţământ era decentă. Exista o comisie de programe şi se dorea schimbarea vechilor manuale. Nu ştiu cum m-am trezit pe o listă. Eram acasă, se apropia Anul Nou, şi primesc un telefon chiar de la ministru. Eram invitat la cabinet. În sinea mea mă gândeam: te pomeneşti că îmi dă vreun premiu, ceva. M-am dus şi m-a întrebat direct Suzana Gâdea: „Tovarăşu’ Năstăsescu, vrei să scrii la manualele de algebră?“. Vă mărturisesc că întrebarea mi-a produs transpiraţie pe şira spinării. M-am gândit: „În ce măsură sunt eu pregătit pentru treaba asta?“. Am zis da. Şi v-aţi apucat să scrieţi. Au trecut Sărbătorile şi m-am apucat de treabă cu un profesor de liceu, de la „Cantemir“. El şi-a ales logica algebrică. Eu am scris fleacurile: înmulţiri, funcţii, chestii. Pe urmă, am început cu trinomul de gradul doi etc. Am avut libertatea de a nu ţine cont de programă. Acum, dacă nu respecţi programa, te zboară! La noi nu a fost aşa. Am gândit şi am spus: „Domnule, stai puţin, că lucrurile astea nu se potrivesc aici“. Cât v-a luat să scrieţi manualele? Am început în ianuarie şi până în vară trebuia dat. Am lucrat foarte mult. Am consultat foarte multe cărţi. Şi străine. Totuşi, mai importantă decât manualul a fost culegerea. Eu am insistat la minister să scriu şi o culegere. A ieşit o culegere reuşită. Aşa vorbeşte lumea. Un aflux de meditaţii Aţi fost mulţumit de munca dumneavoastră? Cred că da. Aţi luat vreun ban pentru munca asta? Nimic. Nici după 1990? Mulţi mă consideră super bogat. Dar eu n-am luat nimic. Avantajul era că deveneai cunoscut. Atunci, chestia asta putea să-ţi aducă meditaţii. Şi aţi avut mulţi elevi la meditaţii? Să fiu sincer, a fost un aflux. Eu nu prea m-am omorât cu meditaţiile. Am meditat mulţi din satul ăla al meu, din Dâmboviţa. Veneau până la Bucureşti, credeau că eu fac minuni. Dar am avut rezultate cu ei, că nu mi-am bătut joc. Aveţi vreun elev care a ajuns mare? Am avut mai mulţi. Sunt colegi cu mine acum. Sunt profesori universitari. Au trecut prin mâna mea. Dar nu vreau să mă laud cu asta. Eram în lotul de pregătire pentru Olimpiada Internaţională de Matematică. Stăteam acolo, la internat, aveam cantină, şi în fiecare zi lucram. Dimineaţa pregătire colectivă, după-amiaza pregătire individuală.Am făcut armata la tancuri, singura promoţie a facultăţii care a făcut tancuri, tancuri comandă. Cred că asta se datorează faptului că facultatea s-a numit pentru un anumit moment Facultatea de Matematică-Mecanică. Ne-am trezit că cei de la Armată ne-au băgat la tancuri. La tancuri, dom’le! „Credeţi-mă, lumea are nevoie de matematică“ Nu vi s-a întâmplat să vă recunoască cineva şi în celălalt sens: „Uite, ăsta e ăla care ne-a distrus tinereţea cu problemele lui“? Nu, pentru că în culegere erau şi probleme simple. Deci era bună pentru toate categoriile de elevi. Erau mii de probleme. După Revoluţie vi s-a schimbat statutul? Primii ani de după Revoluţie au fost o binefacere. Eram deja conferenţiar din anii 1980. Nu mă mai gândeam că pot să promovez. Cei care totuşi mai promovau trebuiau să fie secretari de partid. După Revoluţie am devenit profesor. Aveam dreptul la conducere de doctorat. Am avut noroc de o serie de absolvenţi remarcabili. Mai are acum România o serie de matematicieni de acest tip? Afară. Chiar fata mea, de pe băncile liceului s-a dus direct la Princeton. Acum e la doctorat. După asta se va întoarce în România? Eu cred că nu. Păi, mă gândesc că ar avea şi probleme. Termină Princeton-ul şi vine aici şi îi spune cineva că nu corespunde cu programa noastră. Te zboară cu tot Princeton şi cu tot Harvard! Înainte de Revoluţie, totuşi, se acorda atenţie matematicii. Astăzi, matematica e un fel de cenuşăreasă. Azi avansează ASE-ul, limbile străine, dreptul… A fost explozia asta după Revoluţie, când era nevoie mare de avocaţi, nu vedeţi că toată ţara e plină de procese? Dar, e adevărat, ceva s-a pierdut. Eu sunt la Institutul de Matematică, dar nu mai primesc la doctorat. Din cauza calităţii? Da, sunt slabi. Mai are România nevoie de matematicieni? Care mai e relevanţa matematicii în ziua de azi? Acum a luat amploare informatica, în vecinătatea matematicii. Probabil că şi de asta facultatea se numeşte acum Matematică-Informatică. Dar, credeţi-mă, lumea are nevoie de matematică, are nevoie de profesori de profil. Matematica n-o să lipsească niciodată.

Sursa: Adevarul.ro

Remus Pricopie: „Manualele şcolare nu se schimbă peste noapte. Acum achiziţionăm pentru clasa întâi şi a II-a”

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat că ministerul va începe procedura de achiziţie pentru manuale aferente claselor întâi şi a II-a, celelalte urmând să fie declanşate după ce se anunţă planurile cadru şi programele de studiu. Întrebat când vor fi schimbate manualele şcolare vechi, întrucât acestea nu ar mai fi conforme programei, demnitarul a spus că procedurile permit, în prezent, doar achiziţionarea manualelor pentru clasele întâi şi a II-a. „Înainte de a vorbi de manuale, trebuie să vorbeşti de cicluri de studii, de planuri-cadru care înseamnă disciplinele şi numărul de ore alocate pentru fiecare an de studiu şi de ciclu şi apoi programele. Noi am clarificat prin Ordonanţa de Urgenţă din decembrie 2013 că rămâne clasa a IX-a primul an de studii în învăţământul liceal. Programele trebuie să fie anunţate, aşa cum am stabilit anul trecut, înainte cu 6-9 luni înainte de declanşarea unei proceduri de achiziţie de manuale. Singurele proceduri pe care le vom declanşa acum sunt cele pentru manuale de clasa întâi şi a II-a, celelalte urmând să fie declanşate după ce se anunţă planurile cadru şi programele de studiu”, a declarat Remus Pricopie, citat de Mediafax.

Nu văd care e problema să te duci cu flori de 8 Martie în şcoli În ceea ce priveşte obişnuinţa de a oferi flori sau cadouri simbolice cu ocazia zilei de 1 şi opt martie, demnitarul spune că nu vede o problemă în astfel de gesturi. „Am 44 de ani, astăzi sunt părinte şi profesor, dar am fost şi eu elev şi mi-aduc aminte că mă duceam cu bucurie la şcoală de 1 Martie cu ghiozdanul plin de mărţişoare pe care le ofeream doamnelor profesoare şi colegelor mele. Eu cred că e o tradiţie şi un spirit pe care trebuie să le păstrăm şi să nu deturnăm cu un exemplu negativ sensul acestei zile şi sensul zilei de 8 Martie care este unul special şi cred că trebuie să îl respectăm. Nu văd care este problema să te duci cu un buchet de flori sau cu un cadou simbolic, atenţie simbolic, şi nu să transformăm acest moment – lucru care oricum nu cred că se întâmplă, dacă e să vorbim de sistem – într-o zi de mituire. E chiar un cuvânt urât pe care îl asociem unei zile şi unui moment frumos”, a explicat Pricopie. Nu toţi profesorii încalcă legea El consideră că „dacă unii dintre angajaţi nu respectă legea, ca la Şcoala nr. 10 din Bucureşti”, nu înseamnă că este o situaţie generalizată. „În sistemul de educaţie avem circa 400.000 de angajaţi, dacă vorbim de didactic, nedidactic, auxiliari, inspectorate, cluburi sportive, Palatele Copiilor etc. Dacă unul dintre aceşti angajaţi nu respectă legea şi bunul simţ şi ajungem să avem o situaţie ca cea de la Şcoala nr. 10 din Bucureşti nu înseamnă că este vorba de o situaţie generalizată”, a mai spus demnitarul. Acesta susţine că ministerul Educaţiei împreună cu cel al Justiţiei şi cu sindicatele, lucrează la crearea unui cadru legislativ mult mai clar „pentru a elimina din sistem un cadru didactic care nu respectă legea sau deontologia profesiei”.

„Este vorba de un cadru legislativ mult mai clar pentru a elimina din sistem un cadru didactic care nu respectă legea sau deontologia profesiei pe care o practică şi, în al doilea rând, instrumente legislative prin care profesorul să fie protejat”, a declarat Pricopie. Bacalaureatul nu poate fi încă modificat De altfel, ministerul pe care îl conduce nu va face modificări de structură în privinţa examenului de bacalaureat pentru următorii ani. „Bacalaureatul nu poate fi schimbat, din punctul meu de vedere, de la un an la altul. E obligaţia noastră să anunţăm la începutul ciclului respectiv cum vor termina elevii ciclul acela. De aceea, nu am fost de acord cu ce se propunea prin Legea educaţiei nr. 1/2011, respectiv să se susţină un examen de bacalaureat după o formulă care nu a fost predată în liceu – transdisciplinară – şi după o formulă anunţată într-un timp relativ scurt. Eu cred că, deocamdată, nu avem voie să facem modificări pe bacalaureat. Ne putem gândi, fiind în 2014, ce vom face în 2018 sau 2020, dar nu ne putem gândi la modificări de structură pentru următorii ani. Am făcut modificări de programă, însă şi acelea nu sunt substanţiale, ci lucruri care ţin de o mai bună clarificare a temelor pe care elevii le au de parcurs pentru examenul de bacalareat, la slovacă, la italiană”, a spus Pricopie.

Sursa: Adevarul.ro

VIDEO Mona Nicolici, expert în campanii de responsabilitate socială: „E greu să lupţi cu mentalitatea oamenilor“

În emisiunea moderată de Mircea Vasilescu, de la orele 15.00, s-au dezbătut dezbat câteva „dileme”, împreună cu Mona Nicolici, legate de întrebarea dacă reuşesc programele de responsabilitate socială să schimbe mentalităţile şi să genereze atitudini pozitive. Toată lumea şi-o aminteşte de pe vremea când prezenta ştirile la televiziune. De o bună bucată de vreme însă, de mai bine de şapte ani, mai exact, coordonează proiectele de responsabilitate socială la Petrom. Tematicile dezbătute vineri, de la 15.00, în emisiunea moderată de Mircea Vasilescu, au fost: reuşesc programele de responsabilitate socială să schimbe mentalităţile, să genereze atitudini pozitive? Cum se vede responsabilitatea socială a companiilor “de la firul ierbii”, dintre oamenii care beneficiază de asemenea programe? În peisajul nostru public dominat de fatalism, cît e de greu să-i determini pe oameni să schimbe lucrurile, să-şi îmbunătăţească viaşa prin iniţiative proprii? „CSR (corporate social responsability – n.r.) este un instrument de risk-management. Noi ştim care e impactul pe care îl are. (…) E important cine îl face şi cum îl face. Eşti bun, dar o faci cu mintea. E ca într-un business“, a explicat Mona Nicolici. Nicolici a punctat că interesul principal al unui business, dincolo de orice altceva, este să facă bani. „Compania trebuie să gândească foarte inteligent modul în care vrea să facă asta“, a mai adăugat Mona Nicolici. Şi, în plus, a subliniat şi că „nu e un business sustenabil dacă te concentrezi numai pe profit. Petrom are grijă de angajaţi şi demarează multe proiecte pentru angajaţi“. „A crescut numărul românilor care înţeleg de ce fac companiile campanii de responsabilitate socială“, crede Mona Nicolici, după experienţa celor şapte ani în acest domeniu. Domeniul responsabilităţii sociale este încă greu digerat de către români. „E greu să lupţi cu mentalitatea oamenilor“, a recunoscut Mona Nicolici. Campaniile din Ţara lui Andrei au reuşit să transmită copiilor un alt fel de a gândi. Taberele reuşesc să schimbe nişte vieţi pentru nişte copii care ies pentru prima dată din mediul lor, din sătucul lor. Acolo am descoperit talente, au fost copii care şi-au ales drumul în viaţă, au plecat de acolo mult mai comunicativi, au învăţat să gândească un business. Mona Nicolici „Ne-am lovit de atitudinea autorităţilor. Când am spus că am vrea să facem un parc într-un oraş, în Piteşti sau în Constanţa, au spus: A, da? Mai vedem. Mulţi nu au crezut că vom reuşi, dar trebuie să ai puterea să nu cedezi. (…) Au fost momente în care mi-am pus întrebări dacă are importanţă ceea ce fac, dacă e vreun interes pentru business“, a mărturisit Nicolici. Despre proiectul „Ţara lui Andrei“ Programul Tara lui Andrei a devenit un brand care se poate mândri astăzi cu şase parcuri create în România. „Am dus lupte inclusiv cu oamenii dinăuntru, care ne râdeau în nas. Am vrut să creem o mică ţară pe care s-o ducem cât mai aproape de graniţele României“. De ce Andrei? „Fiindcă este unul dintre cele mai răspândite nume din ţară şi, în plus, are şi conotaţie religioasă: Sfântul Andrei este ocrotitorul României“, a explicat Mona Nicolici. „Am început să facem educaţie antreprenorială începând cu copiii din şcoli“, a continuat ea. „Campaniile au reuşit să transmită copiilor un alt fel de a gândi. Taberele reuşesc să schimbe nişte vieţi pentru nişte copii care ies pentru prima dată din mediul lor, din sătucul lor. Acolo am descoperit talente, au fost copii care şi-au ales drumul în viaţă, au plecat de acolo mult mai comunicativi, au învăţat să gândească un business“, a explicat Nicolici. Noi îi întrebam, de la începutul campaniei: Care e visul tău? Nimeni nu-i întreba asta înainte şi asta  lipseşte sistemului educaţional din România“, a mai spus Mona Nicolici.

Sursa: Adevarul.ro

Acuzaţii de corupţie la Şcoala Postliceală Sanitară Vaslui: Zeci de elevi audiaţi, documentele şcolii ridicate de procurori DNA

Procurorii Serviciului Teritorial Iaşi ai DNA au declanşat o anchetă la Şcoala Sanitară “Anastasie Fătu” Vaslui, singura unitate de învăţământ postliceal de stat din judeţ, unde sunt suspiciuni că elevii contribuie cu sume de bani pentru a promova şi a intra în posesia diplomei de licenţă. În urma descinderilor procurorilor anticorupţie, au fost ridicate documentele şcolii, iar aproximativ 80 de elevi au fost audiaţi. Şcoala Postliceală Sanitară “Anastasie Fătu”, din Vaslui, a intrat în vizorul procurorilor anticorupţie, după ce ani la rândul asupra acestei unităţi şcolare au planat suspiciuni asupra modului în care obţin elevii notele şi diplomele de licenţă, existând informaţii referitoare la colectarea de sume de bani în rândul elevilor pentru a fi oferite profesorilor, respectiv examinatorilor. Procurorii Serviciului Teritorial Iaşi ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au descins la sediul şcolii, de unde au ridicat mai documentele şcolii, iar zeci de elevi au fost audiaţi. Oficialii DNA au refuzat să precizeze care sunt persoanele cercetate şi împotriva cărora s-a început urmărirea penală. “Alte informaţii nu pot fi oferite în acest moment, în conformitate cu prevederile art. 12, alin. 1, lit. e, din Legea 544/2001”. se arată în comunicatul DNA. Şcoala Postliceală Sanitară “Anastasie Fătu” funcţionează de peste 15 ani la Vaslui, fiind condusă, încă de la înfiinţare de medicul de familie Mimi Bâzdâră. Aceasta neagă acuzaţiile de corupţie, susţinând că la şcoala pe care o conducere se face carte “în adevăratul sens al cuvântului”. Medicul recunoaşte, însă, că şi-a angajat copiii în cadrul şcolii, însă nu vede în aceasta vreun motiv de incompatibitate sau vreun conflict de interese. La Şcoala Postliceală Sanitară condusă de medicul Bâzdâră lucrează fiul, fiica acesteia, care este şi jurist la Primăria municipiului Vaslui, ginerele, la rândul său este şef al Serviciului de Evidenţa Populaţiei din cadrul aceleiaşi primării. Aceştia din urmă sunt angajaţi la plata cu ora ca şi cadre didactice, respectiv jurist, în timp ce fiul lucrează ca şi informatician. Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Vaslui, în subordinea căruia funcţionează Şcoala Postliceală “Anastasie Fătu” spun că nu pot interveni asupra modului în care se fac angajările, pentru că acestea, în majoritatea cazurilor, se fac în regim de “plata cu ora”, la nivelul unităţii de învăţământ. “Nu eu sunt cercetată, ci instituţia. Au venit şi au ridicat dosarele de la şcoală, mi-au luat chiar şi dosarele personale, dar nu mi-au spus ce aspecte cercetează. Ei (procurorii-n.r.) spun că sunt în conflict de interese pentru că mi-am angajat copiii la Şcoala Sanitară Postliceală. Dar sunt atâtea cazuri în care primarii şi-au angajat copiii, directori care şi-au angajat soţiile sau copiii şi nu se întâmplă nimic. În plus eu nu sunt funcţionar public. Eu cred că am deranjat pe cineva şi din acest motiv sunt cercetată de procurori”,, a declarat directorul şcolii postliceale, Mimi Bâzdâră. Cutuma şcolilor postliceale Conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) recunoaşte că în ultimii ani, unităţile postliceale din judeţ, inclusiv cele private, au fost lăsate să funcţioneze “în virtutea inerţiei”, ca şi cum aceste şcoli nu fac parte din sistem. Inspectorul general, Gabriela Plăcintă, spune că conducerea ISJ a încercat să schimbe această stare de fapt şi să aducă în limitele fireşti funcţionalitatea şcolilor postliceale din judeţ. Astfel, anul trecut a dispus efetuarea mai multor inspecţii frontale la unităţile postliceale, inclusiv la şcoala sanitară condusă de medicul Mimi Bâzdâră. În urma verificărilor, nu au fost sesizate nereguli majore, principala problema fiind prezenţa slabă la ore a cursanţilor. “Din păcate, de foarte mulţi ani, Inspectoratul Şcolar nu s-a aplecat asupra activităţii acestor şcoli. Reprezentanţii acestor unităţi erau dezorientaţi, aveau sentimentul că nu fac parte din sistem. De când sunt la ISJ am încercat să schimb această situaţie, am dispus controale la aceste şcoli, am inclus directorii în activităţile noastre, pentru că ei nici măcar la şedinţele cu directorii nu participau.”, a precizat Gabriela Plăcintă, inspectorul general al ISJ Vaslui. Şcoala Postliceală Sanitară “Anastasie Fătu” a fost vizată de o inspecţie frontală a ISJ, anul trecut, verificările urmărind aspectele care ţin de activitatea didactică, fără a se constata nereguli semnificative. “Am trimis inspectori inclusiv la ora zece seara, pentru a vedea dacă sunt profesorii la ore. Cadrele didactice au fost găsite, însă prezenţa elevilor este slabă. Ei au stabilite orele foarte târziu, de aceea şi prezenţa este slabă ” a mai arătat inspectorul general. În privinţa examenelor de licenţă acestea sunt organizate sub directa supervizare a IInspectoratului Şcolar. Subiectele sunt constituite la nivelul Şcolii Postliceale şi apoi transmise reprezentanţilor ISJ, care în ziua examenului, prin tragere la sorţi aleg varianta de concurs. De menţionat că pe lângă elevii Şcolii Postliceale Anastasie Fătu,  unde învaţă aproximativ 300 de elevi, tot la această unitate susţin examenul de licenţă şi cursanţii altor şcoli postliceale din sistemul privat din judeţ.

Sursa: Adevarul.ro

„Factorul W”. Cazul Şcolii ca sistem

SWOT: S (strengths–puncte tari), W (weaknesses–puncte slabe), O (opportunities–oportunităţi), T (threats–ameninţări). Linia S-W vizează interiorul entităţii pe care o analizăm, iar O-T exteriorul acesteia. La mărirea sau decăderea oamenilor şi organizaţiilor, „factorul W” are contribuţia covârşitoare, pentru că nimănui nu-i pasă de el. De (cele mai) multe ori ignorăm, inconştient, propriile noastre slăbiciuni, cu dramatice efecte pe termen lung. De exemplu, un punct tare al meu (S) este optimismul, iar un punct slab (W) este dificultatea cu care, în anumite circumstanţe, primesc feedback-ul negativ (am, uneori, tendinţa să iau lucrurile personal, ceea ce n-ar trebui sub nici un chip). Faptul că blogul adevarul.ro există este, pentru mine, o oportunitate excepţională (O). Cât despre ameninţări (T), acum nu simt niciuna. Aşadar, punctele tari şi slabe sunt ale noastre, ne aparţin, iar oportunităţile şi ameninţările se manifestă în afara controlului nostru direct. Aici, puteţi citi pe îndelete despre analiza SWOT, în general. Vă supun reflecţiei o nuanţă subtilă a cadrului de analiză SWOT, pe care eu am sesizat-o manifestându-se cu mult mai acut decât de obicei în situaţii de criză (sau de schimbări semnificative), prin urmare având efecte amplificat negative mult mai intense. Am numit acest aspect factorul W, de la componenta W din SWOT, care vizează, aşa cum ştim deja, puntele slabe ale subiectului analizei, vulnerabilităţile sale. Punând împreună regula 80-20 şi modelul SWOT, eu spun aşa: managementul eficient al factorilor S, O şi T cumulaţi poate contribui cu maximum 20% din performanţa entităţii analizate (individ; organizaţie); în schimb, managementul eficient al factorului W are o contribuţie de minimum 80% la performanţa entităţii analizate. În cheie inversă, rezultă că factorii S-O-T cumulaţi afectează entitatea analizată cu maximum 20% din efectul negativ al gestionării proaste cumulate a factorilor S, W, O şi T; minimum 80% din efectul distructiv revine factorului W, luat de sine stătător!… Aceasta este, din păcate, cauza fundamentală a decăderii multor oameni şi organizaţii: incapacitatea de a-şi gestiona cu precădere propriile puncte slabe. Pentru ilustrare, în tabelul de mai jos prezint câteva componente W la nivel individual şi, respectiv, organizaţional, la care eu mă pot gândi. Cât de comod ne este, ca oameni şi conducători de organizaţii, să le conştientizăm, să le acceptăm şi, apoi, să acţionăm cu toată forţa pentru eradicarea lor?   Factorul W: nivel individual                                                                    Factorul W: nivel organizaţional • Aroganţa • Egoismul • Ascensiunea în carieră prin „călcatul pe cadavre” • Incapacitatea de a primi feedback negativ • Frica • Cinismul • Incompetenţa • Laşitatea • Incapacitatea de a recunoaşte că am greşit, atunci când o facem • Faptul că minţim (atunci când o facem) – despre noi şi despre colegii noştri de organizaţie • … • Inexistenţa unui sistem de valori asumat, nu scris pe pereţi • „Vamiprismul organizaţional” (A. Cardon) • Comunicarea de tip „siloz” • Cultivarea standardelor duble-triple… • Tolerarea (sau încurajarea) comportamentelor neetice (minciună, bârfă, lovituri mârşave pe la spate…) • Instaurarea unei culturi de tip ferma animalelor, fundamentată pe frica şi obedienţa angajaţilor faţă de şefi • Încurajarea cinică a manifestării sindromului hainele cele noi ale împăratului, când toţi ştiu cu subiect şi predicat că, de fapt, împăratul e gol… • …  Dragă societate românească (adică: părinţi – acei dintre voi care ştiţi că nu vă trădaţi îndatorirea sfântă faţă de copiii voştri; profesori – acei dintre voi care ştiţi că nu vă trădaţi îndatorirea sfântă faţă de elevii voştri; elevi – acei dintre voi care ştiţi că nu vă trădaţi pe voi înşivă; formatori de opinie şi care vom mai fi fiind noi toţi, cei cărora ne pasă pe bune), concluzia mea e că deocamdată nu ne doare suficient de rău starea sistemului public al Educaţiei care ne şcoleşte copiii, pentru a purcede serios şi responsabil la schimbarea paradigmei sale. Mă gândesc eu aşa, că dacă ne-ar durea şi am simţi cuţitul la os, n-am sta ca nătângii contemplând tâmp surparea Şcolii şi nefăcând nimic, sau tolerând laş stări de fapt otrăvitoare, din alt ev. Drept pentru care, dragă societate românească, ne invit încă o dată să ieşim din negare şi să punem Educaţia publică pe făgaşul veacului nostru, aşa cum se cuvine, curăţind “metastazele W” şi făcând, cât mai rapid, loc larg Şcolii României pe bune. Vă propun să începem cu extirparea cancerului politic din învăţământul de stat. Ca exerciţiu de asumare, vă invit să comentaţi pe blog de ce rău ca Şcoala să fie aservită politic aşa cum e acum, iar ca exerciţiu de memorie, vă readuc pe radar „sindromul Bolintineanu”, de anul trecut. Hai, că putem, dacă vrem cu-adevărat!

Sursa: Adevarul.ro

Poiectele europene nu fac întotdeauna bine şcolilor

Lucrările de reabilitare demarate la sfârşitul anului trecut la Şcoala nr. 9 „Calistrat Hogaş” din Galaţi au făcut mai mult rău decât bine. Mutaţi din şcoală cu mai bine de jumătate de an înainte de deschiderea şantierului, copiii au început să se… rarefieze! 60 dintre cei 200 de părinţi au decis să-şi mute copiii la alte şcoli din cauza întârzierilor cu care s-au demarat lucrările (proiectul a fost câştigat prin 2010, iar lucrările au început în noiembrie 2013). La bază au stat şi mai multe zvonuri cum că şcoala se va transforma în azil de bătrâni după terminarea lucrărilor. În aceste condiţii, există riscul ca la 1 septembrie, şcoala să arate ca o bijuterie (se pare că va fi cea mai frumoasă şcoală gimnazială din Galaţi), dar să nu aibă numărul de copii necesar şi să se desfiinţeze. „Noi vrem să-i asigurăm pe părinţi că şcoala nu se va transforma în azil de bătrâni, este o prostie, nu ştim cine a lansat acest zvon. Ar fi absolut ilogic! Şcoala va arăta foarte bine, nu cred că au de ce să-şi facă griji”, spune Elena Seciu, directorul şcolii, care între timp a devenit structură a altei şcoli. “Suntem disperate, ne-am chinuit să facem şi două clase pregătitoare, le vom amenaja exemplar, ca la carte, dar văd că lumea nu prea vine să se înscrie. A fost un binevoitor care a lansat acest zvon, că se va transforma în azil de bătrâni, pentru ca oamenii sa fuga de noi”, spune o educatoare. Constructorul a dat şi el asigurări că până pe 1 septembrie şcoala va fi terminată. Lucrările trebuie terminate, potrivit contractului, până pe 28 iulie 2014. Proiectul a fost depus prin 2008, acceptat prin 2010 şi intrat în finanţare abia în noiembrie 2013. Valoarea totală a lui este de aproape un milion de dolari şi implică modernizarea completă a imobililului.

Sursa: Adevarul.ro

Profesorii sunt sancţionaţi dacă au elevi prea „educaţi”

Profesorii nu mai au voie să facă nimic. Nu mai au voie să ţipe, nu mai au voie să se enerveze, nu mai au voie să primească o floare, nu mai au voie să aprecieze, nu mai au voie să pedepsească. Profesorul este vinovat că nu vine copilul la şcoală, profesorul este de  vină că pleacă elevul din şcoală. Nu mai există ideea de profesor aşa cum, poate, era percepută în trecut. Acum profesorul este persoana pedepsită din orice, iar elevul sau copilul are toate drepturile. Profesorul nu are voie să facă nimic, dar elevul are dreptul să fie egoist. Regulamentele interzic elevului, dar legea interzice profesorului. Profesorul trebuie să aplice strategii didactice, chiar şi diferenţiate, dar doamne fereşte să îşi iasă din fire. Noua lege de protecţie a copilului aduce AMENZI însemnate profesorilor agresivi, dar şi pentru părinţi. Dar ce înseamnă agresivitate? Care este limita dintre un simplu ţipăt şi o lovitură sau pedeapsă? Sunt foarte de acord cu toate amendamentele acestei legi. Agresivitatea nu este o soluţie la educaţie. Nici în privinţa părinţilor, nici în privinţa profesorilor. Cu ce nu aş fi de acord? Cu aplicarea diferenţiată a legii. Dacă un părinte ar da o palmă unui copil, nu cred că ar primi conform legii între 500 şi 1000  de lei amendă şi nici părinţii care-şi scot copiii la cerşit nu cred că ar fi pedepsiţi (altfel nu aş mai vedea cerşetori), dar dacă doamne fereşte un profesor ar pedepsi un copil către colţul clasei doar, asprimea judecăţii nu ar întârzia să apară şi ar fi repede judecat, ca să nu mai vorbim despre faptul că în ultima vreme, orice floare primită este aspru condamnată ca şi “mită”. Dacă elevii chiulesc, profesorul este pedepsit că l-a determinat să chiulească, dacă  elevul se duce în barul de pe lângă şcoală, dirigintele este pedepsit că nu l-a făcut să înţeleagă pe elev suficient de bine că nu are voie, dar autorizaţia café-barului din apropierea şcolii nu are importanţă de cine a fost eliberată! Profesorul este vinovat pentru orice nu convine unui elev şi, mai ales, dacă are curajul să mai facă prelegerea “bunului simţ”. Ei au voie să strice mobilierul şcolii, să arunce cu hârtii, cu scaune, să se înjure în timpul orelor de curs, nu numai în pauze şi să “împuşte păsări” pe smartphone. A aplica sancţiuni profesorilor sau părinţilor fără să se impună limite de manifestare elevilor sau copiilor, nu este o soluţie potrivită, ci doar una parţială. Nu există regulament şcolar care să modeleze bunul simţ al unui elev. Conjucturile şi manifestările acestora sunt imprevizibile şi diverse, iar comportamentul lor ţine exclusiv de propria voinţă. NU mă pot gândi decât la faptul că, în general, nici măcar jumătate din elevii actuali ar fi educaţi în spiritul bunului simţ şi cu asumarea propriilor fapte. De acasă sau din trecut, poposesc la şcoală cu grave manifestări de comportament, iar ca profesor eşti nevoit să aplici strategii şi să acorzi multe minute dintr-o oră gestionării situaţiilor de criză. Dacă o oră are 50 de minute, iar obiectul predat are alocată doar o oră pe săptămână, cele una-două elemente perturbatoare vor obliga profesorul să mai “taie” 10 minute pentru gestionarea situaţiei de “criză”.  Ca profesor, trebuie să faci astfel încât să nu jigneşti, dar pe de altă parte elevul face tot ce îi stă în putinţă să te provoace, doar pentru faptul că EL este SINGURUL ce nu va păţi nimic. Regulamentul şcolar este doar bun de citit! Mustrările, întâlnirea cu părinţii, amenzile, “panoul de onoare”, nota la purtare, notele proaste în general, vizitele în cabinetul directorului nu mai valorează nimic pentru el. Dacă un elev vrea să-ţi facă “psihicul ţăndări” ţi-l face şi, grav este că unii dintre cei “răi” au şi suportul părinţilor. Agresivitatea nu poate fi inclusă în educaţie, dar conceptul, uşor de interpretat, nu poate fi exclus doar din partea profesorilor, a părinţilor sau a unei legi. Excluderea tuturor părţilor negative în ceea ce priveşte educaţia şi desfăşurarea procesului de învăţământ nu poate fi făcută doar cu pedepsirea profesorilor. Exceptând cazurile de profesori, temporar existenţi în sistem, ceilalţi nu au nicio vină  că sunt obligaţi să lucreze cu elevi “scăpaţi de sub control”, iar efortul acestora nici măcar nu este remunerat  corespunzător pentru a suporta tot felul de devieri de comportament, majoritatea voit manifestate. Observ cu ochiul liber şi cu propria-mi fiinţă cum an de an generaţiile se schimbă în rău. Elementele perturbatoare nu au de-a face cu talentul meu de a le gestiona, ci cu faptul că până să ajungă la liceu acel elev a fost tolerat şi needucat, fie de părinţi, fie de colegi superficiali. Nu poţi educa pe fiecare în parte într-un timp scurt, dacă nu există muncă în echipă. Iar rata sărăciei actuale sau a superficialităţii grave, pe fondul unui  sistem educaţional din ce în ce mai bolnav, nu poate remedia nimic. Care este limita dintre toleranţă, răbdare, afecţiune şi strategie? Sunt limite extrem de fragile, iar în perversitatea lui de element perturbator elevul va etala propria nevoie de atenţie care nu poate fi remediată de un psiholog al şcolii ce are în grijă 1500 de elevi. Nu poţi sancţiona un om, parte dintr-un sistem prea defect. Respectul faţă de acţiunile proprii, indiferent de vârstă sau domeniu, este singura acţiune care evită orice sancţiune. Comportamentul uman este divers, deseori nefiresc, dar echilibrul nu are lege! Dacă există lege, să fie pentru toată lumea! Uneori, în spatele inocenţei, se poate ascunde un “UCIGAŞ”!

Sursa: Adevarul.ro

71 de elevi din Vrancea, găsiţi în 49 de baruri şi cafenele în timpul orelor de curs

Poliţia va întocmi informări către unităţile şcolare de unde provin şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea pentru a fi luate măsurile disciplinare prevăzute de regulamentele şcolare. În cadrul unei acţiuni organizate de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea pentru combaterea absenteismului şcolar, acţiune derulată la sfârşitul săptămânii pe durata a trei ore, s-a constatat că numărul elevilor care chiulesc de la ore este în creştere. Acţiunea, la care au participat echipe mixte formate din poliţişti şi jandarmi, precum şi studenţi de la Academia de  Poliţie, s-a desfăşurat în toate cele cinci oraşe ale judeţului, în zonele adiacente unităţilor de învăţământ „Cu această ocazie au fost verificate un număr de 49 baruri şi cafenele, fiind depistaţi absetând de la cursuri 71 elevi, din care 60 numai în municipiul Focşani. Aceştia au fost identificaţi şi urmează să fie întocmite informări către unităţile şcolare de unde provin şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea pentru a fi luate măsurile disciplinare prevăzute de regulamentele şcolare”, a precizat insp. pr. Bogdan Toader, purtător de cuvânt IPJ Vrancea. Potrivit oamenilor legii, pe timpul acţiunii au fost aplicate 2 sancţiuni contravenţionale unor barmani care au oferit băuturi alcoolice minorilor, în condiţiile în care au fost identificaţi elevi de clasa a IX-a care consumau băuturi alcoolice la orele dimineţii.

Sursa: Adevarul.ro

FOTO Şcoala nemţească de la sat Singura unitate de învăţământ cu predare în limba germană de la ţară funcţionează în satul Apoldu de Sus, din judeţul Sibiu.

Aceasta a fost modernizată printr-un program al Băncii Mondiale, are şi internat, iar aici vin să înveţe aproape 250 de copii din 10 localităţi învecinate, dintre care două sunt oraşe. Învăţământul în limba germană are tradiţie la Apoldu de Sus. A funcţionat şi înainte de 1989, dar a mers la fel de bine şi după Revoluţie, când foarte multe familii de saşi au plecat în Germania. Nu doar familiile vorbitoare de limba germană îşi înscriu aici copiii, ci şi familii de români convinse că astfel micuţii vor avea mai multe opţiuni în viitor.   Şcoala din Apoldu de Sus are şi secţie de predare în limba română, dar două dintre avantajele care au ajutat-o să supravieţuiască pe partea de predare în limbă germană sunt faptul că are internat propriu, dar şi două microbuze şcolare care aduc aici copii din toată zona. Apoldu de Sus este situat la aproximativ 30 de kilometri de Sibiu, chiar pe Drumul Naţional 1, spre Alba Iulia. Din centrul satului, o străduţă mică te duce la şcoala şi la grădiniţa din sat, adevărată mândrie a localităţii.   Cele două avantaje   „Şcoala din Apoldu de Sus a fost întotdeauna puternică în zonă, dar după Revoluţie, când au plecat foarte mulţi saşi în străinătate, mai ales în Germania, noi am avut norocul că în localitate s-a înfiinţat un internat unde copiii pot sta de luni până vineri. Sunt supravegheaţi şi au pedagog de limbă germană care vorbeşte cu ei. Sunt părinţi care doresc ca elevii să rămână peste săptămână pentru că ei lucrează, iar noi am supravieţuit ca şcoală în limba germană şi datorită internatului. Dar nu este singurul motiv. Am avut câţiva ani profesori din Austria care au predat aici“, explică Elisabeta Pavel, directorul şcolii de la Apoldu de Sus, care este structură a Grupului Şcolar „Ilie Măcelariu“ din oraşul Miercurea Sibiului.   Unul dintre cele două microbuze care transportă elevii este de la Inspectoratul Şcolar Judeţean, iar celălalt, de la Forumul German. „Se merge până la Gârbova, aflată pe teritoriul judeţului Alba, dar este chiar localitate de graniţă. Avem şi câţiva copii din familii mixte sau chiar de saşi“, completează Elisabeta Pavel.   La Apoldu de Sus învaţă 200 de copii la clasele primare şi gimnaziale şi alţi 48 la grădiniţă. Dintre cei 200 de copii de la şcoală, 90 sunt înscrişi la secţia în limba germană, iar restul – la cea în limba română. Pentru a urma cursurile în limba germană au venit aici inclusiv copii de la oraş, din Miercurea Sibiului şi din Sălişte, dar şi din judeţul vecin, din Alba. În total, aici vin la şcoală zilnic micuţi din 10 localităţi.   „Avem copii din Sălişte, Săcel, Amnaş, Miercurea Sibiului, Dobârca, Păuca, Ludoş, Gârbova, Apoldu de Jos şi Apoldu de Sus, iar cereri sunt încontinuu. La internat avem 40 de locuri, iar momentan sunt cazaţi 24 de copii. Plătesc 12 lei pe zi. Avem din Austria şi din Germania 17 «nănăşii», adică familii care sprijină copilul. Familia din România plăteşte doar transportul, iar masa este plătită de familia «nănaşă» din străinătate. Sunt oameni care doresc asta, fac efortul ăsta cu limba germană, pentru că îşi dau seama că micuţii au dublă şansă. Avem o grămadă de foşti elevi care lucrează acum la firme germane din Sibiu“, precizează directorul unităţii de învăţământ.   Proiectul salvator   Până de curând, şcoala a funcţionat într-o clădire veche care a fost retrocedată. Se plătea chirie destul de mare şi nu erau nici pe departe cele mai bune condiţii, mai ales că, odată cu procesul de retrocedare, nu s-au mai făcut investiţii. „Clădirile erau vechi, noi nu puteam investi acolo pentru că nu erau ale noastre. Făceam reparaţii numai să zicem că am reparat“, explică Elisabeta Pavel.   În 2007, autorităţile locale au demarat un proiect pentru o şcoală nouă, iar din luna februarie a acestui an, elevii de la Apoldu de Sus, atât cei de la şcoală, cât şi cei de la grădiniţă, au condiţii care i-ar face invidioşi pe mulţi dintre colegii lor de la oraş.   Proiectul a fost realizat cu finanţare de la Banca Mondială, dar şi de la autorităţile locale, respectiv de la Primăria din Miercurea Sibiului. Astfel, în 2007 s-au făcut demersurile pentru achiziţionarea terenului şi pentru obţinerea autorizaţiilor, iar din 2012 până anul trecut s-a lucrat efectiv la construcţia şcolii.   „Totul s-a realizat datorită unui proiect amplu, banii au venit în jur de două treimi de la Banca Mondială şi o treime a fost contribuţia Primăriei Miercurea Sibiului. Toată investiţia a ajuns, de fapt, la 4,5 milioane de lei. Proiectul înseamnă şcoala cea mare, grădiniţa, gardul, curtea pavată, fântânile şi centralele termice pentru toate clădirile“, explică Lacrima Scripcaru, directorul Grupului Şcolar „Ilie Măcelariu“ din Miercurea Sibiului.   Grădiniţa, într-un fost IAS   Clădirea şcolii noi are zece săli de clasă şi două laboratoare şi, pentru a-i stimula pe micuţi să păstreze şcoala aşa cum trebuie şi să-şi creeze un mediu plăcut, reprezentanţii şcolii au lansat şi un concurs: cea mai frumoasă clasă la sfârşit de an şcolar.   Condiţii excelente au şi micuţii preşcolari, pentru ei fiind construită vizavi de şcoală o grădiniţă nouă, cu şase săli. Cu siguranţă, spaţiul unde a fost ridicată grădiniţa este cel puţin inedit, acesta aparţinând, pe vremuri, unui fost IAS. Acesta a fost achiziţionat în cadrul proiectului de modernizare de Primăria din Miercurea Sibiului.   „Suntem foarte bucuroşi că am ajuns aici, condiţiile sunt super, am avut musafiri şi din Austria la inaugurare care au spus: «Nici la noi nu sunt multe şcoli de genul acesta!». Şi eu cred asta“, susţine Elisabeta Pavel, directoarea şcolii din Apoldu de Sus.   În viitor: Locuinţe pentru profesori   Lucrările nu se opresc aici. „Avem în plan ca în incinta curţii să putem să construim cândva încă un internat. Poate şi acesta va fi un punct de atracţie pentru copii. Mai avem în plan să facem şi un teren de sport în spatele clădirii mari. Deocamdată, dispunem de sala de sport din faţa parcării, construită tot în cadrul proiectului“, adaugă Lacrima Scripcaru.   Planurile de viitor includ, de asemenea, şi amenajarea unei clădiri unde să poată locui cadrele didactice, tocmai pentru a-i stimula pe profesori să vină să predea la sat. „În curte se află o clădire pe care primarul vrea s-o pregătească pe post de locuinţă de serviciu pentru o familie tânără de profesori sau pentru mai mulţi profesori care îşi împart spaţiul respectiv. Au bucătărie şi baie împreună, iar fiecare are camera lui“, precizează Elisabeta Pavel.   Copii de la oraş, elevi la ţară   Robert Stoica (13 ani) este elev în clasa a VI-a şi locuieşte cu părinţii în oraşul Miercurea Sibiului. Nu are vorbitori de germană în familie, dar părinţii lui s-au gândit că învăţământul în limba germană poate fi pentru el o şansă pentru un viitor mai bun. Robert vine zilnic la Apoldu cu microbuzul şcolii. „Părinţii mei au ales şcoala de aici pentru că s-au gândit că aşa e mai bine pentru mine şi că, dacă învăţ germană, o să ajung undeva, sus, şi o să pot face ceva. Şcoala aceasta nouă e chiar frumoasă, mult mai frumoasă decât cea veche“, spune Robert.   După ce termină şcoala ar vrea să se înscrie la un liceu bun, iar mai apoi să urmeze o facultate. Şi-ar dori o meserie ce implică limba germană în România ori să se mute în Germania. „Acum îmi place matematica, dar încă nu sunt sigur dacă o să merg pe această cale. Poate fi altceva“, precizează băiatul.   Un doctor, o avocată şi o contabilă   Răzvan Miclăuş are 10 ani şi este elev în clasa a IV-a. Este chiar din Apoldu de Sus şi nici la el în familie nu vorbeşte nimeni limba germană. Ca şi în cazul lui Robert, alegerea în ceea ce priveşte şcoala a fost a părinţilor. Răzvan este extrem de încântat de condiţiile de la şcoală, dar cel mai mult îl încântă că, în ciuda faptului că locuieşte la ţară, are şansa de a învăţa foarte bine limba germană. „Aş vrea să mă fac doctor, iar limba germană pentru mine este foarte utilă, pentru că, dacă mă duc undeva şi se vorbeşte germană, eu o să ştiu să comunic“, crede Răzvan Miclăuş.   Maria Fusoi şi Anamaria Spătar, ambele în vârstă de 11 ani, sunt din Ludoş, localitate aflată la aproape 20 de kilometri de Apoldu de Sus. Fetele vin la internatul şcolii luni şi pleacă vineri. Pe lângă cazare şi masă, la internat au şi un pedagog de limbă germană cu care vorbesc şi care le ajută la lecţii. Fetele au făcut la Apoldu şi grădiniţa, iar acum sunt în clasa a V-a.   „Mama a căutat o grădiniţă, pentru că la Ludoş spunea că nu se învaţă aşa de bine, şi a auzit că aici se studiază limba germană. A venit şi s-a interesat, s-a convins că se face carte şi ne-a lăsat aici. Limba germană mie mi se pare foarte importantă. Oriunde mergi, se vorbeşte limba aceasta şi, deşi zic unii că e grea, pentru noi nu este“, susţine Anamaria. Spune râzând că nici nu credea că vor ajunge să înveţe într-o şcoală nouă şi atât de frumoasă şi visează ca, atunci când va fi mare, să devină un avocat de succes. În schimb, Maria are un vis poate mai puţin obişnuit pentru un copil de vârsta ei. Îndrăgostită de matematică, spune că i-ar plăcea să lucreze în domeniul contabilităţii. „Limba germană e importantă, poţi să mergi unde vrei, dacă ştii germana, poţi să te faci cam ce vrei. Eu vreau să mă fac contabilă, pentru că îmi place matematica, sau avocată, pentru că îmi place şi istoria“, spune Maria.

Sursa: Adevarul.ro

A cui e vina?

Nicolae Manolescu comentează tema suplimentul revistei „Dilema veche“ din 13-19 februarie, „Lecturi obligatorii sau lecturi esenţiale?“, susţinând că plăcerea lecturii se cultivă în familie şi şcoală. Se înţelege că e vorba de lecturile din programa şcolară. La anchetă răspund dascăli şi elevi de toate vârstele. N-avem nici un motiv să ne îndoim de sinceritatea răspunsurilor. Fie ele neaşteptate sau şocante. Interesul constă, în definitiv, în a măsura temperatura lecturii şcolare. O dificultate o ridică metoda, care e de fapt aceea a sondajelor de opinie. Florin Ioniţă, de exemplu, se duce la Colegiul Naţional „Iulia Haşdeu“ din Bucureşti şi culege declaraţii ale elevilor. Toate, fără excepţie, recunosc importanţa pe care cititul cărţilor o are: pentru Andra, Eduard sau Andrei. Ceea ce nu e în regulă este că tipul de întrebare induce tipul de răspuns. Urmează  întrebarea referitoare la ce le place sau nu le place elevilor să citească din literatura obligatorie sau facultativă. Răspunsurile sunt contradictorii: unora le place ceea e la displace altora. Absolut normal! Pentru ca răspunsurile să fie semnificative, trebuia să avem idee de numărul celor care au spus „da“ sau „nu“ anumitor cărţi. Faptul că, bunăoară, „lista (de refuzuri) este lungă şi cuprinde şi cărţi pe care alţi colegi le-au plasat printre favorite“ mai mult ne încurcă decât ne lămureşte. Unde pui că, pe altă pagină, alţi elevi, de la alte şcoli întocmesc alte liste. Arta nu se gustă decât dacă a fost înţeleasă. Aici intervine critica literară. (…) În literatură, plictisitor nu e decât ceea ce nu e bine explicat. Ceea ce n-a fost înţeles. Nicio concluzie nu poate fi trasă, dată fiind neclaritatea criteriului. Eroarea pleacă de la dubla premisă implicată de întrebări: 1) ce cărţi v-au plăcut/nu v-au plăcut şi 2) nesolicitarea unei minime argumentări. Când solicitarea totuşi se face, în două cazuri, remarcăm că argumentele sunt vagi, ceea ce ne întoarce la întrebarea nefericită anterioară, care introduce în discuţie un element pur subiectiv cum este plăcerea lecturii. Iluzie primejdioasă S-o luăm băbeşte cu începutul. O carte place sau nu place nu în funcţie de cartea ca atare. E o iluzie primejdioasă să credem că plăcerea e, aşa zicând, naturală. Nicidecum: ea e cultivată. Chiar admiţând, ceea ce e firesc, că fiecare vârstă îşi are cărţile potrivite şi deci preferate, nu putem trece peste necesitatea de a cultiva plăcerea lecturii. Acesta e rolul profesorului de literatură: să-i facă pe elevi să descopere plăcerea de a citi. În teorie e mai simplu decât în practică, desigur, dar nimic nu e imposibil. După o viaţă în care cu asta m-am ocupat, am ajuns la convingerea că plăcerea lecturii se cultivă şi că sunt excepţii cazurile în care un profesor cu vocaţie nu reuşeşte să trezească un anumit interes pentru cărţi considerate dificile. Dezinteresul nu poate fi pus pe seama dificultăţii cărţii sau pe seama lipsei de plăcere la lectură a elevului. Singur dascălul e de vină. El, cu credinţa lui, că plăcerea lecturii vine de la sine. Rolul criticii M-a surprins un lucru în ancheta din „Dilema veche“: niciunul din elevii care răspund şi niciunul din dascălii care îşi dau cu părerea (să mă ierte!) nu invocă necesitatea interpretării şi a situării în context a cărţilor atunci când se pune problema dacă ele plac sau nu elevilor. Sunt excepţii cazurile în care un profesor cu vocaţie nu reuşeşte să trezească un anumit interes pentru cărţi considerate dificile Credinţa naivă că lectura e o chestiune de gust (iar „de gustibus non est disputandum“) trece cu vederea faptul că, în cazul lecturii literare,  nu e vorba de un gust natural, ca acela pentru culori sau forme naturale, ci de unul bazat pe înţelegerea conţinutului şi a formei pe care autorul a dat-o operei. Arta nu se gustă decât dacă a fost înţeleasă. Aici intervine critica literară. Faptul că niciunul din dascălii chestionaţi nu menţionează rolul criticii e cât se poate de semnificativ pentru această greşită şi răspândită  preconcepţie că, dacă plăcere nu e, nimic nu e. O fi adevărat în viaţă, dar nu e, în niciun caz, în literatură, unde numai ce înţelegi îţi place. Şi mai este ceva: întrebarea iniţială trebuia să distingă mai clar între cărţile „obligatorii“ şi cele „esenţiale“. Obligaţia creează un tip de dificultate şi care are alte soluţii decât refuzul de a citi cărţile esenţiale, altfel spus, canonice. Aprecierea care revine frecvent în refuzul elevilor este că opera e „plictisitoare“. În literatură, plictisitor nu e decât ceea ce nu e bine explicat. Ceea ce n-a fost înţeles. Cărţile n-au nicio vină. Nici elevii cărora nu le plac. Vinovaţi suntem noi dascălii, care nu ştim cum să facem plăcute şi interesante cărţile esenţiale. Şi totuşi soluţia e la îndemână: să nu lăsăm nicio clipă elevilor impresia că sunt obligatorii.

Sursa: Adevarul.ro

Ministrul Educaţiei Remus Pricopie: 50% dintre elevii de clasa a VIII-a care au susţinut simulările au luat peste 5

În cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Bistriţa, ministrul Educaţiei, Remus Pricopie a precizat faptul că, din primele date, în jur de 50% dintre elevii de clasa a VIII din ţară care au susţinut simulările au obţinut note peste 5. „Am primit primele rezultate la simulările clasei a VIII-a, undeva în jurul a 50% au luat note peste 5. E un procent mic, dar e un procent care reprezintă un semnal că elevii mai au câteva luni până la examenul real. Am insistat să nu punem notele în calculator pentru că vorbim de antrenament”, a declarat în cadrul conferinţei  de presă de la Bistriţa, ministrul Educaţiei Remus Pricopie.

Ministrul Educaţiei Remus Pricopie a mai precizat faptul că aceste simulări fac ca acesta să fie cel mai complicat semestru din ultimii 25 de ani pentru profesori, în special pentru directori şi inspectori şcolari şi că aceste simulări înseamnă eforturi în plus. Deşi simulările presupun eforturi în plus din partea cadrelor didactice, acestea nu vor fi plătite în plus, examenele intrând în „atribuţiile de serviciu”. Întrebat dacă ruperea USL va afecta şi şcoala românească, Remus Pricopie a ţinut să spună că deşi o dată la două săptămâni un director sau inspector îşi pierde funcţia, deciziile nu se iau din perspectiva politicului. „În inspectorate nu avem PSD-işti, PNL-işti, PC-işti, în inspectorate au rămas oameni care sunt profesionişti. Am schimbat la trecerea anului directori şi inspectori şi i-am schimbat pentru că nu au performanţă şi când i-am schimbat nu am întrebat pe nimeni. Şcoala trebuie să aibă în frunte profesori de calitate, oameni de calibru, care îşi fac treaba. Unii se aşteptau să înceapă acum în şcoala românească vânătoarea de vrăjitoare politice. În şcoală nu se va întâmpla nimic în raport cu efervescenţă politică,” a completat Remus Pricopie.

Sursa: Adevarul.ro

Premieră în Arad: curs de programare Coder Dojo

Un mall din Arad se implică în sprijinirea sistemului de educaţie. În acest context, recent, Galleria Arad a devenit gazda cursurilor unui program mondial IT. Coder Dojo Arad este parte din programul mondial CoderDojo cu 334 de oraşe participante din 38 de ţări şi e al treilea oraş din România, după Bucureşti şi Timişoara unde s-a înfiinţat un astfel de club. Coder Dojo are ca scop organizarea unor cluburi gratuite, pentru copii între 8 şi 16 ani, undea ceştia pot învăţa să programeze în diverse limbaje de programare. Totul se bazează pe voluntariatul organizatorilor şi al mentorilor, cei care, cu ajutorul unor programe şi aplicati ispeciale, îi învaţă pe copii să descopere tainele programarii. Programul e în aşa fel conceput încât nu e nevoie de cunoştinte prealabile, nu are o program fixă, astfel încât copiii se pot alătura oricând activităţii, indiferent de nivelul celorlaţi participanţi. „În Arad, am beneficiat de colaborarea cu Galleria Arad. Astfel, am primit gratuit spaţiul de desfăşurare a activităţii săptămânale, precum şi tot sprijinul logistic necesar bunei desfaşurări a programului. Implicarea Galleria Arad a fost cruciala în demararea acestui program. Suntem bucuroşi că avem un astfel de partener şi că peste 30 de copii pot participa săptămânal la acest proiect”, susţine Adrian Pică, organizator al proiectului. „Coder Dojo reprezintă o nouă provocare pentru Galleria Arad căreia i-am răspuns afirmativ, întrucât se ştie deja că politica Galleria Arad este aceea de a promova valoarea, de a sprijini orice demers educaţional, menit să dezvolte bagajul de cunoştinţe a copiilor arădenilor. De aceea, după cum spuneam ne-am implicat în susţinerea acestui club în Arad, o premieră pentru oraşul nostru. Aşdar, daca copilul Dumneavoastră se încadrează în limitele de vârstă impuse de proiect, adică între 8 şi 16 ani şi e dornic de a învăţa, îl aşeptăm alături de noi. Tot ce trebuie să facă este să aibă un laptop şi să se înscrie în club. De restul ne ocupăm noi”,declarăJudit Antal, PR&Marketing Manager. Cursurile se desfăşoară în incinta Galleria Arad în fiecare sâmbătă, de la ora 13:00 la 16:00. Înscrierile pot fi făcute online la www.facebook.com/CoderDojoArad.

Sursa: Adevarul.ro

VIDEO Imnul Naţional aşa cum nu l-ai mai auzit. Ei sunt tinerii care l-au impresionat pe ministrul Educaţiei, Remus Pricopie

Prezent în Maramureş timp de câteva ore, ministrul Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie, a făcut mai multe vizite pe la unităţile de învăţământ din Baia Mare. Cu această ocazie i-a întâlnit şi pe tinerii de la Seminarul Teologic, cei care l-au făcut, după spusele sale, să se simtă mândru că e român. Alături de ministrul Educaţiei Naţionale a vennit la Baia Mare şi ministrul Fondurilor europene, Eugen Teodorovici. Prima întâlnire a celor doi a fost cu seminariştii teologi băimăreni care i-au întâmpinat pe aceştia cu un moment surpriză. Imnul Naţional a răsunat pentru câteva minute pe holurile instituţiei de învăţământ, iar timp de câteva minute nimeni nu a scos un cuvânt, moment care l-a impresionat pe ministrul Remus Pricopie, acesta invitând teologi să cânte în deschiderea Conferinţei Europene de Învăţământ, eveniment ce va avea loc la Ateneul Roman, în 10 martie.

„Să ştiţi că, şi mă adresez acum elevilor, este cel mai frumos imn pe care l-am ascultat eu vreodată. Sigur că ascult imnul în mod constant, avem interpretări celebre, dar sunt pur şi simplu onorat că în dimineaţa asta mă aflu aici, că sunt în faţa voastră şi aţi performat într-un mod excepţional“, a spus ministrul Remus Pricopie.

Conducerea Seminarului teologic a promis că băimărenii vor fi prezenţi la evenimentul din capitală, spre bucuria demnitarului.

Sursa: Adevarul.ro

Profesorii nu vor primi bani în plus pentru corectarea lucrărilor la simulări

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat, vineri, că, în pofida faptului că semestrul al doilea este cel mai „complicat din ultimii 25 de ani” pentru profesori din cauza numeroaselor simulări, aceştia nu vor primi bani în plus la salariu pentru corectarea lucrărilor. Întrebat într-o conferinţă de presă, vineri, la Bistriţa, dacă profesorii vor fi recompensaţi financiar pentru lucrările corectate la simulări, ministrul Remus Pricopie a spus că „nu se pune problema”.   „Este cel mai complicat semestru din ultimii 25 de ani pentru profesori. Sigur, şi pentru elevi, dar pentru profesori, directori şi inspectorii şcolari este cel mai complicat an. Eu cred că trebuie să avem două lucruri diferite care, la un moment dat, se unesc între ele. Pe de-o parte este munca de zi cu zi a unui profesor, iar munca lui nu înseamnă numai ce predă, înseamnă şi ce corectează acasă, inclusiv această pregătire pentru examen. Cealaltă problemă, a bugetului Educaţiei, este una preluată de Guvernul Ponta în termeni realişti. S-a plecat de la 2,7% din PIB pentru educaţie în 2011, în 2012 am avut aproape 3% din PIB, în 2013 a fost 3,24%. În 2014, am ajuns la 3,4%. Am avut mai multe discuţii cu premierul, cu Ministerul Finanţelor şi sperăm ca direcţia să meargă în sus, iar salariile profesorilor să crească, nu ca urmare a introducerii unor simulări sau evaluări naţionale, ci ca urmare a unei politici coerente a Guvernului de creştere a creşte salariile cadrelor didactice”, a afirmat Pricopie.   El a mai spus că profesorii români primesc bani pentru „examene reale”.   „Noi plătim examenele reale, de evaluare naţională şi bacalaureat. În Franţa, aceste examene se desfăşoară după un regulament aprobat în 1934 şi fac parte din sarcina didactică. Anul trecut, în 2013, la bacalaureat, am crescut bugetul pentru plata cadrelor didactice cu 10%, iar anul acesta încercăm, pentru examenele reale, să facem acelaşi lucru. Mi-e greu să spun acum procentul, dar vom vedea”, a adăugat Pricopie.

Sursa: Adevarul.ro

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie: Nu vor fi făcute schimbări de natură politică în şcoli şi inspectorate şcolare

Ministrul Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie, a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă la Bistriţa, că nu vor fi făcute schimbări de natură politică la inspectoratele şcolare judeţene sau la nivelul conducerilor de şcoli, ca urmare a ruperii USL. „În sectorul educaţiei, lucrurile trebuie să meargă înainte, să existe stabilitate. Evident că zona politică este importantă fiindcă trebuie să susţină sectorul educaţie, dar efervescenţele politice nu trebuie să afecteze şcoala. Lucrăm cu profesionişti, nu cu oameni care au înclinaţii politice. Indiferent de forma care asigură majoritatea parlamentară şi de structura guvernului, sectorul educaţie trebuie să se bucure de stabilitate şi acest lucru se va întâmpla. Avem multe probleme, dar încercăm cu calm să le rezolvăm fiindcă, în fond, e vorba de interesul nostru şi de viitorul copiilor noştri”, a spus Pricopie.   Întrebat la ce nivel nu vor fi făcute schimbări în educaţie, Pricopie a spus că nici în inspectoratele şcolare judeţene, dar nici în şcoli.   „În inspectorate nu avem PNL, PSD, PC, UDMR. În inspectorate au rămas oamenii care sunt profesionişti. Am schimbat, la trecerea din anul şcolar anterior în acesta, şi inspectori şcolari generali, şi adjuncţi, şi directori. Nu eu, ci Consiliile de Administraţie. I-am schimbat pentru că nu au performat. S-a demonstrat că au alte interese decât cele ale şcolii. Când i-am schimbat, nu am întrebat pe nimeni, nici organizaţiile locale ale PSD, nici ale PNL. Poate că au fost nemulţumiri la nivel politic, dar şi discuţia cu premierul, şi discuţia în Parlament, şi la PSD a fost următoarea: şcoala trebuie să aibă profesori de calitate, de calibru şi oameni care-şi fac treaba”, a declarat Remus Pricopie.   El a mai spus că a făcut parte din Ministerul Educaţiei în 2009, în calitate de consilier al fostului ministru Ecaterina Andronescu, iar atunci când s-a rupt alianţa PSD-PDL a asistat la „un lucru incredibil”.   „În 24 de ore au fost eliberaţi din funcţii inspectori generali, inspectori general-adjuncţi, inspectori, directori. Ce legătură există între o alianţă politică şi şcoală? De ce un elev pleacă vineri de la şcoală cu un director şi se trezeşte luni cu alt director? De ce s-ar întâmpla acest lucru? Numai persoane iresponsabile pot face acest lucru. Poate că unii se aşteptau ca acum să înceapă aşa o goană după diverse vrăjitoare politice. Nu există aşa ceva”, a spus Pricopie.   Ministrul Educaţiei a menţionat că, o dată la două săptămâni, un director de şcoală din România este destituit din funcţie, însă nu pentru că „a cerut cineva la nivel politic”, ci pentru că apar tot felul de „disfuncţionalităţi, ilegalităţi”.   „Le sesizăm facem control, ne consultăm cu autorităţile locale, conform legii, prin Consiliul de Administraţie al şcolii sau inspectoratului, dar deciziile nu se iau din perspectiva politicului. În şcoală nu se va întâmpla nimic, nici azi nu s-a întâmplat nimic în raport cu efervescenţa politică, nici săptămâna viitoare nu se va întâmpla nimic”, a spus Pricopie.   Remus Pricopie face o vizită de două zile în Bistriţa-Năsăud alături de ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.

Sursa: Adevarul.ro

Aproape 91.000 de cereri de înscriere în pregătitoare, cele mai multe în București, Iași și Suceava

Aproape 91.000 de cereri au fost înregistrate în prima săptămână de înscriere în clasa pregătitoare, cele mai multe fiind în Bucureşti şi judeţele Iaşi, Suceava, Constanţa şi Timiş, informează Ministerul Educaţiei. Înscrierea la clasa pregătitoare pentru anul şcolar 2014-2015 a început luni 24 februarie, părinţii putând completa cererea-tip atât online, cât şi la unitatea de învăţământ. Potrivit datelor centralizate de Ministerul Educaţiei, de luni până sâmbătă au fost completate 90.838 de cereri de înscriere, dintre care 76.534 pentru copii care împlinesc şase ani înainte de 1 septembrie 2014 şi 14.304 pentru cei care împlinesc şase ani după această dată. Cele mai multe cereri au fost înregistrate în Bucureşti, respectiv 9.576, şi în judeţele Iaşi – 4.291, Suceava – 3.828, Constanţa – 3.719, Timiş – 3.211, Prahova – 3.143, Dolj – 3.091, Cluj – 2.980, Bacău – 2.816, Braşov – 2.686, Neamţ – 2.426 şi Bihor – 2.417. Judeţele cu cele mai puţine cereri de înscriere sunt Caraş-Severin (822), Vâlcea (896), Sălaj (1.022), Mehedinţi (1.024), Tulcea (1.033), Giurgiu (1.111), Covasna (1.210), Teleorman (1.219), Bistriţa-Năsăud (1.268), Vrancea (1.286) şi Călăraşi (1.379). Părinţii îşi pot înscrie copiii în învăţământul primar pentru anul şcolar 2014-2015 până în 14 martie. În cazul copiilor cu vârsta pentru integrarea în clasa pregătitoare, cererile-tip se pot completa online sau la unitatea de învăţământ la care se solicită înregistrarea. Validarea cererilor se face zilnic, între orele 08.00 – 20.00 de luni până vineri şi între orele 08.00 – 13.00 sâmbăta. Candidaţii înmatriculaţi, numărul locurilor rămase libere şi lista copiilor neînscrişi după prima etapă vor fi afişate în perioada 21-22 martie, atât la unităţile de învăţământ, cât şi pe site-urile acestora şi ale inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv cel al municipiului Bucureşti. A doua etapă de înscriere va avea loc în perioada 25 martie – 4 aprilie, iar pe 11 aprilie vor fi afişate rezultatele finale. În perioada 14-18 aprilie, inspectoratele şcolare vor soluţiona toate cazurile nerezolvate după finalizarea celei de-a doua etape de înscriere. Tot în 24 februarie a început şi înscrierea copiilor pentru clasa I, în unităţile şcolare din circumscripţia de care aparţin aceştia. Înscrierea se face direct la sediul unităţilor de învăţământ, în acelaşi interval orar ca şi pentru înscrierea în clasa pregătitoare. Etapa se va încheia în 14 martie. Înscrierea copiilor în alte unităţi de învăţământ decât cele de circumscripţie va avea loc în perioada 25 martie – 4 aprilie. În 11 aprilie, la sediul fiecărei unităţi de învăţământ, vor fi afişate listele finale ale copiilor înscrişi în clasa I.

Sursa: Curentul.ro

Remus Pricopie a anunțat achiziționarea manualelor pentru clasele I și a II-a

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat, sâmbătă, la Bistriţa, că ministerul va începe procedura de achiziţie pentru manuale aferente claselor întâi şi a II-a, celelalte urmând să fie declanşate după ce se anunţă planurile cadru şi programele de studio. Remus Pricopie a fost întrebat, la Bistriţa, când vor fi schimbate manualele şcolare vechi, întrucât acestea nu ar mai fi conforme programei, ministrul Educaţiei spunând că procedurile permit, în prezent, doar achiziţionarea celor pentru clasele întâi şi a II-a. „Înainte de a vorbi de manuale, trebuie să vorbeşti de cicluri de studii, de planuri-cadru care înseamnă disciplinele şi numărul de ore alocate pentru fiecare an de studiu şi de ciclu şi apoi programele. Noi am clarificat prin Ordonanţa de Urgenţă din decembrie 2013 că rămâne clasa a IX-a primul an de studii în învăţământul liceal. Programele trebuie să fie anunţate, aşa cum am stabilit anul trecut, înainte cu 6-9 luni înainte de declanşarea unei proceduri de achiziţie de manuale. Singurele proceduri pe care le vom declanşa acum sunt cele pentru manuale de clasa întâi şi a II-a, celelalte urmând să fie declanşate după ce se anunţă planurile cadru şi programele de studio“, a declarat Remus Pricopie. Ministrul a spus că problema i-a fost ridicată şi de către directorii de şcoli cu care s-a întâlnit într-o şedinţă la sediul Inspectoratului Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud. „Procesul de schimbare a manualelor este unul care durează patru-cinci ani. Am discutat şi la întâlnirea cu directorii, nu există nicio variantă în care să schimbi toate manualele peste noapte, fiindcă manualele se schimbă o dată cu primul an al ciclului, adică clasa întâi, a V-a, a IX-a. În clasa a V-a nu puteam să demarăm (schimbarea manualelor – n.r.), pentru că nu ştiam dacă gimnaziul se termină la sfârşitul clasei a VIII-a sau a IX-a“, a explicat el.

Sursa: Curentul.ro

Elevii OLIMPICI români care învață de la laureați ai Premiului Nobel. Visul american al unor elevi din Iasi

Olimpicii Iașiului au ales să plece aproape fără excepție la universități de prestigiu din străinătate, din SUA sau din Marea Britanie. Unii au ocazia să învețe de la laureați ai premiului Nobel, cu metode inedite de predare. Florina Toma, 19 ani, a terminat, anul trecut, Colegiul Naţional din Iași şi a decis să plece la facultate în Statele Unite ale Americii. Acum este studentă în primul an la Princeton University din New Jersey. În ţară a fost premiantă şi a obţinut medalii la olimpiade internaţionale. Îndrăgostită de ştiinţele exacte, doreşte să studieze tot matematica și trebuie să își aleagă specializarea până la sfârşitul anului al II-lea, scrie ziaruldeiasi.ro. Unul dintre motivele pentru care a ales această universitate este şi faptul că, pe lângă cursurile care fac parte din domeniul de specialitate, poate studia şi altceva. Ceea ce a impresionat-o încă de la început a fost modul de predare inedit al profesorilor. „Reuşesc să prezinte orice nou concept într-o manieră interesantă care stârneşte curiozitatea, iar cursurile şi materialele te ajută şi te îndrumă în studiul independent, acesta reprezentând de fapt cea mare parte a timpului petrecut în afara sălilor de curs“, a declarat tânăra, pentru ziaruldeiasi.ro. La această universitate de top şi-a găsit şi un loc de muncă. Lucrează ca „library assistent“, iar în una-una din zile, în timp ce stătea la una din mesele din bibliotecă a dat nas în nas cu John Nash, un matematician de geniu, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1994. Fostă elevă a Colegiului „Costache Negruzzi“ din Iaşi, Andra Constantinescu e studentă în anul al III-lea tot la Princeton. În aceeași idee, a vrut să studieze în State, întrucât nu a fost sigură în ce domeniu vrea să se pregătească. Acolo, specializarea se alege abia la sfârşitul celui de-al doiela an. A rămas studentă la matematică unde mai are ca specializări secundare informatica şi limba spaniolă. Viaţa în New Jersey îi prieşte, spune că oamenii sunt mult mai deschişi şi mai prietenoşi ca în ţara noastră, însă este dificil să se apropie de mulţi dintre ei la un nivel mai profund, mai scrie Ziarul de Iași. Şi-a dorit încă de la început să studieze în campusul internaţional, unde are ocazia să participe la numeroase activităţi extraşcolare.

Sursa: Evz.ro

COPIII IMIGRANȚILOR revin în şcolile româneşti: „Italienii îmi ziceau: EȘTI ROMÂN, probabil eşti şi DEȘTEPT”

Cei mai mulţi elevi care se întorc în şcolile româneşti provin din Italia şi Spania. Mulţi nu s-au adaptat niciodată sistemelor de educaţie din Occident, alţii au probleme la reintegrare. Criza din Europa trimite acasă 5.000 de elevi români anual, care trebuie reintegraţi. Majoritatea revin din ţările cu cele mai mari comunităţi de români, unde nivelul de trai a scăzut drastic în ultimii ani. Dintre aceştia, 1.500 sunt numai din Italia. E şi cazul lui Sorin Matei, 20 de ani, din Caracal, care a emigrat acum cinci ani la Roma, împreună cu familia. După cinci ani de liceu în capitala italiană, s-a reîntors în ţară la facultate, atât din cauza problemelor de adaptare, cât şi a faptului că tipul de liceu urmat nu îl pregătise suficient de bine pentru o universitate în acea ţară. Student în anul I la Politehnica Bucureşti, tânărul spune că elevii italieni au un nivel de inteligenţă scăzut, motiv pentru care românii sunt priviţi ca nişte „genii”, iar repetenţia e la ordinea zilei în Italia. „Înţelegeam limba, dar n-o puteam vorbi” „Am făcut şcoala generală în România, după care am plecat în Italia, unde am făcut cinci ani de liceu, ciclul normal de studii la ei. Un prieten de-al tatălui m-a sfătuit să urmez liceul odontotehnic (tehnician dentar)”, povesteşte Sorin. În Italia, sunt două tipuri de licee: teoretice, foarte solicitante, dar care te pregătesc foarte bine pentru facultate, şi cele tehnice, care îţi eliberează la final o diplomă cu care te poţi angaja deja ca muncitor calificat. Pentru că interacţionase mai mult cu comunitatea de români, Sorin nu ştia o boabă de italiană, pornind din start cu handicap la unele materii, ca limba italiană sau istorie. „Mi s-a părut uşoară limba, dar nu purtasem niciun dialog şi asta s-a văzut în prima zi de liceu. Înţelegeam tot, dar nu puteam să formulez nimic. După prima lună, am început să leg primele propoziţii, ajutat, spre surprinderea mea, de un italian. Am avut un mare dezavantaj la unele materii, unde nu puteam să vorbesc/ scriu cursiv când eram ascultat sau la lucrare. Atunci mi-a fost teamă că rămân repetent”. Nu a fost discriminat nici de colegi, nici de profesori. „Având în vedere incidentele care au avut loc atunci în Italia din cauza românilor, a fost un lucru pozitiv”, recunoaşte tânărul. Mai deştepţi, dar fără şanse În Italia, absenteismul e în floare. „Mulţi renunţă încă din primul semestru la liceu, pentru că nu îl consideră prioritar. Sunt elevi care rămân repetenţi şi de două ori. Era un număr de 50 de absenţe, pe care dacă le depăşeai, erai repetent. Am fost întrebat chiar de câte ori am rămas, pentru că păream mai mare pentru clasa respectivă”, spune amuzat. O bilă albă pentru sistemul italian este interactivitatea. „Nu se practică toceala, ca în România, fiecare având şansa să-şi dezvolte propriul mod de a interpreta lucrurile. Asta s-a văzut cel mai bine la italiană, unde învăţam despre Baudelaire, Rimbaud etc. Fiecare avea o opinie diferită, dar reuşeam să ajungem la un numitor comun”. Cu toate acestea, românii erau mai avansaţi, lucru recunoscut de italieni. „Le suntem superiori, asta e sigur, dar ţara lor e mai dezvoltată şi tot ei au mai multe posibilităţi. Toţi ziceau: eşti român!? Eşti şi deştept probabil. Sistemul nostru ne-a ajutat, dar cred că suntem şi mai descurcareţi”. Sorin s-a întors vara trecută în România, pentru că „nu am putut şi nu am vrut să mă adaptez acolo. Am vrut să merg la facultate, dar erau şanse minime din cauza liceului făcut. Am ales să mă întorc şi, nu m-am aşteptat, chiar aici am fost discriminat”. Când a încercat să dea la Medicină Dentară, nu a fost lăsat nici să se înscrie la concurs, deşi avea echivalările la zi. „Nu am putut să le prezint diploma de Bac în original, pentru că nu se eliberase. Mi-au zis că au oricum candidaţi gârlă şi nu stau în mine”.

Sursa: Evz.ro

VISUL unei profesii medicale, spulberat de ESCRCHERIILE școlilor postliceale

Sute de absolvenți din Bârlad au plătit 2.100 de lei pentru a deveni asistenți medicali sau de farmacie unei școli sanitare postliceale care funcționează ilegal. O școală postliceală cu profil sanitar din Roman susține cursuri la Casa de Cultură din Bârlad, încă din anul 2010, fără ca acest punct de lucru să fie acreditat de Agentia Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preunivesitar (ARACIP), fapt considerat o ilegalitate. Pentru a „fenta” Ministerul Educației, pe actele de absolvire eliberate în vederea angajării scrie că elevii au urmat cursurile și au făcut practica la Roman, unde sediul central al școlii, scrie vremea-noua.ro. Inspectoratul școlar Județean Vaslui spune însă că această unitate nu este în rețeaua școlară din județul Vaslui și, din punctul lor de vedere, funcționează ilegal, fără acordul ARACIP. Mai mult, școala din Roman este cercetată penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tîrgul Neamț din același motiv: funcționa ilegal în cadrul unui colegiu din Tîrgu Neamt, fără a avea deschis acolo punct de lucru. La Bârlad au punct de lucru, dar nu au avizul ARACIP. Școlile postliceale sanitare reprezintă o alternativă de continuare a studiilor mai ales pentru cei care nu au reușit să promoveze examenul de bacalaureat. Admiterea este simplă, „cu sau fără bac” fiind principiul de admitere. Înscrierile au luat amploare în ultimii doi ani, de când diploma de bacalaureat nu mai este obligatorie pentru înscrierea la postlicealã, si cei mai multi asistenti absolventi se orientează spre alte țări, unde cererea pentru personalul medical este foarte mare. Acum trei luni, EVZ relata că o altă școală particulară funcționează fără autorizație, în Colegiul Tehnic „Ion Creangã”, din Tîrgu Neamt. Școala Postliceală Sanitară “Moldova” Roman a eliberat 55 de diplome de absolvire cu avizul Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Neamț și cu antetul Ministerului Educației Naționale (MEN). Școala a fost acreditată să țină cursuri numai în orașul Roman, însă din anul 2010 și-a deschis puncte de lucru și în orașele Tîrgu Neamț, Bârlad și Tecuci.

Sursa: Evz.ro

Simular Bacalaureat 2014. Din ce materii vor fi testați elevii de clasa a XI-a și a XII-a

Luni va fi o zi mare pentru adolescenții aflați în ultimii doi ani de liceu, care vor susține împreună simularea examenului de Bacalaureat. Prima testare va fi la Limba și Literatura Română, cu trei ore la dispoziție pentru a rezolva subiectele. Simularea va începe la ora 9.00, iar pentru elevii de clasa a XI-a va fi o premieră. Ministerul Educației speră ca introducerea timpurie a acestor teste să îi pregătească mai bine pentru examenul adevărat, după ce anul trecut rata de promovare a Bacalaureatului a fost de 54,4%, iar în 2012 doar 44, 26% dintre elevi au reușit să treacă examenul maturității. Elevii din Capitală vor avea parte de reguli mai dure, având în vedere că șefii Inspectoratului Școlar au hotărât să dea drumul camerelor de supraveghere. În caz că sunt prinși copiind, ordinul inspectorilor este ca aceștia să fie sancționați cu scăderea notei la purtare. Alte diferențe față de Bac este că rezultatele nu se pot contesta și nu se trec în catalog. Școlile unde se obțin cele mai slabe note vor intra însă în vizorul inspectoratelor și vor trebui să conceapă un plan de măsuri remediale. Calendar Simulărilor de Bacalaureat pentru clasele a XI-a si a XII-a 3 martie 2014 Simulare – proba scrisa – Limba si literatura romana 4 martie 2014 Simulare – proba scrisa – Limba si literatura materna 5 martie 2014 Simulare – proba scrisa – Proba obligatorie a profilului E)c) 7 martie 2014 Simulare – proba scrisa – Proba la alegere a profilului si specializarii E)d) 14 martie 2014 Afisarea rezultatelor La clasa a XI-a se va respecta programa de Bac, mai puțin urmatoarele continuturi: • reguli ale monologului, reguli si tehnici de construire a dialogului, stiluri functionale adecvate situatiei de comunicare, rolul elementelor verbale, paraverbale si nonverbale in comunicarea orala • textul dramatic postbelic • limbajul literaturii, limbajul cinematografic, limbajul picturii, limbajul muzicii • simbolismul, prelungiri ale romantismului si clasicismului, perioada interbelica, perioada postbelica, curente culturale/literare romanesti in context european • interpretari si judecati de valoare exprimate in critica si in istoria literara • autorii canonici: G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stanescu, Marin Sorescu. Elevii de clasa a XII-a vor fi scutiți de: • reguli ale monologului, reguli si tehnici de construire a dialogului, stiluri functionale adecvate situatiei de comunicare, rolul elementelor verbale, paraverbale si nonverbale in comunicarea orala • textul dramatic postbelic • limbajul literaturii, limbajul cinematografic, limbajul picturii, limbajul muzicii • perioada postbelica • autorii canonici: Marin Preda, Nichita Stanescu, Marin Sorescu.

Sursa: Evz.ro

SUBIECTE ROMÂNĂ BAC 2014. Subiecte date azi la simulare română elevilor de clasa a XI-a

BACALAUREAT 2014. Luni, 3 martie, elevii de clasa a XI-a şi a XII-a încep simulările la BACALAUREAT 2014. Pentru prima dată, elevii de clasa a XI-a vor da EXAMEN după aceleaşi modele de subiecte pe care dau şi elevii de clasa a XII-a şi în aceleaşi condiţii ca la examenul din vară. SUBIECTE ROMÂNĂ BAC 2014. Subiecte date azi la simulare română elevilor de clasa a XI-a BACALAUREAT 2014 – SUBIECTE ROMÂNĂ BAC 2014 SIMULARE CLASA A XI-A. Testările de la simulare BAC 2014 nu vor fi trecute în catalog, ci discutate cu fiecare elev în parte, a hotărât Ministerul Educaţiei. De asemenea, în 2014 elevii vor da SIMULARE BAC 2014 în acelaşi timp, spre deosebire de anul trecut când fiecare şcoală a organizat simularea când voia. gândul va publica în timp real SUBIECTE ROMÂNĂ BAC 2014 SIMULARE CLASA A XI-A şi CLASA A XII-A. BACALAUREAT 2014. Anul acesta, în premieră, elevii de clasa a XI-a vor da simulări ale examenului de Bacalaureat. Astfel, simularea probelor scrise ale examenului de BAC 2014 entru elevii claselor a XI-a şi a XII-a din anul şcolar 2013-2014 are loc după cum urmează: Limba şi literatura română – 3 martie (clasa a XI-a şi clasa a XII-a) Limba şi literatura maternă – 4 martie (clasa a XI-a şi clasa a XII-a) Proba obligatorie a profilului – 5 martie (clasa a XI-a şi clasa a XII-a) Proba la alegere a profilului – 7 martie (numai clasa a XII-a) Pentru elevii de clasa a XII-a subiectele la ROMÂNĂ vor fi pentru: profilul real tehnologic şi filiera vocaţională – toate profilurile, cu excepţia celui pedagogic şi pentru profilul uman – filieră teoretică, şi profilul Pedagogic – filieră vocaţională. BAC 2014 ROMÂNĂ. Examenul începe la ora 9.00 şi durează timp de trei ore, interval în care elevii şi de la Uman şi de la Real vor trebui să rezolve trei subiecte pe care le vor primi. BACALAUREAT 2014. Potrivit modelelor de subiecte postate de Ministerul Educaţiei, unul dintre cele trei subiecte va fi un text la prima vedere, liric sau epic, text la care elevii vor avea de rezolvat mai multe cerinţe de vocabular sau gramaticale. Un alt subiect va fi redactarea unui eseu de minimum 600 de cuvinte pe un subiect propus pornind de la un text literar. Fiecare dintre cele trei subiecte propuse va fi notat cu 30 de puncte. BACALAUREAT 2014. MODEL DE SUBIECTE LA PROFILUL REAL   BACALAUREAT 2014. MODEL DE SUBIECTE LA PROFILUL UMAN   BACALAUREAT 2014. Ce subiecte s-au dat în 2013 În 2013, elevii de la profilul Uman – filieră teoretică, şi profilul Pedagogic – filieră vocaţională au primit la subiectul nr. 1 un text la prima vedere din „Accidentul” de Mihail Sebastian. La subiectul nr.2 elevii au avut de argumentat, în 15 – 30 de rânduri, importanţa unui jurnal în viaţa unui adolescent, iar la cel de-al treilea subiect elevii au avut de scris un eseu despre tema şi viziunea într-o poezie aparţinând simbolismului. Tot în 2013, elevii de la profilurile real, tehnologic şi filiera vocaţională – toate profilurile, cu excepţia celui pedagogic au primit la subiectul 1 un text la prima vedere din „Scrinul negru” de George Călinescu, subiect la care au primit mai multe cerinţe printre care să găsească sinonimele la „mormane” şi ”uzate”. La subiectul 2, elevii au avut un text în care să argumenteze, în 300 de cuvinte, despre „alegerea unui model în viaţă”. La cel de-al treilea subiect, elevii de la profilul real au primit la română o poezie, la alegere, din lirica lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga sau Ion Barbu. BACALAUREAT 2014. Eleviii de clasa a XII-a vor da examen la SIMULARE BAC 2014 la toate materiile scrise pe care le susţin şi în vară: limba română -scris, matematica sau istoria- scris şi proba la alegere în funcţie de profil. Elevii de clasa a XI-a vor susţine la SIMULARE BAC 2014 numai probe scrise la limba română/limba maternă şi matematică sau istorie, dar din materia pe care au parcus-o până la momentul examenului. Subiectele pentru clasa a XI-a vor fi după modelul subiectelor pe care Ministerul Educaţiei la afişat pe site-ul propriu. BAC 2014 – ROMÂNĂ. Elevii vor fi supravegheaţi de profesori de altă specialitate Elevii vor fi repartizaţi în clase în ordine alfabetică, listele vor fi publicate pe uşa clasei, câte un elev în bancă. În cazul în care un liceu nu are spaţiul necesar, elevii pot fi aşezaţi şi câte doi în bancă, dar cu condiţia ca elevii alăturaţi să fie din ani de studiu diferiţi. Accesul elevilor în săli este permis până la ora 8:30, iar examenul începe la ora 9:00, când elevii primesc subiectele. Elevii vor avea trei ore la dispoziţie pentru a rezolva subiectele. Ei vor fi supravegheaţi de profesori de altă specialitate. Metodologia de organizare a examenului arată că elevii vor fi supravegheaţi în timpul simulării de câte doi profesori pe clasă, care predau alta materie decât Limba si literatura romana. Profesorii supraveghetori provin din şcoala în care elevii susţin simularea, iar preşedintele comisiei de organizare a simularii este directorul liceului. SUBIECTE BACALAUREAT ROMÂNĂ SIMULARE. 55,4%- rata de promovare în 2013 În 2013, după centralizarea tuturor datelor de la judeţe, rata de promovare a fost de 55,4% pentru sesiunea iunie-iulie 2013. Anul trecut, a fost prima dată când elevii au primit subiecte diferenţiate în concordanţă cu programa şcolară şi cu numărul de ore urmat de elevi. În 2014, elevii vor primi tot subiecte diferenţiate în funcţie de profil. Ministerul Educaţiei a anunţat că profesorii care participă la simulare BAC 2014 nu vor fi plătiţi suplimentar. Profesorii care predau disciplinele la care se organizează simularea au obligaţia să evalueze lucrările, dar fără a fi plătiţi pentru această activitate. Sindicatele din educaţie susţin că în aceste condiţii nici profesorii şi nici elevii, ale căror note nu se pun în catalog, nu vor fi interesaţi de aceste testări. BACALAUREAT 2014. Toate probele sunt scrise.Afişarea rezultatelor va avea loc pe data de 14 martie.Rezultatele obţinute de elevi la simulare BAC 2014 nu se trec în catalog.

Sursa: Gandul.info

REZULTATE RUŞINOASE. 50% dintre elevi, note sub 5 la simularea examenului de Evaluare Naţională

Rezultate ruşinoase la simularea examenului de Evaluare Naţională. După opt ani de studiu, jumătate dintre elevii care vor termina şcoala generală în iunie nu au luat nici măcar nota 5 la testele de limba română sau matematică. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a fost cel care a anunţat aceste rezultate preliminare ale simulărilor examenului de Evaluare Naţională, din care reiese că jumătate dintre elevi nu au reuşit să ia nici măcar nota 5 la aceste teste. Şi asta în ciuda faptului că, de 8 ani de zile, fac intensiv şi română, şi matematică în şcoala generală. „Am deja primele rezultate pentru simulările clasei a 8-a, care sunt undeva în jurul a 50%. Este un procent mic, dar este un procent care reprezintă un semnal pentru elevi, părinţi şi cadre didactice că mai au câteva luni până la examenul real. Profesorii vor avea sarcina să-i pregătească şi, în timpul examenului, să ajungă la un procent cât mai ridicat”, a spus Remus Pricopie. Mai sunt doar trei luni, însă, până când examenul real va fi susţinut de elevii clasei a 8-a. Specialiştii apreciază că elevii nu vor putea să ia mai mult decât un punct în plus, în ciuda faptului că ar putea face pregătire intensivă.

Sursa: Romanialibera.ro

UNIVERSITAR

Directorul proiectului ELI-NP: Laserul de la Măgurele va aduce Premiul Nobel în România

Directorul Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară (IFIN), Nicolae Zamfir (61 de ani), este cel mai încrezător în succesul investiţiei de sute de milioane de euro de la Măgurele: proiectul ELI-NP ar putea pune ţara pe harta cercetării mondiale. „Sunt foarte mari şanse ca un cercetător de la ELI-NP să câştige Nobelul în Fizică“, o spune Nicolae Zamfir, director al Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară (IFIN), pentru „Weekend Adevărul“, povestind istoria proiectului. Totul a pornit la sfârşitul anului 2004, când laseriştii europeni (fizicienii care se ocupă de domeniul laserelor) au propus un megaproiect – construirea celui mai puternic laser din lume, de sute de ori mai puternic decât orice laser existent. Ideea a fost pusă pe lista marilor proiecte europene, care cuprinde cam 40-45 de megaproiecte în toate domeniile ştiinţei, nu numai în fizică. Comunitatea ştiinţifică a analizat ideea şi a ajuns la concluzia că, pentru a fi un succes, atunci trebuie să o ia treptat: mai întâi să construiască un laser de 10 de ori mai puternic decât cel mai puternic laser din lume, care are 1 petawat (un milion de miliarde de waţi). Acest laser de 10 de ori mai puternic este laserul de la Măgurele, de 10 petawaţi, finanţat în proporţie de 80% de Comisia Europeană, prin programul Preparatory Phase (Faza pregătitoare). Investiţia totală depăşeşte 350 de milioane de euro cu TVA. „Datorită faptului că au fost propuse mai multe soluţii şi pentru că experimentele care se preconizează sunt atât de diverse, cercetătorii au hotărât să se construiască platforme în trei ţări. Au candidat şase state europene, printre care şi România. În final, comunitatea ştiinţifică a propus ca statele (cei trei piloni) unde se va construi proiectul să fie România (cel mai mare ansamblu), Cehia şi Ungaria, propunere care a şi fost aprobată de către Consiliul Competitivităţii la Nivel European. Primul proiect avizat a fost cel din Cehia, însă, la ora aceasta, ca dezvoltare, se află în urma celui din România, în timp ce proiectul din Ungaria nici măcar nu a fost început“, a explicat Zamfir. La rândul său, secretarul ştiinţific al IFIN, Ioan Ursu (56 de ani), a spus că, iniţial, şansele României să fie aleasă erau foarte mici, că nu se aştepta nimeni ca oamenii de ştiinţă români să vină cu un astfel de proiect. „Ceea ce a propus România are un «gust» diferit fiindcă, deşi este legat de fizica fundamentală, este un proiect generator de aplicaţii“, a spus Ursu. CERCETAREA, ÎMPĂRŢITĂ DE CORTINA DE FIER Zamfir este de părere însă că în spatele acestei decizii a fost şi un factor politic, pe lângă cel ştiinţific. În Europa, distribuţia marilor centre de cercetare este inegală la nivel continental, polii cercetării fiind localizaţi la vest de fosta Cortină de Fier, ceea ce înseamnă că în fostele ţări socialiste, care reprezintă, practic, jumătate din continent, nu există aproape niciun centru de cercetare de renume mondial. Astfel, toţi tinerii care îşi aleg drept carieră cercetarea ştiinţifică se duc la laboratoarele unde au mijloacele de cercetare cele mai avansate, adică în Occident. „Rezultatul a fost că în toată zona aceasta s-a produs o fugă dramatică a creierelor, încă de pe băncile şcolilor. Exodul acesta este un pericol foarte mare pe termen lung“, a atras atenţia Zamfir. Directorul mai spune că ELI-NP va aduce schimbări mari în ştiinţa fizicii. „Ce face inedit centrul de la Bucureşti în acest tablou este faptul că va combina două domenii care sunt total diferite: fizica laserului şi fizica nucleară, care s-au dezvoltat enorm în ultimii 70 de ani. Aşadar, acest laser de mare putere serveşte ca instrument să unească două mari domenii ale ştiinţei. Deja se vorbeşte de noi noţiuni – Laser Nuclear Physics, adică Fizică Nucleară cu Laseri sau Nuclear Photonics, adică Fotonică Nucleară“, a explicat Nicolae Zamfir. Experimentele şi aplicaţiile ELI-NP Tratarea cancerului fără  efecte secundare, scanerul pentru deşeuri radioactive sau o viaţă mai lungă pentru sateliţi sunt câteva aplicaţii pe care le prevăd cercetătorii de la Măgurele, peste 10-20 de ani Edmond Turcu, unul dintre cei mai buni laserişti români, cercetător renumit la nivel mondial care a lucrat 30 de ani în domeniul laserelor în Marea Britanie, la Rutherford Appleton Laboratory, este cercetător senior la ELI-NP. Omul de ştiinţă anticipează că megaproiectul din România va însemna nu doar experimente de talie mondială, la costuri mult reduse, ci şi aplicaţii esenţiale în economie şi mai ales în vieţile oamenilor. Însă e nevoie de răbdare: rezultatele se vor vedea în 10-20 de ani. În primul rând, laserul de la Măgurele ar putea ajuta în tratarea cancerului fără efectele adiacente pe care le are chimioterapia. Este vorba de terapia cancerului prin intermediul protonilor care atacă tumorile, o tehnologie medicală care există acum, dar care poate fi eficientizată, prin accelerarea protonilor până la energia de care este nevoie astfel încât aceştia să ajungă la tumoare mult mai focalizat. „Dacă tumoarea este la vreo doi centimetri de la scalp, cea mai mare pagubă o fac razele X la piele, nu la tumoarea în sine. Protonii au următoarea proprietate: dacă intră într-un material, ei parcurg pentru un timp materialul fără să depună multă energie şi, după aceea, la un moment dat, depun toată energia. Atunci, s-ar ajunge direct la tumoare şi s-ar micşora foarte mult efectele secundare. Calculul e foarte simplu: vedem unde este tumoarea în creier, vedem la ce adâncime trebuie să penetreze protonii, calculăm energia cu care trebuie să-i trimitem şi mai calculăm şi unde este tumoarea geometric în cap, apoi trimitem fasciculul de protoni exact acolo“, a explicat cercetătorul cum s-ar face un astfel de tratament. SCANER PENTRU DEŞEURILE RADIOACTIVE Pe lângă laser, la Măgurele se va construi tot în cadrul proiectului o sursă de radiaţii gamma, care de asemenea va avea aplicaţii în medicină: se vor dezvolta tehnici radiomedicale, folosite în eradicarea celulelor canceroase, utilizând fasciculul foarte intens de radiaţii gamma produs la ELI-NP. Radiaţiile gamma ar putea oferi o soluţie şi în cazul deşeurilor radioactive acumulate de-a lungul anilor, a declarat Turcu, o soluţie care ar putea preveni un dezastru ecologic, cum a fost cel de la Fukushima. „Una din probleme este că, în zilele de început ale reactoarelor nucleare, s-au produs deşeuri radioactive care au fost puse în nişte containere speciale depozitate în galerii de mine abandonate şi alte astfel de locuri. Iniţial, aceste containere nu au fost etichetate, deci nu se ştie exact ce se află în ele, pot să fie deşeuri radioactive fierbinţi, care sunt periculoase, sau deşeuri radioactive care nu sunt foarte periculoase. Cum afli ce este în ele? Nu e ca şi cum le-ai putea desface să te uiţi să vezi ce e. Ceea ce am putea face cu ajutorul sursei de raze gamma care va fi realizată la Măgurele este să vedem ce se află în aceste containere“, a explicat Turcu. Practic, razele gamma trec prin container şi văd din ce este compusă materia dinăuntru. Turcu a spus că o astfel de sursă de raze gamma ar putea fi pusă în porturi precum New York pentru ca vameşii să scaneze conţinutul miilor de containere care sunt transportate cu vaporul. Sateliţi mai durabili La Măgurele se vor putea testa circuitele electronice din sateliţi. Viaţa unui satelit depinde de cât de bine rezistă la expunerea razelor cosmice, care strică circuitele, motiv pentru care sateliţii au nevoie de o protecţie. Cu acest laser, cercetătorii vor putea genera tipul de radiaţie care este în spaţiu şi vor putea expune sistemul de protecţie al sateliţilor la aceste radiaţii, să vadă cât de mult rezistă, explică Turcu. Experimentele şi aplicaţiile proiectului ELI-NP – laserul de la Măgurele

Costuri mai mici pentru cercetările viitorului Cercetătorul Edmond Turcu se declară foarte entuziasmat de o serie de experimente viitoare. El spune că se pot accelera particulele elementare cu ajutorul laserului de mare putere de la Măgurele, cum se face acum la CERN, cu ajutorul celui mai mare accelerator de particule din lume, însă costurile vor fi mult mai mici la noi. „Este un lucru nou, care s-a dezvoltat odată cu venirea laserelor de mare putere (măsurate în petawaţi), în ultimii 10 ani, iar ELI-NP vrea să ducă aceste cercetări şi mai departe. Cum am putea face accelerarea de particule? În focarul laserului, noi creăm o plasmă (materie ionizată) care poate să susţină un câmp electric de accelerare de 1.000 de ori mai puternic decât un câmp obţinut convenţional, iar un vis al fizicienilor este să folosim acest câmp pentru a face acceleratoare de particule mai mici“, a explicat Turcu. Momentan, cu ajutorul laserelor se pot accelera particule, dar pe o distanţă de câţiva milimetri cel mult, deci până la un kilometru mai este drum lung. ISTORIA ELEMENTELOR UNIVERSULUI Un alt experiment ţine de formarea elementelor Universului. Fizicienii înţeleg că elementele din care suntem făcuţi (carbon, oxigen, apă, calciu) s-au format în interiorul stelelor, prin fuzionarea protonilor şi apoi a nucleelor uşoare în nuclee din ce în ce mai grele prin presiunea şi temperatura care există în stele. Aici intervine problema, oamenii de ştiinţă înţeleg cum s-au format elementele din tabelul lui Mendeleev până la fier, dar dincolo de fier nu se ştie cum au apărut acestea. „Este o problemă fundamentală a fizicii nucleare. Noi propunem un experiment pentru care şi construim o hală specială de interacţie în care să facem nişte nuclee supragrele. Să vă explic: teoria acceptată acum este că aceste elemente mai grele decât fierul provin dintr-un nucleu supragreu (126 de neutroni), care are o viaţă foarte scurtă. Ceea ce încercăm noi să facem este să obţinem acel nucleu supragreu, ca apoi să vedem cum s-au format celelalte nuclee. Pentru asta vom accelera nuclee grele, precum aurul sau toriul, cu laserul. Când se vor ciocni aceste nuclee se vor sparge, apoi vor fuziona, va fi o supă de particule din care sperăm să obţinem şi acest element supragreu pe care să-l analizăm“, a explicat Turcu. Practic, cercetătorii vor folosi laserul ca sursă de energie prin care să obţină reacţii nucleare, ceva de negândit acum 50 de ani, când această tehnologie abia apărea. Totuşi, spune Turcu, momentan laserele de mare putere nu pot să înlocuiască tehnologia marilor acceleratoare de particule, precum cel de la CERN. Experimente din 2018 La data de 6 aprilie 2006, reprezentanţii celor trei ţări europene care vor găzdui proiectul au semnat un memorandum prin care şi-au asumat că vor colabora şi se vor ajuta reciproc în vederea finalizării proiectului prin care se construiesc infrastructuri în Cehia, România şi Ungaria. Faza de construcţie a complexului în România este prognozată pentru perioada 2011-2015, apoi vor fi mutaţi cercetătorii şi echipamentele, autorităţile fiind în grafic. Iar din 2018 ar trebui să aibă loc primele experimente. Consorţiul ELI este format din 13 ţări care contribuie la proiect: România, Bulgaria, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Lituania, Marea Britanie, Polonia, Portugalia, Cehia, Spania şi Ungaria. Proiectul costă 293 de milioane de euro fără TVA (356 milioane cu TVA), dintre care 180 de milioane au fost alocate într-o primă fază, care se termină acum, urmând ca ulterior să se aloce încă 113 milioane de euro. „Din suma de 180 de milioane de euro alocată în prima fază, 149 au venit de la Comisia Europeană şi restul din bugetul României“, a precizat Zamfir. Aceeaşi finanţare se va aplica până la finalizarea investiţiei de la Măgurele. Proiectul ELI-NP – Laserul de la Măgurele

Salarii europene Salariile cercetătorilor au fost mărite abia în urmă cu două luni pentru a ajunge la standardele europene, necesare atragerii celor mai buni în proiect: 1.500 de euro pentru cercetătorii începători şi până la 5.000 de euro pentru seniori. Zamfir ne-a mărturisit că au pierdut în 2013 câţiva aplicanţi din Spania şi din alte ţări, cercetători pe care au vrut să-i angajeze, dar, când aceştia au aflat salariile raportate la grila din România, au renunţat. Din fericire, adaugă directorul, acum nu vor mai avea această problemă, deşi procesul greoi de echivalare a diplomelor şi birocraţia despre care ne-a vorbit şi directorul ştiinţific Sydney Gales reprezintă în continuare un impediment în crearea unei echipe la standarde înalte. Zamfir spune totuşi că există deja competiţie pentru cele aproximativ 200 de locuri pentru care se fac angajări până în 2018. Anul trecut au avut 60 de candidaţi şi au fost angajaţi 15. Directorul mai spune că şi-ar dori ca aceia care au diplome de la marile universităţi ale lumii, precum Oxford, să poată fi angajaţi automat, fără a mai trece prin procesul de recunoaştere oficială.

Sursa: Adevarul.ro

Ecaterina Andronescu a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii „Constantin Brâncuşi”

Preşedintele Senatului Universităţii Politehnica Bucureşti, Ecaterina Andronescu, a primit sâmbătă, la Târgu-Jiu, titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii „Constantin Brâncuşi” (UCB). La eveniment au participat membri ai comunităţii academice, studenţi, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene. Preşedintele Senatului UCB, Adrian Gorun, a fost cel care i-a înmânat distincţia fostului ministru al Educaţiei Ecaterina Andronescu, potrivit Agerpres. „Vă mulţumesc foarte mult, vă mărturisesc că emoţia pe care o am mi se pare că este firească, gestul dumneavoastră mă onorează, sunt onorată să fac parte, începând de astăzi, din comunitatea academică a UCB din Târgu-Jiu, universitate pe care o urmăresc cu speranţa unei creşteri permanente de foarte mulţi ani şi nu pot să spun decât că a crescut, e o universitate tânără, dar în aceşti an a crescut foarte frumos. Am fost un om norocos, cred că norocul m-a urmărit de-a lungul întregii mele cariere şi vieţi”, a precizat Ecaterina Andronescu.

Andronescu a fost ministru al Educaţiei în perioada 2000-2003, precum şi în perioada decembrie 2008-octombrie 2009. În iulie 2012 a devenit din nou ministru al Educaţiei şi Cercetării, ocupând această funcţie pentru câteva luni.

Sursa: Adevarul.ro

„Clanul” plagiatorilor a bătut palma cu „frăția” impostorilor: Cati Andronescu, Honoris Causa de Gorj

Senator și vicepreședinte al PSD, fost ministru al Educației, fost rector al Politehnicii din București, membru în tot soiul de comitele și „comiții”, distinsa Ecaterina Andronescu a primit, de 1 Martie, un „mărțișor” cu totul deosebit, la care nici o altă femeie din România nu ar fi putut visa: titlul de Doctor „Honoris Causa”. Astfel, odată cu acesta se înscrie,  și ea, în lunga listă a politrucilor noștri ahtiați după zorzonele și zdrăngănele oficiale și tot soiul de tinichele lucioase pe care să și le atârne, de gât și să se împăuneze, apoi, cu ele, de parcă ar fi cel puțin egalii lui Newton sau Einstein. Cotată drept unul dintre cei mai slabi și mai haotici miniștri ai Educației, fapt care a și ridicat-o la „rangul” deloc de invidiat, de „Abramburica”, Ecaterina Andronescu a primit acest acest nou „rang” academic, nu de la Universitatea de la Sorbona ori de la vreo altă „citadelă” culturală de renume cu adevărat internațional, ci din inima PSD-istă a Olteniei, așadar de la Târgu Jiu. Astfel se face că, exact de Ziua Internațională a Femeii, madam „Abramburica” a primit titlul de Doctor „Honoris Causa” al Universității „Constantin Brâncuși” (UCB) pe care l-a căpătat chiar din mâna lui Adrian Gorun, președintele Senatului mult contestatei Universități din Târgu Jiu. Dincolo de latura sa festivă, a fost un eveniment oficial, de natură mai curând politică decât academică, la care au participat membri ai comunității universitare dar și reprezentanți ai autorităților locale și județene.  Înmânându-i fostului ministru al Educației însemnele acestui rang onorific, Adrian Gorun a ținut un scurt discurs: „Senatul UCB Târgu-Jiu se întrunește astăzi, 1 martie, Ziua Mărțișorului, spre a cinsti una dintre personalitățile de prim rang ale învățământului românesc, Ecaterina Andronescu. Spirit activ, dedicat științelor exacte, doamna Ecaterina Andronescu face parte din elita școlii românești, punându-și, prin activitatea sa, amprenta asupra evoluției educației românești în ultimii 20 de ani”. Vădit emoționată, dar nu prea mult ci exact atât cât îi stă bine unui politruc „de la centru” care primește omagiile celor din provincie, Cati Andronescu a ținut, și ea un „spici” de mulțumire pentru onoarea care i-a fost acordată: „Vă mulțumesc foarte mult, vă mărturisesc că emoția pe care o am mi se pare că este firească, gestul dumneavoastră mă onorează, sunt onorată să fac parte, începând de astăzi, din comunitatea academică a UCB din Târgu-Jiu, universitate pe care o urmăresc cu speranța unei creșteri permanente de foarte mulți ani și nu pot să spun decât că a crescut, e o universitate tânără, dar în acești an a crescut foarte frumos. Am fost un om norocos, cred că norocul m-a urmărit de-a lungul întregii mele cariere și vieți”. Arta de a înghiți „broscoiul” Se spune că, un bun politician este doar cel capabil să înghită, zilnic și pe nerăsuflate, câte un broscoi râios, după care să plescăie din buze mulțumit, de parcă s-ar fi delectat cu cine știe ce delicatețuri culinare. Din păcate, se pare că la fel se petrec lucrurile și în lumea academică, iar în cazul lui Adrian Gorun, Președintele Senatului UCB au fost exact cuvintele omagiale pe care i le-a adresat Ecaterinei Andronescu, de față cu toată asistența. Asistență care, nu avea cum să uite că, în trecutul nu prea îndepărtat, tot el Adrian Gorun a acuzat-o de cîte-n Lună și în stele pe cea despre care afirmă acum că ar fi un „spirit activ, dedicat științelor exacte, care face parte din elita școlii românești, punându-și, prin activitatea sa, amprenta asupra evoluției educației românești în ultimii 20 de ani”. Cu doar câțiva ani în urmă, Gorun afirma, deosebit de vehement, că: „în perioada în care Ecaterina Andronescu a condus Consiliul Național al Rectorilor, această structură a fost finanțată ilegal de la bugetul de stat”. Ulterior, tot Gorun a acuzat-o pe aceeiași Ecaterina Andronescu că a transferat ilegal bunuri în valoare de 14,5 miliarde lei vechi de la Ministerul Educației la Universitatea Politehnică București. Acuzații deosebit de grave, aproape de natură penală, la care s-a adăugat și faptul că, în repetate rânduri, același Gorun a mai afirmat că UCB a primit Zero Stele în topul realizat de Coaliția pentru Universități Curate, tot din cauza Ecaterinei Andronescu, despre care a mai susținut că „vrea să scoată din uz unele universități din țară”. În plus, tot Gorun i-a reproșat și lui Remus Pricopie, un personaj foarte apropiat de „Abramburica”, dar și actual ministru al Educației, că este „este un om cu CV slab, impus de Ecaterina Andronescu”. De fapt, acolo, la Universitatea „Constantin Brâncuși”, lucrurile nu s-au petrecut chiar atât de lin precum sunt descrise în comunicatele oficiale. Prezenți la eveniment, ziariștii din partea locului au relatat că din cauza scandalurilor publice mai vechi, unele chiar cu niște conotații penale, în care este implicată conducerea acestei universități de stat, majoritatea presei locale nu a avut acces la eveniment. Ziariștii de la televiziunile GORJ TV și Tele 3 și de la ziarele GORJNEWS și Manifest Național au fost opriți de purtătorul de cuvânt al UCB, Andreea Văduva, și de reprezentanții unei firme de pază să intre în sediul UCB pentru a asista la un eveniment public pe care aveau obligația profesională să-l mediatizeze. Narcis Daju, director GORJNEWS și președinte al Grupului de Acțiune în Interes Public, a relatat public faptul că i-a informat în foarte scurt timp despre acest abuz al conducerii universității atât pe judecătorul Curții Constituționale Toni Mihail Greblă (fost senator PSD), cât și pe Mihnea Costoiu, ministrul delegat pentru Învățământ Superior, dar și pe prefectul de Gorj, Alin Văcaru și pe Ion Călinoiu, președintele Consiliului Județean Gorj. Dar toți aceștia nu au reacționat în nici un fel și au trecut cu vederea abuzul comis, devenind astfel  complici și participanți la o acțiune de îngrădire a libertății presei. Pe de altă parte, nici Ecaterina Andronescu altfel o prezență mai mult decât constantă prin studiourile televiziunilor prietenoase cu PSD, nu i-a păsat de ziariștii lăsați la ușă, nici măcar în momentul în care aceștia i-au comunicat că nu sunt lăsați să intre.

Un „Brâncuși” de zero puncte După cum am văzut, Ecaterina Andronescu a răsplătit titlul de Doctor Honoris Causa, cu un discurs laudativ dedicat unei universități „pe care o urmăresc cu speranța unei creșteri permanente de foarte mulți ani și nu pot să spun decât că a crescut, e o universitate tânără, dar în acești an a crescut foarte frumos.” Ce-i drept, e drept: a crescut atât de frumos încât  „Topul integrității universităților din România”, alcătuit cândva de către Coaliția pentru Universități Curate, o menționează pe primul loc printre „Universitățile cu 0 stele”. Pe de altă parte site-ul local Gorjnews.ro scrie că Universitatea „Constantin Brâncuși” riscă să primească un grad scăzut de încredere din partea Agenției Române de Asigurare a Calității în Învăţământul Superior (ARACIS). Iar potrivit acelorași ziarişti de la Gorjnews, acordând un nou titlu de Doctor Honoris Causa, Adrian Gorun ar miza pe influența Ecaterinei Andronescu la nivelul ARACIS pentru a obține o evaluare mai bună. Adevărul este că, cel puțin la nivel național, „privata” numită „Constantin Brâncuși” nu s-a prea făcut remarcată cu mare lucru.  Prin 2011, un lector universitar de la această Universitate, a fost reținut pentru delapidare. Era vorba despre o profesoară care preda acolo informatica economică și care a fost acuzată că a falsificat ordine de plată, aducând astfel un prejudiciu de circa 170 000 de lei. O altă „realizare” a „privatei” de la Târgu Jiu a fost un scandal cu tentă sexuală care s-a petrecut acolo, în toamna anului trecut, la „Balul Bobocilor”. În plus, conform Gorjnews, Universitatea Constantin Brâncuși este o instituție într-atât de solidă din punct de vedere financiar încât în această iarnă și-a suspendat cursurile, pentru a evita plata facturilor de căldură. Plagiatorii și impostorii De fapt, Târgu Jiu pare să fi devenit meleagul în care „Clanul plagiatorilor” a bătut palma cu „Frăția impostorilor”. După cum bine știm, deși născut în mahalaua Gării de Nord, „Cel dintâi Plagiator al țării”, așadar Premierul Victor Ponta, se laudă că este oltean din moși-strămoși, fapt care i-a și adus, la un moment dat, titlul onorific de „Gorjeanul anului”. Ecaterina ”Abramburica” Andronescu a fost și ea acuzată că și-ar fi plagiat câteva dintre lucrările pe care le-a publicat de-a lungul carierei sale științifice. Iar în ceea ce-l privește pe Adrian Gorun, presa locală a afirmat că el ar fi a fost acuzat de savantul francez Paul Claval că i-a plagiat una din cărțile sale și că încalcă uzanțele academice. În plus, tot jurnaliștii gorjeni au fost cei care au făcut o dezvăluire pe care ei o consideră fără precedent: Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci i-a atribuit lui Adrian Gorun, care este specializat în filosofie și sociologie, două brevete de inventator în … inginerie. Mai mult, Gorun a primit mari sume de bani ca cercetător în domenii tehnice, în care nu are niciun fel de competență. Conform acelorași surse locale, Horațiu Gorun, fiul lui Adrian Gorun, este viitorul rector al UCB. Dar, în paralel, Gorun -junior a constituit o structură de învățământ privată, ce funcționează în spațiile UCB, cu profesori ai UCB, cu o ofertă educațională ce se suprapune peste aceea a universității de stat. Există suspiciunea unei falimentări voite a UCB, în vederea transferării patrimoniului acesteia către acea structură privată. Așadar, o viitoare „privată” numai bună să fie lăudată de ”Abramburica” Andronescu.

Sursa: Curentul.ro

Goana după diploma fără valoare. Ecaterina Andronescu, doctor Honoris Causa la trei din cele mai slabe universităţi din România

Ecaterina Andronescu, ministru, rector, parlamentar a acceptat titlul de  Doctor Honoris Causa al Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, una dintre cele mai modeste din ţară. Catedra de chimie, domeniu unde excelează Andronescu, este clasată între cele mai slabe cinci din România din punct de vedere al meritelor ştiinţifice.  Repetenţi la chimie Ecaterina Andronescu, actualmente Senator şi preşedintele Senatului Universităţii Politehnice Bucureşti, are un apetit pentru asemenea distincţii primite de la universităţi modeste. Andronescu mai este Doctor Honoris Causa la Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava şi la Universitera din Petroşani. Catedrele de chimie ale acestor două universităţi sunt considerate de către asociaţia Ad-astra a oamenilor de ştiinţă pe locurile 38 şi 37 din punct de vedere al performanţelor ştiinţifice (dintr-un clasament cu 40 de universităţi). Universitatea Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, care i-a acordat distincţia de doctor Honoris Causa în acest sfârşit de săptămână, se află în cea de-a patra categorie (ultima) în ceea ce priveşte clasificare un universităţilor din România realizată de Ministerul Educaţiei. Ea se află în domeniul intitulat universităţi centrate pe educaţie, ceea ce arată că nu este interesată de programe de cercetare ştiinţifică sau de vreo activitate de creaţie. Tot Ministerul Educaţiei, pe care Andronescu l-a condus în mai multe rânduri, a decis ierarhizarea programelor de studii organizate de universităţile acreditate din România. Iar Universitatea din Târgu Jiu se află şi aici la coada clasamentului. Astfel, în domeniul “Ingineria sistemelor, calculatoarelor şi tehnologia informaţiei”, Universitatea Brâncuşi se află în cea de-a patra categorie valorică (D, din cinci posibile). În faţa ei se regăsesc alte 17 universităţi iar alte nouă sunt clasate la egalitate. Trebuie reamintit că Ecaterina Andronescu a dobânt în 1972  Diploma de Inginer “Ştiinţă şi Ingineria Materialelor Oxidice”, Facultatea de Chimie Industrială, Universitatea Politehnică Bucureşti. Modestă în toate clasamentele Alte clasamente arată universitatea din Oltenia pe o poziţie deloc onorantă. Astfel, în anul 2011, Ad-Astra cea mai importantă asociaţie a oamenilor de ştiinţă din România a realizat un clasament al performanţei ştiinţifice. În domeniul ingineriei chimice, Universitatea din Târgu Jiu apare pe locul 26 cu un singur articol ISI (recunoscut de comunitatea ştiinţifică internaţională), în timp ce în domeniul Chimiei ocupă o poziţie şi mai slabă: 36 din 40 de unităţi de învăţământ superior analizate. Universitatea a obţinut zero stele (din patru) în topul credibilităţii instituţiilor de învăţământ superior din România realizat de “Coaliţia pentru universităţi curate”. Trebuie spus că Doctor Honoris Causa este un titlu onorific, acordat unor persoane eminente de către o universitate, o instituţie de înalte studii sau de o organizaţie care le grupează pe cele două. Acest titlu se acordă în special persoanelor care s-au distins în anumite domenii profesionale, sociale sau politice. Şi atunci de ce şi-ar asocia Andronescu numele cu o universitate modest cotată chiar şi în România? Jurnaliştii de la “Gorj News” spun că demersul ar fi un “Mărţişor otrăvit” oferit de preşedintele Senatului acestei universităţi Adrian Gorun. Acesta mizează pe influenţa pe care Ecaterina Andronescu o posedă la nivelul Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, pentru ca Universitatea Constantin Brâncuşi să obţină o evaluare avantajoasă din partea acestei instituţii. 11 alte titluri O altă explicaţie constă în faptul că Andronescu are un apetit pentru astfel de onoruri. Potrivit propriului CV, Andronescu este Doctor Honoris Causa la nu mai puţin de 11 alte universităţi din România în domeniul chimiei (unde Andronescu are o diplomă de licenţă). Andronescu a acceptat să devină Doctor Honoris Causa la Universitatea Valahia din Târgovişte (locul 18 din 40 în domeniul chimie); Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş, Universitatea din Reşiţa, „Ovidius” din Constanţa (locul 17), Andrei Şaguna” din Constanţa, Politehnica Timişoara (loc 6), Universitea din Bacău (loc 20), „Ştefan cel Mare” din Suceava (loc 38), Universitera din Petroşani (loc 37); Universitatea Tehnică „Ghe. Asachi” din Iaşi (loc 4), Universitea „Aurel Vlaicu” din Arad (23). Poziţiile sunt în acord cu cercetăriile Ad-astra. Ecaterina Andronescu a avut telefonul închis şi nu a putut fi contactată.

Sursa: Romanialibera.ro

VIDEO Birocraţie şi hârtoape pe drumul către Măgurele, proiectul de aproape 350 de milioane de euro

Cercetători români plecaţi peste hotare şi străini deopotrivă s-au mutat în România, atraşi de proiectul celui mai mare laser din lume, în ciuda birocraţiei de care se lovesc aici. „Weekend Adevărul” vă prezintă, în prima etapă, poveştile primilor oameni de ştiinţă angajaţi la proiectul ELI-NP. În a doua etapă, vom vedea ce experimente se vor face la Măgurele şi aplicaţiile acestora. Posibilitatea ca România să câştige un Premiu Nobel în Fizică ar putea deveni realitate după 2018, când se va da drumul cercetării realizate cu cel mai mare laser din lume, la Măgurele, în cadrul proiectului Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP). Complexul care va găzdui laserul este acum în construcţie, iar conducerea ELI-NP face angajări. Până în 2018 vor fi în jur de 200 de cercetători care vor lucra la proiectul laserului-gigant, momentan fiind angajaţi 15, dintre care 2 sunt străini. Am vrut să vedem cum este o zi obişnuită de muncă pentru cercetătorii angajaţi la ELI-NP. Ne-am întâlnit dimineaţa cu unul dintre aceştia şi l-am însoţit până la Măgurele, unde i-am cunoscut o parte din colegi şi pe cei care coordonează proiectul celui mai mare laser din lume. Am ajuns la Măgurele dimineaţa devreme, pe ceaţă, într-un taxi, împreună cu fizicianul Theodor Asavei (38 de ani), unul dintre primii cercetători angajaţi la ceea ce numim în popor „laserul de la Măgurele“, adică proiectul Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP). E iarnă, zăpada încă stă grămadă pe străzile din Bucureşti şi drumul către Măgurele e lung şi anevoios, plin de gropi. „O parte din drum a fost făcut, dar de la un anumit punct se circulă pe un singur sens… Ar fi normal ca accesul la o astfel de instituţie ştiinţifică să fie mai bun, măcar pentru cei din străinătate care vin să muncească aici, pentru imagine“, comentează fizicianul, în timp ce taxiul în care ne aflăm se zdruncină pe hârtoapele din Sectorul 5 din Bucureşti, încât până şi ochelarii de pe nasul cercetătorului stau să cadă. Abia de la graniţa Capitalei cu localitatea Măgurele, începe o şosea nouă şi modernă până la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN – HH). Ajunşi la institut, coborâm din maşină în faţa unui bloc-turn vechi şi înnegrit. Acolo, la etajul întâi, sunt birourile primilor angajaţi de la proiectul ELI-NP, majoritatea români. Momentan, doar doi dintre ei sunt străini: un celebru cercetător bulgar, Dimiter Balabanski. şi directorul ştiinţific al proiectului de la Măgurele, francezul Sydney Gales, cunoscut în Europa pentru acceleratoarele de particule pe care le-a construit la Groningen, în Olanda, şi la Ganil, în Normandia. HÂRŢOGĂRAIA, O PIEDICĂ PENTRU LASERIŞTI Sydney Gales (70 de ani) este un om care îţi spune direct şi fără ocolişuri ceea ce crede, are în spate o experienţă vastă în realizarea de proiecte ştiinţifice de anvergură şi spune că niciodată nu a mai întâlnit o birocraţie ca la noi. „Un munte de hârtii, de fiecare dată când facem un pas înainte trebuie să raportez ce, cum, de ce, cât costă, de ce m-am dus, unde m-am dus şi am făcut ce am făcut… sunt probleme cu modul în care este administrată ţara asta, care ne afectează şi pe noi aici, la Măgurele. Dacă ţara vrea să avanseze tehnologic, atunci cei care o administrează trebuie să îşi deschidă ochii, fiindcă modul în care România este guvernată este învechit şi birocratic“, spune Gales. Dar, înainte de toate, principala lui nemulţumire este legată tot de drumul de acces spre Măgurele. „Drumul, domnilor, drumul! Primul mesaj pe care aş vrea să îl transmit primarului Bucureştiului este să repare drumul de acces. Nimeni nu va veni să muncească aici dacă nu se face ceva cu drumul! Adică investim 300 de milioane de euro în acest proiect şi nu suntem în stare să investim 200.000 de euro să reparăm drumul care duce la Măgurele? Nu are niciun sens, e ridicol!“, spune el, revoltat. Primii cercetători de la ELI-NP – laserul de la Măgurele VIDEO: Alexandru Piţigoi „GRILA DE SALARII DE AICI ERA RIDICOLĂ“ Gales este un critic, dar nu uită de lucrurile bune: autorităţile române au făcut un mare bine proiectului fiindcă au aprobat grila de salarizare la nivel european pentru cercetătorii de la ELI-NP. „Grila de salarizare de aici era ridicolă, nu aveam cum să angajăm oameni valoroşi să vină să muncească. Directorul Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară, Nicolae Zamfir, a reuşit să convingă Ministerul Educaţiei să mărească salariile la standarde europene, altfel nu am fi putut să-i păstrăm nici măcar pe români să lucreze la ELI-NP. Acum, cei mai buni fizicieni români care plecaseră în străinătate se întorc în ţară, iar proiectul a devenit competitiv la nivel european“, spune Gales mulţumit. În plus, francezul lucrează pentru ELI-NP şi în timpul său liber, căutând parteneri, în principal în mediul academic, adică universităţi ai căror studenţi să ajungă cercetători la laserul de la Măgurele şi care să vină cu noi idei de experimente. Acesta a explicat că până şi cercetătorii din centrele marilor universităţi, precum Massachusetts Institute of Technology (MIT) sau Cambridge, pot să vină în România, pentru că acolo nu au la îndemână un laser de 10 petawaţi (adică 10 milioane de miliarde de waţi), cum va fi cel construit la Măgurele. Aşa cum fizicienii români de la IFIN colaborează cu CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară, cel mai mare institut ştiinţific din Europa, unde se găseşte cel mai mare accelerator de particule din lume, cu ajutorul căruia s-a descoperit de altfel bosonul Higgs, „particula lui Dumnezeu“, cum a fost numit în limbajulcolocvial). „Ne lipsesc inginerii buni“ Întrebat dacă ELI-NP se va putea vreodată compara cu celebrul CERN, Sydney Gales a exclus din start o comparaţie între cele două. „CERN este un proiect care funcţionează de 70 de ani, comunitatea de acolo este foarte bine stabilită, iar instituţia în sine este ca un stat, adică are statut de facilitate de cercetare internaţională, condus de un comitet director, format din reprezentanţii ţărilor participante. ELI-NP va avea titulatura de facilitate de cercetare europeană, este dependent de UE, iar comunităţii internaţionale care va lucra aici îi va lua ani de zile să se formeze. Putem spune, însă, că ELI-NP va fi printre primele 10 instituţii de cercetare din Europa“, a explicat francezul. Gales mai spune că cercetătorii români sunt foarte buni, însă are nevoie şi de tehnicieni pricepuţi în proiect. „Nivelul studenţilor şi al cercetătorilor români este foarte bun, dar ne lipsesc inginerii buni, nu mă refer aici la cei din domeniul IT, ci la cei din alte domenii. De asemenea, e problema atragerii de cercetători străini, care ar veni aici pentru cercetare, iar acum au şi un salariu bun, dar mai sunt câteva probleme de natură administrativă care mă fac până şi pe mine să mă revolt…“, spune apăsat cercetătorul francez. Din Bulgaria în România Astfel de probleme administrative, menţionate de Gales, nu au fost un impediment pentru vecinii noştri bulgari. Al doilea cercetător străin care a fost angajat la ELI-NP este unul dintre cei mai renumiţi fizicieni bulgari, Dimiter Balabanski (60 de ani). „Ştiam de proiect de mult timp şi, cum au dat drumul la angajări, mi-am trimis CV-ul, dar formalităţile au durat ceva timp, vreo opt luni până când am ajuns să lucrez aici propriu-zis, din martie, de când m-au acceptat, şi până în octombrie 2013“, a povestit Balabanski pentru „Weekend Adevărul“. Absolvent al Facultăţii de Fizică din Sofia, cercetătorul a călătorit prin toată lumea timp de 15 ani, prin universităţi din Germania, Belgia, Statele Unite şi Italia. Deci are o experienţă internaţională consistentă în domeniul fizicii şi, la fel ca Sydney Gales, vede domeniul ştiinţei ca pe o comunitate internaţională. „E mult de muncă acum la proiect, punem la cale experimentele care se vor face aici şi pot spune că m-am adaptat bine, îmi cunosc colegii şi cunosc destul de bine institutul de la Măgurele. Culturile noastre sunt similare, doar suntem vecini şi am început să înţeleg şi limba“, spune Balabanski. Excelenţa în cercetare acasă, magnet pentru emigranţi Acelaşi birou funcţionăresc adăposteşte şi cercetători români, unii chiar au renunţat la joburile de peste hotare pentru a lucra în ţara lor. Condiţiile nu sunt încă aceleaşi. Spaţiul lor de lucru nu seamănă cu un laborator din filme, pentru că infrastructura modernă a proiectului nu este încă terminată. În vechea clădire, birourile cercetătorilor sunt austere, cu pereţi albi, mese şi scaune simple, calculatoare şi câteva obiecte personale pe fiecare birou, câte o tablă albă cu însemnări scrise pe ea, iar pe holuri mai sunt agăţate postere mari, pe care scrie ELI-NP. SALARII COMPARABILE CU CELE DIN UE ŞI DIN SUA De peste hotare a venit şi Theodor Asavei, cel care ne-a condus din Bucureşti la centrul de cercetare de pe platforma Măgurele. El este şi unul dintre primii angajaţi ai proiectului. A aflat de pe internet că se fac angajări la ELI-NP, când era cercetător la Universitatea din Melbourne, în Australia. „Am vrut să aplic pentru o altă poziţie în Europa, mai aproape de casă, şi am găsit una tocmai în România. E o şansă unică pentru cei care au stat prin străinătate şi vor să se întoarcă acasă“, spune Asavei. El povesteşte că a plecat din România fiindcă nu existau oportunităţi în domeniul experimental şi găsise un post în Australia tocmai în domeniul opticii, care îl interesa. În timp ce ne aşezăm echipamentele în sală, unul câte unul vin şi colegii lui Asavei. Primul care a intrat pe uşă este Septimiu Bălăşcuţă (42 de ani). Cu un aer modest şi foarte politicos când se adresează, Bălăşcuţă ne-a povestit că a făcut cercetare ca asistent în fizică nucleară ani de zile în Statele Unite şi s-a alăturat proiectului ELI-NP chiar înainte de Crăciun, pe 17 decembrie. A absolvit Facultatea de Fizică la Universitatea „Babeş-Bolyai“ (UBB) din Cluj-Napoca în 1996, după care a intrat în sistemul de învăţământ şi a predat fizică la un liceu din Braşov. Următorul pas a fost o poziţie de preparator la Universitatea Transilvania din Braşov, din 1999 până în 2000. A ajuns în Statele Unite în august 2000, la invitaţia Universităţii din Indiana pentru doctorat, unde a studiat fizica solidului timp de patru ani, după care s-a întors în ţară şi a lucrat ca fizician radioterapeut la Spitalul de Oncologie din Braşov, timp de 10 luni. „Noi făceam măsurătorile de dozimetrie, alinierea laserelor, pregătirea aparatelor pentru tratamentele radioterapeutice şi asistam doctorii pentru scrierea tratamentelor. De asemenea, i-am ajutat cu bazele de date ale pacienţilor“, povesteşte cu modestie Bălăşcuţă. A plecat înapoi, în SUA, la invitaţia Facultăţii din Arizona, unde a stat şapte ani (2006-2013) şi de unde a revenit în România. „M-am întors pentru proiectul ELI-NP. De ce? În primul rând, salariul este mai bun decât cel pe care îl aveam în SUA, iar aici am o normă întreagă în timp ce acolo lucram cu jumătate de normă. În plus, pot să lucrez în ţara mea şi să fiu aproape de familie. Este pentru prima dată când am întâlnit o astfel de oportunitate.  ELI-NP va fi o instituţie foarte competitivă şi va contribui la dezvoltarea bazei tehnice şi economice aici, la Măgurele. Spre exemplu, vor veni firme care produc componente optice pentru laser“, spune cercetătorul, care câştiga 1.600 de dolari în SUA. La ELI-NP, salariul său ajunge la 1.800 de euro. ; „E momentul să vină şi străinii la noi“ Cercetătorii români care au rămas în ţară se bucură că proiectul de la Măgurele reprezintă un motiv de întoarcere acasă pentru colegii care au plecat să-şi facă un rost în străinătate. Andreea Oprişa (32 ani), colega de birou a lui Septimiu Bălăşcuţă, s-a angajat pe 18 octombrie 2013 la ELI-NP. A absolvit Facultatea de Fizică de la Universitatea de Vest din Timişoara în 2014, secţia Fizica materialelor. A făcut suduri cu fascicul laser la primul job şi a continuat cu studiile, însă a trebuit să renunţe la slujbă când a intrat la doctorat. În 2011, s-a angajat la Institutul de Microtehnologie, unde a dobândit competenţele care îi vor folosi la ELI-NP. „Anul trecut am depus un dosar aici, după ce am văzut un interviu la televizor cu directorul Institutului şi am auzit despre ce este vorba. Am zis că vreau să încerc şi eu, am depus dosarul, iar în septembrie 2013 m-au invitat la un interviu“, povesteşte Oprişa. COLEGI DIN TOATĂ LUMEA Ea povesteşte că nu i-a fost uşor să se adapteze la Măgurele, fiindcă nu stăpânea bine limba engleză, obligatorie în comunicarea cu ceilalţi colegi străini. Cercetătoarea este de părere că prin acest proiect are şi România o şansă să arate că se poate face cercetare şi la noi, că putem fi în top. „Cred că a venit momentul să vină şi alţi cercetători la noi în ţară, nu numai noi să plecăm la ei“, spune, cu speranţă, cercetătoarea. Un alt tânăr cercetător proaspăt angajat la ELI-NP este Dan Filipescu (36 de ani), absolvent al Facultăţii de Fizică (Universitatea din Bucureşti) şi care a ajuns la Măgurele imediat după ce şi-a dat doctoratul, însă spune că a făcut stagii şi în afara ţării. Filipescu a fost angajat în august la ELI-NP, dar s-a implicat în pregătirea programului de cercetare încă de la început. „Proiectul acesta îi va aduce înapoi în ţară pe mulţi din generaţia mea şi nu numai. Spre exemplu, cercetătorul alături de care lucrez acum, în acest birou, este un fost student al meu, unul dintre cei mai buni, care iniţial plecase să facă cercetare în străinătate şi acum s-a întors“, a explicat Filipescu. El a mai spus că Măgurele va găzdui în curând cercetători din India, China, Vietnam, Germania, Ungaria şi  din alte ţări.

Sursa: Adevarul.ro

Terminator. Gladiator. Plagiator.

Acest articol nu este despre domnul Victor Ponta. Deşi ar fi putut fi. Nu. Acest articol este un supliment universitar. El nu trebuie să înlocuiască o dietă universitară variată şi echilibrată şi o viaţă academică sănătoasă. A se lăsa la îndemâna şi la vederea celor mici ca etică şi integritate. A se citi la lumina zilei, ferit de complicităţi şi laşităţi excesive. Deşi mâine, 3 martie, Curtea Supremă se pronunţă definitiv în cazul de plagiat al domnului Ponta, ceea ce m-a determinat să scriu cele ce urmează este atât urmarea unei promisiuni făcute aici, cât şi reacţia la o recentă postare pe bogul de la The Guardian. Problema plagiatului este circumscrisă cu prioritate sferei scrisului public, fie că e vorba de literatură sau de publicaţii ştiinţifice, academice sau de produse media. Plagiatul este elementar un furt de cuvinte, mai rar de imagini, grafice sau tabele. Iei cuvintele de la alţii şi le foloseşti tu, pentru un scop clar, fără să indici de la cine şi de unde le-ai luat. Există o întreagă literatură consacrată plagiatului. În cele ce urmează mă voi referi numai la cel din sfera academică. Opinia publică din România ia cunoştinţă mai degrabă în anii din urmă de această problemă. Şi asta, mai ales, pentru că vinovaţii sunt figuri publice. Dar problema există în sfera academică, de la noi sau din alte părţi, de foarte multă vreme. De când sistemul universitar începe să îşi creeze instrumentele de măsurare şi administrare a competenţei şi performanţei profesorilor, de atunci încep să apară, mai vizibil, şi problemele de etică sau integritate academică. Plagiatul devine, încet, încet, un cancer al dezvoltării universităţii în lumea modernă, o lume structurată fundamental de o cultură a textului. Ca orice sistem, şi Educaţia şi-a dezvoltat „anticorpii” în această luptă contra fraudei academice, manifestă mai ales în ce priveşte plagiatul. A fi sigur că o lucrare, de licenţă, de masterat, o teză de doctorat este una originală, devine o preocupare tot mai persistentă, uneori insistentă, în universităţile aproape de oriunde. La noi, coordonatorul ştiinţific, supervisor-ul, răspunde în solidar cu autorul/autoarea lucrării atunci când aceasta e dovedită ca rezultat al unui plagiat. Nu este corect şi o să explic de ce. Analizele, statisticile atât europene, cât şi cele nord-americane indică un fenomen îngrijorător, agravat după apariţia Internetului şi, mai nou, a programelor de computer care generează lucrări academice false. Dar acceptate de reviste de specialitate, de board-uri de conferinţe sau de grupurile de peer-review. Mai nou, editorii de carte ştiinţifică (vezi Springer, în Germania) sunt nevoiţi să respingă lucrări false, în cazul bun, sau să accepte că au publicat un fals, în cazul rău. Posibilitatea de a frauda academic este astăzi atât de mare încât mijloacele de a o detecta par să se afle într-o competiţie injustă cu ea. Dar asta numai dacă îţi pasă. Dacă nu, dormi liniştit, cu perna trasă de sub cap a creditului academic dat/luat aiurea. Ce poţi face tu, ca profesor, pentru a preveni plagiatul? Când sunt lucrări detectate mai uşor ca fiind plagiat, altele mai greu, iar unele imposibil? Trebuie spus că este incorect ca una dintre preocupările tale să fie a sta mereu în alertă, suspectând fiecare student de plagiat. Dacă softurile anti-plagiat ar fi la dispoziţia fiecărui profesor, numai şi folosirea lor ar consuma un timp deloc de neglijat iar gustul amar al notificării fraudei, în timp, erodează relaţia de încredere între partenerii comunităţii universitare: studenţii şi profesorii. Să mai spun că performanţa acestor softuri este variabilă, în funcţie de aplicarea lui pe limba română, de pildă. Dar ce te faci dacă plagiatul are forma unei traduceri în română a unui text luat din engleză? Situaţiile de furt, în această privinţă, dovedesc o inventivitate remarcabilă. Fenomenul plagiatului, cum se ştie, este mai relevant pentru ştiinţele socio-umane, acolo unde fundamental este textul. Cred că formele de evaluare în acest domeniu ar trebui schimbate astfel încât plagiatul să nu mai poată fi posibil prin preluarea directă de text. Cred că universitatea românească ar trebui să nu mai accepte uşor că aceste fraude au loc şi că sunt de neoprit. Plagiatul e furtul pe faţă. Atunci când e dovedit. E o fraudă, frauda academică clasică. Iată însă că, mai nou, apare un alt tip de fraudă, consecinţă a creării unor softuri care generează false texte academice. O postare recentă de pe The Guardian comentează categoria acestor gobbledegook papers. Este o fraudă foarte interesantă, dar şi extrem de nocivă. Despre ce este vorba? E vorba de un tip de fals acceptat spre publicare şi care, desigur, sporeşte creditul academic al falsificatorului. Nu e vorba de o declaraţie falsă (un master inventat, de pildă), ci de un produs textual generat de un program de calculator. Cum se produce falsul? În funcţie de domeniul ştiinţific, programul creat de studenţi de la MIT în 2005, numit SCIgen, realizează un text a cărui limbă este un jargon simili-ştiinţific de neînţeles, de fapt, la o analiză la rece. Numai în ultima săptămână, după cum relatează revista Nature (sorry, mr. Ponta!) un cercetător francez, Cyril Labée, a dovedit că 16 lucrări, generate de acest program, au fost acceptate de editorul german Springer. Mai mult de o sută au fost publicate de Institutul american de inginerie electrică şi electronică. Acum şi editorul şi institutul, după cum susţine revista, au luat măsuri de retragere a lor. O analiză din 2012 a lui Cyril Labée şi a lui Dominique Labée scoate la lumină sofisticatul procedeu de producere a falsului unor lucrări academice. Cyrill Labée a reuşit să creeze un antidot, un alt program care să detecteze acest tip de fals, de fapt, de cacealma academică. Acest tip de fals este un nou Terminator academic. El ridică probleme de standarde, de etică, de consolidare a încrederii în actul didactic, de cercetare. Faţă de mai vechiul Plagiator, mai noul Terminator a scuturat deja câteva reputaţii ştiinţifice sau instituţionale. Ce şanse ar avea cultura Gladiatorului academic? Ar avea dacă ar reuşi să restabilească încrederea în valorile clare ale Universităţii. Dacă ar revizui modul în care sunt concepute standardele de evaluare, dacă ar scădea  cantitatea  pentru a creşte calitatea actului didactic şi de cercetare. Birocratizarea excesivă a arhitecturii universitare, presiunea culturii vizuale şi diminuarea prestigiului celei textuale determină o stare de lucruri care ar putea fi schimbată. Hoţia de orice fel, cacealmaua academică ar trebui incriminate cu orice prilej. Şi de către corpul academic, şi de către Justiţie. Nu vor fi eradicate de tot niciodată, desigur, dar ar putea fi aduse la nivelul în care nu mai sunt nocive.

Sursa: Adevarul.ro

Singurul centru destinat românilor de pretutindeni, aflat în propietatea statului român – la un pas de desfiinţare

Istoria Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni este una care ar putea constitui subiectul unui roman. Acesta a fost înfiinţat în anul 1998 sub denumirea Centrul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni ca instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale. În primii ani de la înfiinţare, centrul de la Crevedia a primit la studii cîteva mii de tineri etnici români, în special din Basarabia, Bucovina şi Maramureşul Istoric. Din anul 2005, Centrul Hurmuzachi a trecut în subordinea Ministerului Afacerilor Externe şi din 2007 s-a transformat în Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, „instituţie publică de interes naţional cu personalitate juridică proprie”. Principala calitate a acestei instituţii a fost că avea şi încă mai are în administrare o bază de pregătire, aflată lângă Bucureşti, în comuna Crevedia, destinată etnicilor români din afara graniţelor ţării. Acest centru a găzduit mii de tineri etnici români care au primit burse din partea statului român tineri care „au promovat, în măsura în care şi-au asumat-o, identitatea românească în comunităţile din care făceau parte”. Trebuie să recunosc că decăderea acestei instituţii a survenit în perioada de după 2004. Până atunci, din datele obţinute de mine, exista o activitate intensă şi de calitate în folosul românilor de pretutindeni. În anul 2011 când am ajuns la conducerea acestei instituţii, era practic pusă pe linie moartă. De mai bine de un an de zile centrul de la Crevedia era lasat în paragină, bugetul exista mai mult pentru plata salariilor, nu avea pagină de internet de aproape de 4 ani, se desfiinţase anul pregătitor, practic nu mai facea nimic. După o muncă destul de dificilă de redresare a unei instituţii, cu un buget minim şi resursă umană limitată, în anul 2012, centrul de la Crevedia a găzduit peste 1000 de tineri etnici români care au participat la cursuri de cultură şi civilizaţie românescă. Mai multe detalii despre activităţile desfăşurate acolo găsiţi aici La începutul anului  2013 am fost îndepărtat de la conducerea instituţiei pe motiv că nu sunt înregimentat politic în ciuda faptului că ministrul David a subliniat iniţial că respectă munca depusă de mine la institut. Unul din elementele pe baza cărora am intrat în contradicţie cu ministrul David a fost intenţia acestuia de a desfiinţa centrul de la Crevedia şi a-l ceda către alte instituţii sau entităţi private. Opoziţia mea a fost una vehementă şi s-a concretizat inclusiv în sesizări adresate organismelor competente în a stopa ceea ce consideram a fi un abuz la vremea respectivă. Nu ştiu cât de mult am fost luat în seamă la atunci, dar la un an distanţă se dovedeşte că am avut dreptate. Ministrul David a urmărit distrugerea centrului şi cedarea lui şi a făcut acest lucru pe paşi crezînd, probabil, că are timp să-şi îndeplinească acest obiectiv în doi trei ani. Primul pas a fost să dovedească că un centru care era funcţional în decembrie 2013, activităţile desfăşurate acolo o dovedesc, a devenit peste noapte nefuncţional din cauza jafului pe care eu l-am făcut acolo. Al doilea pas a fost să scoată din circuitul public centrul de la Crevedia pentru a nu fi în atenţia opiniei publice. Drept urmare, în anul 2013 nu s-a desfăşurat niciun fel de activitate în centrul de la Crevedia şi s-a tăiat până şi apa rece în instituţie. Al treilea pas, făcut la sfârşitul anului 2013, a fost o reorganizare a Institutului Hurmuzachi, prin care au dispărut din schema de personal 90% la sută din posturile ocupate de personalul care deservea Centrul de la Crevedia. Al patrulea pas, făcut cu câteva zile înăinte să plece din funcţia de ministru, a fost să disponibilizeze personalul de la Crevedia, în prezent acolo funcţionând 6 angajaţi. 6 angajaţi care gestionează şi păzesc un spaţiu de 3,8 hectare, administrează căminele, cantina, corpul şcoală, centrala termică şi alte zeci de corpuri de clădire. Numai pentru a asigura o pază minimală a centrului ar fi necesari şi obligatoriu din punct de vedere legal, un număr de 8 angajaţi care să aibă atestat de agent de pază!!! Concluzia este că centrul de la Crevedia este la ora actuală în situaţia de a nu putea găzdui niciun fel de proiecte pentru românii de pretutindeni, paza nu îi este asigurată în mod corect şi mai ales legal, iar singura soluţie care ar părea logică ar fi ca acesta să se desfiinţeze. Cel puţin acesta a fost planul ministrului David şi a celor care i-au dus cu mare atenţie la îndeplinire planul: directoarea generală a IEH, Zvetlana Preoteasa şi Directorul Executiv, Nicolae Brânzea. Astfel, Cristian David a dus la îndeplinire un plan mai vechi al câtorva personaje mânate de interese economice, din toate partidele politice, de desfiinţare al singurului centru destinat românilor de pretutindeni care se află în posesia statului român. Trist, dar ADEVĂRAT! Şi pentru că imaginile vorbesc uneori mult mai clar decât simplele vorbe, pe portalul românilor de pretutindeni puteţi găsi cîteva imagini de la proiectele desfăşurate de Institutul Hurmuzachi în anii 2011 şi 2012 cînd la Crevedia se puteau (şi se pot) desfăşura proiecte în folosul românilor de pretutindeni!

Sursa: Adevarul.ro

O şansă la angajare pentru studenţii voluntari

Lipsa de experienţă, o problemă care îi împiedică pe absolvenţii unei facultăţi să obţină un job, ar putea fi rezolvată prin munca în comunitate. Pentru prima oară în România, altruismul ar putea fi răsplătit de către stat. Un proiect legislativ adop tat recent de către Senat prevede ca activitatea de voluntariat să fie recunoscută drept experienţă profesională, pentru a încuraja tinerii să desfăşoare activităţi în folosul comunităţii. Iniţiativa este mai mult decât bine venită în contextul în care, potrivit ultimului Eurobarometru, din 2010, doar 20% din populaţia ţării se implică în activităţi de voluntariat, comparativ cu media europeană, de 40%. Altruismul dă bine în CV Înainte de toate, însă, o astfel de măsură ar rezolva problema experienţei la angajare, cu care se confruntă proaspeţii absolvenţi de facultate. “Studenţii de la Medicină Veterinară ar putea să facă voluntariat în diverse asociaţii de salvare a animalelor, cei de la Agricultură se pot implica în acţiuni ecologice, iar cei de la Relaţii Publice, ar putea participa la organizarea de even i m e n te „, dă câteva exemple Alexandra Burdulea, PR manager al Volunteers Fest, singurul festival dedicat elevilor şi studenţilor voluntari. Potrivit acesteia, cei mai implicaţi în comunitate sunt tinerii cu vârsta cuprinsă între 17 şi 23 de ani, iar angajatorii români au început să aprecieze oamenii care merg pe principiul „toţi pentru unul şi unul pentru toţi”: „Eu însămi am reuşit să obţin actualul job în relaţii publice, după ce mi-am impresionat şefii cu voluntariatul făcut în domeniu. Pentru ei a fost un avantaj că nu m-au luat de la zero”. Volunteer Fest, organizat de Brigada de Voluntari şi aflat anul acesta la a doua ediţie, se va desfăşura în perioada 24 martie-6 aprilie. Participanţii vor avea parte de workshop-uri, traininguri şi activităţi sportive gratuite. „Este practic singura perioadă din an în care voluntarii beneficiază de o pauză. La prima ediţie am avut în jur de 850 de participanţi, iar anul acesta aşteptăm peste o mie”, concluzionează Alexandra Burdulea. „Voluntariatul mi-a adus un job în comunicare. Pentru şefii mei a contat că nu m-au luat de la zero”, ALEXANDRA BURDULEA, PR Manager al Volunteers Fest

Sursa: Evz.ro

O singură facultate din România se află primele 200 din lume, în 2014

Doar o universitate din România a reuşit să intre, în acest an, în top 200 al celor mai bune specializări din lume. Potrivit Clasamentului Internaţional al Universităţilor pe Specializări – QS World University Rankings by Subject 2014, Universitatea de Vest din Timişoara care se află în top la specializarea Limbi Moderne. Pentru comparaţie, Ungaria are cinci universităţi incluse în acest clasament, Polonia trei, iar Rusia două. Reprezentanţii QS Quacquarelli Symonds au declarat pentru HotNews.ro că, pentru a fi analizate în acest studiu, universităţile româneşti nu trebuie să se înscrie, ci să fie menţionate de către cadrele universitare şi de către angajatorii cărora li se administrează o serie de sondaje de opinie cu privire la reputaţia universităţilor din lume. În momentul în care numărul referirilor la o universitate creşte, această este analizată automat. Alte universităţi din România care au fost analizate, dar nu au intrat în top 200 sunt următoarele: • Universitatea din Bucureşti: clasată în intervalul 251-300 pe domeniul Limbi Moderne / pe locurile 301-400 în domeniul Matematică / şi pe locurile 301-400 în domeniul Fizică şi Astronomie • Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi: clasată în intervalul 251-300 pe domeniul Limbi Moderne • Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca: clasată în intervalul 301-400 pe domeniul Limbi Moderne / clasată pe locurile 251-300 în domeniul Matematică QS World University Rankings by Subject 2014 include primele 200 de universităţi din lume în funcţie de 30 de specializări, printre care Computer Science, Medicină, Drept, Filosofie şi Astronomie, relatează HotNews.ro. Clasamentul Internaţional al Universităţilor pe Specializări realizat de QS a analizat aproape 3.000 de universităţi şi a inclus în clasament 689 de instituţii de învăţământ superior. Ungaria are 5 universităţi în top 200, Polonia – 3 universităţi, iar Rusia are 2. La o privire de ansamblu, ţările din Europa de Est intră în acest top cu performanţele pe care le înregistrează în domeniile limbi moderne, inginerie şi ştiinţe naturale, însă sunt aproape absente în ce priveşte ştiinţele sociale şi management, spun realizatorii studiului.Ben Sowter, şeful departamentului de cercetare al QS, susţine că „aceste clasamente demonstrează că universităţile din România se confruntă cu o concurenţă puternică într-un context global”. Harvard îşi menţine poziţia fruntaşă şi ocupă primul loc la 11 discipline dintr-un total de 30 analizate – cu două mai multe decât rivalul MIT. Massachusetts Institute of Technology (MIT) rămâne cea mai bună universitate din lume în Computer Science.Rezultatele studiului de anul acesta atestă statutul universităţilor Cambridge şi Massachusetts de centri ai cercetării universitare la nivel mondial, susţin realizatorii studiului.Harvard, 11 poziţii de top în cele 30 de specializări analizateHarvard se detaşează însă cu 11 poziţii de top în cele 30 de specializări analizate. Harvard deţine supremaţia în domeniul Ştiinţelor vieţii (este prima în lume la Medicină, Ştiinţe Biologice, Psihologie, Farmacie şi Farmacologie) şi în domeniul Ştiinţelor sociale (este prima la Sociologie, Studii Politice şi Internaţionale, Drept, Economie, Contabilitate şi Finanţe). Universitatea conduce clasamentul şi la specializările Matematică şi Ştiinţele Pământului şi Ştiinţe Marine. Singurul domeniu în care Harvard nu este numărul 1 la nicio specializare este cel al Artei şi al Ştiinţelor umaniste.MIT îşi rezervă primul loc în lume la tot ce înseamnă studii de inginerie şi tehnologie. Institutul este un centru de putere în specializările Computer Science, Inginerie Chimică, Inginerie Civilă, Inginerie Electrică şi Electronică, Inginerie Mecanică, Aeronautică, Fizică şi Astronomie, Chimie şi Ştiinţă Materialelor. O altă specializare la care Massachusetts Institute of Technology este lider mondial este Filologia.Oxford conduce clasamentul în ce priveşte specializările Limbi Străine, Geografie şi Limba şi Literatură Engleză, Cambridge este prima la Istorie, în timp ce Stanford se află în fruntea clasamentului la Statistică. Mai multe apariţii în top 10 pe cele 30 de domenii În afară universităţilor din Statele Unite ale Americii şi din Marea Britanie, care domină primele poziţii, universităţile cu cele mai multe apariţii în top 10 pe cele 30 de domenii studiate sunt următoarele: Naţional University of Singapore (8) ETH Zurich (4) University of Melbourne (4) University of Tokyo (4) Nanyang Technological University (3) Kyoto University (2) Wageningen University (2)

Sursa: Evz.ro

Se poate și în România: „Am cerut salariu de 800 de lei. Mi s-a oferit de zece ori mai mult”. Au lăsat joburile din străinătate pentru a construi VISUL ROMÂNESC

Din echipa de genii, care va lucra la cel mai îndrăzneţ proiect ştiinţific din Europa, fac parte oameni care şi-au lăsat familiile şi joburile din străinătate pentru a construi visul românesc. Ceea ce iniţial părea o idee desprinsă din romanele ştiinţifico-fantastice scrise de Asimov devine încetul cu încetul o realitate pentru câteva zeci de cercetători care au dat cu piciorul unor cariere construite cu trudă în diverse colţuri ale lumii şi au pariat totul pe pilonul românesc al proiectului european Extreme Light Infrastructure (ELI). De la începutul anului trecut, când au pornit recrutările pentru superlaserul de la Măgurele şi până în prezent, au fost selectaţi deja 25 de specialişti, majoritatea români întorşi de peste hotare. Deşi toţi sunt vârfuri în domeniul fizicii, poveştile lor sunt cum nu se poate mai diferite. Din Arizona la Măgurele Timp de 12 ani, cât a trăit în America, Septimiu Bălăşcuţă (42 de ani), în prezent cercetător ştiinţific gradul trei în cadrul ELI, a visat cu ochii deschişi la momentul în care va putea să-şi pună geniul în valoare şi acasă. Absolvent al Facultăţii de Fizică a Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj, a prins un post de profesor la un liceu din Braşov, oraşul său natal. După doi ani, în 1998, s-a angajat ca preparator la Universitatea Transilvania din Braşov, iar în 2000 şi-a luat inima în dinţi şi a plecat la Indiana University din SUA, pentru a urma un doctorat în fizica solidelor. În schimbul muncii de asistent universitar, avea asigurată cazarea şi şcoala, dar pentru că nu s-a înţeles cu profesorul său coordonator, tot român, s-a reîntors în ţară după aproape cinci ani. „Am preferat să vin acasă, mai ales că părinţii erau bătrâni şi aveau nevoie de ajutor. M-am angajat ca fizician radioterapeut la Spitalul de Oncologie din Braşov pe 900 de lei”, povesteşte Septimiu. Nouă luni mai târziu, a simţit iar chemarea cercetării şi a plecat la Universitatea din Arizona, în urma unei invitaţii de doctorat în fizică nucleară şi nu oricum, ci pentru a lucra într-un loc care a schimbat cursul celui de-al Doilea Război Mondial. „Acolo s-a produs prima bombă nucleară în timpul războiului, cea cu uraniu. Am lucrat la un experiment ce studia interacţiunea dintre neuroni şi protoni, fiind angajat ca asistent în cercetare cu jumătate de normă. Salariul lunar nu era fabulos, cam 1.500 de dolari, o sumă mai mult decât suficientă pentru mine”, explică fizicianul. Vine la serviciu cu RATB-ul La începutul lui 2013 vestea proiectului ELI a ajuns şi la urechile lui, iar în martie s-a prezentat deja la interviu. Era atât de entuziasmat, încât ar fi lucrat şi pe doi lei. Astăzi, câştigă însă de două ori mai bine ca în SUA şi, cu ajutorul economiilor, şi-a cumpărat cu banii jos un apartament în Bucureşti. „Ţin minte ce hohote de râs am stârnit când am răspuns că mă aştept la un salariu în jur de 800 de lei. Acum, după ce plătesc şi taxele, rămân cu 8.000 de lei în mână lunar”, încă se mai minunează braşoveanul. Îmbrăcat cu o pereche de blugi subţiri şi un pulover maroniu peste o cămaşă în carouri, nimic din înfăţişarea şi stilul său de viaţă nu trădează opulenţă. În fiecare dimineaţă la şase şi jumătate ia RATB-ul până la blocul turn din Măgurele care adăposteşte Institutul de Fizică Nucleară (IFIN). Un birou, un laptop şi câteva scaune sunt tot „luxul” de care beneficiază deocamdată, dar ştie că în doi ani va ajunge să lucreze cu echipamente unice în lume. „Este un spaţiu temporar. Ne aşteptăm să începem în 2016. Deocamdată, facem propuneri de experimente, vedem ce trebuie cumpărat, cum vor merge fasciculele laser în sală etc.” Laserul de la Măgurele va fi folosit în terapia anti-cancer sau eliminarea rezidurilor radioactive. 350 de milioane de euro este investiţia totală a proiectului de la Măgurele, peste 80% fiind asigurată din fonduri structurale europene. „Sunt optimist. La angajare ni s-a spus că vom construi acest institut de la zero, aşa cum dorim noi”- CĂLIN ALEXANDRU UR, cercetător ştiinţific gradul I Şi-a lăsat familia în Italia pentru laser Cercetătorii de la Măgurele îşi vor crea cap-coadă propriile laboratoare. Asta a fost şi motivaţia care l-a făcut pe Călin Alexandru Ur (foto, 47 de ani) cercetător ştiinţific de gradul unu la ELI, să-şi abandoneze cariera de 15 ani în Italia şi să o ia de la zero în ţară. „Directorul general de la ELI mi-a spus la angajare: «Veniţi şi îl faceţi cum vreţi voi». Asta e visul oricărui cercetător”, mărturiseşte Călin. Fost angajat al IFIN, acesta a plecat cu o bursă la corespondentul italian al instituţiei, unde a prins un post permanent în 2009. Condiţia de angajare în Italia l-a rănit în orgoliu: „Eram pe nivelul trei de cercetare, adică nu mi s-au recunoscut cei 8-9 ani de experienţă”. Faptul că a păstrat în permanenţă legătura cu foştii colegi, colaborând la diverse experimente, i-a adus oportunitatea vieţii, pentru care a fost în stare să parieze totul. „Soţia şi fata mea de 16 ani sunt încă în Italia. Copilul mai are doi ani de liceu. Când am plecat erau mari probleme cu salariile, activitatea institutului era slabă. Am văzut schimbarea cu ochii mei şi cred că succesul proiectului depinde de noi”, spune cu speranţă cercetătorul. Experimente unice în lume Până în 2016, echipa ELI va număra 125 de specialişti, dintre care 70% vor fi cercetători. Complexul ştiinţific, aflat acum în şantier, la patru kilometri de Bucureşti, în mijlocul unei păduri, se va întinde pe o suprafaţă de peste 31.000 de metri pătraţi şi va găzdui două lasere de 10 petawatt şi un sistem puternic de raze gamma, unice în lume.  Experimentele realizate în România vor permite descoperirea unor terapii anti-cancer sau eliminarea reziduurilor radioactive. Costul iniţial al proiectului se ridică la 350 de milioane de euro, din care Uniunea Europeană va finanţa 80%, iar restul va veni din bugetul României. În afară de laboratorul de la Măgurele, unde va fi pilonul de fizică nucleară, vor mai funcţiona în cadrul proiectului ELI o instalaţie în Republica Cehă, menită dezvolte energie de înaltă eficienţă, şi alta în Ungaria, specializată în emisia de pulsuri de atosecunde.

Sursa: Evz.ro