PREUNIVERSITAR

 

Reforma poloneză, reţeta succesului la testele PISA

În 1989, Polonia, la fel ca România, a ieşit de sub regimul comunist, iar un sfert de secol mai târziu, a reuşit să dezvolte un sistem de educaţie care a dus ţara în topul testelor PISA, având cea mai rapidă creştere dintre statele dezvoltate ale lumii. România şi Polonia au pornit de pe aceeaşi treaptă în 1989, când au ieşit de sub regimul comunist şi au început să se orienteze spre Occident. Însă Polonia s-a mobilizat mai repede şi oficialii au făcut reforme care au ajutat ţara să intre în Uniunea Europeană înaintea noastră. Unul dintre sistemele schimbate radical după căderea comunismului a fost educaţia, de altfel, exemplul polonez chiar a stat la baza unor modificări prevăzute de Legea Educaţiei de la noi, din 2011, cum ar fi trecerea clasei a IX-a de la liceu la gimnaziu. Polonia este ţara europeană care a înregistrat, datorită reformelor aplicate la sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, cea mai spectaculoasă creştere în ultimii 14 ani la testele internaţionale PISA, ce verifică, din 2000, competenţele elevilor de 15 ani la matematică, ştiinţe şi citit. Evaluările PISA pe 2012 plasează Polonia (cu 518 puncte) pe locul 14 în rândul celor 65 de state care iau parte la studiul realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), în timp de România este pe locul 45. CEA MAI RAPIDĂ CREŞTERE ECONOMICĂ Cum a reuşit Polonia, iar România nu? Specialista în educaţie Tincuţa Apăteanu, cofondator al platformei Edusfera şi blogger adevarul.ro, spune că, în primul rând, trebuie să evaluăm şcoala poloneză în raport cu felul în care s-a dezvoltat şi cum funcţionează Polonia ca stat. „Din 2004, de când a aderat la Uniunea Europeană, Polonia a înregistrat progrese remarcabile şi continue în special din punct de vedere economic (este una dintre ţările cu cea mai rapidă creştere economică din UE, cu un PIB pe cap de locuitor de 12.700 de dolari, faţă de 7.900 de dolari, în România, în 2012). În plus, Polonia se află pe primul loc în topul beneficiarilor de fonduri europene, în timp ce ţara noastră se află pe poziţia a 12-a“, a explicat Apăteanu diferenţele de ordin economic, considerate un motor sau, din contră, o barieră în ceea ce priveşte evoluţia educaţiei. Pentru a înţelege cum arată sistemul polonez văzut din interior, am vorbit şi cu o studentă poloneză la Drept, Katarzyna Kozikare (25 de ani), care face parte din prima generaţie de elevi care a trecut prin reforma sistemului de educaţie. Ea a explicat pentru „Weekend Adevărul“ cum este să înveţi în şcoala poloneză şi care sunt elementele de succes din schema învăţământului obligatoriu. SUCCESUL EXAMENELOR DESE Părinţii trebuie să-şi dea copiii la gupa mare de la grădiniţă la 5 ani, după care urmează şcoala primară (szkoła podstawowa) care durează şase ani, apoi gimnaziul (gimnazjum) de trei ani şi liceul (liceum), care durează trei sau patru ani, în funcţie de profil. „Şcoala primară de şase ani este una dintre inovaţiile noastre. Înainte, ciclul primar dura opt ani şi nici măcar nu exista gimnaziu. Personal, eu cred că, la noi, cheia succesului a fost sistemul de examinare după fiecare ciclu educaţio- nal. La sfârşitul şcolii primare, copiii sunt examinaţi şi pe baza acelor rezultate sunt admişi la gimnaziu, iar la sfârşitul gimnaziului mai dau un examen naţional pe baza căruia sunt admişi la liceu. La sfârşitul liceului avem un examen naţional, «Certificatul de şcoală secundară», pe baza căruia suntem admişi la  universitate“, a explicat Kozik. Studiile universitare durează trei ani la licenţă şi doi ani la master, la fel ca în majoritatea facultăţilor din România, exceptând Dreptul, care durează cinci ani fără întrerupere la polonezi şi Medicina (şase ani). „Avem foarte multe universităţi private unde studiile te costă, dar calitatea învăţământului este precară. În schimb, la stat nu plăteşti taxe şi calitatea este bună. Eu sunt studentă la Drept momentan şi am mai studiat Filologia la facultate, iar educaţia este mai bună decât în Italia sau în Franţa, o spun şi colegii mei“, a explicat studenta poloneză. PROFESORI PLĂTIŢI DUPĂ REZULTATE Polonezii au regândit sistemul de educaţie printr-o serie de reforme menite să ridice nivelul copiilor slabi şi nivelul calităţii educaţiei în general. Pe scurt, şi-au dat seama cât de importantă este motivarea profesorilor cu salarii bune şi sporuri în funcţie de rezultatele pe care le au. De asemenea, au vrut să scadă rata abandonului şcolar şi să se asigure că învăţământul obligatoriu cuprinde şi primul an de liceu de la noi, clasa a IX-a, fiindcă acolo era problema mai mare, şi ca atare au trecut-o la gimnaziu. Au schimbat şi programa şcolară după ce au restructurat schema învăţământului obligatoriu şi au introdus examenele la sfârşitul fiecărui ciclu educaţional. Toate acestea au dus la o creştere spectaculoasă a calităţii educaţiei poloneze, ceea ce s-a văzut în rezultatele testelor PISA. AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE Deşi poloneza Katarzyna Kozikare crede că examenele dese sunt principalul element al reformei din educaţie, Tincuţa Apăteanu spune că, „în general, creşterea numărului de evaluări naţionale standardizate are un efect nociv asupra sistemului educaţional şi asupra motivaţiei copiilor şi a profesorilor“. Mai exact, „copiii nu mai învaţă de dragul de a învăţa, ajung să nu se mai concentreze pe materiile sau domeniile pentru care chiar au vocaţie, pentru a îngurgita materia care se dă la examen“, explică aceasta. În ceea ce priveşte creşterea salariilor profesorilor, expertul în educaţie Alexandra Anton, care a studiat politici educaţionale la Universitatea Turku din Finlanda, este de părere că banii nu sunt principala motivaţie. „Eu cred că orice profesor vrea să predea cât mai bine, să facă din orele petrecute la şcoală o plăcere, nu o corvoadă. S-a demonstrat că motivaţia non-financiară este cea care-i atrage pe cei mai mulţi dintre profesori la catedră“, spune ea. “La noi, cheia succesului a fost sistemul de examinare după fiecare ciclu educaţional”. a spus Katarzyna Kozikare, studentă. TOPUL SALARIILOR Profesorii români au printre cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, cu un venit mediu net de 350 de euro net pe lună, adică de doar 1,3 ori peste salariul mediu pe economie, arată ultimul raport al organizaţiei europene Eurydice. În schimb, în Polonia un dascăl câştigă lunar în jur de 1.150 de euro, adică de 2,5 ori salariul mediu pe economie. Diferenţele dintre Polonia şi România: • Învăţământul obligatoriu începe de la 5 ani în Polonia (grupa mare de la grădiniţă) şi ţine 14 ani, în România de la 6 ani (clasa pregătitoare) şi ţine 11 ani; • Durata învăţământului primar: Polonia – 6 ani, România – 5 ani; • Durata învăţământului gimnazial: Polonia – 3 ani, România – 4 ani; • Durata învăţământului liceal: Polonia – 3 ani, România – 4 ani (din care doar 2 sunt obligatorii); • Sistemul de examinare: Polonia – examene naţio-nale la sfârşitul ciclului primar, gimnazial şi liceal, România – examene naţionale doar la sfârşitul gimnaziului şi al liceului. Cum s-ar plia modelul polonez în România În Legea Educaţiei Naţionale (LEN) dată pe vremea ministrului Daniel Funeriu, în ianuarie 2011, s-au luat câteva măsuri inspirate din sistemul polonez: învăţământul obligatoriu de la 6 ani, ceea ce s-a întâmplat, şi trecerea clasei a IX-a la gimnaziu. Această ultimă măsură din Legea Educaţiei a fost anulată printr-un ordin de ministru publicat în decembrie 2013. Din punct de vedere administrativ, ar fi fost foarte dificil de realizat, fiindcă nu este spaţiu în şcoli, au explicat atunci reprezentanţii Ministerului Educaţiei. „De ce să modifici o structură care a funcţionat nu ani întregi, a funcţionat de-a lungul unui secol şi ceva, eu cred că trebuie să revenim“, a spus ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, când a anunţat modificarea adusă legii. CLASA A IX-A LA LICEU, ABANDONATĂ Totuşi, de ce polonezii au venit cu această măsură acum aproape 15 ani? Din acelaşi motiv pentru care urma să fie introdusă şi la noi: scăderea ratei abandonului şcolar.  „Introducerea clasei pregătitoare împreună cu trecerea clasei a IX-a la gimnaziu, aşa cum prevedea Legea Educaţiei, ar fi însemnat o scădere drastică a abandonului şcolar şi o îmbunătăţire a rezultatelor. Exact asta a făcut Polonia în 1999. Evident, acum Polonia este ţara din UE cu cel mai rapid progres în educaţie între 1999 şi 2012“, a explicat pentru „Weekend Adevărul“ fostul ministru al Educaţiei şi actual consilier prezidenţial, Daniel Funeriu. Referitor la ordonanţa de urgenţă prin care clasa a IX-a a fost trecută înapoi la liceu, el spune că România a pierdut „şansa unei redresări“ şi că „decizia promovează mediocritatea în universităţi“. Şi specialistul Tincuţa Apăteanu spune că ar fi prevenit o mare parte din abandonul şcolar care are loc la sfârşitul clasei a VIII-a. În jur de 22% din absolvenţii de gimnaziu nu mai ajung în clasa a IX-a fiindcă liceele sunt situate în general la oraş şi costurile navetei, care nu este întotdeauna decontată de autorităţi, nu pot fi suportate de părinţii copiilor de la ţară, spune ea. „Problema este însă că această schimbare nu a fost pregătită cum trebuie – sistemul educaţional românesc este greoi, rezistent la schimbare şi în general refractar la orice este nou. (…) Modificarea ar fi presupus eforturi considerabile pe care oamenii nu sunt dispuşi să le facă: planificări serioase pentru spaţiile disponibile, recrutări de noi profesori, regândirea programei şi a manualelor“, a explicat Apăteanu. CUM ATRAGI COPIII CĂTRE ŞCOALĂ Pe de altă parte, Alexandra Anton susţine că „ar fi imatur să credem că un an în plus oferit elevilor care altfel ar renunţa să-şi continue studiile este o măsură suficientă pentru a-i atrage spre învăţare“. Anton crede că reducerea abandonului şcolar se poate face mai degrabă printr-un cumul de măsuri, cum ar fi orientarea profesională timpurie prin oferirea unei game variate de cursuri şi contexte de cunoaştere, flexibilizarea sistemului educaţional în funcţie de domeniul de interes al tinerilor sau dezvoltarea unui sistem de monitorizare de-a lungul studiilor. Alexandra Anton mai vorbeşte şi despre schimbarea programei şcolare, care este mult învechită la noi şi care a stagnat în învăţământul primar, un element însă important în reforma din Polonia. Pe scurt, elevii studiază repetând şi memorând o materie stufoasă, metodă care nu stimulează generaţia de astăzi. Copiii preferă să fotografieze cu mobilul ce scrie profesorul la tablă decât să trudească luând notiţe şi scriind după dictare. Anton spune că trebuie să ne adaptăm vremurilor şi că trebuie mult mai multă flexibilitate în programa şcolară. Spre exemplu, profesorul nu ar mai trebui „încorsetat“ să predea materia într-o anumită ordine, cu o anumită viteză, ci lăsat să predea într-un mod care nu este plictisitor pentru elevii de astăzi şi care le-ar capta atenţia. Tincuţa Apăteanu explică de ce rezultatele elevilor români la principalele teste internaţionale sunt slabe: „Pentru că sistemul nostru nu este compatibil cu tipul de exerciţii pe care elevii le primesc la aceste examene – noi predăm conţinuturi teoretice în mare măsură, iar exerciţiile noastre sunt foarte abstracte – pe când aceste teste măsoară felul în care elevii sunt capabili să utilizeze conceptele teoretice pentru a rezolva probleme şi situaţii din viaţa reală“. „În concluzie, dacă ne propunem să avem rezultate mai bune la PISA, ar trebui să modificăm programa şcolară, manualele şi felul în care predăm subiectele pentru a le face mai relevante pentru situa-ţiile concrete cu care se vor confrunta elevii în viaţa reală“, conchide Apăteanu.

Sursa: Adevarul.ro

Elevii au intrat în vacanţă, urmând ca pe 10 februarie să se întoarcă la cursuri

Elevii au intrat oficial de sâmbătă în vacanţa intersemestrială, urmând să se întoarcă la cursuri luni, 10 februarie, când va începe al doilea semestru. Elevii au intrat de sâmbătă în vacanţa intersemestrială (1-9 feb.). conform calendarului anului şcolar 2013-2014. Ninsorile de săptămâna trecută i-au trimis mai devreme în vacanţă pe elevii din mai multe judeţe. Astfel, vineri, 31 ianuarie, au fost închise toate unităţile de învăţământ preuniversitar din Bucureşti, Argeş, Brăila, Buzău, Călăraşi, Constanţa, Galaţi, Giurgiu, Ialomiţa, Ilfov, Prahova, Tulcea, Teleorman, Vâlcea şi Vrancea. În judeţul Iaşi, în doar 10 unităţi de învăţământ nu s-au desfăşurat cursuri, iar în judeţul Vaslui, din totalul unităţilor şcolare existente, 86 au fost închise. Acolo unde situaţia şcolară pentru semestrul I nu a putut fi încheiată, ea va fi rezolvată în momentul în care elevii vor reveni la cursuri, în semestrul al II-lea. Acesta va începe pe 10 februarie, după ce, în intervalul 1 – 9 februarie, elevii se vor afla în vacanţă. Următoare vacanţă a copiilor este cea de primăvară (12 – 22 aprilie), care ar putea fi prelungită o zi sau două având în vedere ca anul acesta Paştele va fi pe 20 aprilie. Cursurile se reiau pe 23 aprilie, iar anul şcolar se va încheia pe 21 iunie, când începe vacanţa de vară. Tezele din semestrul al II-lea se susţin, de regulă, până la data de 23 mai 2014. Ce trebuie să ştie elevii din clasele terminale În 2014, elevii din clasa a XII-a şi din clasa a XI-a vor susţine o simulare pentru Bacalaureat organizată la nivel naţional de către Ministerul Educaţiei, iar la sfârşitul anului, se vor organiza pentru prima dată Evaluările de la clasele a II-a, a II-a şi a IV-a. Elevii din clasa a XII-a termină cursurile mai devreme, pe 30 mai, iar cei din clasa a VIII-a, pe 13 iunie, având în vedere că vor susţine Evaluarea Naţională, Bacalaureatul în vară. Potrivit calendarului Bacalaureatului din 2014, publicat de Ministerul Educaţiei, examenele orale încep pe 10 iunie, iar cele scrise pe 30 iunie. Notele finale se afişează pe 11 iulie. După această dată începe a doua sesiune de Bac, destinată candidaţilor care nu au trecut de toate examenele în vară şi celor care au avut de dat corijenţe.

Sursa: Adevarul.ro

De ce învăţământul românesc nu mai este ce era odată? Reformele Educaţiei de dinainte de Marele Război

Reforma învăţământului românesc, aşa cum a fost concepută în 1864, s-a realizat mai mult în spiritul decât în litera legii. Există numeroase probleme la toate nivelurile de educaţie şi este evident că procesul de reformare nu este încheiat. Dezvoltarea unor noi reforme ale învăţământului devine imperativă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Întregul proces presupune o continuă raportare la textul legii instrucţiunii publice din 1864, aşadar legile ulterioare s-au concentrat doar pe anumite probleme ale sistemului, şi nu pe modificarea generală a legii.   Lipsurile cele mai evidente ale dezvoltării sistemului de educaţie se înregistrau, desigur, în mediile rurale, unde nu existau clărdiri şcolare corespunzătoare şi nici numărul învăţătorilor calificaţi nu era suficient. Sistemul de amenzi nu era coerent şi controlat, aşa că multe familii încă încurajau absenteismul şcolar, iar programele şcolare nu erau complete.   Începând cu 1879, au fost realizate schimbări semnificative ale sistemului, care au continuat până la reforma învăţământului promovată de Spiru Haret, pe bazele puse de miniştrii anteriori, Gheorghe Chiţu, P. S. Aurelian, Take Ionescu şi Petru Poni.   Gheorghe Chiţu   Numit Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice în 1876,  Gheorghe Chiţu îşi porneşte traseul academic la şcoala din Craiova, apoi continuă cursurile la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti şi termină studiile licenţiat în drept la Viena.   În 1879, an în care devine şi membru al Academiei Române, dispune legea pentru numirea profesorilor de gimnazii, licee şi şcoli profesionale, prima modificare importantă a legii educaţiei. Principala directivă este aceea că profesorii pot ocupa posturile vacante numai în urma susţinerii unor concursuri naţionale de examinare atât a materiei de specialitate, dar şi a cunoştinţelor pedagogice. Absolvirea unei trepte superioare de învăţământ faţă de cea în care dorea să profeseze era o condiţie sine qua non pentru candidatul la un post de profesor.   P. S. Aurelian   P. S. Aurelian studiază la Colegiul „Sf. Sava”, iar, ulterior, se specializează în ştiinţe agricole în Franţa, după ce primeşte o bursă din partea Eforiei Şcoalelor. Întors în ţară, se remarcă prin transformarea Şcolii de agricultură din Pantelimon în Şcoala centrală de agricultură şi silvicultură şi prin fondarea Ateneului Român, fiind numit şi primul preşedinte. Din 1882 este membru în Consiliul Permanent al instrucţiunii.   Prima lege pe care ministrul Aurelian o propune în Parlament este legea pentru fixarea şi gradarea remunerării corpului didactic. Prin această lege se precizează salariile cadrelor didactice şi a sporurilor adăugate ulterior în funcţie de gradul învăţământului şi de scumpetea vieţei în localităţile unde-şi au sediul acele şcoli. Conform textului legii, salariile pot varia de la 80 de lei pentru un învăţător absolvent al şcolii pedagogice, până la 500 de lei pentru un profesor universitar. Sporurile se acordă după 10 ani de muncă, când salariul se măreşte cu 50%, ajungându-se ca după 20 de ani să se dubleze salariul iniţial.   P. S. Aurelian propune şi înfiinţarea Casei pentru ajutorul şcolilor, instituţie cu rol de atragere a fondurilor particulare, provenite din donaţii. Scopul acestei iniţiative este de a extinde sistemul de învăţământ, astfel încât niciun cătun să nu rămână fără o şcoală bine organizată şi oricine să aibă acces uşor la educaţie. Din comitetul de conducere al Casei fac parte ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, guvernatorul BNR, rectorii universităţilor, preşedintele Academiei Române şi directorul CEC-ului.   Take Ionescu   Doctor în drept, format la Paris, Take Ionescu aderă în 1886 la Partidul Conservator. Din 1891 ocupă funcţia de Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice. O primă directivă a lui Take Ionescu ce cunoaşte concretizare este reformarea administraţiei învăţământului, modificarea atribuţiilor Consiliului General care este însărcinat, începând din 1892, numai cu aprobarea programelor şcolare. Curând, îşi va dovedi inoperabilitatea, dispărând şi obligativitatea convocării sale anuale.   Un an mai târziu, apare o nouă iniţiativă legislativă, anume legea învăţământului profesional, prin care se doreşte o lărgire a instituţiilor capabile să pregătească pentru agricultură, comerţ, industrie şi meşteşuguri, specialişti şi muncitori calificaţi. Se organizează învăţământul profesional pe două grade – inferior şi superior –  aşa încât şcolile profesionale de agricultură, brigadieri, silvicultură, de arte şi meserii, comerciale intră sub administraţia Ministerului Agriculturii, Industriilor, Comerţului şi Domeniilor, reunind în programă predarea cunoştinţelor teoretice şi exersarea activităţilor practice.   Tot acum este adoptată şi legea învăţământului primar şi normal primar, care desfiinţează unitatea naţională a primei trepte de învăţământ şi introduce diferenţe substanţiale între şcolile din mediul urban şi rural. Apar trei tipuri de şcoli elementare – şcoli primare de cătun, şcoli primare inferioare şi şcoli primare superioare – iar diferenţele dintre ele constau în funcţionarea permanentă sau neregulată şi parcurgerea integrală sau parţială a programei. Această lege a lucrat, însă, împotriva copiilor din mediul rural, care, din cauză că nu puteau primi o educaţie completă, nu beneficiau de continuarea studiilor în treptele superioare de învăţământ.

Sursa: Adevarul.ro

Proiectul Şcolii de arte şi meserii

În 1850 domnitorul Ţării Româneşti, Barbu D. Ştirbey (1799-1869) însărcinează Eforia Şcoalelor cu redactarea unui proiect pentru „Şcoala de arte şi măestrii”. Proiectata instituţie trebuia să fie construită la Şosea, în 1853 arh. Alexander von Montbach realizând devizul construcţiei, iar în 1854 şi condiţiile de execuţie. În 1850 domnitorul Ţării Româneşti, Barbu D. Ştirbey (1799-1869) însărcinează Eforia Şcoalelor cu redactarea unui proiect pentru „Şcoala de arte şi măestrii”. Comisia, formată din colonelul Ion Emanoil Florescu (1819-1893), arhitectul Achille Thillay, mecanicul Gilbert şi un personaj neidentificat Marin, finalizează proiectul la 10 februarie 1851, iar în 13 martie domnitorul emite rezoluţia sa. Cităm din proiectul iniţial: „Scopul aceste şcoale este de a forma meşteri în ramura lemnării, ferării şi a zidăriei. Învăţătura lor va fi cu totul practică, săvârşindu-se lucrări într’aceste trei ramuri, întocmai ca într’o fabrică. Cu toate acestea se vor da şcolarilor şi ştiinţele teoretice cele mai neapărate în specialitatea lor, prin care să se poată nădăjdui ca cei mai d’întîiu dintr’ înşii să iasă conductori de binale şi chiar întreprenori.” Cursurile teoretice obligatorii erau următoarele: „scriere, aritmetică cu contabilitate, geometrie aplicată, desemnul liniaru”, iar cele facultative: „geometria descriptivă, construcţii, tehnologie, desemnul liniaru şi de maşine”. În 24 martie se hotărăşte găsirea unui maestru fieraru şi a altuia tâmplar, închirierea de către guvern a unor ateliere, cumpărarea de unelte şi maşini trebuincioase; fiecărui maestru i se încredinţează câte 20 de elevi cu vârste între 14-16 ani, îmbrăcaţi şi hrăniţi pe cheltuiala statului. Durata cursurilor era de 5 ani. Pentru viitor se prevedeau următoarele specializări: ”ebenisterie, stungărie, sculptură, trăsuri” şi ”lăcătusărie, mecanică şi armărie”. La articolul 4 se specifica şi organizarea unor „cursuri slobode de ştiinţe atingătoare de tăerea petrelor, dulgherie, construcţii şi contabilitate”. Partea a şaptea a proiectului viza localul viitoarei şcoli, prevăzându-se suprafaţa, numărul de spaţii necesare şi funcţiile lor, bugetul alocat. Raportul conţinea şi planul proiectatei şcoli, din păcate nesemnat, dar judecând după însemnările în franceză, putem aprecia a fi fost conceput de arh. Thillay. Cursurile s-au ţinut în incinta Mănăstirii Mavrogheni, loc cu vechime în ceea ce privea învăţământul şi tipăriturile. Abia în 1853 regăsim un dosar amplu legat de construcţia „Şcolii de meşteşuguri” ce apare adesea şi sub titlul de „Şcoala de arte”, ce urma a se face dincolo de bariera Mavrogheni, în faţa Şoselei celei mari (Kiseleff) pentru că terenul dinspre Spitalul Filantropiei era în litigiu. Louis Lalanée, directorul Lucrărilor Publice, aviza proiectul. Descoperim numele unui arhitect străin necunoscut până acum ca activând în spaţiul valah, Alexander von Montbach[1], care în 6 iulie 1853 întocmea şi devizul construcţiilor. Mai trece un an, probabil şi datorită lipsei din ţară a domnitorului Ştirbey pe timpul ocupaţiei străine, până când Montbach redactează condiţiile de execuţie ale clădirii. Pitarul Andrei Stamate şi pitarul Ioan Rătescu sunt desemnaţi la 14 iulie 1853 prin ofisul domnesc cu realizarea lucrărilor efective. Din acest moment, informaţiile lipsesc, proiectul nefiind realizat, cel mai probabil din cauza lipsei fondurilor. Rezumat al unui material mai amplu dedicat Şcolii şi activităţii arh. Montbach din lucrarea de doctorat, în curs de publicare. Sursele arhivistice se vor furniza la cerere. [1] Puţinele informaţii personale identificate se află în Matrikelbücher der Akademie der Bildenden Künste München, Matrikelnummer 168/1843, baronul Alexander von Montbach, originar din Posen, Silezia,în vârstă de 22 de ani, a studiat ştiinţa construcţiilor între 1843-1844 la München.

Sursa: Adevarul.ro

Boicot în Franţa: părinţii elevilor protestează faţă de „teoria genurilor”

Mai multe şcoli din Franţa au fost lovite de un val de absenteism, după ce părinţii şi-au oprit copiii de a mai lua parte la cursuri în semn de protest faţă de presupusele lecţii de educaţie sexuală care îi învaţă pe copii că „nu sunt născuţi băieţi sau fete, ci pot să-şi aleagă singuri genul”. Ministrul francez al Educaţiei a avertizat că va aplica măsuri părinţilor care participă la boicot, ceea ce a declanşat o nouă dezbatere naţională. Mii de părinţi din Franţa au primit săptămâna trecută câte un mesaj pe telefoanele mobile prin care expeditorul le crea să nu-şi trimită copii la şcoală în ziua de luni, relatează agenţia AFP. Iniţiativa s-a vrut a fi un protest faţă de o presupusă practică nouă în şcolile franceze, potrivit căreia elevii sunt învăţaţi că nu se nasc băieţi sau fete, ci îşi pot alege genul. Mai mult, părinţilor le-a fost cerut să continue protestul faţă de „teoria genurilor” prin a-i opri pe copiii lor să mai meargă la şcoală o zi pe lună.  Iniţiatorii mişcării le-au recomandat mamelor şi taţilor francezi să nu anunţe în prealabil profesorii atunci când copiii lor vor lipsi. Mesajul îi avertiza pe părinţi că aceste lecţii de educaţie sexuală vor fi prezente şi în programa grădiniţelor şi că vor fi însoţite de „exemple practice” încă de la începutul următorului an şcolar, în septembrie. Impactul mesajelor a fost limitat, fără a fi nesemnificativ. Aproape 100 de şcoli din totalul celor 48.000 din ţară au anunţat că au existat cazuri de absenteism  din cauza protestului părinţilor, potrivit cifrelor prezentate de Ministerul Educaţiei. Vincent Peillon, ministrul Educaţiei, a ordonat directorilor şcolilor din toată ţara să-i convingă pe părinţi să-şi trimită copiii la cursuri, risipind zvonurile potrivit cărora programa şcolară include „teoria genurilor”, reamintindu-le adulţilor că „şcoala este obligatorie”. „Sistemul naţional de şcolarizare nu include teoria genurilor. Îi învaţă pe copii egalitatea din toate punctele de vedere şi, în mod special, între bărbaţi şi femei”, a declarat Peillon.

Sursa: Adevarul.ro

Şcoala în comunism: Reguli de purtare pentru elevi

Pentru mulţi perioada comunistă a însemant anii de şcoală sau doar această etapă. Pentru alţii, mai tineri sunt chestiuni pe care părinţii le aruncă în faţă în momentul în care dezaprobă un comportament. Ne-am gândit aşadar să redăm un fragment semnificativ din regulamentul şcolar din anii comunismului. În şcoală şi în afara şcolii, elevii au următoarele îndatoriri: I. Să cunoască şi să respecte regulamentul şi dispoziţiile date de şcoală: – să vină cu regularitate la cursuri, fără să întîrzie de la ore şi să respecte întocmai programul zilnic de activitate al şcolii; – să-şi însuşească temeinic cunoştinţele şi deprinderile prevăzute în programa şcolară pentru a deveni cetăţeni folositori patriei; – să participe după puterile lor la munca patriotică şi la alte acţiuni iniţiate de şcoală; – în atelierul şcolii şi în producţie să respecte cu stricteţe regulile privind tehnica securităţii şi protecţia muncii; – să păstreze şi să apere avutul obştesc, bun al întregului popor; Continuarea pe Historia.ro

Sursa: Adevarul.ro

Un profesor din Cluj a fost dat dispărut. Elevii îl cheamă, pe facebook, la şcoală

Marius Popa, un profesor de geografie care predă de 30 de ani la Colegiul Naţional “Emil Racoviţă” din Cluj, a fost dat dispărut de colegii săi în urmă cu nouă zile, are o pagină de Facebook. Profesorul de geografie Marius Popa din Cluj-Napoca a fost dat dispărut în 22 ianuarie 2014. Directorul Colegiului, Constantin Corega, a reclamat dispariţia colegului său la Poliţia Cluj-Napoca. „Scrieţi, că de ora viitoare vă ascult şi vă iau caietele la control şi dacă nu aveţi vreo lecţie, vă scad un punct, două, treaba voastră!“. Acesta e mesajul atribuit profesorului clujean Marius Popa, de pe o pagină de Facebook, relatează voceatransilvaniei.ro. Pagina a fost făcută în 2011, pe ea sunt postate fotografii din timpul orelor. Pagina a fost creată într-o manieră uşor ironică, iar mai mulţi elevi de-ai profesorului au scris acolo mesaje. Comentariile postate înaintea datei dispariţiei dascălului sunt ironice, dar cele puse după 22 ianuarie au un cu totul alt ton şi-l îndeamnă să revină la catedră. Mesaje de după 22 ianuarie: – dom’ profesor, haideti la scoala, cu cine mai povestim noi? (Vlad Marcov – 27 ianuarie 2014) – Haideti la scoala dom’ profesor – (David M. Stan – 28 decembrie 2014) – Domn’ profesor…oriunde ati fi….platim oricat! Numa’ intoarceti-va (Pop Tudor – 29 ianuarie 2014) Profesorul Marius Popa a fost poreclit de elevi, în urmă cu ani buni, Gopo fiindcă avea un anumit grad de naivitate ca al Omuleţului desenat de Ioan Popescu Gopo. Semnalmentele profesorului: înălţime 1,70 m, constituţia fizica astenică, faţa ovală, ochii căprui, nasul drept, buzele subţiri, bărbia ascuţită, tenul deschis, păr cărunt, mers normal; la momentul plecării era îmbrăcat  cu palton negru, fular alb şi căciulă neagră. Persoanele care îl văd sunt rugate să se adreseze celei mai apropiate unităţi de poliţie sau să sune la 112.

Sursa: Adevarul.ro

Invatamantul profesional 2014: Inscrierea incepe in luna mai, admiterea in scoala profesionala are loc inainte de admiterea la liceu, iar elevii admisi primesc bursa lunara

In luna mai incep inscrierile elevilor de clasa a VIII-a la invatamantul profesional cu durata de 3 ani, iar candidatii respinsi sau cei care doresc sa renunte la locul ocupat in scoala profesionala se pot inscrie la admiterea in invatamantul liceal. Prevederile fac parte din Metodologia de organizare si functionare a invatamantului profesional de stat cu durata de 3 ani pentru anul scolar 2014-2015, care a fost pusa in dezbatere de Ministerul Educatiei Nationale. Invatamantul profesional in cadrul caruia elevii fac practica direct la angajator a fost lansat de fostul ministru al Educatiei Daniel Funeriu, iar ministrul Remus Pricopie a majorat durata acestuia, la 3 ani. Citeste in articol ce ore fac elevii in scoala profesionala, cate ore de practica au programate, in ce consta preselectia candidatilor si care sunt actele pe care elevii trebuie sa le aduca pentru a se inscrie in invatamantul profesional de 3 ani. • Vezi mai jos Calendarul inscrierii si admiterii in invatamantul profesional de 3 ani, precum si planul-cadru pentru clasa a IX-a, clasa a X-a si clasa a XI-a de invatamant profesional Ministerul Educatiei Nationale (MEN) a publicat o serie de proiecte de documente care reglementeaza invatamantul profesional cu durata de 3 ani, incepand cu anul scolar 2014-2015. Printre documentele aflate sub forma de draft publicate de MEN se numara Metodologia de organizare si functionare a invatamantului profesional de stat cu durata de 3 ani, Metodologia de organizare si desfasurare a admiterii in invatamantul profesional, Calendarul admiterii in invatamantul profesional de 3 ani, precum si Planurile-cadru de invatamant pentru clasele a IX-a, a X-a si a XI-a de invatamant profesional.   Pe site-ul MEN se precizeaza ca observatiile la aceste proiecte pot fi transmise la Centrul National de Dezvoltare a Invatamantului Profesional si Tehnic, pe adresa de e-mail vet[at]tvet.ro.

Amintim ca anul scolar viitor va fi primul in care invatamantul profesional nou-introdus va avea o durata de 3 ani. Invatamantul profesional introdus de fostul ministru Daniel Funeriu a avut prima admitere in urma cu doi ani si se derula pe o perioada de doi ani, incepand din clasa a X-a si pana in clasa a XI-a, avand in vedere ca LEN prevedea trecerea clasei a IX-a de la liceu la scoala generala. Guvernul Ponta a modificat insa in decembrie 2013, prin ordonanta de urgenta, Legea Educatiei Nationale, astfel incat clasa a IX-a ramane la liceu, iar invatamantul profesional incepe din anul scolar 2014-2015 din clasa a IX-a si se termina in clasa a XI-a. • Elevii de clasa a VIII-a se pot inscrie in mai 2014 in invatamantul profesional cu durata de 3 ani, organizat in scolile unde exista un contract cu cel putin o firma la care elevii isi vor face practica. • Pentru a se inscrie, elevii cer la secretariatul scolii gimnaziale completarea fisei de inscriere in invatamantul profesional cu durata de 3 ani. • Depun apoi fisa la scoala profesionala pe care vor sa o urmeze. In fisa de inscriere, un elev poate inregistra mai multe optiuni de calificare profesionala, in ordinea preferintelor. • Elevilor care nu reusesc sa promoveze clasa a VIII-a (inscrierea se face in luna mai) li se anuleaza inscrierea in invatamantul profesional cu durata de 3 ani. • In scolile profesionale unde numarul elevilor candidati este mai mic sau egal cu numarul de locuri oferit, media de admitere la invatamantul profesional va fi calculata ca medie ponderata intre media generala la Evaluarea Nationala sustinuta de absolventii clasei a VIII-a, care are o pondere de 75%, si media generala de absolvire a claselor a V-a – a VIII-a, care are o pondere de 25%. • Daca firma se implica prin sustinere financiara in formarea profesionala a elevilor, atunci poate cere scolii sa organizeze o sesiune de preselectie a candidatilor. Candidatii care sunt respinsi la preselectie se pot inscrie la o alta scoala profesionala cu durata de 3 ani care nu a organizat sesiune de preselectie sau se pot inscrie la invatamantul liceal. • In cazul in care numarul candidatilor este mai mare decat numarul locurilor oferite de scoala profesionala, atunci se organizeaza o proba suplimentara de admitere (dupa sesiunea de preselectie, in scolile in care aceasta a fost organizata). Admiterea se va face luand in calcul 70% media de admitere definita mai sus si in proportie de 30% nota obtinuta la proba suplimentara de admitere stabilita de unitatea de invatamant. Metodologia de organizare si functionare a invatamantului profesional de stat cu durata de 3 ani – Draft (Descarca de aici) Invatamantul profesional cu durata de 3 ani este organizat dupa clasa a VIII-a, ca invatamant cu frecventa, cursuri de zi, parte a invatamantului secundar superior. Invatamantul profesional cu durata de 3 ani poate fi desfasurat si in limbile minoritatilor nationale, se arata in draftul Metodologiei de organizare si functionare a invatamantului profesional de stat cu durata de 3 ani. Invatamantul profesional cu durata de 3 ani se finalizeaza cu examen de certificare a calificarii profesionale.

Elevii din invatamantul profesional cu durata de 3 ani beneficiaza de sustinere financiara, in conformitate cu prevederile legale, prin „Bursa Profesionala” aprobata prin HG nr. 1062/2012. Se mentine astfel bursa de 200 lei lunar pe care o primesc inca din 2012 toti elevii care frecventeaza invatamantul profesional. Pe langa aceasta bursa, elevii din invatamantul profesional pot beneficia si de sustinere financiara, stimulente si alte forme de sprijin acordate de compania la care fac practica.

Invatamantul profesional cu durata de 3 ani se poate organiza numai in unitatile de invatamant profesional si tehnic acreditate sau autorizate si numai acolo unde exista un contract incheiat cu o firma, la care se si organizeaza practica elevilor. Aceste contracte-cadru incheiate de catre scolile profesionale cu operatorii economici/institutiile publice partenere sunt pe o durata de minimum 3 ani si stau la baza contractelor de pregatire practica a elevilor din invatamantul profesional.

Lista unitatilor de invatamant care organizeaza invatamant profesional cu durata de 3 ani se stabileste anual, pe baza propunerilor unitatilor de invatamant si a operatorilor economici.

Proiectul metodologiei prevede ca inspectoratele scolare judetene/ al municipiului Bucuresti vor publica lista cu unitatile de invatamant care organizeaza invatamant profesional cu durata de 3 ani si oferta de pregatire a acestora in brosura admiterii in invatamantul liceal de stat. De asemenea, inspectoratele scolare judetene vor realiza activitati de prezentare si promovare a ofertei locale a invatamantului profesional, impreuna cu unitatile de invatamant si cu operatorii economici parteneri.

Pentru promovarea ofertei locale a invatamantului profesional este obligatorie realizarea urmatoarelor activitati, se arata in draftul de metodologie: • organizarea actiunii „Saptamana meseriilor” in perioada dedicata activitatilor de consiliere si orientare profesionala a elevilor; • organizarea actiunii „Targul meseriilor” pentru prezentarea ofertei la nivel regional / judetean; • promovarea invatamantului profesional si a numarului de locuri disponibile in mijloacele locale de comunicare in masa Planurile-cadru de invatamant si curriculumul pentru fiecare calificare profesionala sunt aprobate prin ordin al ministrului educatiei nationale, iar schemele orare se stabilesc la nivelul unitatii de invatamant, in functie de posibilitatile de organizare a stagiilor de pregatire practica la operatorul economic/institutia publica partener de practica.

Schemele orare sunt flexibile din punct de vedere al alocarii numarului de ore pentru fiecare disciplina/modul, orele de pregatire putand fi distribuite pe durata anului scolar sau comasate pe parcursul mai multor saptamani, cu respectarea numarului total de ore/saptamana si a numarului total de ore/an pentru fiecare disciplina/modul, precizeaza proiectul de metodologie.

Pregatirea practica a elevilor se desfasoara in cadrul orelor de laborator tehnologic, al orelor de instruire practica si al stagiilor de pregatire practica stabilite prin planurile de invatamant. Orele de laborator tehnologic si orele de instruire practica se pot desfasura atat in laboratoarele si atelierele scolii, cat si la operatorul economic. Durata stagiilor de pregatire practica se stabileste prin planul-cadru de invatamant.

Stagiile de pregatire practica se realizeaza, de regula, la operatorul economic / institutia publica partenera. Insa metodologia prevede ca „pentru a raspunde nevoilor angajatorilor, in special din sectorul IMM, stagiile de pregatire practica pot fi organizate si in unitatea de invatamant, daca sunt indeplinite simultan urmatoarele conditii: • unitatea de invatamant dispune de ateliere dotate corespunzator si de resursa umana calificata pentru desfasurarea pregatirii practice a elevilor si asigura impreuna cu operatorii economici/ institutiile publice partenere materiile prime si materialele necesare dobandirii de catre elevi a competentelor profesionale; • conditiile de organizare si desfasurare a stagiilor de pregatire practica in unitatea de invatamant sunt reglementate in contractele-cadru cu operatorii economici/ institutiile publice partenere”. Pentru organizarea stagiilor de pregatire practica in scoala, aprobarea este data de inspectorul scolar general, la cererea unitatii de invatamant, avizata de inspectorul scolar pentru invatamantul profesional si tehnic. De asemenea, pregatirea practica a elevilor realizata in scoala se organizeaza, pentru fiecare calificare profesionala, cu grupe de maximum 15 elevi, sub indrumarea unui cadru didactic desemnat de unitatea de invatamant.

Planificarea orara a pregatirii practice a elevilor organizate la operatorul economic/institutia publica va fi stabilita de unitatea de invatamant impreuna cu entitatea partenera, in functie de programul de lucru al acesteia, respectand particularitatile de varsta ale elevilor si reglementarile legale referitoare la sanatatea si securitatea muncii.

Contractele de pregatire practica pot fi incheiate individual (separat pentru fiecare elev) sau pentru mai multi elevi care se pregatesc pentru aceeasi calificare profesionala. Stagiile de practica se organizeaza in perioadele stabilite de scoala impreuna cu operatorul economic partener, astfel incat sa se asigure incheierea situatiei scolare a elevilor pana cel mai tarziu la data de 31 august.

Directorul unitatii de invatamant desemneaza cate un cadru didactic coordonator de practica, pentru un numar de minimum 12 elevi. Cadrul didactic coordonator de practica este responsabil pentru ducerea la indeplinire a activitatilor asumate de unitatea de invatamant, prin contractul de pregatire practica, pentru fiecare elev din grupa pe care o coordoneaza, indiferent daca stagiul de practica se desfasoara la unul sau la mai multi operatori economici / institutii publice.

Operatorii economici/institutiile publice la care se desfasoara pregatirea practica a elevilor din invatamantul profesional cu durata de 3 ani stabilesc tutorii care coordoneaza aceasta activitate. Tutorii colaboreaza cu cadrele didactice coordonatoare de practica, iar responsabilitatile tutorelui si ale cadrului didactic coordonator de practica sunt stabilite prin contractul de pregatire practica.

Evaluarea si certificarea rezultatelor invatarii

La finalul invatamantului profesional cu durata de 3 ani, absolventii se inscriu la examenul de certificare a calificarii profesionale. Acest examen este organizat de scoala, iar probele examenului de certificare se organizeaza la operatorii economici sau la scoala care a asigurat formarea profesionala in situatia in care contractele-cadru cu operatorii economic/institutiile publice partenere prevad in mod expres acest lucru.

Din comisia de examen fac parte evaluatori autorizati, externi unitatii de invatamant in care s-a desfasurat programul de formare, cat si de reprezentanti ai operatorului economic/ institutiei publice partenere. Monitorizarea organizarii si desfasurarii examenului de certificare este realizata de catre inspectoratele scolare judetene.

Absolventii invatamantului profesional cu durata de 3 ani care promoveaza examenul de certificare a calificarii profesionale dobandesc certificat de calificare profesionala si suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass. De asemenea, absolventii invatamantului profesional care promoveaza examenul de certificare a calificarii profesionale pot continua studiile in clasa a XI-a a invatamantului liceal.

Metodologia de organizare si desfasurare a Admiterii in invatamantul profesional – Draft (Descarca de aici)

In invatamantul profesional cu durata de 3 ani se pot inscrie absolventii clasei a VIII-a din seria prezenta si din seriile anterioare. La admitere, scoala care organizeaza invatamant profesional „poate organiza, in anumite conditii, preselectia candidatilor si/sau proba suplimentara de admitere”, se arata in draftul de metodologie. Admiterea se realizeaza in 3 etape, iar in fiecare etapa de admitere se organizeaza inscrierea candidatilor, preselectia candidatilor, dupa caz, proba de admitere suplimentara, dupa caz, admiterea candidatilor si afisarea rezultatelor.

Inscrierea

Inscrierea in invatamantul profesional cu durata de 3 ani se face in urma unui proces de orientare si consiliere a elevilor, precizeaza draftul de metodologie. Inscrierea se face la unitatea de invatamant care are oferta educationala pentru invatamantul profesional cu durata de 3 ani, pe baza optiunii candidatului pentru o calificare profesionala din oferta scolii, cu posibilitatea inregistrarii mai multor optiuni in ordinea preferintelor exprimate de candidat in fisa de inscriere. Inscrierea elevilor din clasa a VIII-a se realizeaza pe baza fisei de inscriere in invatamantul profesional cu durata de 3 ani, eliberata de unitatea de invatamant gimnazial.

Lista candidatilor inscrisi la invatamantul profesional cu durata de 3 ani este afisata apoi la sediul unitatilor de invatamant care au oferta pentru invatamantul profesional, impreuna cu graficul de desfasurare a sesiunii de preselectie, acolo unde este cazul, si cu graficul de desfasurare a probei suplimentare de admitere, in cazul in care numarul de candidati este mai mare decat numarul locurilor oferite de unitatea de invatamant. In listele afisate in etapa I a admiterii se va mentiona expres anularea inscrierii in invatamantul profesional cu durata de 3 ani a candidatilor care nu au promovat clasa a VIII-a.

Preselectia candidatilor

Operatorul economic/ institutia publica partenera a unitatii de invatamant poate solicita organizarea unei sesiuni de preselectie a candidatilor, organizata inainte de desfasurarea probei de admitere, in cazul in care operatorul economic/ institutia publica partenera a unitatii de invatamant se implica prin sustinere financiara/ stimulente/ alte forme de sprijin in formarea profesionala a elevilor prin angajament mentionat in contractul-cadru cu unitatea de invatamant.

Cererea scrisa a operatorului economic/ institutiei publice partenere pentru organizarea unei sesiuni de preselectie a candidatilor este adresata unitatii de invatamant si este aprobata in Consiliul de administratie al unitatii de invatamant.

Procedura de preselectie, elaborata de unitatea de invatamant in parteneriat cu operatorul economic/institutia publica partenera, este aprobata de Consiliul de administratie al unitatii de invatamant si de catre operatorul economic/ institutia publica partenera si este avizata de inspectoratul scolar judetean

Procedura de preselectie este afisata la sediul unitatii de invatamant care are oferta educationala pentru invatamant profesional, conform Calendarului admiterii.

Unitatea de invatamant care a organizat sesiunea de preselectie transmite comisiei de admitere judetene spre validare, electronic si in scris, tabelul cu rezultatele obtinute de elevi la sesiunea de preselectie continand numele, initiala tatalui si prenumele candidatului, codul numeric personal al acestuia, scoala si judetul de provenienta, scoala si domeniul de formare profesionala/calificarea pentru care s-a realizat preselectia, mentiunea „admis”/”respins” in urma preselectiei. Tabelul cu rezultatele obtinute de candidati la sesiunea de preselectie, validat de comisia de admitere judeteana/a municipiului Bucuresti pentru invatamantul profesional cu durata de 3 ani, va fi afisat la sediul unitatii scolare care a organizat preselectia.

Candidatii care au fost respinsi la preselectie ridica fisele de inscriere la invatamantul profesional cu durata de 3 ani, de la unitatea de invatamant care a organizat sesiunea de preselectie. Acestia pot sa se inscrie la o alta unitate de invatamant care are oferta pentru invatamantul profesional cu durata de 3 ani si care nu a organizat sesiune de preselectie, in perioada mentionata in calendarului admiterii in invatamantul profesional cu durata de 3 ani, pe baza fisei de inscriere in invatamantul profesional cu durata de 3 ani sau pot sa opteze pentru inscrierea in invatamantul liceal.

Proba suplimentara de admitere

Toate scolile care au oferta educationala pentru invatamantul profesional cu durata de 3 ani au obligatia de a elabora si anunta public Procedura de admitere. Aceasta Procedura de admitere este aprobata de Consiliul de administratie al scolii si este avizata de inspectoratul scolar judetean/ al municipiului Bucuresti.

Procedura de admitere va cuprinde informatii privind: • conditia de a trece prin etapa prealabila de preselectie (acolo unde este cazul) • cazurile in care se sustine proba suplimentara de admitere si calculul mediei de admitere, modalitatile de departajare a candidatilor cu medii de admitere egale • disciplina din planul de invatamant pentru clasa a VIII-a la care se sustine proba suplimentara de admitere • programa de examen pentru disciplina la care se sustine proba suplimentara de admitere • modul de organizare si desfasurare a probei suplimentare de admitere • modele de subiecte si bareme de evaluare si notare pentru proba suplimentara de admitere • durata probei suplimentare de admitere • modul de organizare si desfasurare a contestatiilor Procedura de admitere este afisata la sediul scolii care are oferta educationala pentru invatamant profesional cu durata de 3 ani.

Proba suplimentara de admitere se desfasoara doar in cazul in care numarul de candidati este mai mare decat numarul locurilor oferite de unitatea de invatamant.

Admiterea si afisarea rezultatelor

Admiterea in invatamantul profesional cu durata de 3 ani se realizeaza, in fiecare etapa, astfel: • a) in cazul in care numarul de candidati inscrisi nu depaseste numarul locurilor oferite de unitatea de invatamant, admiterea se va realiza pe baza portofoliului educational al elevului; in portofoliul educational al elevului se are in vedere, pentru admiterea in invatamantul profesional de 3 ani, media de admitere, calculata ca medie ponderata intre media generala la Evaluarea Nationala sustinuta de absolventii clasei a VIII-a, care are o pondere de 75%, si media generala de absolvire a claselor a V-a – a VIII-a, care are o pondere de 25%; • b) in cazul in care numarul de candidati este mai mare decat numarul locurilor oferite de unitatea de invatamant, admiterea se face luand in calcul in proportie de 70% media de admitere definita mai sus, si in proportie de 30% nota obtinuta la proba suplimentara de admitere stabilita de unitatea de invatamant. In cazul in care doi candidati au medii de admitere egale, acestia vor fi departajati folosind, in ordine, urmatoarele criterii: • media generala obtinuta la Evaluarea Nationala din clasa a VIII-a; • media generala de absolvire a claselor a V-a – a VIII-a; In cazul in care, la o unitate de invatamant si la o calificare profesionala, pe ultimul loc exista candidati, cu optiunea exprimata pentru acea unitate scolara si acea calificare, care au mediile de admitere, precum si mediile generale la Evaluarea Nationala si mediile generale de absolvire a claselor a V-a – a VIII-a egale, atunci toti acesti candidati sunt declarati admisi la optiunea solicitata.

Pentru absolventii din promotiile de pana in anul 2009 inclusiv, in media de admitere, media generala obtinuta la Evaluarea Nationala se inlocuieste cu media de la examenul de capacitate, pentru absolventii de pana in anul 2003 inclusiv, cu media la testele nationale, pentru absolventii din promotiile 2004-2007, ori cu media la tezele cu subiect unic sustinute in clasa a VIII-a, pentru absolventii din promotiile 2008 si 2009.   Pentru candidatii care nu au sustinut Evaluarea Nationala sau, dupa caz, examenul de capacitate/testele nationale/tezele cu subiect unic, se considera ca media generala obtinuta la evaluarea nationala sustinuta de absolventii clasei a VIII-a este 1.

In cazul candidatilor care au inregistrat mai multe optiuni in fisa de admitere la o unitate scolara la care numarul total al celor inscrisi nu depaseste numarul total al locurilor oferite de unitatea respectiva de invatamant, repartizarea pe calificari se face in ordinea optiunilor din fisa de inscriere, utilizand media de admitere drept criteriu de departajare si de ordonare pe lista a candidatilor admisi la fiecare calificare.

Dupa afisarea rezultatelor la admiterea in invatamantul profesional cu durata de 3 ani, in perioada mentionata in calendarul admiterii in invatamantul profesional, candidatii depun, la unitatile scolare la care au fost declarati admisi, dosarele de inscriere, cuprinzand actele de studii in original.

Inscrierea candidatilor declarati admisi se efectueaza pe baza urmatoarelor acte: • a) fisa de inscriere in invatamantul profesional cu durata de 3 ani; • b) certificatul de nastere, in copie legalizata; • c) adeverinta cu notele si media generala obtinute la Evaluarea Nationala/ tezele cu subiect unic din clasa a VIII-a/ testele nationale/ examenul de capacitate; • d) foaia matricola pentru clasele a V-a – a VIII-a (cu calculul mediei generale de absolvire) – copie si original; • e) fisa medicala. Candidatii care, in perioada mentionata in calendarul admiterii in invatamantul profesional cu durata de 3 ani, nu isi depun dosarele de inscriere, se considera retrasi, iar locurile corespunzatoare sunt declarate neocupate si vor fi utilizate pentru urmatoarele etape de admitere in invatamantul profesional cu durata de 3 ani.

Candidatii respinsi la admiterea in invatamantul profesional cu durata de 3 ani, precum si candidatii admisi care doresc sa renunte la locul ocupat la invatamantul profesional cu durata de 3 ani – se pot inscrie la admiterea in invatamantul liceal.

Dupa afisarea rezultatelor la admiterea in invatamantul profesional, candidatii declarati admisi care doresc sa participe la admiterea in invatamantul liceal ridica fisele de inscriere la invatamantul profesional de la secretariatele unitatilor de invatamant la care au fost declarati admisi, pe baza unei cereri. Optiunea de a participa la admiterea in invatamantul liceal atrage dupa sine renuntarea pentru etapa respectiva a admiterii la locul ocupat in urma admiterii la invatamantul profesional cu durata de 3 ani.

Optiunea de participare la admiterea in invatamantul liceal si renuntarea la locul ocupat in invatamantul profesional cu durata de 3 ani se vor completa si semna in fisa de inscriere in invatamantul profesional cu durata de 3 ani, de catre candidati si de catre parintii / reprezentantii legali ai elevilor minori.

Completarea optiunilor in fisele de inscriere in invatamantul liceal, de catre candidatii admisi la invatamantul profesional cu durata de 3 ani, se poate realiza numai prin prezentarea fisei de inscriere la invatamantul profesional, completata si semnata de catre candidati si de catre parintii/ reprezentantii legali ai acestora pentru elevii minori, in care este explicit formulata optiunea de renuntare in etapa respectiva a admiterii, la locul ocupat in invatamantul profesional cu durata de 3 ani.

Pentru absolventii clasei a VIII-a care nu s-au inscris la unitatile la care au fost admisi sau care nu au participat la cele doua etape de admitere in invatamantul profesional cu durata de 3 ani si care solicita ulterior sa se inscrie in clasa a IX-a la invatamantul profesional cu durata de 3 ani, precum si cei care si-au incheiat situatia scolara ulterior desfasurarii etapelor de admitere mentionate in calendarul admiterii in invatamantul profesional cu durata de 3 ani, comisia de admitere judeteana/a municipiului Bucuresti pentru invatamant profesional cu durata de 3 ani va organiza a III-a etapa de admitere, pe locurile ramase libere.

Daca la incheierea celor 3 etape de admitere mai exista locuri vacante la clasele pentru care se sustin probe de preselectie, comisiile de admitere judetene pentru invatamantul profesional pot decide organizarea unei noi etape de sustinere a acestor probe. Graficul si locul de desfasurare a probei de preselectie vor fi facute publice, prin afisare la sediul unitatilor de invatamant gimnazial si al unitatilor de invatamant care organizeaza invatamant profesional cu durata de 3 ani.

Coordonarea, la nivel national, a actiunilor privind organizarea admiterii in invatamantul profesional cu durata de 3 ani este asigurata de Comisia Nationala de Admitere in Invatamantul Profesional. Membrii Comisiei Nationale de Admitere in Invatamantul Profesional sunt membrii Comisiei Nationale de Admitere in invatamantul liceal de stat, la care se adauga un reprezentant al Centrului National de Dezvoltare a Invatamantului Profesional si Tehnic, aprobat de Secretarul de Stat pentru Invatamant Preuniversitar.

Draftul metodologiei prevede ca absolventii invatamantului gimnazial particular autorizat sau acreditat pot participa la admiterea in invatamantul profesional de stat cu durata de 3 ani, iar participarea lor la admitere nu este conditionata de achitarea unei taxe.

Inscrierea si admiterea in invatamantul profesional cu durata de 3 ani se pot face si dupa finalizarea etapei a treia de admitere, pe locurile ramase libere.

Calendarul admiterii in invatamantul profesional – anul scolar 2014-2015 – Draft (Descarca de aici)

7-11 aprilie 2014: La nivelul fiecarei scoli care isi propune sa scolarizeze invatamant profesional in anul scolar 2014-2015 se desfasoara actiunea „Saptamana meseriilor” in cadrul careia se vor organiza urmatoarele actiuni: • promovarea invatamantului profesional si tehnic in general si a modului de organizare si functionare a invatamantului profesional cu durata de 3 ani in special, informare privind conditiile in care elevii pot avea acces la invatamantul profesional cu durata de 3 ani si beneficiile acestei forme de pregatire profesionala; • consilierea TUTUROR elevilor din clasa a VIII-a, invatamant gimnazial, cu privire la oportunitatea continuarii studiilor in invatamantul profesional cu durata de 3 ani. 1 mai 2014: Afisarea ofertei de scolarizare pentru invatamantul profesional cu durata de 3 ani, la sediul scolilor gimnaziale si la sediul scolilor profesionale cu durata de 3 ani 7 mai 2014: Transmiterea in scolile gimnaziale a brosurilor cu informatiile legate de admiterea in invatamantul liceal si in invatamantul profesional de stat, pentru anul scolar 2014-2015 12 aprilie-21 mai: Fiecare scoala gimnaziala care, in anul scolar 2013-2014, scolarizeaza elevi in clasa a VIII-a organizeaza si desfasoara activitati de orientare si consiliere cu elevii 7 mai-18 mai 2014: Inspectoratele scolare judetene organizeaza targul ofertelor educationale, cu implicarea scolilor profesionale de 3 ani care organizeaza admitere in anul scolar 2014-2015 si a agentilor economici. Targul ofertelor educationale va avea o sectiune dedicata ofertei la nivel regional. 12-22 mai 2014: Sedinte de instruire cu parintii si elevii pentru prezentarea procedurilor de preselectie si/ sau de admitere si a planului de scolarizare la invatamantul profesional cu durata de 3 ani.

Calendarul inscrierii si admiterii in invatamantul profesional de 3 ani – Etapa I – Draft

22-23 mai 2014: Secretariatele scolilor gimnaziale completeaza, la cererea elevilor si a parintilor/reprezentantilor legali pentru minori, fisa de inscriere in invatamantul profesional cu durata de 3 ani. Eliberarea, de catre unitatile de invatamant gimnazial, a fisei de inscriere in invatamantul profesional cu durata de 3 ani, pentru candidatii care solicita aceasta. 26-27 mai 2014: Inscrierea candidatilor la unitatile de invatamant care scolarizeaza invatamant profesional cu durata de 3 ani, pe baza fisei de inscriere in invatamantul profesional cu durata de 3 ani. 28 mai 2014: Afisarea listei candidatilor inscrisi si a graficului de desfasurare a sesiunii de preselectie si/ sau a probei suplimentare de admitere, dupa caz 29-30 mai 2014: Derularea probei de preselectie, in scolile profesionale in care s-a decis derularea acesteia 4 iunie 2014: Afisarea rezultatelor sesiunii de preselectie la sediul unitatii de invatamant. Acolo unde numarul celor reusiti la preselectie este mai mare decat numarul locurilor disponibile, se va preciza ca urmeaza o proba suplimentara de admitere, in urma careia se va definitiva lista candidatilor admisi in invatamantul profesional. In listele afisate se va mentiona, in mod expres, anularea inscrierii in invatamantul profesional a candidatilor care nu promoveaza clasa a VIII-a. 4-5 iunie 2014: Ridicarea de catre candidatii respinsi a fiselor de inscriere la invatamantul profesional cu durata de 3 ani de la unitatea de invatamant care a organizat sesiunea de preselectie 6 iunie 2014: Inscrierea candidatilor respinsi la proba de preselectie, la alta unitate de invatamant care scolarizeaza invatamant profesional cu durata de 3 ani, care nu a organizat proba de preselectie. 7 iunie 2014: Afisarea listei candidatilor inscrisi la invatamantul profesional cu durata de 3 ani, dupa inscrierea candidatilor respinsi la unitatile de invatamant care au organizat proba de preselectie. Afisarea informatiilor (data, locul de desfasurare, ora, acte necesare de identitate a candidatilor, alte detalii organizatorice) privind organizarea probei suplimentare de admitere, la unitatile de invatamant profesional pentru care numarul de candidati inscrisi este mai mare decat numarul locurilor oferite de unitatea de invatamant. 10 iunie 2014, ora 9:00: Desfasurarea probei suplimentare de admitere (acolo unde numarul candidatilor este mai mare decat numarul locurilor oferite de scoala) 13 iunie 2014: Afisarea rezultatelor probei suplimentare de admitere la sediul unitatilor de invatamant care au organizat proba. Depunerea contestatiilor la proba suplimentara de admitere acolo unde procedura de admitere permite acest lucru. 16 iunie 2014: Afisarea rezultatelor finale la proba suplimentara de admitere, in urma contestatiilor. In listele afisate se va mentiona expres anularea inscrierii in invatamantul profesional a candidatilor care nu promoveaza clasa a VIII-a. Transmiterea, de catre comisia de admitere din unitatea de invatamant care organizeaza invatamant profesional cu durata de 3 ani, in format electronic si in scris, catre comisia de admitere judeteana/ a municipiului Bucuresti pentru invatamant profesional cu durata de 3 ani, a rezultatelor la proba suplimentara de admitere. 7 iulie 2014: Afisarea la sediul scolilor care organizeaza invatamant profesional a locurilor ramase libere in etapa I

Calendar – Etapa a II-a – Draft

27-28 iulie 2014: Inscrierea elevilor la scolile profesionale cu durata de 3 ani 29 iulie 2014: Afisarea listei candidatilor inscrisi la invatamantul profesional cu durata de 3 ani si a graficului de desfasurare a preselectie si/ sau a probei suplimentare de admitere, dupa caz 30-31 iulie 2014: Derularea probei de preselectie in scolile profesionale in care s-a decis derularea acesteia 1-2 august 2014: Afisarea rezultatelor sesiunii de preselectie la sediul scolii profesionale 3-4 august 2014: Inscrierea elevilor respinsi la sesiunea de preselectie, la alta scoala profesionala care scolarizeaza invatamant profesional cu durata de 3 ani fara preselectie 5 august 2014: Afisarea informatiilor (data, locul de desfasurare, ora, acte necesare de identitate a candidatilor, alte detalii organizatorice) privind organizarea probei suplimentare de admitere, acolo unde numarul candidatilor inscrisi este mai mare decat numarul locurilor oferite 7 august 2014 ora 9:00: Desfasurarea probei suplimentare de admitere (acolo unde este cazul) 8 august 2014: Afisarea rezultatelor probei suplimentare de admitere; Depunerea si rezolvarea contestatiilor 9 august 2014: Afisarea rezultatelor finale la proba suplimentara de admitere, in urma contestatiilor 10 august 2014: Afisarea listei candidatilor declarati admisi si a celor respinsi 11-12 august 2014: Candidatii declarati admisi depun, la scolile la care au fost declarati admisi, dosarele de inscriere

Calendar – Etapa a III-a – Draft

25 august 2014: Scolile profesionale cu durata 3 ani care au locuri libere afiseaza graficul inscrierii, al probei de preselectie si al celei suplimentare de admitere 1-2 septembrie 2014: Inscrierea candidatilor 3 septembrie 2014: Afisarea informatiilor (data, locul de desfasurare, ora, acte necesare de identitate a candidatilor) privind organizarea probei suplimentare de admitere, la unitatile de invatamant profesional pentru care numarul de candidati inscrisi este mai mare decat numarul locurilor oferite de unitatea de invatamant 4-5 septembrie 2014: Derularea probei de preselectie si/sau a probei  suplimentare de admitere, dupa caz 6 septembrie 2014: Afisarea rezultatelor probei de preselectie si/sau a probei suplimentare de admitere. Depunerea si rezolvarea contestatiilor 7 septembrie 2014: Afisarea listei candidatilor admisi 8 septembrie 2014: Candidatii declarati admisi depun, la unitatile scolare la care au fost declarati admisi, dosarele de inscriere

Planul-cadru pentru clasa a IX-a – invatamant profesional de 3 ani – Draft (Descarca de aici)

Limba si literatura romana – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) Limba moderna 1 – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Limba moderna 2 – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Matematica – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) + 1 ora/saptamana (in Curriculumul diferentiat – CD) Fizica – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Chimie – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) + 1 ora/saptamana (in Curriculumul diferentiat – CD) Biologie – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) Istorie – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) Geografie – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) Socio-umane/Logica, argumentare si comunicare – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Religie – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Educatie fizica – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) Consiliere si orientare – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Tehnologia informatiei si a comunicatiilor – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Cultura de specialitate – 6 ore/saptamana (in Curriculumul diferentiat – CD) Pregatire practica saptamanala – 3 ore/saptamana (in Curriculumul diferentiat – CD) * Pregatirea practica poate fi organizata atat in unitatea de invatamant, cat si la operatorul economic/institutia publica partenera Stagii de pregatire practica – 30 ore/saptamana (in Curriculumul in dezvoltare locala – CDL)

* Stagiul de pregatire practica se desfasoara la operatorul economic/institutia publica partenera. Planificarea orara a pregatirii elevilor este realizata de unitatea de invatamant, cu respectarea numarului total de ore/saptamana si a numarului total de ore/an pentru fiecare disciplina/modul. Astfel: • pregatirea practica poate fi organizata saptamanal, conform alocarii din planul-cadru, sau comasata pe durata mai multor saptamani; • orele de pregatire pentru cultura de specialitate pot fi planificate saptamanal, conform alocarii din planul-cadru, sau pot fi comasate astfel incat acestea sa fie corelate cu pregatirea practica; • orele de pregatire alocate fiecarei discipline pot fi planificate saptamanal, conform alocarii din planul-cadru, sau pot fi comasate, in functie de planificarea orara pentru pregatirea practica. Planul-cadru pentru clasa a X-a – invatamant profesional de 3 ani – Draft Limba si literatura romana – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) Limba moderna 1 – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Limba moderna 2 – 1 ora/saptamana (in Curriculumul diferentiat – CD) Matematica – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Fizica – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Socio-umane/Psihologie – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Religie – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Educatie fizica – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) Consiliere si orientare – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Tehnologia informatiei si a comunicatiilor – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Cultura de specialitate – 5 ore/saptamana (in Curriculumul diferentiat – CD) Pregatire practica – 16 ore/saptamana (in Curriculumul diferentiat – CD) * Pregatirea practica poate fi organizata atat in unitatea de invatamant, cat si la operatorul economic/institutia publica partenera Stagiu de pregatire practica – 30 ore/saptamana (in Curriculumul in dezvoltare locala – CDL) Planul-cadru pentru clasa a XI-a – invatamant profesional de 3 ani – Draft Limba si literatura romana – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) Limba moderna 1 – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) Limba moderna 2 – 1 ora/saptamana (in Curriculumul diferentiat – CD) Matematica – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Fizica – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun) Educatie antreprenoriala: 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Educatie fizica – 2 ore/saptamana (in trunchiul comun Consiliere si orientare – 1 ora/saptamana (in trunchiul comun) Pregatire practica – 21 ore/saptamana (in Curriculumul diferentiat – CD) * Pregatirea practica poate fi organizata atat in unitatea de invatamant, cat si la operatorul economic/institutia publica partenera Stagiu de pregatire practica – 30 ore/saptamana (in Curriculumul in dezvoltare locala – CDL) Prin planurile cadru pentru invatamantul profesional de 3 ani, in clasa a IX-a se asigura pregatirea profesionala de baza intr-un domeniu de formare profesionala, urmand ca in clasele a X-a si a XI-a sa se asigure pregatirea profesionala generala si de specialitate, specifica unei calificari profesionale, se arata in Nota de fundamentare privind elaborarea planurilor-cadru pentru invatamantul profesional cu durata de 3 ani. Planurile-cadru de invatamant pentru clasele a IX-a/ a X-a/ a XI-a ale invatamantului profesional cu durata de 3 ani sunt structurate pe trei componente: (1) trunchi comun, (2) curriculum diferentiat si (3) curriculum in dezvoltare locala. Trunchiul comun (TC) este stabilit la nivel central si reprezinta oferta educationala constituita din discipline, cu un anumit numar de ore, pentru un grup de calificari. Aceste discipline sunt comune cu cele din trunchiul comun de la invatamantul liceal tehnologic, cu scopul de a asigura competentele de baza specifice invatamantului obligatoriu si conditii pentru a continua studiile in ciclul superior al invatamantului liceal. Trunchiul comun este obligatoriu pentru toti elevii care urmeaza calificarile respective si vizeaza, prevede draftul Notei de fundamentare.

Curriculumul diferentiat (CD) este stabilit la nivel central si reprezinta oferta educationala constituita dintr-un pachet de discipline/module, cu alocarile orare aferente, diferentiata pe calificari. In cadrul modulelor sunt alocate ore de pregatire teoretica, dar si ore pentru pregatirea practica necesara formarii competentelor profesionale si a unor abilitati cheie. Pregatirea practica poate fi organizata atat in unitatea de invatamant, cat si la operatorul economic/institutia publica partenera. Aceasta oferta educationala asigura pregatirea pe trasee de formare specializate. Curriculumul diferentiat este obligatoriu pentru toti elevii din cadrul aceleiasi calificari si vizeaza dezvoltarea anumitor competente cheie si a unor competente tehnice generale si specializate necesare acesteia.

Curriculumul in dezvoltare locala (CDL) reprezinta numarul de ore alocate in scopul dezvoltarii unor oferte curriculare dezvoltate in parteneriat, de operatorii economici impreuna cu unitatile de invatamant si are un profund caracter practic. Invatamantul profesional in sistem dual are si un site dedicat, realizat de Ministerul Educatiei – www.alegetidrumul.ro. Platforma nu contine, insa, si proiectele puse in dezbatere acum si nu contine informatii recente. Elevii pot vedea accesand site-ul ce inseamna fiecare calificare in parte, care sunt aptitudinile de care au nevoie pentru o meserie, in cat timp de la finalizarea scolii profesionale se pot angaja si care este salariul pe care il poate castiga. Estimarile acestea nu au mai fost, insa, actualizate din 2012, de la lansarea site-ului, si pana in prezent.\

Sursa: Hotnews.ro

Opinia cititorului. Florentin Deac: Părinţi, când v-aţi uitat ultima oară în manualele copiilor?

Dacă tot e vacanţă inter-semestrială şi părinţii nu deranjează copiii dacă se apucă să le răsfoiască manualele, poate, de curiozitate, vă apucaţi să verificaţi cine a scris manualele cu care merg copiii dumneavoastră la şcoală, ce calificare au respectivii (dacă o au), ce alte manuale au scos respectivii autori, ce culegeri sunt recomandate la clasă de către învăţători şi profesori. Din start, pentru a nu avea surprize, sunteţi avertizaţi: manualele sunt în bună parte o afacere de familie, o afacere de particulari fără grade didactice pe edituri la care ăştia sunt abonaţi, profesorii au interes cel mai probabil financiar în a promova diverse culegeri realizate de inşi care nu predau şi aşa mai departe. Doar două exemple: Cleopatra Mihăilescu semnează, cel puţin, manual de ştiinţe ale naturii, manual de istorie, manual de limba şi literatura română, la clasa a IV-a si manuale de cunoaşterea mediului şi de limba şi literatura română, la clasa a II-a, iar la clasa a II-a o întreagă familie scoate un manual de matematică, prin Viorica, Dumitru şi Cristian George Pârâială! Avem autori policalificaţi, care pot scrie orice şi oriunde? Dacă treceţi peste numele comune care denotă afaceri în familie gen tata, mama şi copilul şi căutaţi niscaiva grade didactice ale autorilor veţi fi lăsaţi totalmente în ceaţă. Gradele acelea didactice erau, poate, necesare celor care scriau manuale în comunism, în capitalism orice individ poate scrie manuale şi culegeri de probleme avizate de politrucii din ministerul Educaţiei, pentru că e… capitalism şi democraţie, nu-i aşa? Iar dacă vă apasă vreo reacţie de revoltă nu uitaţi, ministerul de resort se numeşte al Educaţiei, nu al Învăţământului! Şi noi, proştii, credeam că educaţia se face acasă, în familie! Tot în registrul amintit, vă invităm să căutaţi gradele didactice şi calificarea unora de la… IMA. Afacerea curs de recalificare de 3 luni – contra 1500 de euro pentru eliberarea unei hârtii care să ateste o aşa-zisa calificare de reporter sau prezentator, meserii care necesită studii superioare conform C.O.R. – are un promo pe măsura mega-afacerii, cu angajaţii Antenelor care susţin fermi: suntem profesori la IMA! Până acum nu am auzit ca CNA să verifice dacă Antenele nu au reclamă mincinoasă şi nici ca Ministerul Educaţiei să explice cum pot fi profesori unii la ceva ce are academie (academy) în titlu, mai precis să arate unde sunt dovezile studiilor lor superioare şi unde e dovada că au terminat cursul de psihologie şcolară fără de care se pare că nici nu se mai poate preda în România ca profesor!

Sursa: Evz.ro

Manifest pentru Demnitate. Mihăiţă, băieţelul care iubeşte şcoala

Pe Mihai l-am cunoscut în decembrie 2013, în somptuoasa sală a Parlamentului României, unde mai mulţi copii cu dizabilităţi le-au înmânat politicienilor proiectul legii privind îmbunătăţirea situaţiei copiilor cu dizabilităţi. Mihăiţă era neastâmpărat şi curios, tot punea întrebări despre cum era ornată sala aceea ¬ un peisaj nou pentru el ¬, cu arhitectura încărcată de stucaturi şi aur. Era îmbrăcat foarte elegant. Am intrat în vorbă… Are 9 ani. Este însoţit de mama lui. O întreb dacă Mihăiţă merge la şcoală. Da, merge. La o şcoală normală? Nu ştii cum să vorbeşti, să nu răneşti, să nu jigneşti… Ochii mamei se umplu de lacrimi instantaneu. Merge la o şcoală normală sau de masă? Înţeleg puţin mai târziu suferinţa mamei, când aflu drama prin care a trecut acest băieţel căruia îi plac toate materiile, ştie să scrie şi chiar îi place să meargă la şcoală.

“Luni, 17 decembrie 2012, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD) a fost sesizat cu privire la situaţia flagrantă a unui băieţel de 8 ani din Bucureşti, cu Sindrom Down, care este supus unei situaţii umilitoare şi degradante la şcoala generală pe care o frecventează. Mihai este elev în clasa I a unei şcoli bucureştene de masă şi, în ciuda faptului că are Sindrom Down, după ani de efort individual al părinţilor, micuţul este capabil să urmeze cursurile unei unităţi de învăţământ de masă. Încă de la momentul înscrierii la şcoală mama micuţului a fost nevoită să accepte o serie de situaţii discriminatorii şi umilitoare la adresa fiului ei, fiind mutat de la o clasă la alta din cauza dizabilităţii sale. Mai mult decât atât, aceasta a aflat recent că fiul ei este lovit în mod repetat în timpul orelor de clasă peste faţă şi peste ceafă şi uneori i se aplică bandă adezivă la gură de către învăţătoare. Adminsitrativ, cazul s-a finalizat fericit: învăţătoarea a fost dată afară din învăţământ. Nu se ştie, însă, ce urmări, pe termen lung, va suporta Mihăiţă. Proiect de lege Pentru ca pe viitor să nu mai aflăm despre astfel de cazuri, există un proiect de lege, al societăţii civile, privind drepturile copiilor cu dizabilităţi. Acesta reprezintă coagularea voinţei părinţilor de copii cu dizabilităţi din România, ca răspuns la neajunsurile cadrului legal şi ale practicii actuale în materie de dizabilitate. Proiectul este un angajament al Coaliţiei O Singură Voce pentru Dizabilitate (COSVD). Principalele elemente de noutate ale proiectului: definirea şi clasificarea categoriilor de dizabilităţi în conformitate cu reglementările internaţionale, reglementarea Certificatului de Dizabilitate, a intervenţiei timpurii, a accesului la educaţie al copiilor cu dizabilităţi;  reglementarea tipurilor de unităţi de învăţământ pe care le pot accesa copiii cu dizabilităţi: unităţi de învăţământ de masă (care vor respecta o serie de standarde minime de accesibilizare şi adaptare a mediului fizic şi informaţional); şcoli incluzive (actualele şcoli de masă care vor respecta o serie de standarde ridicate de accesibilizare şi adaptare a mediului fizic şi informaţional); Unităţi de Educaţie Nonformală (înfiinţate prin reorganizarea şcolilor speciale ca unităţi complementare de educaţie pentru copiii cu dizabilităţi care urmează cursurile şcolilor de masă sau incluzive tip after school); şcoli de Abilităţi. Mai multe informaţii găsiţi pe www.cedcd.ro Împreună putem construi viitorul decent al acestor copii. Votează petiţia de susţinere a proiectului de lege pe: www.osvd.ro

Sursa: Jurnalul.ro

STRUCTURA ANULUI ŞCOLAR 2013-2014. Câte zile de vacanţă au elevii şi când revin la şcoală, după vacanţa intersemestrială

STRUCTURA ANULUI SCOLAR 2013-2014 STRUCTURA ANULUI ŞCOLAR 2013-2014. Ministerul Educaţiei a publicat în Monitorul Oficial structura anului şcolar 2013-2014. Anul şcolar are cele două semestre împărţite în mod egal. Elevii merg la cursuri luni, 16 septembrie 2013, chiar dacă profesorii vor merge la şcoală începând de la 1 septembrie 2013. În anul şcolar 2013-2014, elevii vor avea la fel ca şi până acum trei vacante, de iarnă, intersemestrială şi primăvară. În plus, elevii vor avea toate trei zilele pascale libere, inclusiv 22 aprilie 2014. Potrivit documentului publicat în Monitorul Oficial, anul şcolar se va încheia 31 august 2014 şi va însuma 36 de săptămâni de cursuri, adică 176 de zile lucratoare. Ordinul  Ministerului Educatiei Nationale nr. 3818/2013 privind structura anului scolar 2013-2014 publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 430, din 15 iulie 2013 arată că elevii vor încheia cursurile la  20 iunie 2014. STRUCTURA ANULUI ŞCOLAR 2013-2014. Anul şcolar va avea următoarea structură SEMESTRUL I 16 septembrie 2013 – 20 decembrie 2013 -CURSURI 2 – 10 noiembrie 2013 –  VACANŢĂ pentru clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar 21 decembrie 2013 – 5 ianuarie 2014 –   VACANŢĂ DE IARNĂ 6 ianuarie 2014 –  31 ianuarie 2014 – CURSURI 1 februarie 2014 – 9 februarie 2014 – VACANŢĂ INTERSEMESTRIALĂ SEMESTRUL al II-lea             10 februarie 2014 –  11 aprilie 2014 -CURSURI 12 aprilie 2014 –  22 aprilie 2014 – VACANŢA DE PRIMĂVARĂ  23 aprilie 2014 –  20 iunie 2014 – CURSURI 21 iunie 2014 – 14 septembrie 2014 – VACANŢA DE VARĂ STRUCTURA ANULUI ŞCOLAR 2013-2014.  Potrivit ordinului, anul şcolar 2013-2014 are 36 de săptămâni de cursuri, însumând 176 de zile lucrătoare. Clasele terminale din învăţământul liceal vor avea doar 33 de săptămâni, iar  clasa a VIII-a va avea  35 de săptămâni. Dar elevii vor avea trei zile libere în plus faţă de cât au avut în anul şcolar 2012-2013. Astfel, profesorii şi elevii vor avea liber pe toată perioada sărbătorilor pascale, inclusiv marţi, 22 aprilie 2014. Pentru elevii de clasa a XII-a şi cei din clasa a XIII-a, anul şcolar are 37 de săptămâni, din care durata cursurilor este de 33 de saptamani, 4 saptamani fiind dedicate desfăşurării examenului national de bacalaureat. Cursurile claselor terminale se incheie in data de 30 mai 2014. Elevii de clasa a clasa a VIII-a vor avea  36 de săptămâni  de cursuri, iar dintre acestea o săptămână fiind dedicată desfăşurării evaluării naţionale. Cursurile claselor a VIII-a se încheie în data de 13 iunie 2014. Potrivit ordinul de ministru, săptămâna 7–11 aprilie 2014 din semestrul al doilea este săptămâna dedicată activităţilor extracurriculare şi extraşcolare, în cadrul programului numit „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”. Pentru învăţământul special – clasele a IX-a – a XI-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică, durata cursurilor este de 37 de săptămâni, adică 181 de zile, potrivit documentului STRUCTURA ANULUI ŞCOLAR 2013-2014.

Sursa: Gandul.info

Procesul decizional european, pe înţelesul tinerilor din România şi Belgia

33 de tineri din România şi Belgia au participat, în ultimul an, la un proiect internaţional care i-a ajutat să înţeleagă cum funcţionează instituţiile europene. În perioada 1 februarie 2013 – 31 ianuarie 2014 s-a desfășurat proiectul “Tinerii iau (co)decizia!”, implementat în regiunea Bucureşti-Ilfov. Principalele obiective ale proiectului au fost: creșterea gradului de conștientizare și înțelegere a procesului decizional european, în special procedura de codecizie în calitate de procedură legislativă ordinară; sporirea înțelegerii relevanței Uniunii Europene în relația sa cu cetățenii; creșterea gradului de internalizare a valorilor UE, încurajarea toleranței, coeziunii sociale și non-discriminării. Țările partenere în acest proiect au fost România și Belgia, organizațiile românești fiind Clubul Academic de Studii Europene  și Centrul de Dezvoltare Curriculara și Studii de Gen – FILIA, iar cele din Belgia – Asociația Europeană pentru Educație și Cultură SIBIU2020 și ADR-Vlaanderen vzw. Cei 33 de tineri participanţi din aceste două state au luat parte la o serie de ateliere de lucru (Instituțiile Uniunii Europene, Cetățenia europeană, Valori europene și grupuri vulnerabile, Egalitate de șanse în ocuparea forței de muncă), au jucat rolul diferiților actori europeni în timpul simulării procesului decizional al UE (metodele folosite au fost exerciții de simulare (joc de rol), sesiuni de informare, jocuri sociale și ice-breakers, energizers, activități de teambuilding, prelegeri, exerciții și discuții) și au realizat materiale pentru Broșura Tinerii iau (co)decizia!. Vineri s-a desfăşurat Masa Rotundă ”Incluziunea tinerilor pe piața europeană a muncii”, în cadrul căreia au avut loc activități interactive discuţii legate de incluziunea tinerilor pe piaţa europeană a muncii, urmărind anumite puncte cheie: Egalitatea de şanse pe piaţa muncii, Valorile europene şi grupurile vulnerabile, Cetăţenia Europeană şi implicaţiile sale, Instituţiile Uniunii Europene şi rolul lor în favorizarea incluziunii tinerilor pe piaţa europeană a muncii. În cadrul aceluiași eveniment au fost lansate broșura Tinerii iau (co)decizia! (ce conține materiale realizate de participanții proiectului în cadrul activităţilor desfășurate și eseuri ale acestora cu privire la instituțiile UE și implicarea lor în procesul decizional, mai ales din perspectiva cetățeanului) și materialul video Tinerii iau (co)decizia! (alcătuit din fragmente ale activității tinerilor de-a lungul activităților).

Sursa: Puterea.ro

Pentru că şcolile pot fi închise oricând, e uşor să cadoriseşti mafia cu Codul Penal

Şcoala românească rămâne în urma vremurilor, iar societatea în urma şcolii şi pentru că iarna ninge, dar şi pentru că vara, când e senin, starea de necesitate poate fi declarată doar pe motiv că o iscoadă de la Guvern, primărie sau inspectorat ghicise deasupra casei sale un norişor printre multele raze de soare.

Scriam în editorialul din 26 martie 2013 că “afacerea <> ar trebui să se pironească în memoria locuitorilor Capitalei drept una dintre cele mai umilitoare situaţii în care au fost puşi de către primarul general Sorin Oprescu, un personaj sinistru nu numai prin relaţia strânsă pe care o are cu satrapul Bucureştilor din anii ’90, Ion Iliescu, ci şi prin cinismul cu care crează psihoze pentru a-şi manipula în voie concitadinii”. Şi încheiam acel text cu două întrebări: Prima: “Cum de a trecut Oprescu la demolarea Halei Matache tocmai marţi, după lăsarea întunericului, cu doar câteva ore înainte de instalarea codului portocaliu? Cum de s-a apucat primarul-demolator de dezmembrarea unui monument de patrimoniu, pentru care actele nu erau gata, în condiţiile în care aflase el că stihiile naturii vor lovi Capitala fix în acea noapte?” A doua: “Dacă pentru câţiva fulgi de zăpadă a îndrăznit să închidă sute de şcoli, licee şi grădiniţe în Bucureştiul anului 2013, vă daţi seama de câte este Sorin Oprescu în stare pentru un pumn de arginţi?” Nu a trecut nici măcar un an de la momentul în care am formulat întrebările de mai sus şi cred că e clar acum de câte poate fi în stare primarul general al Capitalei pentru a conserva un capital electoral crescut ca-n seră, dar de care se folosesc când el, Sorin Oprescu, când actuala putere. E clar, deoarece pe 26 ianuarie şi în săptămâna care a urmat, Oprescu a recidivat. Influenţa pe care acesta o exercită la vârful PSD a rămas intactă chiar şi după tragedia de anul trecut, când un băieţel a fost ucis de maidanezii de pe urma cărora oameni din anturajul edilului general au făcut bani buni. Iar această influenţă i-a permis ca, timp de o săptămână, să obţină închiderea tuturor şcolilor şi grădiniţelor de stat din Bucureşti, pe motiv că numai astfel poate fi asigurată fluenţa transportului în cel mai mare oraş al României, în condiţii de iarnă. Bineînţeles că în comunicarea cu marele public s-a făcut vorbire de siguranţa copiilor, a părinţilor şi cadrelor didactice. Doar că, puţin mai jos, vom vedea cine şi când a trădat această versiune oficial-pompoasă. Toate indiciile arată că, la origine, a fost de fapt vorba de grija incomensurabilă de a masca incompetenţa administraţiei, dar şi teama că bucureştenii vor vedea la jurnalele de ştiri haosul pe care-l poate genera până şi cel mai modest strat de zăpadă. Grijă şi teamă care s-au dovedit de mii de ori mai mari decât bunul simţ şi datoria unor autorităţi plătite din bani publici, de a asigura condiţii elementare pentru funcţionarea unităţilor de învăţământ. La fel ca în martie 2013, şi în ianuarie 2014 s-a recurs la acelaşi artificiu: interpretarea abuzivă a codurilor meteorologice de alertă.  Să luăm, pe rând, faptele. Duminică, 26 ianuarie. Ministerul Educaţiei postează pe pagina sa oficială de internet un comunicat de presă în care anunţă că şcolile şi grădiniţele vor fi închise luni şi marţi “pentru siguranţa elevilor, a însoţitorilor acestora şi a personalului didactic şi nedidactic”. Ministerul condus de Remus Pricopie pomeneşte, deci, cât se poate de clar ideea de “siguranţă”. Situaţia e prezentată în aceeaşi lumină, duminică 26 ianuarie, şi de către Inspectoratul General al Municipiului Bucureşti: “Având în vedere condiţiile meteorologice nefavorabile, conducerea Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti a decis sistarea cursurilor unităţilor de învăţământ preuniversitar (preşcolar, gimnazial şi liceal) din Municipiul Bucureşti pentru datele de luni, 27 ianuarie 2014 şi marţi, 28 ianuarie 2014. Această decizie a fost luată la recomandarea Instituţiei Prefectului şi Primăriei Capitalei şi cu informarea MEN”.  Totuşi, a doua zi se consumă un scurt, dar grăitor, episod. Un dialog purtat între ministrul Educaţiei şi premierul României scoate în evidenţă influenţa lui Sorin Oprescu în Guvern, ca şi micimea lui Remus Pricopie şi a lui Victor Ponta. Plus, faptul că Ministerul Educaţiei şi ISMB pot fi lejer suspectate de manipulare. Aşadar, luni, 27 ianuarie. La comandamentul de urgenţă de la Palatul Victoria, premierul dă o inexplicabilă dovadă de luciditate şi îl întreabă pe ministrul Pricopie de ce se inchid şcolile şi grădiniţele publice, din moment ce în Capitală se circulă uşor. Prin subiectul, predicatul şi naturaleţea sa, răspunsul lui Remus Pricopie este devastator: „La solicitarea primăriei (generale), pentru a putea degaja în timp util străzile” (sursa: Hotnews). Demnitarul mai adaugă şi că avusese, în ajun, o discuţie cu Sorin Oprescu si cu inspectorul general, iar ordinul pe unitate a fost „să rămână închise şcolile”. Iar nebunia continuă: „Mai vorbiţi o dată ca să nu inem totuşi lumea acasă decât dacă este absolut necesar”, este replica lui Victor Ponta, în ceea ce s-ar putea considera al doilea moment de luciditate, greu de imaginat, dar totuşi consumat în aceeaşi zi. (sursa citatului: Hotnews) Ce a urmat, ştim cu toţii: această ultimă indicaţie dată de Ponta a fost ignorată de toţi responsabilii de sub el, din moment ce şcolile şi grădiniţele bucureştene au rămas închise toată săptămâna, chiar dacă vremea nu s-a înrăutăţit, ci din contră. Nu în ultimul rând, avem în faţă imaginea unui ministru al Educaţiei de o usturătoare ipocrizie şi de o răscolitoare obedienţă. Pe de o parte, în comunicatul de presă remis de ministerul pe care îl conduce, Pricopie varsă în spaţiul pulic informaţia că măsura radicală a închiderii unităţilor de învăţământ a fost luată din considerente de siguranţă. Pe de altă parte, acelaşi ministru recunoaşte, în dialogul purtat cu premierul, că primarul general îi ceruse în ajun să ţină copiii şi cadrele didactice în colivie pentru că nu are el, Sorin Oprescu, chef de disfuncţionalităţi şi de muncă în plus. Din punctul acesta de vedere, Pricopie merită intervievat nu de presă, ci de un procuror. Oportunitatea unei anchete a Parchetului, menită să elucideze modul în care au acţionat Ministerul Educaţiei şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, mi se pare cel puţin de bun simţ. Până atunci, invenţia naturii numită Remus Pricopie ne-a demonstrat cât de puţin îi pasă de sistemul pe care vremelnic îl conduce. Ne-a dovedit că este un personaj care nu-şi pune şi nu pune întrebări, un yesmen care se-nchină zilnic la icoana struţului. Una peste alta, Remus Pricopie, Sorin Oprescu şi Victor Ponta ne-au arătat, în săptămâna care s-a scurs, că în România se decide mai uşor închiderea a sute de şcoli şi grădiniţe decât i-ar fi unei freze de zeci de tone degajarea a doi metri cubi de zăpadă. Ziarul nostru a arătat zilele trecute cum, în timp ce şcolile şi grădiniţele de stat zăceau sub lacăt pe motiv de coduri neprielnice, unităţile similare din mediul privat au lucrat ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Iar asta, tocmai pentru că nu s-a întâmplat nimic deosebit. Doar ninsese, iar temperaturile s-au dus spre zero sau puţin sub zero grade. De altfel, acest amănunt pune încă o dată în lumină iresponsabilitatea oficialilor care au decis introducerea unei săptămâni suplimentare de vacanţă.  În afară de laşitatea sa, coroborată cu incompetenţa, nimic altceva nu poate explica liniştea interioară cu care ministrul Remus Pricopie a tratat zilele trecute şcolile şi grădiniţele publice. Să aibă dumnealui alte informaţii decât mine cu privire la capacitatea şi calitatea şcolii româneşti? Tare mi-e greu să cred. Or, eu ştiu că e cam la pământ sau, dacă vreţi, undeva la nivelul stratului de zăpadă. De pildă, în ultimul studiu PISA, privind starea educaţiei la nivel mondial, România ocupă locul 45 la matematică, din 65 de ţări şi economii luate în calcul. Aproape jumătate dintre elevii români testaţi (40,8%) au avut rezltate slabe, în top plasânduse puţin peste trei procente. Ne aflăm în urma Ungariei şi Serbiei. Pe primele locuri ale clasamentului, la distanţe cosmice, se află elevii din Shanghai-China, Singapore, Hong Kong, Taipei, Coreea de Sud, Macao, Japonia, Liechtenstein, Elveţia si Olanda. Dacă ne uităm la primele clasate, observăm că sunt exact acele state asiatice care au avut o dinamică uluitoare în materie de creştere economică şi inovaţie. Sergiu Moroianu a obţinut titlul de doctor în matematică la Massachusetts Institute of Technology. Nu demult, domnia sa explica în paginile României libere  despre ce ar fi vorba în propiziţie: “În ţările asiatice, sistemul educaţional este perceput în societate ca fiind crucial, spre deosebire de România unde ocupaţiile intelectuale sunt, astăzi, dispretuite“. Dacă tot suntem aici, am putea aminti şi cazul Finlandei, ţară al cărei sistem educaţional este considerat drept cel mai performant din lume. Într-un articol semnat în săptămâna în care la Bucureşti erau închise şcolile şi grădiniţele pe motiv de fulgi picaţi din cer şi purtaţi de vânticel, colegul meu Dan Gheorghe arăta de ce nici la Cercul Polar nu se închid şcolile iarna, dar şi cum e tratată, în general, educaţia în acest spaţiu în care domnii Pricopie, Ponta şi Oprescu nu ar putea nicicând ajunge în vârful ierarhiei politice.  „Anul trecut a fost zăpadă mare. A nins fără oprire din noiembrie până-n aprilie, dar şcolile nu s-au închis”, îi povestea colegului meu un român care locuieşte acolo de şapte ani. Dar, vorba aia, în Finlanda există trei reguli mari şi late: investiţii masive în educaţie; şcoli din metru în metru, pentru ca toţi copiii să aibă acces la ele; în fine, întâi deszăpzeşti drumul spre unitatea de învăţământ şi abia apoi faci şedinţa de Guvern. Spre deosebire de România, în state ca Finlanda este vorba mai mult decât de bani. Suportul financiar este, cu siguranţă, motorul. În acelaşi timp, conştiinţa publică şi capacitatea oamenilor de a înţelege că direcţionarea unor sume imense în acest scop este esenţială sunt cheia şi contactul. Nu învîrţi de cheie, nu porneşte motorul. Iar dacă abordăm lucrurile sub acest unghi, haideţi să vedem cum a fost cu cheia şi motorul în Bucureştiul săptămânii 26 -31 ianuarie 2014. V-aş recomanda, de aceea, să pornim de la premisele şi concluziile expuse mai sus, anume că Pricopie, Oprescu şi Ponta sunt nişte iresponsabili cu diplomă, iar deciziile lor – oglinda care le devoalează chipul. Dar, totuşi, în educaţia naţională există numai ei? Unde au fost zilele trecute educatorii şi profesorii, asociaţiile profesionale şi sindicatele lor? Cum de au acceptat mii de oameni din sistem ca trei pierde-vară să ia măsuri atât de radicale, dar fără temei, ca şi cum ar fi singuri? Este uluitor că nu a existat nici o luare de poziţie, nici o opoziţie, nici un apel la raţiune din partea corpului didactic. Veţi spune, poate, că nu aveau săracii oameni ce face, dar vă veţi înşela. Ar fi avut cum să reacţioneze, ar fi avut şi de ce. Este drept, însă, că profesioniştii din învăţământul românesc au două mari probleme: cooordonarea şi provocarea (individuală, dar şi colectivă) pe care o presupune asumarea unor responsabilităţi civice. Căci, da, a lupta pentru un sistem de învăţământ mai competitiv reprezintă în sine prestarea unui serviciu social; unul de interes naţional. Într-adevăr, o asemenea misiune excede limitele unui anumit grad de confort care, oricât de redus ar fi, va părea întotdeauna mai dulce decât ieşirea din spaţiul respectiv. Cruda realitate – şi pentru prestatorii, şi pentru beneficiarii serviciului numit educaţie – ţine de faptul că rămân pe mai departe singuri în acest joc. Momentan, reformele depind numai şi numai de ei, sunt posibile numai dacă vor porni de jos în sus, pentru că la vârf nu există încă o voinţă autentică de a transforma fundamental şcoala românească. Interesele auxiliare sunt mult mai pronunţate, iar, pe de altă parte, a spera într-un ajutor masiv din exterior este mult prea devreme. De ani de zile, de pildă, partenerii strategici ai României cheltuie resurse şi timp cu sprijinirea reformelor din justiţie, care în orice stat reprezintă baza, fundamentul pentru celelalte transformări radicale. De ceva timp, apar şi rezultatele, dar dacă suportul ar fi lipsit, aşa cum se întâmplă în cazul învăţământului, atunci nimic esenţial nu s-ar fi schimbat în aceşti ani. Dincolo de dosarele penale împotriva unor nume grele, deschise de procurorii anticorupţie, dincolo de dezvăluirile ANI, de activitatea CSM sau de condamnările pe marea corupţie care se dau la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, merită amintite şi reacţiile tranşante şi deschise ale procurorilor şi judecătorilor vizavi de ingerinţele politicienilor sau vizavi de noile Coduri. Corpul profesioniştilor din justiţie respinge tot mai dur înţelegerile politice, iar bătăliile în care s-au angajat aceşti oameni relevă un adevăr tot mai evident: reforma în justiţie, deşi de necrezut acum doar câţiva ani, devine realitate. Dacă privim global România şi priorităţile ei strategice, ajungem inevitabil la aceeaşi concluzie: ele sunt trei – justiţia, educaţia şi sănătatea. În orice societate, acest triunghi formează baza. Dintre ele, justiţia a ajuns în punctul cel mai avansat. Sănătatea, în continuare lăsată la mâna hazardului, are, totuşi, o a doua natură. O a doua natură care îi poate oferi o şansă chiar şi atunci când interesele mediului politic autohton nu se sincronizează cu cele obiective ale sistemului. E vorba de o compatibilitate mai pronunţată cu piaţa liberă, într-un context în care cererea de medici din Vest extrage numeroşi profesionişti din Est, dar şi în condiţiile în care pachetele de servicii medicale devin tot mai flexibile, din punct de vedere geografic şi politic, pentru ansamblul pacienţilor din spaţiul UE. Într-un anumit sens, se poate spune că reforma din sănătate, ignorată de autorităţile române, primeşte totuşi o şansă graţie unui context european mai prielnic ca niciodată. Vrând-nevrând, atunci când rezerva locală de medici se va apropia de punctul de epuizare, sistemul va reacţiona, iar asta se va vedea, de exemplu, într-o naturală creştere a salariilor şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă. Implicit, serviciile medicale oferite vor cunoaşte şi ele o permanentă îmbunătăţire, chiar dacă lentă, pentru că şi cererea devine mai sofisticată, iar oferta tot mai stimulată să accepte graţiile competitivităţii. E, până la urmă, vorba de mecanisme naturale de reglare şi supravieţuire specifice economiei de piaţă. În România actuală, ele au mai multe şanse să se înfiripe în sistemul de sănătate decât în cel educaţional. Spre deosebire de ţările în care oamenii văd o relaţie directă între gradul de instrucţie şi nivelul de bunăstare, în România educaţia rămâne ceva abstract. Şi, e drept, investiţiile pe care le faci azi nu-ţi vor întoarce beneficii solide mai devreme de 20 de ani. Spre comparaţie, în ţara noastră şi justiţia, şi sănătatea au un grad mai ridicat de  concret, sunt percepute ca fiind “mai vitale”. Se zice adesea că dintr-o apendicită se poate chiar muri, dar cu prostia sau cu o facultate prin care treci ca raţa prin apă se poate trăi şi 90 de ani. Şi aşa o fi. Doar că, atunci când pui problema în termenii ăştia, nu ai motive să reproşezi cuiva că ţi-ai trăit cei 90 de ani numai în greutăţi. La fel, nici nu te poţi aştepta ca ministrul Justiţiei, premierul României şi şeful statului să se încline în faţa ta ori să îţi furnizeze alte explicaţii pentru faptul că nu amendează Codul Penal sau pentru că s-au trezit târziu să tragă alarma, lăsându-l mai dulce pentru mafioţi, decât sofismele de genul: * „Nespecialiştii, marinarii de exemplu, nu înţeleg nimic din lucrurile astea şi trebuie să înţeleagă şi ei, că Codul penal nu se referă doar la traficul de blugi, ci la lucruri complicate. (Victor Ponta) * ”Articolul indicat de preşedintele Traian Băsescu nu se regăseşte printre modificările Codului de procedură penală propuse de Consiliul Superior al Magistraturii. Din punct de vedere al Ministerului Justiţiei, acest articol nu trebuie modificat”. (Robert Cazanciuc) * “În acelaşi timp, îmi asum şi eroarea de a nu fi înţeles sensul art. 140. Asta nu înseamnă că el nu trebuie corectat. Juriştii de la Preşedinţie sunt constituţionalişti, nu sunt penalişti”. (Traian Băsescu)

Sursa: Romanialibera.ro

Cristiana Anghel, 70 de zile de grevă a foamei pentru 4 ani de mandat: „Nu Dan Voiculescu m-a adus în Parlament, ci Dumnezeu”

Cristiana Anghel, fostă învăţătoare la Caracal, se crede trimisa Divinităţii în Parlament. Activitatea ei de senator al Partidului Conservator include răfuieli personale cu PDL, investigaţii despre crime numai de ea ştiute şi lobby pentru câinii maidanezi. „Adevărul“ începe astăzi o nouă serie de interviuri cu parlamentari, după cele din septembrie 2012 şi martie 2013, care au stârnit un val de indignare printre cititori. Ne-ar plăcea să vă spunem că de această dată va fi mai bine, dar Parlamenul României pare o sursă inepuizabilă de personaje halucinante. Vom începe cu Cristiana Anghel (54 de ani), o fostă învăţătoare din Caracal care a ajuns în Senat după un traseu cel puţin bizar. La 26 august 2010, Cristiana Anghel intra în greva foamei, nemulţumită că legea de majorare a salariilor cadrelor didactice nu se aplica. De pe patul de spital intra adesea în direct la televiziunile de ştiri, acuzând guvernul Boc şi pe preşedintele Traian Băsescu de nerespectarea statului de drept. Acuzele grele rostite de o femeie încercănată, dintr-un pat de spital, au fost mană cerească pentru canalele media anti-PDL şi anti-Băsescu. Astfel încât, după 70 de zile, Cristiana Anghel renunţă la protestul prin înfometare şi se lanseaza ca formator de opinie pentru televiziunea lui Dan Voiculescu, Antena 3. Nu schimbase nimic în ceea ce priveşte învăţământul românesc, dar îşi croise un drum drept către celebritate. A semnat un contract cu Antena 3 şi a primit, pe parcursul anilor 2012 şi 2013, suma totală de 35.896 de lei, ca recompensă pentru participarea la emisiuni în care apărea ca un simbol: românul încercănat şi adus la disperare de regimul Băsescu. S-a descurcat bine şi, în consecinţă, a fost sunată personal de Dan Voiculescu, care i-a oferit un loc pe listele Partidului Conservator la alegerile parlamentare din 2012. A adunat 32.000 de voturi şi a ajuns în Senat. Cristiana Anghel s-a strecurat în Parlament pozând într-o femeie simplă care se luptă cu sistemul, însă acţiunile ei ulterioare au demonstrat că n-a avut alt scop decât să ajungă parte din acest sistem. A refuzat să voteze împotriva bugetului diminuat pentru învăţământul românesc, doar ca să nu voteze la fel ca PDL-ul. Susţine transformarea pensiilor militare în pensii speciale, în condiţiile în care soţul ei este ofiţer. Nu a avut nicio iniţiativă legislativă, dar îşi ocupă timpul prin Parlament investigând moartea lui Ionuţ, copilul omorât de câini în septembrie anul trecut. A ajuns la concluzia că un grup conspiraţional  l-a ucis pe copil şi apoi l-a dat la câini pentru a transforma omorârea patrupedelor într-o afacere. Părinţii băiatului ar fi şi ei parte din conspiraţie. Şi cu toată această iubire de animale, Cristiana Anghel n-a ezitat să poarte, multă vreme, o blană de vulpe. Parlamentul României seamănă uneori cu o imensă sufragerie, unde nişte dudui sporovăiesc la cafea, cu televizorul pornit, tot felul de stupidităţi, argumentând cu: „Ascultaţi la mine, că am o vârstă!”. Numai că în Parlament sporovăielile astea sunt pe banii noştri şi nu e deloc amuzant. De trei ori grevă Senatoarea Anghel a făcut de trei ori greva foamei. 2007- Împotriva mafiei caselor naţionalizate (38 de zile). 2010 – împotriva batjocoririi profesorilor şi a nerespectării statului de drept (70 de zile). 2012- împotriva politicienilor care jignesc poporul român (câteva zile, nu multe). Gândire de parlamentar: „Nu am votat împotriva unei legi injuste pentru că împotrivă a votat PDL-ul. Ar fi însemnat să fiu în aceeaşi barcă cu PDL-ul”

„Adevărul”: Pare că de pe urma grevei aţi avut numai de câştigat: bani de la Antena 3, o carieră politică, salt salarial de la cel de învăţătoare la cel de senator… Cristiana Anghel: Da, dar trebuie să recunoaşteţi că aveţi cu cine sta de vorbă. Am făcut totul pe o solidă cultură generală. Pe o aprofundată cunoaştere a unor chestiuni de drept. S-a mai auzit ceva de cei care şi-au dat foc, sau de cel care s-a aruncat de la balconul Camerei Deputaţilor? Trebuie să recunoaşteţi că sunt altfel decât alţii. V-aţi gândit că, intrând în politică, trădaţi acea formă de protest. Nu pentru asta aţi răbdat de foame. Nu simt că am trădat. Aţi început prin a vă lupta cu sistemul şi aţi sfârşit făcând parte din sistem. Accept ideea. Poate că dumneavoastră aveţi dreptate, dar eu nu simt că am făcut rău. Deocamdată. Scriau unii că am ieşit din greva foamei mai grasă decât am intrat şi că mă fardez ca să am cearcăne. Nu, priviţi, sunt adevărate! Eu pot să stau cu dumneavoastră cât vreţi. Stăm împreună 24 de ore şi nu mănânc nimic. Vi s-a părut vreodată că saltul de la învăţătoare la senator e o pălărie prea mare? Nu. Şi ca să fiu sinceră mă şi jigneşte această întrebare. Au avut alţii pălării de zece ori mai mari decât capul lor. Dacă diseară intră în grava foamei un profesor, ce-i veţi spune din calitatea dumneavoastră de senator? Să-şi facă analizele. Şi dacă nu intră cu analizele perfecte, să nu mai facă. În calitate de parlamentar i-aş spune că ce depinde de mine fac. Să ştiţi că eu m-am abţinut când s-a votat bugetul Educaţiei. Întrebarea mea a fost asta: „Ce scrie legea? 6% din PIB, da?”. Ar fi însemnat să mă desfiinţez ca om în momentul în care anunţau că bugetul Educaţiei e  3,4% din PIB, iar eu ridicam mâna şi spuneam că sunt de acord. Mi s-a părut injust. Puteam să fiu în rând cu colegii mei şi să votez pentru. Dar de ce n-aţi votat împotrivă dacă vi s-a părut injust. Pentru că împotrivă a votat PDL-ul şi n-am vrut să fiu în aceeaşi barcă cu PDL-ul. Asta sună rău. Nu sună rău deloc. Şi dacă PDL-ul vine cu o iniţiativă bună, dumneavoastră nu votaţi pentru că e a PDL-ului? PDL-ul a votat împotriva acestui buget, PDL-ul care a făcut ce a făcut cu mine când am fost în greva foamei. Ar trebui să depăşiţi chestiile astea personale. Vă ţineţi de răzbunări aici sau reprezentaţi alegătorii? Îmi pare rău că puneţi problema aşa. În momentul în care eu am făcut o grevă a foamei şi am fost călcată în picioare pentru că nu s-a alocat procentul care trebuia din PIB… Amestecaţi lucrurile presonale cu calitatea de parlamentar. Bun, dar abţinerea înseamnă că eşti pentru? Nu, dar nu înseamnă nici că eşti împotrivă. Puteam să nu votez deloc. Profesorii se aşteptau ca dumneavoastră, care veniţi din rândul lor, să votaţi împotriva unei legi defavorabile învăţământului. Asta era o atitudine. Abţinerea este pasivitate. Nu e pasivitate. Când profesorii erau în stradă, eu am declarat de la microfonul Senatului că sunt alături de ei. Recunosc că atunci când am intrat în greva foamei a fost o chestie mercantilă: voiam să mi se aplice mie legea de majorare salarială. În ideea în care, dacă mi s-ar fi aplicat mie, ar fi trebuit atunci să se aplice şi celorlalţi Cu ce vă mândriţi după un an de mandat? Sunt la primul mandat şi în primele luni a trebuit să înţeleg cu ce se mănâncă. E deja un an. Să ştiţi că unii se acomodează timp de patru ani. Eu cred că m-am acomodat destul de repede. Deci, eu strâng materiale, astfel încât să pot să lansez iniţiative legislative exact în perioada următoare. Puteţi să ne spuneţi despre ce e vorba? Nu. Măcar în ce domeniu. În educaţie? Nu neapărat în educaţie. Mai degrabă pe partea cealaltă. Care cealaltă? A dreptului, administrării, justiţiei. Nu vreau să spun pentru că nu e bine să spun. Vă fură cineva ideea? Nu. Dar mi se pun piedici. Sacrificiul de a lucra în Ministerul Educaţiei: „Fiica mea ştie 7 limbi străine şi primeşte 14 milioane salariu” Presa a scris că aţi intervenit pe lângă Ponta ca să o angajeze pe fiica dumneavoastră la Ministerul Educaţiei? De ce nu-l întrebaţi pe Ponta? Cum să mă duc la el cu aşa ceva? Copilul meu a terminat cu 10, a fost olimpic naţional, vorbeşte 7 limbi străine, are master la Academia Militară, e înscris la doctorat, are două cursuri de diplomaţie la Institutul Diplomatic. Copilul meu are 14 milioane pe lună! Cu atâtea calificări are 14 milioane salariu? Dar unde lucrează? Lucrează la Ministerul Educaţiei, la relaţii internaţionale (n.r. – relaţii bilaterale România – Africa). Este ţinută acolo nu pentru că e fiică-mea, ci pentru că ştie foarte bine gramatică românească şi literatură. Dar cu limbile astea 7 pe care le ştie ar putea să-şi găsească o slujbă în mediul privat pe bani mult mai mulţi. Şi ce vreţi să-i fac? Să o trimit eu? E mare. Stau în buricul Bucureştiul, lângă Sala Palatului, şi n-am văzut un spectacol într-un an de mandat! „Vreau să schimb sistemul, dar nu m-am gândit cum” Cum a fost contactul cu televiziunile? Primii m-au preluat cei de la Realitatea. După aceea m-a preluat în fiecare zi cinci minute Alessandra Stoicescu, la Antena 3. Eram live pe Skype. După grevă aţi stabilit chiar o colaborare permanentă cu Antena 3. Am venit luni de zile ca invitat la emisiune. Când aveau nevoie, îmi dădeau telefon. Se întâmpla uneori să îmi dea telefon cu două ore înainte de a avea tren. Aveam timp  să fac un duş şi să ajung la gară. Am plecat şi în ziua de Paşte. S-au supărat ai mei că plec tocmai în ziua de Paşte. Două ore dus, emisiunea şi două ore întors. Ajungeam şi la trei noaptea înapoi acasă. Câteva luni de zile am plătit eu biletele. Şi la un moment dat ajunseseră să mă invite şi de şase-şapte ori pe lună. Costa un milion. Eu aveam 10 milioane salariu. Nu mai puteam să mai trăiesc aşa. Şi aşa aţi ajuns să luaţi bani de la Antena 3… Am luat pe contract. Am terminat greva foamei pe 21 noiembrie 2010, iar contractul cu Antena 3 l-am făcut în august 2011. Era contract de drepturi de autor. Prin plata respectivă îmi recuperam şi banii cheltuiţi pe biletele de tren. Dar vă mai şi rămâneau. În total, pe 2012 şi 2013 sunt aproape 36.000 de lei. Logic. Dar la România TV îmi dădeau doar banii pe bilet. Fix banii pe bilet. De ce făceaţi chestiile astea? Să plecaţi de acasă pe tren în ziua de Paşte… pentru ce? Ca o obligaţie morală pentru ceilalţi cetăţeni. O obligaţie morală să cadă Guvernul Boc. Iată ce scria Andrei Pleşu în urmă cu ceva timp: „Observ că pofta de sticlă confiscă, uneori, şi suflete mai simple. O doamnă învăţătoare care, în octombrie anul trecut, înduioşa naţiunea cu o severă grevă a foamei, apare brusc, în diverse emisiuni, ca expert în bombăneli de conjunctură. Saltul de la martiraj la vedetismul derizoriu al micului ecran s-a făcut cât ai zice peşte. Pofta de sticlă nu iartă. Merită 70 de zile de nemâncare…” Deci, e o chestie dură. Da, i-am şi răspuns domnului Pleşu într-o emisiune a lui Răzvan Dumitrescu. Eu i-am citit cărţile domnului… îmi place cum scrie, îl respect în calitate de scriitor. Las timpul să demonstreze că n-a fost nicio poftă. Deci, domnul ştia ce înseamnă televiziunea. N-a avut experienţa mea, a omului din provincie, care nu ştie. Vi se pare normal ca, în momentul în care eşti invitat neutru la o televiziune, să primeşti bani de acolo? Mai ales că televiziunea respectivă are şi o orientare politică declarată. Nu, stimate domn. Faceţi o greşeală. Gândiţi-vă că vă duceţi şi cumpăraţi o carte. Cartea lui Pleşu. Pleşu e obligat să scrie ce vă place dumneavoastră? Sunt două lucruri complet diferite. Nu. E acelaşi lucru. Tu nu m-ai plătit pentru ce spun, m-ai plătit pentru că vin în studioul tău. Tu mi-ai plătit mie faptul că tu făceai rating. Ratingul aducând publicitate, da? Erau zeci de mii de persoane care în momentul în care butonau şi vedeau că este invitată Cristiana Anghel, rămâneau acolo. Pentru că ştiau că eu nu mint. Eu am avut o atitudine anti-PDL din perioada grevei foamei. Eu nu mi-am schimbat opinia nici acum. Dar să ştiţi că situaţia catastrofală din învăţământul românesc nu e doar din vina PDL-ului. Au mai guvernat şi alţii în ultimii 25 de ani. Ştiţi cum e… PDL-ul a turnat picătura care a umplut paharul. Dar să vă spun un lucru: în 2004 eu l-am votat pe Băsescu. Când a mers în Piaţa Universităţii şi a băut din sticla de şampanie şi a aruncat-o după aceea împreună cu pălăria lui Varujan Vosganian, eu am fost o fericită. Dintr-o dragoste mare rezultă o ură foarte mare. Dacă l-aţi votat pe Băsescu înseamnă că aţi fost nemulţumită de guvernarea PSD din 2000 – 2004. Nu de PSD. Am fost nemulţumită de Adrian Năstase, care mi se părea că s-a aşezat pe un piedestal şi că e prea sus ca să mai vadă ce se întâmplă jos. Eram preşedinte de sindicat şi am cerut o audienţă la dumnealui şi mi s-a răspuns: „Domnul premier nu dă audienţe”. Am rămas marcată. Cum adică nu dă audienţe? Aţi fost nemulţumită de perioada Năstase – PSD, aţi fost nemulţumită de perioada Băsescu – PDL. Cum de aţi intrat în politică după aceşti 12 ani de nemulţumire? Şi acum mă întreb ce caut eu aici?. Într-o zi am primit un telefon de la domnul profesor Voiculescu. Eram pe stradă, parcă văd. Nici nu am văzut cine sună. Veneam de la piaţă, am lăsat sacoşele jos, enervată că mă sună cineva taman când sunt plină de sacoşe. Îmi zice: „Ştiţi, ne-am gândit că aţi putea să candidaţi”. Îi spun: „Domnule, dacă se poate fără să fiu membră de partid bine, dacă nu… ura”. Şi i-am închis telefonul. Am mai mers puţin şi iar m-a sunat. Tot aşa. A treia oară când m-a apelat, mi-a zis: „Dar dumneavoastră n-aveţi familie să vă consultaţi? Sau să lăsaţi o perioadă de gândire, o oră, două, o zi?”. Am mers acasă, m-am consultat cu familia: copilul meu a fost împotrivă, mama – la fel. Soţul, în primă fază a fost împotrivă, dar pe urmă, discutând, el a zis: „Mă, Dumnezeu îţi deschide uşa o singură dată. Nu intri pe ea, ţi se închide pentru totdeauna”. Şi am acceptat până la urmă. Când aţi ieşit din greva foamei aţi declarat că nu veţi intra niciodată într-un partid politic. Nici acum nu-mi vine să cred că sunt membră a unui partid politic. Vreţi să vă spun ceva, eu încă n-am carnet de partid. Nu mi l-au făcut încă (n.r. – râde) Şi ce v-a făcut să acceptaţi? A fost prezentată roz situaţia: că în cazul în care ajung parlamentar voi putea să îndrept lucrurile. Problema e că nu se face primăvară cu o floare. Cred că ştiaţi asta dinainte. Nu. Dumneavoastră priviţi prin prisma experienţei de ziarist şi poate că ştiţi. Dar eu nu ştiam. Eu şi acum sunt convinsă că şi un ceas poate fi blocat dacă o rotiţă se pune de-a curmezişul. Bun. Cum credeaţi dumneavoastră că o să schimbaţi sistemul? Nu m-am gândit. Efectiv nu m-am gândit. Eu am primit acel telefon cu două săptămâni înainte de începutul campaniei electorale. În acele două săptămâni am făcut actele să mă facă membră PC. Pe urmă a început campania electorală, în care am alergat de dimineaţă până seara. Am făcut campanie fără o brichetă, fără o plasă, fără promisiuni. Eu le-am promis oamenilor un singur lucru: „N-o să fiu o nemernică!” Ce părere aveaţi despre Dan Voiculescu până să intraţi în PC? Îl respectam. Dacă dumneavoastră nu aţi fi avut niciun cotact cu mine, nu m-aţi respecta? Depinde ce aş şti despre trecutul dumneavoastră. În cazul domnului Voiculescu, sunt nişte lucruri din trecut pe care merită să le ştii în momentul în care-ţi face o propunere. Vreţi să vă zic ceva? Sunt nişte lucruri din trecut. Nu e nici primul, nici ultimul, nici singurul. Nu e nici cel mai negru. Aaa, că e zugrăvit în negru… Indiferent ce va fi, indiferent dacă voi rămâne în acest partid sau nu, promit că niciodată nu-l voi denigra şi nu-l voi vorbi de rău pe domnul Voiculescu. Nu sunt eu Dumnezeu să-l judec pe domnul Voiculescu. Mai mult decât atât, eu trebuie să recunoscă faptul că domnul Voiculescu mi-a dat o şansă. Din învăţătoare am ajuns senator. Pentru mine saltul este mare. Lucrul acesta nu m-a costat niciun leu. Dar nu Voiculescu m-a adus în Parlament, ci Dumnezeu. Hotărârea să ies din greva foamei am luat-o când doamna Ecaterina Andronescu şi doamna Mona Pivniceru au vorbit cu părintele Ioan, episcopul de Covasna, să vină la mine în salon. Părintele Ioan a deschis uşa şi primele cuvinte ale lui au fost: „Iartă-mă, soro, că am venit atât de târziu!”. Şi i-au dat lacrimile. Vă daţi seama că mi-au dat şi mie lacrimile. Oh, nu vă spun cum au izbucnit în plâns cele două doamne în momentul în care eu am zis „gata, voi renunţa!”. Nu vă spun cum a fost… Deci, înăuntru plângeam eu, plângeau Mona Pivniceru şi Ecaternia Andronescu, plângea părintele, iar pe hol plângea tot personalul. Inclusiv de la bucătărie plângeau. Cristiana Anghel – detalii care contează –    Ultima carte citită: “E o carte despre lupta anti-corpupţie. Are 400 de pagini. E superbă. Nu mai ştiu cine a scris-o, dar domnul care a scris-o e strong”. –    E posesoarea unui autoturism Audi A 4. –    Îi sună telefonul cu o melodie ABBA, „I have a dream” (n.r. – am un vis). –   A intrat la Facultatea de Drept din Bucureşti, dar nu a terminat-o: „Am făcut un an colo, un an colo. Dar nu m-a interesat cartonul”. Chiar şi aşa, a scris un mic dicţionar de drepturile omului. –    A căutat pe Google cine deţine recordul de longevitate la greva foamei: „recordul este deţinut de un cubanez: a rezistat 123 de zile cu perfuzii”. –    În timpul interviului primeşte o invitaţie la o sindorfie organizată de Preşedinţia României. Se uită pe ea şi spune: “Frumos! Şi eu i-am urat «La mulţi ani» lui Băsescu de ziua lui. În fond şi la urma urmei, oameni suntem!”. Iubitoare de animale, în blană de vulpe Am văzut că aţi făcut, în calitate de senator, o adevărat investigaţie în cazul „Ionuţ”, copilul omorât de maidanezi. Da, am cerut primăriei să-mi dea nişte acte. Am primit un răspuns care nu-mi elucidează necunoscutele. În momentul în care tatăl lui Ionuţ ar fi având o legătură de afaceri cu omul care este proprietarul terenului unde a fost găsit copilul, atunci asta îmi ridica un mare semn de întrebare. În ce sens? Am nişte nelămuriri: pe camerele de luat vederi, fratele lui Ionuţ vine de mână cu bărbatul care l-a găsit. Lângă fratele lui Ionuţ e un câine. Dacă aţi fi fost martorul unui atac al unei haite de câini care v-ar fi omorât fratele, n-aţi avea o reacţie de retragere la vederea unui câine? Fratele lui Ionuţ e total liniştit cu acel câine lângă el. Ce relevanţă are? Credeţi că Ionuţ n-a fost omorât de câini? Asta încercaţi dumneavoastră să demonstraţi? Eu vreau să spun spun altceva: că se încearcă folosirea acestei tragedii pentru a mai mânca iar sute de mii de euro din banii populaţiei, pe spezele sufletelor căţeilor. Chiar credeţi că s-a folosit viaţa unui copil pentru o chestie din asta? Eu vă spun un lucru: toate studiile demonstrază că nu uciderea câinilor rezolvă problema, ci sterilizarea. Ce legătură are? De ce faceţi toată investigaţia asta ca şi cum cineva ar fi urmărit să-l omoare pe Ionuţ ca să dea drumul la o afacere cu uciderea câinilor? Am dreptul, nu ca parlamentar, ca cetăţean, să am îndoieli? Veţi constata că doamna aceasta, Cristiana Anghel, fostă învăţătoare, are dreptate. Niciodată o crimă nu e perfectă. Dumneavoastră credeţi că e o crimă. Eu aşa cred. Deci Ionuţ n-a fost omorât de câini… Nu. A fost dat după aceea la câini. Eu aşa cred. N-am dovezi În scopul…? Nu ştiu. E doar un feeling? N-aş putea să vă spun şi n-aş vrea să vă spun. Eu sunt convinsă că mai devreme sau mai târziu adevărul va ieşi la iveală. Dar autopsia a demonstrat că băiatul o murit de la muşcături de câine. De ce nu există fotografii? De unde ştiţi că nu există. Aţi încercat să le vedeţi şi n-aţi reuşit? A fost o anchetă, părinţii au dat declaraţii. De unde ştiu părinţii? Au fost ei acolo când s-a întâmplat? De unde ştiu? L-au văzut la morgă pe băiat. Dar de ce nu a rămas nicio dâră de sânge în acel loc? Ce dâră de sânge doamnă? Eu lucrez de 30 de ani cu copiii. Copiii care sunt bătuţi au reacţii de retragere. Fratele lui Ionuţ stă lângă câine şi n-are nicio reacţie. Asta îmi demonstrează că e o mare mizerie şi o mare minciună. Indiferent de câte anchete fac ei. Argumentul meu e irefutabil. Copilul ăla ar fi luat-o la plâns în hohote, într-o isterie totală când ar fi văzut un câine… În fine. Dumneavoastră sunteţi suţinătoarea câinilor. Un consilier de la primăria Craiovei spunea că ar trebui să plângeţi şi pentru vulpile omorâte pentru a vă face haina de blană pe care o purtaţi. O, Doamne, e o haină de blană de vulpe pe care o am de 10 ani de zile, cumpărată de mama şi pe care n-am mai purtat-o de nu mai ştiu când. Am dat-o jos în campania electorală şi n-am mai purtat-o. Oricum era un amârât de guler mai mare, fir-ar el să fie. Tot vulpe moartă e. Şi am mai avut o haine de nutrie, pe care am pierdut-o. Am cumpărat-o acum câţiva ani cu banii câştigaţi dintr-un proces în care am dat inspectoratul în judecată şi m-au despăgubit cu vreo 27 de milioane. Erau bani. Dar nu mi-a plăcut haina. Era incomodă. Atunci nu eraţi la fel de iubitoare de animale? Ba da, dar cum să zic, eram ca un copil care se maturizează şi nu realizaează totul dintr-o dată. Eu acum m-am lăsat şi de carne. Când văd carne în galantar, văd sânge şi animale sacrificate. Vizitele inginerilor Gold Corporation în birourile parlamentarilor Văd că aveţi aici pe birou o hârtie cu antetul Gold Corporation. Ce e? M-am întâlnit cu doi arheologi de la Gold Corporation. Am stat cum stau cu dumneavoastră aici. Ei v-au propus? Da, ei m-au sunat. Nu ştiu de unde aveau numărul de telefon. M-au sunat şi i-am primit. Eu accept dialogul. Cum a fost discuţia? V-au convins? Nu m-au convins. Cred că i-am convins eu pe ei că publicitatea agresivă le face mai mult rău decât bine. Dar au mai contactat şi alţi parlamentari? Nu ştiu. Ştiu doar că a mai fost contactat grupul nostru parlamentar şi după aia m-au sunat şi pe mine separat. Eu răspund la telefoane. Am vorbit. Am luat cuvântul şi în Senat. Eu nu sunt nici pro-american, nici pro-rus. Eu cred că aurul stă bine unde stă, şi generaţia copilului meu va avea mai multă minte să facă ce trebuie cu banii de pe aurul ăla. Eu am votat împotrivă. Nu vrea să îl scoată deloc. Pentru că noi oricât am avea nu ne mai ajunge. Poate peste o vreme va fi mai bine. Se mai schimbă clasa asta politică între timp, care… Păi dumneavoastră sunteţi clasa politică. Da (n.r. – râde). Vom ieşi şi noi la pensie, la iarbă verde. Trista viaţă a unei soţii de ofiţer: „Schimbi 10 garnizoane, 10 case: nu se potriveşte mobila. O muţi cu maşina, se alege praful de ea…” Cristiana Anghel s-a certat cu Victor Ponta, anul trecut. I-a spus că e lup în haină de oaie. Ponta i-a răspuns că: “Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti”. “Între timp ne-am împăcat. Suntem chit”, spune senatoarea. Acum declară cu naturaleţe:“Îl iubesc pe Ponta! A făcut nişte mişcări foarte bune. Asta cu forumul româno-chinez a fost magistrală”. Cristiana Anghel mai are un motiv pentru care-l iubeşte pe Ponta: Îl iubesc pentru că Guvernul a trimis în Parlament legea prin care pensiile militarilor vor fi făcute înapoi ca pe timpul lui Cuza, pensii de de stat. Aici aveţi un interes direct. Soţul dumneavoastră e cadru militar. Deci, când a venit valul acela, soţului meu i s-a tăiat jumătate din pensie. Eu m-am dus singură în instanţă şi în trei luni am avut hotărâre definitivă şi irevocabilă prin care i-am recuperat banii. Eu n-am luptat acum pentru soţul meu. Dar ce vă încântă atât la legea pensiilor militare? Aţi făcut armata? Nu. Atunci n-aveţi cum să înţelegeţi… Dar ştim ce a făcut Armata Română la cel mai important eveniment în care a fost implicată în ultimii 50 de ani: a omorât sute de oameni nevinovaţi la Revoluţie pentru că era total nepregătită, cu ofiţerii ei cu tot. Deci e discutabil cât de mari ar trebui să fie pensiile ofiţerilor. În momentul în care i-ai băgat pe pensionarii militari în oala mare în care sunt toate pensiile, ai omorât breasla. Adică bagi în aceeaşi oală şi CAP-iştii, şi… Foarte bine… Nu. Pensiile se dau conform contributivităţii. Păi, militarii au avut un contract cu statul român. CAP-iştii n-au avut. Şi ce dacă? Pensia militară e egală cu pensia de CAP-ist? Nu e vorba de valoarea banilor. Eu vorbesc de respectul pe care-l dai militarului. Militarul român a avut un contract cu statul. Şi-a îndeplinit contractual şi a ieşit la pensie. Normal este ca pensiile militare să fie de stat, nu de dincolo. Cum au şi judecătorii. Pensii speciale. Pentru că au un statut special. N-au voie să aibă afaceri şi trebuie să trăiască numai din salariul acela. La militari, când a venit un ordin, ei au spus: “Cu plăcere!”. Sunt oameni care au schimbat 10 garnizoane într-o viaţă. Schimbi 10 case: nu se potriveşte perdeaua, nu se potriveşte mobila. O muţi cu maşina, se alege praful de ea. Copilul schimbă şcoala, stres… În orice meserie există avantaje şi dezavantaje. Nu stimate domn. Militarii sunt singurii care jură cu preţul vieţii: voi face, voi drege. Nu, stimate domn. Iar eu, soţie de ofiţer fiind, ştiu că atunci când bătea soldatul în uşă, noaptea, trezea toată casa de nu mai adormeai. Da, poate ştiţi mai bine. Poate că aveţi dreptate. Profesoară de mandolină la orfelinat: „Nu m-am purtat cu suflet” Cristiana Anghel a fost, între 1978 şi 1984, profesoară de muzică la o casă de copii din Caracal. Le preda orfanilor mandolină. Despre copiii pe care i-a avut în grijă îşi aminteşte că „erau mereu cu nasul curgând până în barbă, suportau, săracii, şi bătăi, şi drăcuituri, şi furat din alimente”. Cristiana Anghel priveşte înapoi cu regret. „Eram domnişoară. Nu prea ştiam ce înseamnă să fii mamă şi n-am fost o mamă bună pentru acei copii. Nu sunt mulţumită sufleteşte de cum m-am purtat cu ei. I-am învăţat să cânte la mandolină…, dar n-am avut sensibilitatea pe care aş avea-o acum. Eu am fost una la părinţi şi am avut de toate. N-am înţeles ce înseamnă să n-ai părinţi. Deci, mă purtam civilizat, dar nu cu suflet”.

Sursa: Adevarul.ro

UNIVERSITAR

Află secretul succesului!

Oamenii sunt cei care deschid uşi şi noi oportunităţi, cei care te pot încuraja şi susţine sau, dimpotrivă, pot demola cu uşurinţă idei şi aspiraţii. În lună martie fiica mea, Irina, va organiza la Bucureşti un eveniment de dezvoltare personală prin care îşi propune să  formeze o comunitate de tineri de succes, pe care să îi inspire şi încurajeze să îşi depăşească limitele. De fapt, prin conferinţa Born2Succeed Irina vrea să le ofere tinerilor susţinerea de care s-a bucurat ea la Londra, când a avut parte de sprijin din partea celei mai mari organizaţii de mentoring din Marea Britanie. Aşa că pe 15 şi 16 martie la Bucureşti vor veni mentorii britanici ai Irinei, cunoscuţi speakeri internaţionali, ce susţin prezentări în toată lumea: Tosin Ogunnusi, Empowerment Coach numărul 1 în Marea Britanie, Ketan Makwana şi Justin Devonshire, mentori de business şi antreprenori de succes. Evenimentul le va oferi tinerilor soluţiile pentru a-şi atinge  potenţialul maxim. Ei vor învăţa să se programeze mental pentru succes, iar alături de Tosin Ogunnusi, vor depăşi simbolic barierele din calea împlinirii viselor lor prin boardbreaking, spargerea unei plăci de lemn cu mâinile goale. Puterea oamenilor din jurul tău De cele mai multe ori ideile învăţate din cărţile sau evenimente de dezvoltare personală se pierd şi disipează înainte să fie puse în practică. De aceea scopul Born2Succeed este de a forma o comunitate de tineri ambiţioşi şi cu aspiraţii înalte, care primească apoi susţinerea colegilor şi a speakerilor în dezvoltarea lor personală şi profesională. Am observat în experienţa mea că este esenţial să te înconjori de oameni pozitivi, care te susţin şi te inspiră. De altfel, aşa a pornit şi ideea conferinţei. Atât eu, cât şi fiica mea, am ajuns unde suntem acum prin susţinerea celor din jur şi m-am bucurat că Irina vrea să îi aducă în România pe mentorii ei britanici care au crezut în ideile ei şi i-au dat curaj să le pună în practică. În 2012, la 24 de ani, Irina a pornit propria afacere în Marea Britanie şi a primit premiul Best Business Growth după doar un an de la înfiinţare. Încrederea şi energia să ajungi unde îţi doreşti Pentru că se adresează tinerilor, conferinţa va fi interactivă şi plină de energie. Activităţile de mişcare şi dans, muzica şi atmosfera relaxată vor creea mediul cald care să îi încurajeze pe participanţi să se împrietenească şi să creeze legături. După eveniment, tinerii vor continua să interacţioneze online primind acces la grupul exclusiv de networking Born2Succeed Club, unde se vor putea conecta cu oameni cu valori şi interese similare. Ne dorim ca această reţea pe care o formăm la conferinţa să devină un grup de susţinere pentru membrii Born2Succeed, dar mai ales să ofere cadrul potrivit pentru că aceşti tineri să lucreze şi să înveţe împreună, să pună în practică noi proiecte şi să se ajute unii pe alţii. Membrii Born2Succeed vor beneficia timp de un an de suport din partea comunităţii, iar Irina a pregătit pentru toţi cei care se vor înscrie până la data de 15 februarie bonusuri-surpriza care îi vor ajuta să aplice ideile în situaţia lor concretă. Biletele pentru conferinţa s-au pus în vânzare online şi puteţi găsi mai multe detalii pe site. Înainte de eveniment cei interesaţi pot cunoaşte speakerii invitaţi participând la o serie de webminarii gratuite ce abordează principalele subiecte ale conferinţei. Înscrierea la webminarii se face pe pagina de Facebook a Born2Succeed.

Sursa: Adevarul.ro

O nouă modă: educaţie de top în destinaţii exotice

Studenţii români care au avut curajul să se şcolească în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii spun că educaţia de calitate merge mână în mână cu peisajele de poveste şi culturile fascinante. Cireaşa de pe tort: unele universităţi oferă burse „all-inclusive”. Marea Britanie, SUA şi ţările nordice sunt printre destinaţiile de studiu preferate ale zecilor de mii de tineri români care aleg, anual, să înveţe în străinătate. Cei care s-au aventurat însă mai departe de casă au avut surpriza să constate că performanţa academică poate fi atinsă şi în cele mai exotice locuri ale planetei. Studenţie de lux în Arabia Saudită Este şi cazul lui Michael Bogdan Mărgineanu, masterand în biologie celulară la King Abdullah University of Science and Technology (KAUST) din Arabia Saudită. Originar din Timişoara, tânărul de 22 de ani a avut o studenţie „nomadă”: în 2012 a făcut un stagiu la o celebră şcoală de medicină din America, apoi a devenit licenţiat al Universităţii Jacobs din Germania şi a prins un internship în cadrul Institutului de Biotehnologie Moleculară din Viena, Austria. Impresionaţi de traiectoria sa academică, arabii i-au oferit o bursă de 20.000 de dolari pe an şi unelte de cercetare desprinse din filmele science-fiction. „Voi oferi ca exemplu Shaheen, cel mai puternic supercomputer din Orientul Mijlociu, precum şi două aparate de RMN (rezonanţă magnetică nucleară, cele mai puternice la nivel mondial”, explică Michael. Universitatea arabă, a treia cea mai bogată din lume după Harvard şi Yale, adăposteşte studenţii din peste 60 de ţări, iar programa şcolară este realizată după modelul american. Contrar miturilor, tinerele studente nu sunt obligate să poarte vălul specific musulmancelor. „Femeile pot participa împreună cu bărbaţii la cursuri şi la alte evenimente publice. De fapt, nu există nicio restricţie în acest sens. În plus, femeile pot să conducă maşini în campus”, uimeşte timişoreanul. Pe lângă bursele personale, mai spune Michael, universitatea le asigură studenţilor tot „pachetul”: taxele de şcolarizare, cazare, asigurare medicală, plus o călătorie anuală dus-întors, cu avionul, către ţara de origine. În ciuda luxului oferit de arabi, tânărul are în plan să se întoarcă în ţară pentru a contribui la descoperirile medicale. Ţara care interzice guma! La fel de inedită a fost şi experienţa Silviei Baltă (26 de ani), în Singapore, unde a obţinut un internship de şase luni, la un institut de cercetare: „Bursa de 1500 de dolari singaporezi pe lună mi-a asigurat un trai decent. Totuşi, cazarea şi transportul mi s-au părut foarte scumpe, iar mâncarea, destul de ieftină comparativ cu România. Singapore e cel mai sigur stat din lume. Se mai aplică pedeapsa cu moartea, aşa că m-am simţit în siguranţă. Doar cu vremea excesiv de umedă m-am adaptat un pic mai greu. Ca o curiozitate: e interzisă guma de mestecat”, povesteşte tânăra, care s-a angajat în ţară, la o multinaţională. Primii paşi spre ţările calde Tinerii care visează să înveţe în ţări cu o cultură complexă, precum China sau India, au la dispoziţie proiectul de Mentorat al Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS). „Concret, îi punem în legătură cu cei care au studiat acolo. Pot beneficia, astfel, de consiliere individuală, sfaturi practice, dar şi administrative. Anual, există peste 150 de mentori înscrişi în proiect şi mai mult de 140 de perechi active, care acoperă peste 22 de destinaţii de studiu”, ne-a declarat Alexandra Sasu, expert în comunicare în LSRS.

Sursa: Evz.ro

Mintea sclipitoare de la Cluj: povestea profesorului care coordonează 100 de cercetători din 32 de ţări

Andrei Mihalca, conferenţiar la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj, a câştigat un proiect european în valoare de 800.000 de euro pentru realizarea unei reţele prin care 100 de cercetători de top din 32 de ţări să facă în comun studii din domeniul medical. Clujeanul susţine că la nivel academic românii sunt respectaţi, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu muncitorii plecaţi la lucru în Anglia, de exemplu. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV)  Cluj-Napoca va găzdui în luna aprilie un eveniment istoric pentru instituţie: prima conferinţă a proiectului COST “EurNegVec” (European Network for Neglected Vectors and Vector –Borne Infections), la care vor participa circa 90 de cercetători din 28 de ţări.  Este vorba despre primul proiect de acest gen coordonat de un cercetător al Universităţii, conferenţiarul Andrei Mihalca(36 de ani), şi al doilea coordonat de un român în ultimii 45 de ani. COST (European Cooperation in Science and Technology) este o instituţie europeană interguvernamentală care are ca scop realizarea la nivel european a unor reţele de cercetare inovatoare, interdisciplinare, care să faciliteze schimbul de cunoştinţe între cercetătorii din Europa. De asemenea, se urmăreşte colaborarea şi cu cercetători din afara Uniunii Europene. România este la al doilea astfel de proiect, deşi este membră în COST din 1970, întrucât obţinerea finanţării este extrem de dificilă, rata de acceptare fiind de numai 1 %. Ideea clujeanului Andrei Mihalca, conferenţiar la disciplina Parazitologie, de a realiza o reţea europeană funcţională de cercetare în domeniul bolilor vectoriale, a fost apreciată de juriul COST şi astfel a devenit coordonatorul a circa 100 de cercetători din 32 de ţări precum europene, precum Anglia, Franţa, Spania, Portugalia, Germania, dar şi din afara vechiului continent, precum SUA, Argentina, Brazilia, Tunisia, Egipt. Propunerea universităţii clujene a fost depusă la finalul anului 2012, iar în luna mai a anului 2013, USAMV a primit vestea obţinerii finanţării. Univeristatea clujeană se pregăteşte prentru primul obiectiv important al proiectului pe 2014, conferinţa internaţională din luna aprilie. În primul an, bugetul va fi de 160.000 de euro, iar până la finalul proiectului, adică 2018, se vor aloca 800.000 de euro.    De ce pierde Europa competiţia cu SUA şi China   Andrei Mihalca, un cercetător tânăr, îmbrăcat lejer, cu început de cearcăne, ne explică relaxat: “Punctul de plecare al proiectului a fost faptul că a dispărut finanţarea naţională şi a trebuit să ne orientăm serios spre finanţarea europeană. Se poate face cercetare în România, dar trebuie să ştii să atragi banii. Cei mai mulţi dintre colegii tineri care pleacă fac asta din motive financiare. Noi cei care suntem pe cercetare reuşim să obţinem, prin diferite proiecte, salarii bune, altfel nu am sta de dimineaţă şi până noaptea la Universitate”. În competiţia cu marile puterni ale lumii, SUA şi China, cercetarea europeană are o problemă a cărei rezolvare se găseşte şi în proiectul clujeanului: “Problema Europei atunci când intră în competiţie cu China sau cu SUA este că acestea sunt ţari şi cercetarea se face unitar. În Europa există un mozaic de cercetări, nu există studii transnaţionale. Ceea ce ne dorim prin acest proiect este de a realiza o reţea europeană funcţională de cercetare în domeniul bolilor vectoriale – adică  acele boli care sunt transmise la om prin vectori biologici precum ţânţari, căpuşe, acarieni, animale – ceea ce înseamnă să unificăm gândirea, conceptele, să avem aceleaşi strategii, aceleaşi metodologii, să existe formată o reţea de cercetători care să poată colabora eficient”.   O reţea de 100 de cercetători coordonată de un român   Întrebat care este secretul câştigării proiectului, Mihalca a răspuns modest: “Trebuie să ştii să scrii proiectul”. Legat de motivul pentru care proiectul a avut un aşa de mare succes internaţional, în condiţiile în care la el participă 100 de cercetători din 32 de ţări, cljeanul a răspuns: “România este văzută destul de bine la nivel academic. Cercetătorii români nu sunt în situaţia muncitorilor români care merg în Anglua, nici vorbă de aşa ceva. La nivel academic n-am simţit niciodată lipsă de respect, din cauză că-s de aici. Şi asta în condiţiile în care aproape lunar predau de 2 ori pe undeva prin Europa, şi nu numai eu, ci toţi colegii mei. Ţinem cursuri la studenţi străini şi avem şcoli de vară cu largă participare internaţională”. De asemenea, Mihalca a precizat că în ciuda faptului că Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară  Cluj-Napoca este una destul de mică- peste 6.000 de studenţi – aceasta face parte din consirţii elitiste ale universităţilor agricole din Europa precum – CASEE, ICA (Asociaţia pentru Universităţile Europene de Studii ale Vieţii), consorţiul BSUN (Black Sea Universities Network). Mihalca este la primul proiect internaţional pe care-l coordonează, el ocupându-se până acum doar de proiecte naţionale. “Eu sunt oficial coordonatorul acestui grup. Eu practic prezidez şedinţele în care se discută, eu decid ce facem cu banii, eu coordonez partea de discuţii, de vot în ceea ce priveşte locul unde vom face conferinţele. Eu stabilesc împreună cu un grup de 5 specialişti pe mai multe domenii care sunt temele şi direcţia de cercetare. Cercetătorii nu ştiu partea de politică din spatele proiectului, de partea acesta ocupându-se echipa de management pec are o conduc. De exemplu, am stabilit pe teme să se publice articole ştiinţifice anul acesta. Avem deja vreo 6-7 articole publicate”, explică acesta.   “Specialiştii de top din ţările participante trebuie să se pună de acord”   Mihalca a explicat că proiectul pe care l-a câştigat este unul de coordonare a cercetării, care are ca scop principal colaborarea între specialişti. Astfel, proiectul EurNegVec (European Network for Neglected Vectors and Vector –Borne Infections) va avea ca principale activităţi organizarea a 7 şcoli de vară, a 4 conferinţe internaţionale, cica 200 de mobilităţi ale tinerilor cercetători şi publicarea mai multor articole ştiinţifice. “În momentul de faţă laboratoarele din Franţa aplică o metodă de cercetare, cele din Germania altă metodă, iar noi analizăm altfel. Ceea ce vrem noi este ca specialiştii de top din toate ţările să se pună de acord. Există cinci grupuri de cercetare, fiecare cu un lider, care e din Cehia, Franţa, Italia, Spania, Israel. Eu discut cu aceştia şi stabilim împreună care sunt temele de cercetare. Spre exemplu, şcoala de vară din acest an va fi organizată în Franţa. Francezii au pus la punct o metodă de diagnostic a bolilor transmise de ţânţari, de căpuşe sau de alte inspecte prin manipularea ADN-ului. Cercetătorii din proiect vor merge în Franţa să înveţe această metodă şi s-o aplice la ei în ţară”, a explicat Mihalca. El a mai arătat că o altă prioritate la nivel european este studierea bolilo noi care apar în fiecare an, datorită schimbărilor care se petrec la nivel de climă sau de mişcare a populaţiei. “Se descoperă tot timpul boli noi. De exemplu, în 2011 s-a descoperit o nouă boală la vaci. Noi, în România, am descoperit anul trecut mai multe boli”. Un alt obiectiv amintit de Mihalca este realizarea unui atlas cu privire la căpuşe la nivelul Europei.   Invazia căpuşelor   Proiectul COST pe care-l coordonează Mihalca este cel mai prestigios la care a lucrat până acum, însă cel mai important din punct de vedere ştiinţific a fost primul studiu din România al bolii Lyme, cea provocată de căpuşe. “Am făcut o trecere în revistă a ce înseamnă boala Lyme în România, am colectat căpuşe din toată ţara, am colectat purtători  – vânat, vulpi, rozătoare, am realizat harta de distribuţie a căpuşelor din România. A fost un proiect finanţat din fonduri naţionale care a durat 3 ani”, explică Mihalca. El a susţinut că isteria din fiecare an cauzată de căpuşe nu este efectul unei “invazii” a acestor insecte, ci este cauzată de conştientizarea pericolului şi de mediatizarea acestuia.

Sursa: Adevarul.ro

Universitatea Valahia din Târgovişte, locul 73 în lume, face o confuzie de neiertat între prepoziţiile „din cauză” şi „datorită”

Implicată în urmă cu trei ani într-un scandal imens privind „fabricarea de diplome false”, Universitatea Valahia din Târgovişte îşi dă din nou cu stângul în dreptul. De data aceasta, UVT, care ocupă locul 73 mondial într-un clasament al universităţilor sustenabile, face o greşeală gravă, de nepermis pentru pretenţiile sale. Pe site-ul propriu, UVT îşi anunţa studenţii, în urmă cu patru zile că „datorită condiţiilor meteo nefavorabile, cursurile de luni, 27 ianuarie şi marţi 28 ianuarie se suspendă”. Responsabilii cu online-ul de la UVT s-or fi gândit probabil la  binele studenţilor când au postat acest anunţ, ştiut fiind faptul că orice pauză de la învăţat este binevenită.   Varianta corectă: „din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, cursurile de luni, 27 ianuarie şi marţi 28 ianuarie se suspendă”.   Confuzia termenilor „datorită” şi „din cauza” dă loc unor exprimări neadecvate, când „datorită” apare în contexte în care este vorba de ceva negativ, nefavorabil, de exemplu: „circulaţia din centrul capitalei este dificilă datorită ambuteiajelor”; „fisura a apărut datorită alunecărilor de teren”, „lucrările sunt stopate datorită lipsei de finanţe ” – în toate aceste propoziţii trebuia să fie folosită locuţiunea „din cauza”.   În 2009 Universitatea „Valahia” din Târgovişte a fost implicată într-un scandal al diplomelor false alături de alte şapte universităţi din ţară. Scandalul a rămas, însă, fără urmări penale, Corpul de Control al Ministerului Educaţiei negăsind dovezi concludente privind eliberarea de diplome false.    La „Valahia” din Târgovişte şi-au luat diploma, printre alţii, Norica Nicolai, Gigel Calcan, Cristian Poteraş sau Teodora Bertzi, nevastă lui Ducu Bertzi şi fost secretar de stat în guvernul PNL.   Pe lista se mai află şi Ilie Cornel Şerban, spion de la „Doi şi-un sfert” arestat în cazul Popoviciu, alţi secretari de stat, poliţişti şi agenţi de informaţii, scrie Academia Caţavencu.

Sursa: Adevarul.ro

File de istorie industrială, într-o expoziţie inedită în holul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi

Profesori, specialişti, colecţionari, fotografi profesionişti dar şi simpli pasionaţi de istorie au participat ieri la deschiderea expoziţiei multimedia „EVOLUŢIA INDUSTRIALĂ ÎN BAZINUL MĂRII NEGRE – exemple din Grecia, România şi Armenia” Expoziţia este realizată de Facultatea de Litere de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi (Departamentul de engleză) în colaborare cu Muzeul de Ştiinţă şi Tehnologie din Salonic, Grecia şi Academia Naţională de Ştiinţe a Armeniei, cu sediul în Erevan. „Evenimentul ne dă prilejul să răsfoim câteva file de istorie industrială şi ne îndeamnă să ne gândim, pe viitor, la alte proiecte internaţionale cu ţările din jurul Mării Negre. În plus, reprezintă şi o evoluţie a modului de a expune, pentru că avem de a face cu o expoziţie multimedia, lucru care nu era posibil cu ani în urmă”, a declarat Anca Nicolau, prorectorul Universităţii „Dunarea de Jos”. Realizată în cadrul proiectului cu acelaşi nume, finanţat de Uniunea Europeană prin programul operaţional comun „Marea Neagră 2007-2013”, expoziţia itinerantă şi-a propus să identifice trasee comune în evoluţia industrială a Greciei (zona centrală a Macedoniei), României (zona maritimă a Dunării de Jos) şi Armeniei, precum şi efectul acesteia asupra istoriei culturale, a celor trei ţări, atât la nivel naţional cât şi internaţional. „Proiectul nostru este unul interdisciplinar, cu o tematică generoasă, care se opreşte asupra contextului actual din perspectiva studiilor culturale,” a explicat, în deschidere, Michaela Praisler, decanul Facultăţii de Litere dar şi unul dintre participanţii la proiect. La rândul său, directorul de proiect pentru România, Ioana Mohor-Ivan, a ţinut să precizeze celor prezenţi obiectivele avute în vedere. „Ne-am dorit o relectură a trecutului istoric, pentru a analiza nu numai dinamica peisajului industrial dar şi impactul acestuia asupra mediului social şi cultural, cu scopul de a identifica atât starea de fapt cât şi posibile strategii comune de dezvoltare pe viitor”. Studiul a presupus o incursiune în istoria celor trei ţări – Grecia, Armenia, România – în intervalul 1860-2007, identificarea evoluţiei principalelor ramuri industriale, a infrastructurii, a surselor de energie. Datele ştiinţifice au fost sintetizate, materialul iconografic selectat şi procesat, s-a întocmit un studiu muzeologic şi unul muzeografic, s-au editat şi tradus materialele, totul în decurs de doi ani de zile. Ce s-a expus  este doar vârful icebergului, cele trei ţări fiind reprezentate de circa 650 de fotografii-document, prezentate în expoziţie, album-catalog şi CD. În plus, grecii au oferit celorlalţi participanţi şi soluţii de bună practică în ceea ce priveşte readucerea în prim-plan a patrimoniului industrial, în Grecia multe din obiectivele industriale fiind transformate la ora actuală în muzee. S-a lucrat în echipă, cu specialişti din Grecia şi Armenia dar şi cu parteneri de nădejde din plan local: Biblioteca „V.A. Urechia” (care a pus la dispoziţie, pe lângă documente vechi şi o expoziţie de imagini cu Galaţiul de altădată), Biblioteca ”Panait Istrati” din Brăila, Biblioteca ”Panait Cerna” din Tulcea, Muzeul Naţional de Istorie a României, reprezentanţi ai Combinatului Siderurgic ARCELORMITTAL şi ai Şantierului Naval Damen, colecţionari, istorici, fotografi profesionişti. GALAŢIUL STĂ CEL MAI BINE LA CAPITOLUL IMAGINI DE ARHIVĂ O spune, sus şi tare, Marius Mitrof de la Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Galaţi, care a ţinut să remarce , la deschidere, ţinuta acestei expoziţii. „Am constatat cu mândrie că Galaţiul a stat cel mai bine la capitolul imagini de arhivă, dintre toate cele trei oraşe ale României şi nu numai. Expoziţia este realizată exemplar şi ne arată cât de bine s-au dezvoltat oraşele riverane ale României, în raport cu Grecia şi Armenia!” Pe panourile moderne, rodul concepţiei artistului plastic Liliana Negoescu şi a fotografului profesionist Marian Marin, puteţi admira imagini ale obiectivelor industriale din cele trei ţări. Zona Dunării de Jos e reprezentată de Şantierul Naval, industria metalurgică, industria echipamentelor şi construcţiilor de maşini, industria chimică, industria alimentară (prin morile de acţionate de aburi de la Galaţi, Tulcea şi Brăila), industria uşoară, fabrici de ciment şi cărămizi, rafinării de ulei din Brăila, cariere de marmură şi calcar din Tulcea şi ateliere tipografice. „Cea mai importantă piesă din expoziţie este o hartă ce atestă existenţa oraşului Galaţi, datând din secolul XV şi aflată în patrimoniul bibliotecii noastre”, a declarat Valentina Oneţ, specialist în carte veche şi colecţii speciale din cadrul instituţiei. „Oraşul Galaţi este foarte ciudat: are cea mai buna istorie, pentru perioada până la 1918, lucrarea monografică scrisă de regretatul profesor Paul Păltânea, fiind, de departe, cel mai bun studiu dedicat trecutului unui oraş. Însă pentru ultimul secol, de la 1918 până astăzi, ştim puţine lucruri, şi în general, din lucrări mai vechi şi destul de slabe din punct de vedere ştiinţific. De aceea iniţiativa de astăzi merită continuată pentru că  atinge arii interdisciplinare  şi ne arată cum industria a modelat acest oraş, ” a declarat Constantin Ardeleanu, profesor la Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”, care a oferit şi consultanţă ştiinţifică pe proiect. Facultatea de Litere din Galaţi a fost implicată, în ultimii ani, într-o serie de programe de cercetare şi cooperare, avand parteneri de seamă precum Academia Română, Consiliul Britanic, Institutul Francez dar şi numeroase universităţi din Marea Britanie, Italia, Spania, Elveţia sau Grecia. Prin specificul său, acest  proiect a impus o colaborare foarte strânsă şi cu alte facultăţi din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” – Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie, Facultatea de Arte, Facultatea de Arhitectură Navală, Facultatea de Automatică, Calculatoare, Inginerie Electrică şi Electronică, Facultatea de Drept şi Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrative. Expoziţia vă aşteaptă în holul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi până la începutul lunii martie.

Sursa: Adevarul.ro