PREUNIVERSITAR

Plagiat la Educaţie. Doctorat incert pentru secretarul Ştefania Duminică

Secretarul de stat din Ministerul Educaţiei, Ştefania Duminică, care a primit vineri verdict de plagiat „integral” în lucrarea de disertaţie de la experţii Universităţii din Bucureşti (UB), riscă să rămână şi fără contractul de doctorat, pe lângă titlul de master. Conducerea UB spune că o decizie în acest sens va fi luată săptămâna viitoare. Conducerea Universităţii din Bucureşti (UB) a cerut vineri Consiliului Naţional de Etică, subordonat Ministerului Educaţiei, retragerea titlului de master în cazul Ştefaniei Duminică, încă secretar de stat pe preuniversitar în cadrul ministerului, după ce Comisia de Etică a dat un verdict clar de „plagiat 100%” în lucrarea sa de disertaţie, din 2008. Mai mult, oficialii au declarat pentru „Adevărul” că vor analiza dacă, în aceste condiţii, Duminică mai poate continua doctoratul în Ştiinţele Educaţiei şi că, după izbucnirea scandalului public, aceasta a renunţat la cursurile pe care le ţinea din 2008 ca lector universitar la UB. „Ceea ce ştim până acum este că Ştefania Duminică s-a retras singură de la Facultatea de Psihologie, nu mai predă acolo, a anunţat imediat după ce au apărut acuzaţiile de plagiat. Nu era titular la noi, erau ore pe care trebuia să le ţină fiind doctorand”, a explicat Mircea Dumitru, rectorul Universităţii din Bucureşti. Rector UB: „Moral ar fi să nu poată să continue la doctorat” Acesta a adăugat că deocamdată nu au luat nicio decizie privind menţinerea contractului ei de doctorat, urmând să verifice dacă a aplicat cu titlul de master obţinut prin plagiat. „Mai are un titlu de master, obţinut înaintea acestuia, şi trebuie să vedem pe baza cărui masterat s-a înscris la doctorat. Moral ar fi să nu poată să mai continue la doctorat, dar trebuie văzută situaţia din punct de vedere legal, să nu avem probleme în instanţă”, a spus rectorul. Oficialul a mai spus că deocamdată nu au avut o discuţie pe această temă cu Duminică şi, mai mult, că ea nu ar fi cerut nici o întrevedere cu membrii Comisiei de Etică care au analizat lucrarea sa de disertaţie şi acuzaţiile de plagiat. Prevenire prin utilizarea pe bază de eşantion a softului antiplagiat Dumitru a mai spus că, după acest scandal, au decis ca toate facultăţile să treacă anual prin softul antiplagiat lucrările studenţilor, pe bază de eşantion, pentru a încerca să prevină astfel de cazuri. „Noi nu avem un soft achiziţionat, mai degrabă avem un fel de abonament, adică plătim pentru fiecare pagină verificată, aşa că nu am avut fonduri să trecem prin soft toate lucrările, le verificam doar dacă exista o suspiciune de plagiat şi au fost doar câteva cazuri poână acum. Însă vom avea buget astfel încât toate facultăţile să verifice pe bază de eşantion lucrările studenţilor”, a explicat rectorul UB. „Fotocopie” pe post de disertaţie Lucrarea de disertaţie a Ştefaniei Duminică este „un plagiat integral” al unei lucrări semnate de Camelia Voiculescu, de la Universitatea Tehnică de Construcţii. „De la Titlu, Cuprins până la Concluziile personale, totul este copiat identic. De fapt, este vorba de o fotocopie a lucrării sursă, în care s-au produs câteva modificări minore care trădează efortul superficial de înlăturare a posibilităţii de identificare a lucrării sursă”, arată raportul Comisiei de Etică a UB, publicat vineri. Mai mult, spun ei, „fiind fotocopie, lucrarea-plagiat preia şi erorile de culegere” din textul iniţial. În lipsa unei demisii/demiteri în cazul Duminică şi a unor verdicte contrare emise de instituţii ale statului, Marian Popescu, preşedintele Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti, susţine că astfel de situaţii aruncă o lumină proastă asupra întregului mediu academic. „Dezgustaţi de asemenea fapte, ale unor demnitari, dar şi ale unor colegi, cum îşi vor continua activitatea didactică şi de cercetare oamenii corecţi din sistemul Educaţiei, din Universitatea românească? De ce aceste atentate grave la credibilitatea Şcolii sunt mai puţin importante?“, scrie profesorul pe blogul său de pe adevarul.ro. Ca atare, atrage atenţia Popescu, „devine tot mai evident că Universitatea românească trebuie să îşi consolideze mecanismele pentru prevenţia fraudei academice, a întăririi unei culturi a integrităţii”. “Dacă vom trăi în continuare în minciună sau în acceptarea tacită a fraudei, nu vom putea vreodată să ne mai privim limpede în ochi, pe noi şi pe copiii noştri”, a declarat Marian Popescu, preşedinte Comisia de Etică UB Concluziile Comisiei de Etică: • Lucrarea de disertaţie a doamnei Ştefania Vasilica (Duminică) Voicu este un plagiat integral al lucrării doamnei Camelia Voiculescu. De la Titlu, Cuprins până la Concluziile personale, totul este copiat identic. De fapt, este vorba de o fotocopie a lucrării sursă în care s-au produs câteva modificări minore care trădează efortul superficial de înlăturare a posibilităţii de identificare a lucrării sursă. Raportul Comisiei, anexat acestui Proces verbal, detaliază tehnic plagiatul. • Comisia s-a pronunţat în unanimitate în legătură cu acest grosolan atentat la integritatea academică produs printr-o gravă abandonare a simplelor şi bunelor practici academice. • Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti solicită rectoratului Universităţii din Bucureşti să propună Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării să retragă doamnei Ştefania Duminică titlul de master acordat pentru această lucrare de disertaţie. • Comisia de Etică este preocupată de faptul că un demnitar al statului, dar membru al comunităţii academice, este într-o gravă culpă care contribuie la decredibilizarea Educaţiei în România. Chiar dacă o lege specială dedicată demnitarilor aflaţi în culpă academică îi sustrage pe aceştia judecării de către comunitatea care le-a acordat titlurile academice, Comisia de Etică atrage atenţia asupra acestui caz care pune sistemul educaţional românesc într-o lumină foarte proastă. Raport_Comsia_de_Etica_Stefania_Duminica

Nicio decizie politică privind demiterea oficialului de plagiat Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat joi că a avut mai multe discuţii cu secretarul de stat Ştefania Duminică, cea care este acuzată că a plagiat, şi a înţeles că aceasta se va retrage. Acesta a mai precizat că demisia este un act personal, iar o eventuală demitere nu ţine de el, ci de Guvern. La rândul său, premierul Victor Ponta a declarat că decizia aparţine PNL. Purtătorul de cuvânt al PNL spune că partidul nu se opune demiterii. Premierul Victor Ponta poate lua oricând orice decizie în cazul secretarului de stat Ştefania Duminică, menţionând că liberalii nu vor se vor împotrivi în cazul unei măsuri de demitere, a declarat  purtătorul de cuvânt al PNL, Cristina Pocora, pentru Mediafax. Traian Băsescu a cerut revocarea secretarului de stat Duminică   Preşedintele Traian Băsescu a declarat, marţi, că îi cere premierului Victor Ponta revocarea secretarului de stat în Ministerul Educaţiei Ştefania Duminică pentru plagiat, menţionând că ştie că şefului Guvernului o să îi fie greu să sancţioneze astfel o faptă de plagiat.   Şeful statului a arătat că a confruntat cele două lucrări, cea a lui Dumnică şi a colegei care terminase cu patru ani în urmă aceleaşi cursuri pentru masterat, şi nu există niciun dubiu.   „Chiar dacă nu sunt specialist, este bine să o revoce. Ştiu că lui Victor Ponta îi este foarte greu să revoce pe cineva pentru plagiat, pentru că nu s-a autorevocat pe el, pentru plagiat, dar doamna Duminică nu mai are niciun fel de autoritate morală în calitate de hoţ”, a spus preşedintele.   Băsescu a mai spus că „Ştefania Duminică a furat, ca şi premierul”. „Furt intelectual se numeşte şi este bine să plece din funcţii de demnitate publică”, a spus preşedintele.   PNL nu s-a pronunţat, deocamdată, în legătură cu retragerea din Ministerul Educaţiei Naţionale a secretarului de stat Ştefania Duminică, suspectată că şi-ar fi copiat întreaga lucrare de disertaţie pentru master, potrivit unor surse oficiale. Anchetă la Universitatea din Bucureşti Vineri, 7 februarie, Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti (UB) a anunţat oficial că „s-a autosesizat în cazul suspiciunii de plagiat referitoare la lucrarea de disertaţie a doamnei Ştefania Duminică, ca urmare a semnalării acestei situaţii în mass-media”, ceea ce „Adevărul” dezvăluise anterior. „Comisia a declanşat analiza cazului conform regulamentelor în vigoare ((Regulamentul de funcţionare a Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti, Codul de Etică al Universităţii din Bucureşti şi Carta Universităţii din Bucureşti). Rezultatele analizei vor fi făcute publice în cel mai scurt timp”, se arată într-un comunicat de presă oficial al UB. Duminică, acuzată că şi-ar copiat integral lucrarea de master   Secretarul de stat Ştefania Duminică ar fi copiat integral lucrarea de masterat din 2012 după o lucrare din 2008, potrivit unor documente prezentate într-o emisiune a postului de televiziune B1. Ştefania Duminică este secretar de stat în Ministerul Educaţiei, lector universitar la Departamentul de formare a profesorilor din cadrul Universităţii din Bucureşti şi profesor de limba şi literatura română în învăţământul preuniversitar.   A absolvit Liceul Pedagogic din Bucuresti, şi-a luat licenţa la Facultatea de Litere a UB şi a făcut un master în management educaţional la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a UB, fiind doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi, în domeniul Ştiinţele educaţiei.

Sursa: Adevarul.ro

REPORTAJ Pregătitoarea, joaca de-a şcoala. Ce învaţă copiii de şase ani

Astăzi încep înscrierile la clasa pregătitoare, iar părinţii au chiar mai multe emoţii decât copiii, întrebându-se cum se vor descurca micuţii în primul lor an de şcoală. Astăzi este prima zi de înscriere la clasa pregătitoare după ce, săptămâna trecută, părinţii au putut vizita clasele unde vor învăţa micuţii, cu prilejul „Zilei Porţilor deschise”, interesaţi nu doar de mobilier, cât mai ales de cum vor învăţa cei mici din toamnă. Am asistat la o oră demonstrativă de la clasa pregătitoare a Şcolii Nr. 11 „Ion Heliade Rădulescu”, din Capitală, şi am descoperit cum învaţă cei mici literele şi cifrele prin joacă. Când am intrat în clasă, i-am găsit pe copii stând cuminţi în bancă şi conturând litera H de tipar în manuale. Pe mese e plin de creioane colorate şi jucării mici în formă de animale, şi mobilierul parcă a fost gândit special pentru cei şapte pitici din „Albă ca Zăpada”, întocmai pe măsura micuţilor de 5-6 ani.

Sursa: Adevarul.ro

Înscrierea la clasa pregătitoare începe luni şi se încheie pe 14 martie. Peste 12.500 de locuri disponibile în Capitală

Înscrierea la clasa pregătitoare pentru anul şcolar 2014-2015 începe luni, 24 februarie şi se va încheia vineri, 14 martie, perioadă în care părinţii pot completa online sau direct la şcoală ori la grădiniţă cererile de înscriere a copiilor în clasa pregătitoare sau în clasa întâi. Programul este între 8.00-20.00 (luni-vineri) şi 8.00-13.00 (sâmbăta). Anul acesta, înscrierile la pregătitoare se fac mai devreme cu o lună faţă de 2013. Ministerul Educaţiei au explicat că s-a revenit practic la calendarul din 2012, dar s-a ţinut cont şi de faptul că, în mai, au loc, în premieră, evaluările la nivel naţional ale elevilor de clasa a II-a, a IV-a şi a VI-a şi ar trebui evitată o suprapunere a celor două evenimente. Astfel, în perioada 24 februarie – 14 martie, părinţii vor completa, online sau la unitatea de învăţământ la care solicită înscrierea copiilor, cererile-tip de înscriere. Cererea online va fi disponibilă pe site-ul Ministerului Educaţiei, începând de luni. Oricum, formularul virtual va trebui validat ulterior la secretariatul şcolii dorite.   Sunt două etape de înscriere, iar în data de 11 aprilie vor fi afişate, la fiecare unitate de învăţământ, listele finale ale copiilor înscrişi în clasa pregătitoare. Apoi, în intervalul 14 – 18 aprilie, vor fi centralizate şi soluţionate de către inspectoratul şcolar cererile părinţilor copiilor care nu au fost încă înscrişi la vreo unitate de învăţământ.   Atenţie la completarea cererii de înscriere   Părinţii sunt sfătuiţi să completeze cu atenţie cererile de înscriere şi să treacă trei şcoli dorite pentru copiii lor.   “În primul rând, trebuie să ţineţi minte că acele câmpuri de completare marcate cu o steluţă sunt opţionale. La primul punct, solicitantul, adică mama, tatăl sau tutorele completează cu datele personale din actul de identitate, la punctul al doilea se completează cu datele personale din certificatul de naştere al copilului. Cei care locuiesc cu viză de flotant bifează căsuţa «Reşedinţă», iar cei care au domiciliul în circumscripţie bifează «Domiciliu»”, a explicat pentru adevarul.ro învăţătoarea Corina Bâlbâie, de la Şcoala Gimnazială Nr. 165 din Capitală. Calendarul înscrierilor la şcoala primară în 2014 • 17 februarie 2014- afişarea circumscripţiilor şi a locurilor din şcoli • 19-28 februarie – „Zilele porţilor deschise”, în paralel cu întâlniri de informare cu părinţii în grădiniţe • 18 februarie-12 martie – evaluarea psihosomatică a copiilor pentru cazurile speciale • 24 februarie-14 martie – completarea de către părinţi a fişelor de înscriere la grădiniţă sau şcoală, fizic sau online, în care sunt sfătuiţi să treacă trei şcoli dorite în cazul în care ajung în etapa a doua a înscrierilor; programul de validare este între 8.00-20.00 (luni-vineri) şi 8.00-13.00 (sâmbăta). Tot acum se depun la şcoli şi cererile de înscriere directă în şcoală pentru copiii de şapte ani • 7 martie – prima etapă: repartizarea copiilor la şcoala de circumscripţie solicitată de părinţi • 18-20 martie – admiterea sau respingerea cererilor părinţilor care au cerut înscrierea în altă şcoală decât cea la care erau arondaţi, pe locurile rămase libere • 21 martie – repartizarea în şcolile de circumscrimpţie a celor care au vrut să-şi înscrie copiii la altă şcoală şi au menţiont în cerere posibilitatea revenirii la şcoala arondată • 21-22 martie – afişarea la şcoli şi pe site-urile inspectoratelor şcolare a elevilor înscrişi, precum şi locurile libere • 25 martie – 4 aprilie – a doua etapă: părinţii care nu au înscris copiii în prima etapă depun cereri la secretariatul şcolii aflate pe primul loc între cele trei opţiuni exprimate în fişa iniţială de înscriere • 7-10 aprilie – procesarea cererilor pe baza criteriilor generale şi a celor specifice de departajare, în limita locurilor rămase libere • 11 aprilie – afişarea în şcoli a listelor finale ale copiilor înscrişi, atât în clasa pregătitoare, cât şi în clasa I • 14-18 aprilie – soluţionarea cazurilor copiilor rămaşi neînscrişi şi după etapa aceasta. Criterii de vârstă la înscriere La clasa pregătitoare pot fi înscrişi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data de 31 august 2014 inclusiv. Iar părinţii ai căror copii împlinesc vârsta de 6 ani în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2014 inclusiv pot să-şi înscrie copiii în clasa pregătitoare, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzatoare. Copiii care nu au fost înscrişi în învăţământul primar în anul şcolar 2013-2014 şi împlinesc vârsta de 7 ani până la data de 31 august 2014 inclusiv pot fi înscrişi în clasa I, potrivit metodologiei, la fel cum a fost şi în ultimii doi ani. Asta, deşi oficialii anunţau anul trecut că este ultima dată când acceptă în clasa I copii care nu au trecut prin clasa pregătitoare, cum prevede legea. Peste 12.000 de locuri la pregătitoare în Capitală În Bucureşti, sunt disponibile aproximativ 12.600 de locuri, a declarat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al ISMB, prof. Marian Banu. „Important de subliniat este faptul că toţi părinţii care vor solicita înscrierea în şcolile din Bucureşti îşi vor putea înscrie copiii la unităţile de învăţământ din Capitală. Astfel, dacă vor fi mai multe cereri decât locurile disponibile, copiii aceia vor fi oricum înscrişi, pentru că este dreptul lor la educaţie”, a declarat purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB), Marian Banu, citat de Mediafax. În privinţa locurilor disponibile la clasa I, pentru care înscrierea începe tot luni, Banu a precizat că numărul acestora este „infim”, în condiţiile în care majoritatea lor vor fi ocupate de copiii care sunt, în prezent, în clasa pregătitoare. Ziua porţilor deschise pentru părinţii interesaţi de clasa pregătitoare   În această perioadă, părinţii pot să viziteze clasele amenajate în grădiniţe şi în şcoli, şi să discute cu dascălii. Cele mai multe şcoli au organizat în acest weekend Ziua Porţilor Deschise, iar inspectoratele şcolare au publicat programul oficial de vizite.   În ziua porţilor deschise, părinţii vor putea vorbi cu învăţătorii de la clasă, care îi vor ajuta să îşi facă o idee despre cum se desfăşoară orele la pregătitoare.

Sursa: Adevarul.ro

EXCLUSIV Singura româncă de la prestigioasa Academie de Balet Balşoi: „Am intrat direct la clasa de rusoaice, deşi ar fi trebuit să intru la cea de străini”

Francesca Velicu (15 ani) este singura elevă din România acceptată la celebra Academie de Balet a Teatrului Balşoi, rampa de lansare pentru cei mai buni balerini din lume. Spune că înţelege deja rusa, se bucură de perfecţionismul rece de acolo, dar îi e dor de căldura oamenilor din ţară. La 15 ani, este singura româncă elevă la una dintre cele mai prestigioase şcoli de dans din lume, Academia de Balet Balşoi din Moscova, unde au absolvit balerini celebri precum Maia Plisetskaya. Francesca Velicu a fost elevă până la 1 octombrie 2013, adică din clasa a V-a şi până în clasa a X-a, la Liceul de coregrafie „Floria Capsali“ din Bucureşti. A ajuns la Moscova la invitaţia Academiei, după ce a fost descoperită la cea mai mare competiţie de balet din lume, Youth America Grand Prix (YAGP), de la New York şi a fost invitată cu bursă la un curs de vară organizat în Connecticut, Statele Unite, de către Academia rusească Balşoi. La sfârşitul cursului, a fost din nou invitată, de data aceasta să devină elevă a lor. Fiindcă nu este rusoaică, pentru ea cursurile la prestigioasa academie costă 18.000 de euro pe an, bani pe care i-a obţinut cu ajutorul unor sponsori. Balet a început să facă de la vârsta de 3 ani, când mama ei a dus-o la prima oră de dans, iar primul spectacol de balet pe care l-a văzut a fost „Spărgătorul de nuci“. I-a plăcut atât de mult personajul principal, Clara, încât a vrut să ajungă ca ea „din toate punctele de vedere, personajul, balerina de pe scenă, totul“, povesteşte Francesca într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“. Aşa a început să meargă la toate spectacolele Operei Naţionale şi, mai târziu, a şi dansat în câteva din ele. Speră să ajungă la fel de bună şi de cunoscută ca Alina Cojocaru, pe care o admiră, şi să danseze pe marile scene ale lumii, dar spune că nu va uita niciodată Opera Română din Bucureşti, teatrul unde a descoperit spectacolul de balet şi unde se va întoarce mereu cu drag. Weekend Adevărul: Cum ai ajuns la renumita şcoală de balet care ţine de Teatrul Balşoi? Francesca Velicu: Am participat la YAGP, la semifinala pe Europa, în Paris, unde am obţinut locul II, iar apoi, în finala de la New York,unde am obţinut bursă la cursurile de vară organizate de Balşoi şi în urma acestei burse am primit invitaţia să studiez la şcoala lor. Pur şi simplu mi-au trimis invitaţia pe e-mail. Când ai văzut-o? Haha… a fost un moment chiar sincronizat, nu ştiu cum s-a nimerit să fie toată familia mea în cameră… şi… a fost genial. Am şi zis: „Mamă, poate o să primesc invitaţie“. Şi când am deschis e-mailul… asta era. Şcoala e gratis pentru ruşi, nu şi pentru elevii străini. Cât plăteşti? 18.000 euro pe an. Familia ta îşi permite sau ai sponsori? O să profit de asta ca să le mulţumesc domnului profesor Adrian Streinu Cercel şi Fundaţiei Matei Balş, care m-au susţinut parţial din punct de vedere financiar. Şi cum ai obţinut sponsorizarea? Noi i-am abordat, am depus mai multe cereri şi dânsul a fost singurul care a răspuns. Cum a fost primul contact cu Rusia? Cum ţi s-a părut şcoala rusească de balet? Primul contact…. Păi, cu Rusia, a însemnat exact contactul cu şcoala. Este tot ce îţi trebuie ca să îţi faci o părere! Elevii sunt foarte educaţi şi respectuoşi. Este foarte mare disciplina în şcoală. Ruşii sunt destul de distanţi, dar cei din internat, adică străinii, sunt foarte primitori şi calzi. Mai ştii de alţi români care au trecut prin Academia de Balet de la Balşoi? Da, dar acum mulţi ani. Eu ştiu de maestrul Mihai Babuşka (n.r. – a absolvit în1977). Poţi să ne descrii cum este o zi pentru tine acolo? Pentru că sunt nou-venită, acum, în primul an, în afară de orele de specialitate (adică dans clasic, dans contemporan, caracter, repertoriu, duet şi dans istoric), eu mai fac actorie şi rusă. De la anul o să fac istoria muzicii, istoria dansului şi istoria teatrului. Neavând de studiat şi materiile generale, am zilele destul de libere, chiar pot spune că fac numai balet. De la ce oră îţi începi ziua? Orele le încep câteodată de la 9.00 dimineaţa, când am rusă sau actorie, alteori de la 10.55, când am orele de dans clasic. RESPECTUL „RECE“ FAŢĂ DE PROFESOR Ai zis că e o disciplină dură acolo. În ce fel, în comparaţie cu disciplina de la „Floria Capsali“, să zicem? Cred că unul dintre motivele acestei discipline este respectul enorm faţă de profesori. De exemplu, când ne încălzim înainte de ore, dacă suntem jos, pe podea, imediat când trece un profesor toată lumea e în picioare şi face reverenţe, până şi studenţii din ultimul an. Ai găsit la Balşoi un profesor pe care să îl respecţi atât de mult încât să-ţi fie mentor? Deocamdată lucrez mai mult cu profesoara de dans clasic, însă am observat că aici elevii nu au o relaţie mai apropiată dincolo de cea de elev-profesor. E mai diferit la noi în România, unde vorbim cu profesorii, ne sfătuim cu dânşii. Aici nu e aşa, profesorul are doar interesul de a scoate un balerin din tine şi nu prea ai ocazia să îl cunoşti mai mult. Nu îţi lipseşte apropierea asta de profesor? Câteodată, chiar foarte tare. Eu, una, am avut norocul să am cele mai bune profesoare din şcoală şi chiar îmi lipsesc. Spre exemplu, am lucrat cu Anca Mândrescu, care are tehnica asta de a te ambiţiona prin cuvinte… e incredibil, de asemenea şi profesoara noastră de la clasă Ana Caraianopol, şi doamna Mateescu, cu care am lucrat mult. Dânsa este puţin dură, dar asta doar pentru că este perfecţionistă şi ştie despre ce este vorba în această artă. În România, noi vorbim cu profesorii, ne sfătuim cu dânşii. Aici nu e aşa, profesorul are doar interesul de a scoate un balerin din tine. „AM INTRAT LA CLASA DE RUSOAICE“ Ca orice tânăr balerin care este trup şi suflet pentru arta sa, Francesca Velicu vrea ca într-o zi să vadă roadele muncii pe care o depune de 12 ani: vrea să danseze în teatre mari, cu parteneri precum Roberto Bolle şi Ivan Vasiliev, doi dintre cei mai mari balerini din ziua de azi. Tânăra are şi şanse mari să ajungă acolo, datorită talentului şi acestei şanse care i s-a oferit: la 17 ani va absolvi Academia de Balet de la Balşoi, ceea ce practic îi va asigura un loc în orice companie din lume. În România, erai vârf de clasă. Dar dacă ar fi să te evaluezi în comparaţie cu studenţii de la Balşoi, unde te-ai situa, tot printre cei mai buni? Sincer, chiar dacă sunt aici doar de trei luni, am fost de multe ori remarcată… Chiar am fost singura nou-venită care a dansat în spectacolul de Crăciun, aşa că pot spune că sunt printre cei buni. De altfel, sunt foarte mulţi elevi buni, iar clasa mea este una dintre cele mai remarcate clase. Mai mult, eu am intrat la clasa de rusoaice, deşi ar fi trebuit să intru la cea de străini. Deci vorbesc cu următoarea Alina Cojocaru? Aşa sper. ÎN ROMÂNIA, SUNT ÎN CLASA A X-a, IAR AICI SUNT A XI-a“ Peste câţi ani termini şcoala acolo? Eu sunt cu un an în avans faţă de cum ar trebui să fiu pe sistemul românesc, adică la anul eu termin aici, la Balşoi. În România, sunt în clasa a X-a, iar aici sunt a XI-a. Aşa că, în mod normal, voi susţine Bacalaureatul în România peste doi ani. În ce teatru ai vrea să lucrezi, la Operă la noi, în compania lui Johan Kobborg, la Balşoi? Bineînţeles că vreau să dansez pe cele mai renumite scene în lume, dar, deoarece ţin extrem de mult la Opera noastră, normal că este şi ea o opţiune. Poate vei face ca Roberto Bolle sau Gheorghe Iancu, nu te angajezi nicăieri şi dansezi peste tot ca invitată şi o să vii mai des pe la noi decât vine acum Alina Cojocaru. Daaa,  normal. Scena Operei Naţionale o să fie mereu importantă pentru mine, pentru că am dansat acolo de mică şi m-am ataşat de ea, mai ales de mirosul Operei. Iubesc zilele când avem muuulte repetiţii! Cu cine ai vrea să dansezi? Roberto Bolle? Haha…normal, dacă o să mai danseze peste vreo trei-patru ani, dar şi cu Ivan Vasiliev. Dintre balerine, favorita mea e Natalia Osipova (partenera de scenă şi de viaţă a lui Vasiliev), are talent pur. Mie îmi place Lopatkina cel mai mult şi Obraztsova, adică estetica de la Mariinsky Da… ce mai… ruşii sunt foarte buni, dar şi Alina Cojocaru, bineînţeles, şi îmi plac foarte mult cubanezii Viengsay Valdes sau Osiel Gouneo. Ah, şi David Hallberg, e american, dar dansează aici, la Balşoi. Cred că se potriveşte perfect cu Zakharova. Ai apucat să vezi un spectacol de balet pe scena de la Balşoi? Am fost, dar la Operă, nu la balet. Îţi ocupă cam toată ziua să obţii un bilet şi asta e cam greu, pentru că nu putem lipsi de la ore. Ţi-ai făcut prieteni acolo? Da, normal… ne apropiem foarte tare unii de alţii, fiind totul nou. Am prieteni din Alaska, Finlanda, Norvegia, Haiti şi ruşi, dar, cum am spus, ruşii sunt prietenoşi doar până la un punct. Cum e Moscova? E frumos! Şi friiiiig, mult mai frig decât în Bucureşti. A fost foarte frumos de Crăciun, totul era plin de lumini şi împodobit. Vii des înapoi, în România, la familie şi prieteni? Încerc să nu vin foarte des, pentru că aici, când ţi se dă o şansă, nu trebuie să o pierzi, pentru că nu ţi se mai dă încă o dată. Aş vrea să vin de Paşte, dar să văd ce spectacole am. Cu rusa te descurci? Mă descurc! Am învăţat foarte multe, înţeleg aproape orice… şi cu vorbitul mă descurc aşa, jumătate rusă, jumătate engleză, oricum avem 10 ore pe săptămână, deci am timp.   În alte ţări elevii au de toate, în România nu avem condiţii, iar ceea ce am învăţat eu a fost că putem face o treabă extraordinară în ciuda lipsurilor. „ŞCOALA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ ESTE FOARTE BUNĂ“ Povesteşte-ne despre competiţia YGAP. De câte ori ai participat? Am participat doi ani la rând în numele şcolii, „Floria Capsali“, dar asta pentru că eu am vrut să merg, şcoala nu te trimite. Dacă vrei să mergi, îi spui profesorului şi, dacă el este de acord, te pregăteşte. Am fost în 2012 prima dată la Paris, unde am intrat în top 12, şi în 2013, când am luat locul II, apoi în finală, la New York. Pentru competiţie m-am pregătit cu Corina Dumitrescu (prim-balerină la Opera Naţională). Dânsa mi-a făcut coregrafia la dans modern pentru New York, dar m-a pregătit şi la dans clasic. Şi cum a fost, ca experienţă, să fii printre atâţia tineri dansatori ambiţioşi? Bănuiesc că acolo vezi ce înseamnă competiţia din lumea dansului. Prima dată a fost o experienţă impresionantă, am văzut şi eu ce este în afară, am văzut cu cine concurez la vârsta mea… Care a fost cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o la liceu în România, un sfat pe care l-ai primit sau o observaţie pe care o vei ţine minte? În alte ţări, elevii au de toate, în România nu avem condiţii, iar ceea ce am învăţat eu a fost că, deşi nu avem aceste condiţii, putem face o treabă extraordinară… Este mai greu, dar se poate… Iar şcoala noastră pot spune că este una foarte bună. Şi de la ruşi ce ai învăţat? Nu pot spune că am învăţat ceva în sine… învăţ foarte mult datorită concurenţei, de care nu aveam parte în România. Ce i-ai sfătui pe alţi elevi din România dacă li se oferă şansa asta şi poate că ezită când se gândesc la impedimentele materiale? Dacă într-adevăr merită, trebuie încercat, să nu se lase bătuţi din cauza asta, oportunitatea vine exact când te aştepţi mai puţin. CV • Numele: Francesca Velicu • Data şi locul naşterii: 16 mai 1998 • Studiile şi cariera: Liceul de Coregrafie „Floria Capsali“ din Bucureşti, clasa profesoarei Ana Caraianopol din 2008, iar de la 1 octombrie 2013 este elevă în anul II la Academia de Balet Balşoi din Moscova • Locuieşte în: Moscova

Sursa: Adevarul.ro

Elevii vor avea trei ore de limba română şi două de matematică pe săptămână în învăţământul profesional special

Elevii în clasa a IX-a din învăţământul profesional special vor avea săptămânal, din anul şcolar 2014-2015, trei ore de limba română, câte două de matematică, biologie şi sport şi câte una de fizică, istorie şi religie, dar şi opt ore de pregătire practică, potrivit unui proiect lansat în dezbatere publică de Ministerul Educaţiei. În proiectul Planului-cadru pentru clasa a IX-a din învăţământul profesional special mai este trecută o oră pe săptămână pentru fiecare dintre materiile Limbă străină, Chimie, Geografie şi Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor. De asemenea, este prevăzută în proiect şi o oră de consiliere şi orientare. În total, elevii vor avea 30 de ore de şcoală pe săptămână, la care se vor adăuga alte 30 de stagii de pregătire practică. În total, pentru că este vorba de învăţământ special, elevii petrec un an în plus, adică şcoala profesională nu va fi de trei ani, ca până acum, ci de patru, până în clasa a XII-a. Mai multe cursuri teoretice în primul an Mai departe, elevii claselor a X-a, a XI-a şi a XII-a din învăţământul profesional special nu vor mai avea ore de chimie şi biologie, iar religia nu se mai studiază din clasa a XI-a. Numărul orelor de română şi matematică rămâne acelaşi până la clasa a XII-a, când elevii vor avea două ore de română. La clasele a XI-a şi a XII-a va fi doar o oră de sport pe săptămână, faţă de două, în primii doi ani.

Sursa: Adevarul.ro

Presa: Limba engleză, detronată încet de copiii imigranţilor est-europeni veniţi la studii în Marea Britanie

Numărul copiilor est-europeni care învaţă în Marea Britanie aproape s-a triplat în perioada 2008-2013, de la 44.000 la 123.000, iar al românilor a crescut de peste cinci ori, de la peste 1.400 în 2008 la aproape 9.000 în 2013, potrivit unor date oficiale, publicate sâmbătă de Daily Mail. Poloneza, cea mai vorbită limbă aparţinând imigranţilor. Publicaţia Daily Mail relatează, în ediţia electronică, faptul că, „în mod surprinzător, una din nouă şcoli are în prezent o majoritate de copii care nu vorbesc limba engleză ca prima limbă”, datele oficiale „relevând presiunea enormă pe care migrarea în masă o exercită asupra şcolilor” britanice, potrivit Mediafax. Tabloidul prezintă un „Top zece” al limbilor vorbite ca primă limbă în şcolile britanice, top realizat, susţin jurnaliştii, pe baza datelor obţinute de la Ministerul britanic al Educaţiei, în baza legislaţiei privind accesul liber la informaţii. Cifrele arată situaţia dinaintea anulării restricţiilor pe piaţa muncii impuse românilor şi bulgarilor la 1 ianuarie 2014. The Daily Mail a întocmit topul după criteriul creşterii numărului de copii în perioada ianuarie 2008-ianuarie 2013. Astfel, cea mai mare creştere a înregistrat-o româna, cu 527%, urmată de letonă (414), ungară (359), bulgară (255), slovacă (246), lituaniană (214), cehă (205), rusă (138) şi poloneză (136). Poloneza, cea mai vorbită limbă a imigranţilor. Româna, pe locul 4 Însă, ca număr, poloneza este cea mai vorbită prima limbă în ianuarie 2013 (63.257 de copii), urmată de lituaniană (13.650) şi rusă (9.153), româna ocupând locul patru (8.906), iar bulgara (4.335 de copii) ocupând ultimul loc după acest criteriu. În cazul letonei şi al limbii maghaire, nu există date în ianuarie 2008, publicaţia introducându-le în clasament cu un număr teoretic de 999 de elevi. Criză de locuri pentru imigranţi în şcoli Şcolile se confruntă deja cu problema cererii de locuri, unele organizând clase „temporare”, mai scrie tabloidul, adăugând că, potrivit unor estimări oficiale, în următorul deceniu vor fi necesare un milion de locuri suplimentare. „Guvernul va cheltui cinci miliarde de lire sterline până în 2015 cu suplimentarea numărului de locuri, pentru a face faţă crizei”, mai arată publicaţia britanică. Copiii care nu vorbesc engleza ca prima limbă, „exercită totodată o uriaşă presiune financiară asupra şcolilor”, continuă tabloidul. Costul educării lor este estimat la 30.000 de lire sterline anual (36.285 de euro), în timp ce pentru ceilalţi este de 5.000 de lire sterline (peste 6.000 de euro) pe an, din cauza „asistenţei intensive la ore”. Creşterea cererii de locuri în şcoli este cauzată de creşterea ratei naşterilor, imigraţiei şi costurilor prea mari ale educaţiei private, pe care şi-o pot permite puţine familii din clasa de mijloc, potrivit publicaţiei. În afară de numărul familiilor care emigrează în Marea Britanie, presiunea creşte şi din cauza ratei mari a naşterilor în rândul familiilor de emigranţi care s-au stabilit deja în Marea Britanie, potrivit Biroul Naţional britanic de Statistică, citat de ziar. Rata naşterilor în cazul emigrantelor românce este 2.93 copii, în timp ce în România rata naşterilor este 1,25, iar în Marea Britanie de 1,84, precizează aceeaşi sursă. În prezent, în şcolile primare şi secundare din Marea Britanie se vorbesc 309 limbi şi dialecte, de la afrikaans şi amharică (limbă semitică vorbită în Etiopia) până la shqip (limbă indoeuropeană vorbită în Albania şi Kosovo) şi zulu, potrivit Daily Mail.

Sursa: Adevarul.ro

RAPORT Ştefania Duminică a „plagiat integral”, lucrarea de disertaţie este o „fotocopie”. Universitatea din Bucureşti solicită retragerea titlului de master

Lucrarea de disertaţie a Ştefaniei Duminică este „un plagiat integral al lucrării doamnei Camelia Voiculescu. De la Titlu, Cuprins până la Concluziile personale, totul este copiat identic. De fapt, este vorba de o fotocopie a lucrării sursă, în care s-au produs câteva modificări minore care trădează efortul superficial de înlăturare a posibilităţii de identificare a lucrării sursă”, arată Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti (UB). UPDATE: Prof. univ. dr. Marian Popescu, Preşedintele Comisiei de Etică a UB, a declarat pentru adevarul.ro că lucrarea analizată de comisie este „un plagiat evident, grosolan”, care „afectează în primul rând imaginea comunităţii academice, pentru că, dincolo de funcţia de demnitar chiar în Ministerul Educaţiei, Doamna Duminică este doctorand şi de asemenea ţine şi ore la facultate”. Acesta a mai spus că ţine de Senatul Universităţii din Bucureşti să decidă dacă secretarul de stat acuzat de plagiat va mai putea continua doctoratul şi, prin urmare, să mai predea. Duminică este doctorand, în Ştiinţele Educaţiei, iar din 2008 este lector universitar la Departamentul de Formare a Profesorilor din cadrul Universităţii din Bucureşti şi, de asemenea, profesor de limba şi literatura română în învăţământul preuniversitar. A fost şi expert în formarea continuă a personalului didactic în cadrul fostului Centru Naţional pentru Formarea Personalului din Învăţământul Preuniversitar (2005-2009) şi în cadrul MEN (2009-2013). Universitatea din Bucureşti (UB) a transmis rezultatul anchetei Comsiei de Etică în cazul acuzaţiilor de plagiat vizând-o pe Ştefania Duminică, secretar de stat în Ministerul Educaţiei. Concluzia unanimă experţilor UB: oficialul a plagiat integral lucrarea semnată de Camelia Voiculescu, de la titlu, cuprins până la concluzii, aşadar lucrarea ei de disertaţie este o „fotocopie” a lucrării plagiate. Mai mult, spun ei, „fiind fotocopie, lucrarea-plagiat preia şi erorile de culegere” din textul iniţial. Ca atare, Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti solicită rectoratului Universităţii din Bucureşti să propună Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării să retragă doamnei Ştefania Duminică titlul de master acordat pentru această lucrare de disertaţie. Ulterior, UB a anunţat că va cere consiliului din minister retragerea acestui titlu. „În urma expertizei efectuate de către Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti, care constată fără niciun dubiu plagiatul în cazul doamnei Ştefania Vasilica (Duminică) Voicu, conducerea Universităţii din Bucureşti solicită Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării să retragă doamnei Ştefania Duminică titlul de master acordat pentru această lucrare de disertaţie”, se arată în comunicatul UB. Iată sinteza raportului: „Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti s-a autosesizat, în conformitate cu regulamentul său, în legătură cu semnalarea,  în emisiunea „Sub semnul  întrebării”, realizată de Robert Turcescu în data de 04.02.2014 la postul  B1 TV, a cazului de plagiat în lucrarea de disertaţie „Pagini web în prezentarea elementelor de geografie a României în ciclul primar” de Ştefania Vasilica (Duminică) Voicu, susţinută în 2012, în cadrul Departamentului CREDIS al Universităţii din Bucureşti. Autoarea este doctorandă  la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţiii din Bucureşti unde susţine activităţi de predare în conformitate cu statutul de doctorand. Lucrarea a fost semnalată ca fiind un plagiat după lucrarea cu acelaşi titlu de Camelia Voiculescu, susţinută în 2008 în cadrul Departamentului pentru pregătirea personalului didactic al Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti. Comisia de Etică a analizat cele două lucrări şi a constatat fără dubiu următoarele: • Lucrarea de disertaţie a doamnei Ştefania Vasilica (Duminică) Voicu este un plagiat integral al lucrării doamnei Camelia Voiculescu. De la Titlu, Cuprins până la Concluziile personale, totul este copiat identic. De fapt, este vorba de o fotocopie a lucrării sursă în care s-au produs câteva modificări minore care trădează efortul superficial de înlăturare a posibilităţii de identificare a lucrării sursă. Raportul Comisiei, anexat acestui Proces verbal, detaliază tehnic plagiatul. • Comisia s-a pronunţat în unanimitate în legătură cu acest grosolan atentat la integritatea academică produs printr-o gravă abandonare a simplelor şi bunelor practici academice. • Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti solicită rectoratului Universităţii din Bucureşti să propună Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării să retragă doamnei Ştefania Duminică titlul de master acordat pentru această lucrare de disertaţie. • Comisia de Etică este preocupată de faptul că un demnitar al statului, dar membru al comunităţii academice, este într-o gravă culpă care contribuie la decredibilizarea Educaţiei în România. Chiar dacă o lege specială dedicată demnitarilor aflaţi în culpă academică îi sustrage pe aceştia judecării de către comunitatea care le-a acordat titlurile academice, Comisia de Etică atrage atenţia asupra acestui caz care pune sistemul educaţional românesc într-o lumină foarte proastă.

Pentru conformitate Prof. univ. dr. Marian Popescu Preşedintele Comisiei de Etică”. Duminică a plagiat integral primele 118 pagini din lucrarea originală Primele pagini ale celor două lucrări sunt identice, Duminică a plagiat inclusiv titlul lucrării: “Pagini  web în prezentarea elementelor de geografie a României în ciclul primar”, susţin experţii Comisiei de Etică. Pagina de Cuprins este identică, e fotocopie (numerotarea e identică, titlurile şi subtitlurile sunt identice, ca şi succesiunea lor în ”Cuprins”). Diferenţa aparentă, formală,  e că în lucrarea-plagiat, în „Cuprins”, înainte de ”Bibliografie”, apare sintagma “ANEXE Proiecte de lecţie (Disciplina informatică) Teme – Elementele componente ale computerului Prezentări PowerPoint Delta Dunării”. Dar toate acestea apar în interiorul lucrării-surse, nu la Cuprins. Preluări şi din altă sursă Paginile 3-7 din lucrarea-plagiat nu se regăsesc în lucrarea-sursă pentru că sunt preluate copy-paste din ”Instruirea asistată de calculator. E-learning şi cursuri on-line” de asist.univ.dr. Theodora Chicioreanu. Lucrarea este plagiată prin copy-paste până la pagina 118 inclusiv (v. Anexa-Corespondenţa paginilor fotocopiate). În continuare, pagina 120 din lucrarea-plagiat e copy-paste după pagina 111 din lucrarea-sursă. De asemenea, paginile 121 – 122 (”4. Concluzii şi contribuţii personale”) din lucrarea-plagiat sunt copy-paste după paginile 119-120 din lucrarea-sursă.În plus, planurile de lecţie şi Anexele din lucrarea-sursă sunt copiate identic în lucrarea-plagiat. Mici modificări pentru ştergerea urmelor plagiatului: a înlocuit câteva poze iniţiale Comisia de Etică a mai scos la iveală şi faptul că Ştefania Duminică a făcut câteva mici modificări pentru ştergerea urmelor plagiatului: • „Din cele nouă fotografii la pag. 33 a lucrării-sursă, au fost păstrate numai şase în lucrarea-plagiat (lipsesc trei fotografii cu grupuri mari de elevi şi profesoare) • Din screen-print-ul de la pag. 56 sus din lucrarea-sursă au fost eliminate cele două fotografii de sus în lucrarea-plagiat la pagina 71, în care apar şcoala din localitatea natală şi un grup de elevi şi profesori • Citarea din Savelyev şi Venda (1989), prezentă în lucrarea sursă, este eliminată în lucrarea doamnei Ştefania Duminică, dar nu şi textul la care citarea făcea corect referinţă • Mai mult, fiind fotocopie, lucrarea-plagiat preia şi erorile de culegere. Spre exemplu, la pag. 14, rândul 10 ( pag. 7, ultimul rând, în lucrarea-sursă), pag. 28, rândul 2 (pagina 19, rândul 3 de jos)”, se arată în raportul integral al Comisiei. • Nicio decizie politică privind demiterea oficialului de plagiat • Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat joi că a avut mai multe discuţii cu secretarul de stat Ştefania Duminică, cea care este acuzată că a plagiat, şi a înţeles că aceasta se va retrage. Acesta a mai precizat că demisia este un act personal, iar o eventuală demitere nu ţine de el, ci de Guvern. • La rândul său, premierul Victor Ponta a declarat că decizia aparţine PNL. Purtătorul de cuvânt al PNL spune că partidul nu se opune demiterii. Premierul Victor Ponta poate lua oricând orice decizie în cazul secretarului de stat Ştefania Duminică, menţionând că liberalii nu vor se vor împotrivi în cazul unei măsuri de demitere, a declarat  purtătorul de cuvânt al PNL, Cristina Pocora, pentru Mediafax. Traian Băsescu a cerut revocarea secretarului de stat Duminică   • Preşedintele Traian Băsescu a declarat, marţi, că îi cere premierului Victor Ponta revocarea secretarului de stat în Ministerul Educaţiei Ştefania Duminică pentru plagiat, menţionând că ştie că şefului Guvernului o să îi fie greu să sancţioneze astfel o faptă de plagiat. •  • Şeful statului a arătat că a confruntat cele două lucrări, cea a lui Dumnică şi a colegei care terminase cu patru ani în urmă aceleaşi cursuri pentru masterat, şi nu există niciun dubiu.

• „Chiar dacă nu sunt specialist, este bine să o revoce. Ştiu că lui Victor Ponta îi este foarte greu să revoce pe cineva pentru plagiat, pentru că nu s-a autorevocat pe el, pentru plagiat, dar doamna Duminică nu mai are niciun fel de autoritate morală în calitate de hoţ”, a spus preşedintele. •  • Băsescu a mai spus că „Ştefania Duminică a furat, ca şi premierul”. „Furt intelectual se numeşte şi este bine să plece din funcţii de demnitate publică”, a spus preşedintele.

• PNL nu s-a pronunţat, deocamdată, în legătură cu retragerea din Ministerul Educaţiei Naţionale a secretarului de stat Ştefania Duminică, suspectată că şi-ar fi copiat întreaga lucrare de disertaţie pentru master, potrivit unor surse oficiale.

Anchetă la Universitatea din Bucureşti • Vineri, 7 februarie, Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti (UB) a anunţat oficial că „s-a autosesizat în cazul suspiciunii de plagiat referitoare la lucrarea de disertaţie a doamnei Ştefania Duminică, ca urmare a semnalării acestei situaţii în mass-media”, ceea ce „Adevărul” dezvăluise anterior. • „Comisia a declanşat analiza cazului conform regulamentelor în vigoare ((Regulamentul de funcţionare a Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti, Codul de Etică al Universităţii din Bucureşti şi Carta Universităţii din Bucureşti). Rezultatele analizei vor fi făcute publice în cel mai scurt timp”, se arată într-un comunicat de presă oficial al UB. • Duminică, acuzată că şi-ar copiat integral lucrarea de master

• Secretarul de stat Ştefania Duminică ar fi copiat integral lucrarea de masterat din 2012 după o lucrare din 2008, potrivit unor documente prezentate într-o emisiune a postului de televiziune B1. Ştefania Duminică este secretar de stat în Ministerul Educaţiei, lector universitar la Departamentul de formare a profesorilor din cadrul Universităţii din Bucureşti şi profesor de limba şi literatura română în învăţământul preuniversitar.   • A absolvit Liceul Pedagogic din Bucuresti, şi-a luat licenţa la Facultatea de Litere a UB şi a făcut un master în management educaţional la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a UB, fiind doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi, în domeniul Ştiinţele educaţiei.

Sursa: Adevarul.ro

Ziua porţilor deschise pentru părinţii interesaţi de clasa pregătitoare. Programul şcolilor din Capitală

Luni, 24 februarie, încep înscrierile la clasa pregătitoare, potrivit calendarului publicat de Ministerul Educaţiei. Până atunci, părinţii pot să viziteze clasele amenajate în grădiniţe şi în şcoli, şi să discute cu dascălii. Cele mai multe şcoli organizează în acest weekend Ziua Porţilor Deschise, iar inspectoratele şcolare au publicat programul oficial de vizite. Având în vedere că sunt zile libere de la muncă, cele mai multe şcoli îi aşteaptă în vizită pe părinţi în acest weekend, sâmbăta fiind ziua preferată. În ziua porţilor deschise, părinţii vor putea vorbi cu învăţătorii de la clasă, care îi vor ajuta să îşi facă o idee despre cum se desfăşoară orele la pregătitoare. Spre exemplu, la Şcoala Gimnazială nr 11 „Ion Heliade Rădulescu” din Capitală, profesoara Carmen Oncescu, de la una din cele două clase pregătitoare organizate în incinta unei grădiniţe, a pregătit o oră demonstrativă pentru părinţi şi copii. Lecţie demonstrativă pentru părinţi „Ziua porţilor deschise se organizează sâmbătă, între orele 9:00 – 16:00. Părinţii pot veni împreună cu copiii şi o să confecţionăm mărţişoare”, a spus Oncescu. Învăţătoarea a explicat că, faţă de grădiniţă, la clasa zero se învaţă patru ore pe zi, iar un curs este de 30-35 de minute, cu pauze pentru joacă. „Pregătitoarea este o tranziţie de la grădiniţă la şcoală, e un mix între cele două. Se acordă o mare importanţă jocului în grup, socializării, copiii sunt încurajaţi să împartă jucării, să se ajute unii pe alţii, să fie un grup unit. De asemenea, la şcoală jocurile sunt mai bine organizate decât la grădiniţă, regulile sunt respectate mai riguros şi elevii se familiarizează cu disciplina şcolară. Copiii învaţă câte o literă de tipar pe săptămână şi să numere până la 31”, a explicat Oncescu. La ea în clasă sunt şi elevi care deja ştiu să citească din cărticelele de copii. „Sunt mult mai dezvoltaţi decât eram noi la vârsta lor, atât fizic cât şi psihic, de asta s-a şi coborât cu un an vârsta la care se începe şcoala”, a explicat învăţătoarea, care are o experienţă de 33 de ani în domeniu. Informaţii şi online Pentru cei care nu merg să vadă personal cu arată clasele pregătitoare organizate în şcolile gimnaziale sau în grădiniţele care ţin de unităţile şcolare, există  imagini cu acestea pe site-urile şcolilor. Mai mult, pe site-urile inspectoratelor şcolare sunt postate şi listele cu programul şcolilor care organizează astfel de zile ale porţilor deschise. Programul şcolilor din Bucureşti În Capitală, acestea au fost publicate pe fiecare sector în parte, pe site-ul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti. La clasa zero pot fi înscrişi copiii care împlinesc 6 ani până pe 31 august 2014 La clasa pregătitoare pot fi înscrişi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data de 31 august 2014 inclusiv. Copiii care nu au fost înscrişi în învăţământul primar în anul şcolar 2013-2014 şi împlinesc vârsta de 7 ani până la data de 31 august 2014 inclusiv pot fi înscrişi în clasa I, potrivit metodologiei, la fel cum a fost şi în ultimii doi ani. Asta, deşi oficialii anunţau anul trecut că este ultima dată când acceptă în clasa I copii care nu au trecut prin clasa pregătitoare, cum prevede legea. Iar părinţii ai căror copii împlinesc vârsta de 6 ani în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2014 inclusiv pot să-şi înscrie copiii în clasa pregătitoare, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzatoare. Anul acesta, înscrierea la clasa zero se face mai devreme Înscrierile la pregătitoare se fac mai devreme anul acesta decât în 2013, cu aproximativ o lună. Oficialii Ministerul Educaţiei au explicat că s-a revenit practic la calendarul din 2012, dar s-a ţinut cont şi de faptul că, în mai, au loc, în premieră, evaluările la nivel naţional ale elevilor de clasa a II-a, a IV-a şi a VI-a şi ar trebui evitată o suprapunere a celor două evenimente. Calendarul aprobat de minister mai prevede că şcolile trebuie să ofere „informaţii care permit părinţilor să cunoască activitatea specifică clasei pregătitoare din cadrul unităţii, cum ar fi: posibilitatea organizării procesului de învăţământ în cadrul unei grădiniţe aflate în structura şcolii sau în consorţiu cu şcoala, posibilitatea organizării programului Şcoala după şcoală, fotografii ale spaţiului în care se desfăşoară activitatea la clasa pregătitoare”. Peste 12.000 de locuri la pregătitoare în Capitală În Bucureşti, spre exemplu, oficialii au postat deja informaţiile pe site-ul inspectoratului şcolar (ISMB), adică metodologia, calendarul, planul de şcolarizare propus, cât şi lista şcolilor care oferă şi programe de tip „Şcoală după şcoală”, pentru părinţii care nu au cu cine să-şi lase copiii după cele patru ore de curs de la pregătitoare. „Avem disponibile 12.600 de locuri la clasa pregătitoare pentru anul şcolar 2014-2015, însă cifra poate fi suplimentată până la 15.000, dacă va fi nevoie”, a declarat pentru adevarul.ro inspectorul Marian Banu, purtător de cuvânt la ISMB. Calendarul înscrierilor la şcoala primară în 2014 17 februarie 2014 – afişarea circumscripţiilor şi a locurilor din şcoli 19-28 februarie – „Zilele porţilor deschise”, în paralel cu întâlniri de informare cu părinţii în grădiniţe 18 februarie – 12 martie – evaluarea psihosomatică a copiilor pentru cazurile speciale 24 februarie – 14 martie – completarea de către părinţi a fişelor de înscriere la grădiniţă sau şcoală, fizic sau online, în care sunt sfătuiţi să treacă trei şcoli dorite în cazul în care ajung în etapa a doua a înscrierilor; programul de validare este între 8.00-20.00 (luni-vineri) şi 8.00-13.00 (sâmbăta). Tot acum se depun la şcoli şi cererile de înscriere directă în şcoală pentru copiii de şapte ani 17 martie – prima etapă: repartizarea copiilor la şcoala de circumscripţie solicitată de părinţi 18 – 20 martie – admiterea sau respingerea cererilor părinţilor care au cerut înscrierea în altă şcoală decât cea la care erau arondaţi, pe locurile rămase libere 21 martie – repartizarea în şcolile de circumscrimpţie a celor care au vrut să-şi înscrie copiii la altă şcoală şi au menţiont în cerere posibilitatea revenirii la şcoala arondată 21 – 22 martie – afişarea la şcoli şi pe site-urile inspectoratelor şcolare a elevilor înscrişi, precum şi locurile libere 25 martie – 4 aprilie – a doua etapă: părinţii care nu au înscris copiii în prima etapă depun cereri la secretariatul şcolii aflate pe primul loc între cele trei opţiuni exprimate în fişa iniţială de înscriere 7 – 10 aprilie – procesarea cererilor pe baza criteriilor generale şi a celor specifice de departajare, în limita locurilor rămase libere 11 aprilie – afişarea în şcoli a listelor finale ale copiilor înscrişi, atât în clasa pregătitoare, cât şi în clasa I 14 – 18 aprilie – soluţionarea cazurilor copiilor rămaşi neînscrişi şi după etapa aceasta.

Sursa: Adevarul.ro

Încep înscrierile la pregătitoare. Lupta rămâne aprigă pentru instituţiile de renume din Dolj

Înscrierea copiilor în clasa pregătitoare şi la clasa I vor începe de astăzi, iar listele finale vor fi publicate pe data de 11 aprilie. Ministerului Educaţiei a publicat pe site-ul instituţiei, calendarul înscrierii în învăţământul primar pentru anul şcolar 2014-2015. „În ceea ce priveşte înscrierea copiilor în învăţământul primar pentru anul şcolar 2014-2015 aceasta debutează, aşa cu reiese din Proiectul de Metodologie, în data de 17.02.2014  prin afişarea circumscripţiilor şcolare şi a planului de şcolarizare propus, respectiv numărul de clase pregătitoare alocate, la fiecare unitate de învăţământ şi pe site-ul inspectoratului şcolar“, a spus Mihăiţă Stoica, purtătorul de cuvânt din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj.   Lupta rămâne pentru instituţiile de renume din Dolj, încă aici au prioritate copiii care stau in vecinatate. Părinţii luptă pentru un loc în cele mai cotat şcoli.   Pe lista unităţilor de învăţământ dorite de părinţii din Dolj se află: Colgiul Naţional „Fraţii Buzeşti“, „Colegiul Naţional Carol I“, Colegiul Naţional „Elena Cuza“.

Sursa: Adevarul.ro

FOTO: Peste 150 de elevi, din şase judeţe, s-au întrecut astăzi la un concurs pe teme ecologice, desfăşurat al Şcoala „Alexandra Nechita” din Vaslui

Elevi din 32 de şcoli, reprezentând  şase judeţe, au participat astăzi la un concurs pe teme ecologice, organizat de Şcoala “Alexandra Nechita”, din Vaslui. Pe lângă testul de cultură generală, elevii au susţinut şi o temă practică, la care, alături de părinţi, au trebuit să realizeze lucrări având drept temă: “Copiii pământului. Pământul copiilor”. Astăzi, Şcoala “Alexandra Nechita“ din Vaslui a fost gazda unei activităţi remarcabile, în care au fost implicaţi aproape 400 de elevi, părinţi ăi cadre didactice. Acţiunea face parte dintr-un proiect interjudeţean, intitulat “Toleranţa, un pas spre prietenie”, dedicat elevilor din clasele primare, ce se desfăşoară cu succes de doi ani de zile. Peste 160 de elevi, din şase judeţe, însosiţi de părinţi şi cadre didactice au participat la activitatea ce a avut loc astăzi la Vaslui. Pe lângă vizitarea şcolii, prezentarea operelor de artă aparţinând celebrei Alexandra Nechita, cea care patronează unitatea de învăţământ, oaspeţii din cele 32 de şcoli din Iaşi, Suceava, Neamţ, Constanţa şi judeţul Vaslui, au fost invitaţi să participe la un program artistic susţinut de elevii şcolii gazdă. Ulterior, elevii s-au întrecut în cadrul unui concurs pe teme de cultură generală, intitulat “Pământul – mama tuturor”. Cea de-a doua probă a concursului a fost un “scrabooking tematic” – “Copiii pământului. Pământul copiilor”, la care au fost implicaţi şi părinţii elevilor. Organizaţi în echipe de câte patru, aceştia au realizat colaje, picturi precum şi alte creaţii, care, la final, au fost expuse pe holurile şcolii. În urma jurizării, cele mai frumoase lucrări au fost premiate. “Este un proiect, în cadrul căruia, lunar, fiecare şcoală din cele incluse în proiect organizează câte o activitate, tematica ne fiind una impusă. Noi am ales “Copiii Pământului. Pământul Copiilor”, pentru că, de-a lungul timpului elevii şcolii noastre au fost implicaţi în mai multe proiecte ecologice, care le-au plăcut , stârnindu-le mult interes”, a precizat profesorul Simona Ţarălungă, directorul adjunct al Şcolii “Alexandra Nechita“ Vaslui.

Sursa: Adevarul.ro

Învăţătoarea Dana Blându dă în judecată Şcoala 10 din Capitală, cerând anularea deciziei de concediere

Învăţătoarea Dana Blându a anunţat că dă în judecată Şcoala Nr. 10 „Maria Rosetti” din Capitală, potrivit Digi 24. Ea contestă decizia de concediere luată în Consiliul de Administraţie, după ce în presă au apărut imagini filmate cu o cameră ascunsă în timp ce le cerea părinţilor bani pentru cadouri de Crăciun ale profesorilor. Învăţătoarea va contesta în instanţă decizia de concediere luată de Consiliul de Administraţie de la Şcoala Nr. 10 „Maria Rosetti”, potrivit Digi 24. Blându ar putea scăpa de dosar penal, după ce poliţiştii Secţiei 6 Poliţie din Capitală au propus neînceperea urmăririi penale în cazul acesteia pentru primire de foloase necuvenite. Potrivit unor surse din Poliţia Capitalei, dosarul a fost trimis la Parchet în urmă cu o lună, după ce la Secţia 6 au fost audiaţi atât părinţii elevilor de la Şcoala nr. 10, cât şi fosta învăţătoare Dana Blându. Neînceperea urmăririi penale Purtătorul de cuvânt al Parchetului Judecătoriei Sectorului 2, procurorul Călin Dumbrăveanu, a declarat că dosarul a ajuns la instituţie în urmă cu două zile, cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, informează Mediafax. „Dosarul a fost înregistrat şi urmează să intre în circuitul administrativ”, a spus procurorul Călin Dumbrăveanu. El a adăugat că dosarul, cu propunerea poliţiştilor, urmează să ajungă la prim-procurorul Parchetului Judecătoriei Sectorului 2, care îl va repartiza procurorului de caz. „De la acel moment, soluţionarea dosarului se va face în funcţie de încărcătura de dosare a procurorului. Nu pot preciza o perioadă estimativă în care acesta va fi soluţionat”, a mai spus Dumbrăveanu. Cazul învăţătoarei Dana Blându Comisia de anchetă a Şcolii Gimnaziale Nr. 10 „Maria Rosetti” a decis în unanimitate, pe10 ianuarie,  să o demită pe învăţătoarea Dana Blându, care a fost filmată de părinţi în timp ce le cerea bani pentru cadourile de Crăciun ce urmau să fie împărţite angajaţilor şcolii. Avocaţii acesteia au anunţat de atunci că vor contesta în instanţă această decizie, iar dascălul s-ar putea întoarce la catedră. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie a declarat la puţin timp de la această hotărâre că salută atitudinea mamei care a sesizat acest caz. Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti s-a autosesizat, la sfârşitul anului trecut, în cazul învăţătoarei de la Şcoala nr. 10. Ancheta în acest caz a fost declanşată după ce în mass-media a apărut o înregistrare video de la o şedinţă cu părinţii în care aceasta se arată indignată de sumele mici strânse de părinţi pentru cadourile de Crăciun, care ar fi trebuit să ajungă la angajaţii şcolii.care ar fi cerut părinţilor bani pentru cadourile ce urmau să fie date de sărbători unor angajaţi ai unităţii. De asemenea, pe numele învăţătoarei a fost depusă şi o plângere penală, pe data de 30 decembrie 2913, de către ISMB, dosarul fiind acum în ancheta poliţiştilor Capitalei.

Sursa: Adevarul.ro

FOTO În Bacău se înfiinţează Forul Civic de Cultură şi Educaţie. Cine sunt membrii şi ce urmăreşte noul organism al societăţii civile

Sâmbătă, 22 februarie, la propunerea preşedintelui Fundaţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov“, Victor Munteanu, a avut loc întâlnirea grupului de iniţiativă a Forului Civic de Cultură şi Educaţie, organism care doreşte să fie reprezentativ la nivel judeţean, din care fac parte profesori universitari, scriitori, specialişti în patrimoniu sau jurnalişti. Întâlnirea grupului de iniţiativă a Forului Civic de Cultură şi Educaţie a avut loc, sâmbătă, de la ora 10.00,  la sediul Uniunii Armenilor din România, Filiala Bacău, de pe strada Oituz 54. Au venit la invitaţia preşedintelui Fundaţiei Cancicov, profesorii universitari Vasile Puiu, Ion Deju, Neculai Lupu, Ioan Dănilă, scriitorii Ion Lupu, Ioan Stoica, artistul Gheorghe Gozar ş.a. După ce Victor Munteanu a făcut, timp de mai bine de o oră, prezentarea a ceea ce va fi Forul Civic de Cultură şi Educaţie, au urmat numirile pentru ocuparea provizorie a funcţiilor de conducere ale noului organism creat. Preşedintele interimar al Forului Civic de Cultură şi Educaţie a fost desemnat profesorul Vasile Puiu, în funcţia de vicepreşedinţi au fost numiţi Ion Deju, Ion Lupu şi Gheorghe Gozar. Funcţia de secretar a fost atribuită scriitorului specializat şi în domeniul juridic, Ioan  Stoica. Forul Civic de Cultură şi Educaţie urmează să încheie protocoale cu toate instituţiile care, prin activitatea lor, au tangenţă cu educaţia şi cultura. Mai mult, se va încerca obţinerea unui imobil, aflat pe domeniul public, administrat de Primăria Bacău, în care membrii acestuia să-şi desfăşoare activitatea. Cât de curând urmează să fie înfiinţat şi Clubul Scriitorilor şi Artiştilor Băcăuani. Victor Munteanu, preşedintele Fundaţiei Cancicov doreşte ca Forul să aibă un rol consultativ în majoritatea problemelor din domeniul cultural, finanţate din bani publici. Este vorba de organizarea Zilelor Bacăului, a Zilei Internaţionale a Copilului, dar şi atunci când se acordă titlul de cetăţean de onoare, când sunt finanţate proiecte culturale şi educative de la bugetul local, cărţi, distincţii, ş.a. Curând urmează să fie făcută înregistrare Forului Civic de Cultură şi Educaţie, care ar putea deveni unul reprezentativ la nivelul judeţului Bacău, prin calitatea membrilor şi acţiunile desfăşurate.

Sursa: Adevarul.ro

Cel mai longeviv preşedinte de sindicat din Galaţi a predat ieri ştafeta. Sindicatul Învăţământului Preuniversitar va fi condus de Lidia Antoniu

Constantin Ciosu a participat ieri la ultima şedinţă de sindicat în calitate de lider. El le-a spus membrilor SIP că le poate vorbi doar despre trecut, dar că aşteaptă de la noua conducere numai veşti bune despre ce se va întâmpla de acum încolo. Lidia Antoniu, noul preşedinte. Sala de Şedinte a Casei Corpului Didactic a fost ieri gazda lucrărilor Conferinţei Judeţene Sindicatului Învăţământului Preuniversitar (SIP). Principalul punct de pe ordinea de zi a fost, fără îndoiala, desemnarea unei noi echipe de conducere, asta pentru că se împliniseră cinci ani de la precedenta conferinţă. După o activitate lungă şi plină de rezultate bune în lumea sindicală, atât în plan local, cât mai ales la nivel naţional, Constantin Ciosu a predat ieri ştafeta. Constantin Ciosu a constituit primul sindicat din educaţie în anii tumultoşi de după Revoluţie, iar de aproape un deceniu era „adoptat” de bucureşteni, el fiind o bună perioadă de timp preşedintele Federaţiei Educaţiei Naţionale. În tot acest timp, el a fost cu sufletul la Galaţi, acolo unde deţinea funcţia de preşedinte al SIP. În urma votului de vineri, la cârma SIP Galaţi a venit Lidia Antoniu, cea care din 2010 deţinea funcţia de preşedinte executiv, moştenită de la Valeriu Diculescu. Constantin Ciosu a fost emoţionat, în ochii lui se vedeau lacrimi care cu greu au fost stăpânite, mai ales în momentul în care a primit cadouri, atât de la noul preşedinte al SIP, cât şi de la invitaţii de onoare de la Bucureşti.

Sursa: Adevarul.ro

Gândeşte ca un sportiv de performanţă: cum să-ţi educi copilul să acţioneze asemenea unui învingător

Filosofia învingătorului, atât de bine evidenţiată în cazul marilor sportivi, stă la baza unei noi metodologii de educare a copiilor propusă de psihologul Ron Smith. Conform acestei abordări, mentalitatea de învingător poate fi transmisă copilului de la vârstă mică, în aşa fel încât părinţii să poată forma viitorul adult acţionând acele resorturi pozitive ale acestei metode. 1.Să câştigi nu înseamnă totul Atleţii tineri sunt învăţaţi că nu vor ajunge niciodată să înveţe ceva atunci când câştigă sau pierd pentru, dacă nu se pot gândi decât la faptul că trebuie să-şi dovedească oponentul. Cu siguranţă, competiţia între indivizi este benefică, la fel şi să câştigi, dar trebuie să nu pierdem din vedere că acesta nu este cel mai important obiectiv. „Presiunea de a câştiga nu trebuie să umbrească bucuria competiţiei şi oportunitatea de a dezvolta o atitudine pozitivă faţă de alte persoane“, a explicat antenorul de baschet Lute Olson, unul dintre cei mai apreciaţi din domeniu.  2.Eşecul nu este acelaşi lucru cu a pierde Atleţilor li se explică faptul că a pierde o competiţie nu este echivalent cu un eşec sau că acest lucru le pune sub semnul întrebării capacităţile sau valoarea personal. Din contră, lecţii importante pot fi învăţate atunci când nu ne „clasăm“ mereu pe primul loc. Persistenţa în faţa obstacolelor şi munca în echipă, iată numai două lucruri pe care copiii le pot asimila astfel. 3. Succesul nu este echivalentul lui „a câştiga“ Nici succesul şi nici eşecul nu ar trebui să depindă de rezultatul unui concurs, al unei competiţii sau al unui record pierdut. Câştigul şi pierderea se aplică rezultatului unui joc, pe când succesul şi eşecul nu ar trebui să urmeze acelaşi „drum“.  4. Atleţilor li se spune că trebuie să ţină cont de faptul că succesul este legat indestructibil de dedicare şi efort, ceea ce ar trebui să înveţe orice copil. Efortul este o componentă esenţială a ideii de sportiv de performanţă. Dar, în vreme ce atelţii au control total asupra efortului pe care îl depun, nu prea au cum să controleze rezultatul pe care îl vor obţine graţie energiei pe care o consumă. Nu am niciun fel de control asupra rezultatelor mele. Tot ce pot să fac este să arunc în joc tot ce am mai bun, spune Ichiro Suzuki, un jucător de baschet din SUA. Nu încetaţi să le repetaţi copiilor că nu sunt nişte învinşi dacă depun întotdeauna efort într-un sens sau altul. Nu contează rezultatul, important este să conştientizeze importanţa implicării lor totale. Să faci tot ce-ţi stă în puteri este mai important decât să fii cel mai bun. Prin urmare, copilului trebuie să i se prezinte ideea de învingător din perspective sănătoasă: adică, întotdeauna copilul va fi pe primul loc, pentru că esenţială este calitatea experienţei oferite de perspectiva atleţilor de performanţă, nu de câştigarea competiţiei cu orice preţ.

Sursa: Adevarul.ro

România, locul 3 în lume la viteza de conectare la Internet

Comisia pentru Cultură şi Educaţie din Parlamentul European, responsabilă pentru domeniul mass-media, a organizat o dezbatere cu participarea vicepreşedintelui Comisiei Europene, luxemburgheza Viviane Reding. Tema centrală a reprezentat-o politica de comunicare publică a instituţiilor europene, în actualul mandat. Comisarul european pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, Viviane Reding, a  făcut şi un bilanţ al mandatului său, evidenţiind succesele înregistrate în planul asumării cetăţeniei europene de către locuitorii Uniunii şi informării acestora cu privire la activitatea UE. Prezent la dezbatere, europarlamentarul arădean Iosif Matula a adus în discuţie subiectul Internetului, ca mijloc de informare, dar şi instrument pentru promovarea cetăţeniei europene. În intervenţia sa, acesta a făcut referire la faptul că mai multe oraşe din România se află pe primele locuri în lume la viteza de conectare la Internet. „Timişoara a fost declarată în 2013 oraşul cu cea mai mare viteză la Internet din lume. Acest lucru facilitează rolul de informare şi comunicare, dar ne determină să analizăm şi pericolele care decurg din statutul respectiv, mai ales în ceea ce priveşte protecţia minorilor şi a datelor personale” a susţinut  europarlamentarul arădean. Acesta a interpelat-o pe Viviane Reding cu privire la evoluţia pe termen mediu şi lung a Internetului, inclusiv din punct de vedere cultural şi educaţional, ţinând cont de salturile tehnologice impresionante din ultimii ani. În răspunsul său, Comisarul european şi-a exprimat încrederea în reforma politicii de protecţia datelor personale la nivelul UE, dar şi speranţa că piaţa unică în domeniul serviciilor va duce la elaborarea unor programe care să protejeze mai eficient integritatea minorilor şi drepturile cetăţeneşti. Conform raportului Net Index, realizat în anul 2013, cinci oraşe din România se clasează în primele zece locuri la nivel mondial, în ceea ce priveşte viteza Internetului: Timişoara, Bucureşti, Braşov, Iaşi şi Cluj-Napoca. Ţara noastră ocupă locul 3 mondial, după Hong Kong şi Singapore.

Sursa: Adevarul.ro

Şmecherie pentru o şcoală mai bună: Trafic cu vize de flotant pentru înscrierea la clasa pregătitoare

Astăzi părinţii se duc cu cereri la şcoli. Cum condiţiile sunt similare cu cele din anii trecuţi, mutarea domiciliului pentru a duce copilul la o şcoală mai bună este din nou un fenomen. Cursa pentru un loc la clasa pregătitoare începe în aceleaşi condiţii ca şi anul trecut. Părinţii care ţin la etichetă şi vor şcoli de top sunt dispuşi să scoată mii de lei din buzunar pentru a reuşi. Iar cel mai sigur este să îşi schimbe fictiv domiciliul. 400 de solicitări în două săptămâni La Timişoara, spre exemplu, în primele două săptămâni ale lunii februarie, la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei Timişoara au fost depuse peste 400 de solicitări de schimbare de domiciliu. Părinţii din cartierele mărginaşe sunt dispuşi să plătească şi în euro o viză de flotant, doar ca să îşi înscrie copiii la şcolile „bune”. Anul trecut, conducerea Liceului Pedagogic „Carmen Sylva” din Timişoara a fost nevoită să mute două clase după amiaza, pentru că s-au înscris prea mulţi copii în clasa zero, iar spaţiul era insuficient. Doamna Grădinaru, care locuieşte în zona şcolii, a pus afişe pe stâlpii de curent din jurul Liceului Pedagogic „Carmen Sylva” cu mesajul „Caut flotant în zonă, pentru şcoală”. Conducerea Inspectoratului Şcolar Timiş spune că astfel de practici nu pot fi împiedicate şi că, în conformitate cu legislaţia, au prioritate la înscriere în clasa pregătitoare, elevii care locuiesc în apropierea şcolii. Au vrut să schimbe, dar au renunţat La începutul lunii ianuarie, au existat voci din Ministerul Educaţiei care spuneau că înscrierea la clasa zero se va face în mai multe etape, având prioritate cei care au domiciliul stabil în circumscripţie. Între timp însă, lucrurile au rămas neschimbate, încuranjând astfel afacerea vizelor de flotant. Etapele care trebuie parcurse Potrivit Calendarului înscrierii în învăţământul primar pentru anul şcolar 2014 – 2015, listele finale cu elevii „admişi” vor fi publicate în 11 aprilie. Până atunci, trebuie parcurse următoarele etape: • În intervalul 24 februarie – 14 martie, completarea cererilor–tip. • În perioada 18 – 20 martie, vor fi procesate cererile părinţilor care solicită înscrierea la o altă unitate de învăţământ decât şcoala de circumscripţie. • între 21 şi 22 martie – afişarea candidaţilor înmatriculaţi şi a locurilor rămase libere. • între 25 martie şi 4 aprilie – depunerea cererilor pentru copiii rămaşi neînscrişi.

Sursa: Evz.ro

Drumul generației altfel

Disputele zilnice cu fiul meu de șapte ani despre ce are voie și ce nu are voie să facă culminează, de multe ori, cu „Nu ești șefa mea. Eu decid ce am voie să fac”. Cu fiica de 11 ani, show-urile sunt și mai acide. Este în etapa în care ar face orice să ne contrazică. Părinții colegilor ei îmi povestesc cum sunt amenințați cu reclamații la Protecția Copilului, pentru lucruri banale, gen atenționarea că nu mai mănâncă dacă nu vin atunci când li se pune masa. Sunt etape prin care am trecut cu toții. Diferența este că acum părinții sunt învățați să nu folosească atitudini care ar complexa copilul și i-ar distruge încrederea în sine, iar copiii știu câte ceva despre drepturile lor și, poate, prea puține despre obligații. Din ce în ce mai frecvent auzim despre generațiile pierdute ale Europei, de la care sunt așteptate revolte. Sunt descriși drept niște mici monștri și răsfățați crescuți în puf. Poate că ar trebui să acceptăm că, pur și simplu, copiii de astăzi sunt altfel. Învață repede și nu neapărat citind. Nu mai vor să facă cu orele teme. Refuză să mai parcurgă „Amintiri din copilărie” și „Toate pânzele sus” și nu se sfiesc să caracterizeze literatura română drept una „plină de țărani triști”. În același timp, nu lasă din mână jurnalele pentru puști și puștoice și știu, foarte devreme, lucruri în ton cu vremurile: cum să conecteze televizorul cu orice device, din primii ani de viață, poartă discuții extrem de creative, legate desigur de subiectele lor favorite, gen cum să facă următorul nivel dintr-un joc, ajung să dea și să treacă din clasa a V-a de testări care în trecut erau date la facultate etc. Academicianul Solomon Marcus spunea că, la discuțiile purtate prin țară cu tineri foarte dotați intelectual, a fost uimit de faptul că nu citeau foarte mult. Aveam așadar de-a face cu alt tip de copii. Marea problemă de care se vor lovi va fi faptul că joburile pentru care vechile generații au decis să îi pregătească nu mai sunt, în mare parte, în pas cu momentele pe care le trăiesc. Iar asta e marea capcană în care sistemele de educație îi trag. Ca părinți, tot ce putem face este să îi lăsăm și să îi susținem pe cât putem să își găsească drumul. Oricât de altfel va fi el.

Sursa: Evz.ro

Șefii de la Educație pregătesc schimbări în învățământul profesional

Învăţământul profesional special va avea o durată de studiu de patru ani, mai mare decât cea a învăţământului profesional de masă, de trei ani, prevede un proiect de plan cadru publicat pe site-ul Ministerului Educaţiei Naţionale. Durata de patru ani este determinată de faptul că, în cazul elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, dezvoltarea de competenţe generale şi profesionale solicită mai mult timp pentru învăţare şi pentru exerciţii practice. Astfel, în clasa a IX-a se asigură pregătirea profesională de bază într-un domeniu de formare profesională, urmând ca în clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a să se asigure pregătirea profesională specifică unei anumite calificări profesionale. Proiectul prevede că pentru clasele/grupele cu elevi cu deficienţe motorii 50% din alocările orare pentru terapii specifice se acordă kinetoterapiei şi educaţiei psihomotorii. ‘Elevii care nu pot desfăşura orele de educaţie fizică pot opta pentru alte activităţi fizice: cultură fizică medicală, educaţie psihomotorie şi alte activităţi fizice care contribuie la dezvoltarea acestora. Organizarea activităţilor de pregătire practică se realizează pe grupe cu efective de 4-6 elevi/coordonator’, prevede proiectul MEN. În învăţământul profesional special se pot înscrie elevi cu cerinţe educaţionale speciale, care au absolvit clasa a VIII-a din învăţământul gimnazial special sau din învăţământul de masă. Înscrierea elevilor în învăţământul profesional special se face pe baza Certificatului de Orientare Şcolară şi Profesională emis de Comisia de Orientare Şcolară şi Profesională din cadrul CJRAE/CMBRAE. Clasa a IX-a va avea în tot anul şcolar 1.242 de ore, incluzând terapiile specifice, clasa a X-a – 1.242 de ore, clasa a XI-a – 1.230 ore, şi clasa a XII-a – 1.170 de ore. Stagiul de pregătire practică se va desfăşura la operatorul economic/instituţia publică parteneră iar condiţiile în care stagiul de practică se desfăşoară în unitatea de învăţământ vor fi stabilite prin metodologia de organizare şi funcţionare a învăţământului profesional.

Sursa: Evz.ro

Droguri într-un liceu din Oltenița. Elevii s-au drogat în excursia de studii organizată de școală

Mai mulţi elevi de clasa a XII-a de la liceul „Nicolae Bălcescu” din Olteniţa au fost filmați cu o cameră ascunsă în timp ce povesteau cum au consumat droguri şi alcool într-o excursie organizată de şcoală. Cinci dintre cei 34 de elevi ar fi consumat stupefiante în excursia de la Sinaia organizată de diriginta clasei, Geanina Podocea. Din declaraţiile adolescenţilor se înţelege că drogurile ar fi fost aduse chiar de o colegă și că au plătit pentru ele ”două ciocolate”. Adolescenta avea drogurile de la fratele său, din Spania. Potrivit Digi 24, inspectorul şcolar general al judeţului Călăraşi spune că a fost vorba despre o excursie de studii la care au participat elevi din ultimul an de liceu, care sunt majori, dar dacă faptele prezentate sunt reale atunci responsabilitatea aparţine dirigintei. De cealaltă parte, diriginta se apără spunând că înainte de a pleca în excursie, elevii au semnat că au luat la cunoştinţă despre modul în care trebuie să se comporte şi despre regulile pe care trebuie să le respecte.

Sursa: Evz.ro

Copii pentru care viitorul înseamnă doar numele străzii pe care locuiesc

Claudiu şi Andrei, doi fraţi dintr-un sat din judeţul Teleorman, au simţit că au ajuns la capătul puterilor şi au cerut ajutor Evenimentului zilei. O poveste tristă… În luna decembrie, redacţia ziarului Evenimentul zilei, s-a transformat pentru doi copii din judeţul Teleorman în „recepţia lui Moş Crăciun”. Au trimis o scrisoare prin care cereau sprijin „oamenilor cu suflet mare şi cu posibilitaţi să-I ajute”. La redacţie vin sute de scrisori despre diverse subiecte, dar cumva, ca o minune de Crăciun, aceasta a ajuns să vadă lumina tiparului. Andrei (14 ani) şi Claudiu (16 ani) Voiculeanu sunt doi fraţi fără posibilităţi financiare, părăsiţi de mamă. Locuiesc în satul Ionaşcu, în mod ironic chiar pe strada „Viitorului”. Andrei visează să ajungă fotbalist, dar nu îşi permite nici măcar o pereche de adidaşi, iar Claudiu vrea să intre în armată, dar nu are bani să facă naveta până la liceu. Din această cauză, a renunţat la şcoală. Andrei, care abia şi-a făcut buletinul, face deja treburi de bărbat: cară lemne ca să încălzească singura cămăruţă în care cei doi fraţi, împreună cu tatăl lor, care munceşte cu ziua, îşi duc traiul la limita existenţei. În restul casei, până şi varul a îngheţat pe pereti. Băieţii suferă enorm după mama lor, care s-a recăsătorit şi stă la trei kilometri dis tanţă, însă nici nu vrea să ştie de ei, nu-i pasă. Asta se vede în ochii trişti ai copiilor, care nu au cui să se plângă când le este greu, care nu simt mângâierea unor degete calde, care nu au cui să dea un mărţişor sau o floare de 8 Martie. Singura lor alinare este măgăruşul Costel, de altfel şi singura sursă de venit a familiei. Băieţii îl cresc de mic, îl folosesc la transport şi ca să câştige câţiva bănuţi care să le asigure traiul de pe-o zi pe alta. Impresionaţi de acest caz, voluntarii ZDT, elevi de la „Colegiul Naţional Matei Basarab” le-au dus saci de haine călduroase şi încălţăminte trainică, ca să poată supravieţui gerului năprasnic. Copii i-au aşteptat la poartă, cuminţi şi ruşinaţi, îmbrăcaţi cu nişte geci jerpelite şi cizme de cauciuc. Şi directorul campaniei „O şansă copiilor de la ţară” le-a dat o sumă de bani pentru ca băiatul cel mare să ajungă la şcoală, bani donaţi de la un cititor al EVZ şi de jurnaliştii implicaţi în activităţi civice. Aceşti bani, însă, s-au consumat, iar Claudiu ne solicită din nou ajutorul: are nevoie de bani pentru transportul la şcoală şi nu mai vrea să renunţe. Rugăm şi noi cititorii EVZ să ne sprijine pentru aceşti doi copii. Lui Claudiu vrem să-i facem o bursă şcolară de 200 de lei lunar ca să poată să-şi continue studiile, iar apoi să se angajeze în armată. Andrei a abandonat idea şcolii şi e fericit când el şi măgăruşul Costel reuşesc să aducă bani acasă. Pentru el viitorul nu are alt sens decât numele străzii unde locuieşte. Cum puteţi ajuta • Contactaţi echipa „O şansă copiilor de la ţară” la adresa de email contact@ziaruldelatara.ro sau la numărul de telefon 0730.660.424. • Depuneri în contul RO 70 BRDE 445 SV 90385294450 deschis la BRD, agenţia Beller, de Asociaţia Română a Profesioniştilor Mass Media, împuternicit Silviu Ionescu CUI 28373727. Pentru străinătate se foloseşte Swift BRDEROBU. • Donaţiile prin Paypal se fac pe adresa donatii@ziaruldelatara.ro

Sursa: Evz.ro

MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ. Cum arată România elevilor din satul de deasupra lumii: „La oraş, copiii nu sunt cu părinţii, care nu mai au timp. Aici suntem altfel…”

Te invităm să citeşti MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ şi al elevilor din satul de deasupra lumii. Mesajul transmis României de un dascăl care nu cunoaşte practica învăţătoarei Dana Blându, de la şcoala Generală numărul 10 din Bucureşti. – pe gândul.info Am văzut, în ultimele zile una dintre cele mai negre părţi ale şcolii româneşti. Este e notorietate cazul învăţătoarei Dana Blându, filmată de o mamă în timp ce îi certa pe părinţi pentru cadourile simbolice, de neacceptat, în opinia sa, într-o „şcoală de fiţe”. La sfârşitul acestei săptămâni, învăţătoarea Blându a părăsit sistemul: a fost demisă din funcţia pe care o ocupa la Şcoala 10. În timp ce toată lumea vorbeşte astăzi despre „şcolile de fiţe” din Capitală, noi vă propunem să mergem împreună într-o şcoală de ţară, o şcoală dintr-o comună de munte, pe nume Mărişel. În timp ce un dascăl pleacă din şcoală pe uşa din dos, acoperit de ruşine, sunt alţii care intră pe uşa din faţă, cu dragoste de copii, încredere în viitor şi disponibilitatea de a face sacrificii. După ce v-am prezentat în gândul MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ, al profesorului Mirela Miron – un manifest care vorbeşte despre alegerile pe care suntem forţaţi să le facem zi de zi de dragul copiilor noştri, despre rezistenţă în faţa tentaţiilor la care un dascăl este supus, despre conştiinţa unei misiuni, despre tarele şi virtuţile învăţământului românesc – v-am invitat să îi cunoaşteţi pe colegii ei de la şcoala „Pelaghia Roşu” din Mărişel. Pe profesorul Ioan Mariş, care de 47 de ani predă matematica copiilor din Mărişel, şi pe Dana Mirela Feneşan, acum directoare a şcolii situate la 1200 de metri altitudine. Profesor de chimie – fizică, Dana Feneşan le predă mărişenilor de 23 de ani, chiar dacă asta a însemnat sacrificii în plan personal. Pe aceşti dascăli i-am întâlnit la ei acasă, în munţii Apuseni, în şcoala „de deasupra lumii”. V-am lansat şi o provocare: aceea de a ne trimite exemple de dascăli integri, dedicaţi, profesionişti, care îşi fac meseria la fel de frumos precum, odinioară, domnul Trandafir. Suntem siguri că astfel de exemple există în viaţa reală, nu doar în cărţi şi aştepăm să ne scrieţi, pentru a-i cunoaşte cu toţii pe adresa de mail online@gandul.info. MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ În şcoala „de deasupra lumii” i-am cunoscut şi pe copiii care învaţă aici. Cine sunt ei şi ce şanse au comparativ cu copiiii care învaţă la oraş, cum îşi văd viitorul şi ce planuri au vă invităm să citiţi mai jos: Moţul de la căciulă abia îi trece de bara prinsă de speteaza scaunului. La primul cot al drumului, când microbuzul se opinteşte în zăpadă, moţul se clatină puţin pentru ca, o fracţiune de secundă mai târziu, să fie potolit printr-o tragere fermă a căciulii pe urechi. Privesc mâinile care au făcut asta. Sunt mici şi înroşite de frig, dar îşi caută reazem pe spătarul unui scaun ocupat de alţi doi copii, care chicotesc în drum spre şcoală. Pentru că mai avem o bucată de mers împreună, îmi ofer mănuşile fetiţei cu moţ neascultător. Mă priveşte mirată, iar ochii ei îmi spun Nu, în timp ce-şi piteşte mânuţele în buzunarele jachetei din fâş cu care e îmbrăcată. Acolo aveau să rămână până la oprirea microbuzului în curtea şcolii Pelaghia Roşu, din Mărişel, unde învaţă. Ea şi alţi o sută de copii. Câteva ore mai târziu aveam să îi înţelegem gestul. În şcoala „de deasupra lumii” – cum le place mărişenilor să spună – nu există „nu pot”, „nu sunt în stare”, „nu mă descurc”. Iar explicaţia stă într-un model. Sau într-o legendă, cum ar zice cârcotaşii. Cea a Pelaghiei Roşu, o învăţătoare din Mărişel care, îmbrăcată în straie de bărbat, şi-a apărat satul, alături de alte 80 de femei, în timpul celei de-a doua lupte de la Mărişel din martie 1849. Numele Pelaghiei Roşu nu a intrat în manualele de istorie girate de ministerul Educaţiei de la Bucureşti, dar pentru moţii din Apuseni temerara femeie e un simbol. În timp ce şcoala din Mărişeni îi poartă numele, copiii care învaţă în ea îi moştenesc dârzenia. Nu spun „nu se poate”, „nu pot”, „nu mă descurc”. Chiar dacă fac kilometri buni până la şcoală, chiar dacă nu fac meditaţii, chiar dacă ajunşi acasă după ore dau la animale furaj, chiar dacă au bocanci prea mari sau mici în picioare, chiar dacă au schiuri de fond vechi, au prezenţă de 99% la ore, intră toţi la liceu la oraş, câştigă competiţiile locale de schi, au telefoane mobile şi conturi de email. Iar unii dintre ei au ceva în plus, un strop din ADN-ul Pelaghiei Roşu. Precum Lavinia Purcel. Stă în prima bancă, pe rândul din mijloc şi în vară va lăsa şcoala din Mărişel pentru liceu, cel mai probabil de ştiinţe sociale, în Cluj. Mai târziu, o provocăm să viseze, va veni la Bucureşti, la Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza. Ar vrea să fie poliţist, asemeni verişoarei sale. „Nu unul de birou”, spune, ci unul care să patruleze pe stradă. Dar până atunci mai e. Când vorbeşte, Lavinia îşi alege cu grijă cuvintele. Zâmbeşte cald, dar îşi păstrează tonul molcom. E singura fată a părinţilor, pe lângă cei doi băieţi ai familiei şi urmează tradiţia tatălui ei – şi ea face schi fond. Prima pereche de schiuri a primit-o la şcoală, când a intrat în echipa „Pelaghia Roşu”. Era clasa a patra când a luat prima cupă, un loc 2 la ultimul concurs de schi din an. De atunci s-a schimbat totul: la următoarele cinci concursuri a câştigat de tot atâtea ori locul întâi. Profesorul de sport, domnul Mariş, care îi este dascăl şi de matematică, spune că e şi păcat de locul ăsta – Mărişel – să nu schiezi. Aşa că din ianuarie până în martie, la mijlocul lunii, să tot fie concursuri de schi. La ele participă toată suflarea echipelor şcolii „Pelaghia Roşu”, pe grupe de vârstă. „O oră – o oră şi un sfert avem zilnic antrenament”, povesteşte Lavinia: „Alergare pe schiuri, mers, urcare şi coborâre”. Nu pare să simtă efortul rememorând rutina de zi cu zi. Laviniei îi place sportul. De patru ani face şi karate. Are centură albastră deja şi are în palmares două locuri 3 la campionatul european de profil. De ce ar face karate copila asta? „Mă ajută să fiu mai responsabilă”. Responsabilitatea şi-o probează şi acasă, după şcoală şi antrenamente, când îşi ajută mama la curăţenie, ori când dă animalelor să mănânce. Sunt oi, vaci, porci şi cai de hrănit în gospodăria lor. O întreb ce fac mărişenii când termină şcoala, dacă pleacă să-şi caute drumul la oraş ori prin occident: „De la noi nu prea pleacă”, spune fermă copila. Nici ea nu se gândeşte la fugit. „E de trăit la Mărişel, e de trăit la ţară, chiar dacă eşti într-un sat deasupra lumii, la 1200 de metri altitudine. Orice om are norocul lui”, spune matur Lavinia. Mirajul oraşului nu a prins-o încă. „Sigur, sunt avantaje faţă de sat, dar aici suntem mai feriţi. La oraş copiii nu sunt cu părinţii, care nu mai au timp. Aici suntem altfel: toţi pentru unul şi unul pentru toţi”. O întreb ce crede că o deosebeşte pe ea şi pe colegii ei de şcoală de copiii crescuţi la oraş, iar răspunsul fetei e ca un duş rece: „Caracterul. Şi un alt tip de tupeu. La oraş toată ziua se bate din gură”. La oraş va ajunge din vară Magda Maria Hetea, colega de clasă a Laviniei. Ar vrea să urmeze liceul pedagogic din Cluj, iar mai târziu, facultatea de Pedagogie. „Îmi place meseria de profesor şi îmi place să lucrez cu copiii”, spune hotărâtă Magda, creionând portretul unui dascăl ideal, care ar trebui „să înţeleagă copiii, să facă lucruri împreună cu ei, să-i pedepsească când e cazul şi să fie corect”. Ce înseamnă pentru un copil de 14 ani un dascăl corect? „Unul care să nu favorizeze pe cineva, nu în funcţie de cine este copilul sau de cine îi sunt părinţii”. Nu o sperie plecarea din Mărişel şi nici nu ştie ce înseamnă complexul copilului de la ţară, chiar dacă în anumite competiţii interşcolare a simţit că elevii de la oraş ar fi avantajaţi: „în anumite proiecte se pune preţ doar pe ei. Cu toate astea, chiar  deloc nu îmi este teamă de copiii de la oraş”. Nu face meditaţii pentru examenul din vară, ci doar pregătire, la şcoală, săptămânal, împreună cu colegii ei de clasă, la Română şi la Matematică. Îi place într-un fel special matematica pentru că, spune ea, oferă satisfacţia găsirii unei soluţii. După ore Magda face dansuri populare, schiază – are pârtia chiar lângă casă şi uneori merge la film şi la mall-ul din Cluj cu fratele ei mai mare. Tot împreună fac lucrurile şi Claudia şi Claudiu Daniel Safta. Ea are 12 ani, iar fratele ei e cu un an mai mic. Sunt în echipa de schi a şcolii, ambii fiind începători. „Nu mai erau copii în echipă”, povesteşte puştiul care a primit prima lecţie de schi de la tatăl lui. Tot de el a primit şi schiurile – din lemn de carpen opărit cu ulei. „Ca să se îndoaie”, explică procesul de fabricaţie copilul. Apoi le-a prins „cu nişte droade”, adică sârme, şi gata schiurile. Împreună la şcoală, împreună la schi, împreună şi acasă, unde cei doi fraţi îşi împart responsabilităţile – de plimbat şi hrănit caii, de hrănit vaca, şi porcii, şi găinile. Şi de adunat mugurii de brad pentru sirop, ori fructele de pădure – pentru gemuri şi dulceaţă. „Ne-am obişnuit de mici”, spun la unison copiii. „Apoi ne facem lecţiile”. Claudia şi Claudiu nu se plâng, chiar dacă au învăţat că, o dată pe an, pentru o lună şi jumătate să rămână fără mama lor, plecată la lucru, în agricultură, în Germania, iar ei să rămână acasă cu tatăl lor. „Prima săptămână trece mai greu”, rememorează puştiul. În timp ce sora lui preia rolul de gospodină şi intră în bucătărie – „Fac cartofi prăjiţi, ciorbă de fasole”, înşiră fetiţa abilităţile -, Claudiu se duce cu caii. Le place viaţa lor în Mărişel: „e frumoasă”, cred copiii. Mai ales iarna, când schiază, se dau cu sacul, cu sania. „Aici faci mişcare, câştigi medalii, ba chiar şi bani, când mergi la crosuri”, schiţează reuşita cei doi fraţi. Le place sportul – Claudia ar vrea să urmeze liceul sportiv şi să continue cu schiul şi cu baschetul. Baschetul îi place şi lui Claudiu numai că în Mărişel nu are unde să joace, pentru că nu există un teren de sport. Îi place şi hocheiul, dar se întâmplă să pună patinele în picioare doar când ajunge la Cluj, la patinoar. Până atunci se bucură de tot ceea ce reuşeşte să înveţe de la profesorul Mariş. Ar vrea ca la un moment dat să devină electrician, în Mărişel şi să lucreze, asemeni unchiului său, la centrala din zonă. Dacă ar fi primar, Claudiu Safta ar avea un plan să facă drumurile şi să refacă căminul cultural. „Nu este căldură, e sobă, dar nu mai face faţă”, explică serios băieţelul. „Se mişcă şi podeaua când e vreo nuntă sau pomană, şi trebuie mărit. A, şi aş face şi teren de sport”, punctează de final copilul.

Sursa: Gandul.info

MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ. El e Ioan Mariş, profesorul de matematică şi schi, care a pictat bolta cerească pe tavanul clasei „ca să aibă copiii la ce visa”. VIDEO

Te invităm să citeşti MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ, Ion Mariş, mesajul transmis României de un dascăl care nu cunoaşte practica învăţătoarei Dana Blându, de la şcoala Generală numărul 10 din Bucureşti. – pe gândul.info

MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ. Veniţi în „Şcoala de deasupra lumii”, unde elevii fac schi la ora de sport şi învaţă noţiuni de aplicare a ştiinţei în gospodărie. VIDEO Am văzut, în ultimele zile una dintre cele mai negre părţi ale şcolii româneşti. Este e notorietate cazul învăţătoarei Dana Blându, filmată de o mamă în timp ce îi certa pe părinţi pentru cadourile simbolice, de neacceptat, în opinia sa, într-o „şcoală de fiţe”. Vineri, la prânz, învăţătoarea Blându a părăsit sistemul: a fost demisă din funcţia pe care o ocupa la Şcoala 10. În timp ce toată lumea vorbeşte astăzi despre „şcolile de fiţe” din Capitală, noi vă propunem să mergem împreună într-o şcoală de ţară, o şcoală dintr-o comună de munte, pe nume Mărişel. În timp ce un dascăl pleacă din şcoală pe uşa din dos, acoperit de ruşine, sunt alţii care intră pe uşa din faţă, cu dragoste de copii, încredere în viitor şi disponibilitatea de a face sacrificii. După ce cu o zi în urmă v-am prezentat MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ, al profesorului Mirela Miron – un manifest care vorbeşte despre alegerile pe care suntem forţaţi să le facem zi de zi de dragul copiilor noştri, despre rezistenţă în faţa tentaţiilor la care un dascăl este supus, despre conştiinţa unei misiuni, despre tarele şi virtuţile învăţământului românesc – astăzi vă invităm să îi cunoaşteţi pe colegii ei de la şcoala „Pelaghia Roşu” din Mărişel. Pe profesorul Ioan Mariş, care de 47 de ani predă matematica copiilor din Mărişel, şi pe Dana Mirela Feneşan, acum directoare a şcolii situate la 1200 de metri altitudine. Profesor de chimie – fizică, Dana Feneşan le predă mărişenilor de 23 de ani, chiar dacă asta a însemnat sacrificii în plan personal. Pe aceşti dascăli i-am întâlnit la ei acasă, în munţii Apuseni, în şcoala „de deasupra lumii”. Aici puteţi vedea povestea profesoarei care a renunţat la salariul şi maşina de serviciu de la multinaţională pentru a-i învaţa limba şi literatura română pe copiii din Apuseni Vă invităm să îi cunoaşteţi şi vă lansăm o provocare: aceea de a ne trimite exemple de dascăli integri, dedicaţi, profesionişti, care îşi fac meseria la fel de frumos precum, odinioară, domnul Trandafir. Suntem siguri că astfel de exemple există în viaţa reală, nu doar în cărţi şi aştepăm să ne scrieţi, pentru a-i cunoaşte cu toţii pe adresa de mail online@gandul.info. MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ Microbuzul plin cu elevi înaintează anevoie prin zăpada pe care vântul o răsfiră prin aerul tare din Apuseni. Se opreşte în faţa unei maşini, lângă care o femeie blondă ridică mâinile a neputinţă. „Doamna directoare a rămas înzăpezită”, se veselesc copiii, abia aşteptând ca microbuzul să se oprească, iar ei să meargă până la şcoală pe jos şi să se bulgărească bine până ajung în clasă. Şoferii din celelalte maşini dau înainte şi înapoi, căutând o zonă mai bătătorită peste care să treacă. Microbuzul apucă pe o rută ocolitoare, directoarea reuşeşte să treacă şi ea şi îşi continuă drumul spre şcoala „Pelaghia Roşu”, aflată în Mărişel, la 1.200 de metri altitudine. „Şcoala de deasupra lumii”, cum le place să spună elevilor de aici, dar şi profesorilor dintre care unii fac navetă grea pentru a ajunge să-i înveţe carte pe copiii din creierii munţilor. Într-un fel aşa şi este. În şcoala de deasupra lumii nu există, după cum spune directoarea Dana Mirela Feneşan, „nu pot” sau „nu sunt în stare”. Iarna, copiii fac schi fond la ora de sport şi participă la competiţii locale, toamna fac un festival al bunătăţilor din casă în timpul căruia învaţă să-şi promoveze produsele tradiţionale, iar din vreme în vreme au ore în care învaţă să aplice noţiunile ştiinţifice în gospodăria în care trăiesc. În ultimii ani locul în care învaţă copiii din comună s-a transformat dintr-o casă dărăpănată şi îngheţată cu toaleta în fundul curţii, într-o clădire modernă, cu mobilier nou în care elevii şi profesorii îşi permit azi un lux nesperat în multe şcoli de ţară: să stea iarna la ore în pulover, aşa cum se întâmplă în şcolile de la oraş. Prima navetă: „Era noapte, bătea vântul, iar eu plângeam că mi-am uitat căciula” Dana Mirela Feneşan a ajuns la Mărişel pentru a preda chimia şi fizica în urmă cu mulţi ani. „Era noapte, bătea vântul prin brazi, iar eu plângeam că mi-am uitat căciula acasă. Aveam 23 de ani”, îşi aminteşte directoarea de vremurile în care mergea kilometri întregi pe jos, prin inima pădurii, pentru a ajunge la lucru. S-a gândit că va preda aici vreo trei ani, nu mai mult, dar a rămas 23, timp în care a făcut naveta din comuna ei din apropierea Clujului, a stat în gazdă ori a dormit în clădirea şcolii. Şi astăzi, când are maşină, i se întâmplă să înnopteze în şcoală, ne spune, şi ne arată o cămăruţă din spatele biroului unde şi-a cumpărat o canapea de două locuri. „Nu cred că aş fi ajuns directoare într-o şcoală de oraş, Cred că aş fi fost o profesoară de chimie, dar nu aş fi avut atât de multe oportunităţi. Nu-mi vine să cred câte lucruri frumoase am făcut în această şcoală, cu aceşti copii de la munte şi am zis întotdeauna că, dacă îţi place ceea ce faci şi pui suflet, oriunde poţi să te dezvolţi şi să îţi faci meseria şi să găseşti satisfacţii”, crede Dana Mirela Feneşan. Când a ajuns ea la Mărişel, în anul 1990, era singurul cadru didactic calificat din şcoală. Astăzi, toţi cei 10 dascăli care le predau celor 110 copii sunt titulari. „La început, 80% dintre noi făceam naveta. Azi, avem două care didactice care sunt elevi ai şcolii noastre, părinţii copiilor sunt în mare majoritate foşti elevi de-ai mei şi e un lucru extraordinar, când îi văd în postura de părinte şi altfel pot comunica cu ei”, spune directoarea, care nu s-a căsătorit şi nu are copii, dar care a format generaţii întregi de elevi. Şcoală de ţară cu sistem video de supraveghere Ne arată un album de poze cu felul în care arăta şcoala, înainte de terminarea renovării, în 2011. Pe atunci, copiii stăteau iarna la ore în haine groase şi cu mănuşi în mâini, pereţii stăteau să se dărâme, podeaua era putrezită, iar computerele erau doar un vis. „Erau condiţii foarte grele, dar mă mir, copiii erau foarte conştiincioşi, făceau kilometri întregi prin nămeţi ca să ajungă la şcoală şi învăţau foarte bine. Cam 10% dintre ei au terminat o facultate şi au făcut carieră. Şi elevii din ziua de azi sunt conştiincioşi şi apreciază condiţiile pe care le au în şcoală. Mai ales observă diferenţa atunci când mergem în alte părţi şi spun: Ooo, şcoala noastră este mai frumoasă”, crede Dana Mirela Feneşan. Marea schimbare la faţă a şcolii a venit odată cu un proiect iniţiat în 2006 de Banca Mondială şi de Guvernul României, la care au aplicat şi ei. Au obţinut finanţare şi aşa se face că, după cinci ani de lucrări, şcoala are astăzi sistem video de supraveghere, internet prin fibră optică, calculatoare, gresie, parchet şi uşi noi. Ateliere de aplicare a ştiinţei în gospodărie Din când în când, directoarea care predă chimia, îşi duce elevii la un festival al ştiinţelor desfăşurat în Cluj, în care elevii prezintă diferite proiecte. „Într-un an, copiii au adus siropuri, dulceţuri şi plante medicinale, oamenii au fost interesaţi să cumpere şi au vândut tot. Erau foarte încântaţi că lumea a vrut ceea ce au adus ei, deşi iniţial le era ruşine. Cum să stea ei şi să promoveze nişte lucruri care sunt la ei de când lumea, pe care nici nu le mai bagă în seamă. Pe urmă au început să înveţe importanţa acestor produse ecologice, naturale şi, în următorii ani, erau aşteptaţi şi erau mândri că le pot oferi şi că primesc chiar bani”, povesteşte Dana Mirela Feneşan. Profesorii din Mărişel au făcut, într-un rând, şi un laborator de aplicare a ştiinţei în gospodărie, dar şi un atelier în care elevii să înveţe să traducă unităţile tradiţionale de măsură, precum cotul şi palma, în sistemul metric modern. „Necesitatea acestui atelier a apărut într-o zi, când ne-am trezit la şcoală cu un om al satului, care nu ştia cât să-i plătească cuiva care i-a cosit, pentru că nu ştia cum să transforme o unitate tradiţională de măsură, calul, de aproximativ doi metri, în sistemul actual”, spune profesoara. Profesorul de matematică îi învaţă schi pe copii Pe un monitor din biroul directoarei apar imaginile surprinse de camerele de supraveghere în clase şi în curtea şcolii. Copiii se pregătesc de ora de sport: îşi pun schiurile de fond în picioare şi se îndreaptă spre terenul din spatele şcolii. Din ianuarie până în primăvară, elevii de la „Pelaghia Roşu” participă la concursurile locale de schi fond pe care adesea le câştigă, iar rafturile de pe pereţii şcolii sunt pline de trofeele obţinute în competiţii. Chiar dacă schiurile sunt puţine, doar zece perechi, iar elevii sunt nevoiţi să concureze în bocanci ori prea mari, ori prea mici pentru ei. Acum se desfăşoară o oră pentru începători, iar profesorul vrea să-i selecteze pe cei care au aptitudini sportive pentru a-i lua în echipa şcolii. Cei mai buni sunt şi cei care vor lua schiurile acasă, ca să se antreneze. „Safta, bate tu pârtia primul”, dă indicaţii, profesorul de matematică, Ioan Mariş, care este în acelaşi profesor de sport. „Nu vine nimeni să predea sport aici, pentru că sunt copii puţini şi nu îşi face norma. Eu am devenit profesor de sport pentru că sunt singurul bărbat, iar copiii au competiţii sâmbăta. Şi sâmbăta, ştiţi cum e, femeile au treabă acasă. Ceilalţi colegi se miră când ne întâlnim la competiţii, nu le vine să creadă că eu predau matematică. Mereu spun că nu am avut niciun olimpic ca profesor de matematică, dar ca profesor de sport câştig numai cupe”, spune profesorul Mariş, care a fost, timp de 12 ani, primar al comunei Mărişel şi timp de 20 director al şcolii. A pictat bolta cerească pe tavanul clasei Şi-a început cariera didactică în anul 1967 ca învăţător suplinitor, iar în vară, când va ieşi la pensie, şi-o va termina în aceeaşi sală de clasă în care a predat pentru prima oară. Şi pe care, pe vremea când şcoala nu era renovată încă, a decorat-o într-un fel special. „Am profitat de o ocazie pe vremea când eram director. M-am împrietenit cu pictorii care pictau biserica şi le-am cerut să picteze pe tavanul clasei bolta cerească cu toate constelaţiile. Pentru că am zis eu în glumă, dar poate că era un pic de adevăr, când copiii mei visează la matematică şi se uită în tavan măcar să aibă ce vedea”, povesteşte Ioan Mariş, cu regretul că bolta cerească a dispărut la renovare. În peste 45 de ani de carieră, a învăţat care este cel mai important lucru în meseria de profesor. „Multe trebuie să aibă un dascăl, dar eu cred că în mod special dragoste pentru copii. Cred că dacă nu are, nu are rost să încerce meseria asta. Ce ştiu despre copii este că ei trebuie iubiţi, din toată fiinţa umană trebuie iubiţi şi ajutaţi”, spune profesorul. Însă uneori se simte neputincios când copiii îi cer sfatul despre ce drum să aleagă în viaţă, ce liceu le-ar da şansa cea mai bună la angajare. Pentru că, spune el, „societatea de astăzi le oferă foarte puţin copiilor şi de aceea şi şcoala este privită fără interes”. E nemulţumit de programa după care învaţă copiii şi crede că rezultatele slabe pe care le au elevii români pleacă exact de la aici. Dacă ar avea în faţă un ministru al Educaţiei, exact asta i-ar spune. „Eu, în primul rând m-aş lega de programă. Să revizuiască programele, să le aducă cu picioarele pe pământ, pentru că programa este extraordinar de încărcată şi manualele sunt depăşite. Eu am fost în Spania, la fiica mea, şi am văzut manualul de matematică de clasa a noua, care e aşa de colorat şi de bine pus la punct ca un manual de clasa a cincea. Şi nu e aşa de încărcat. Ce-i trebuie unui elev care termină clasa a opta probleme sofisticate de pus în ecuaţie? Eu aş merge pe probleme de geometrie pe care să le poată aplica la faţa locului, pe aritmetică”, spune Ioan Mariş.

Sursa: Gandul.info

MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ după scandalul şpăgii din şcoala de fiţe

Am văzut, în ultimele zile una dintre cele mai negre părţi ale şcolii româneşti. Este e notorietate cazul învăţătoarei Dana Blându, filmată de o mamă în timp ce îi certa pe părinţi pentru cadourile simbolice, de neacceptat, în opinia sa, într-o „şcoală de fiţe”. Vineri, la prânz, învăţătoarea Blându a părăsit sistemul: a fost demisă din funcţia pe care o ocupa la Şcoala 10. În timp ce toată lumea vorbeşte astăzi despre „şcolile de fiţe” din Capitală, noi vă propunem să mergem împreună într-o şcoală de ţară, o şcoală dintr-o comună de munte, pe nume Mărişel. În timp ce un dascăl pleacă din şcoală pe uşa din dos, acoperit de ruşine, un altul intră pe uşa din faţă, cu dragoste de copii, încredere în viitor şi disponibilitatea de a face sacrificii. Este vorba de Mirela Miron, pe care aţi cunoscut-o, în gândul, în urmă cu o lună, drept corporatista care a renunţat la un job bine plătit pentru a-i învăţa româna pe copiii de la Mărişel. Gestul ei neînţeles de mulţi, are o explicaţie. Mirela Miron crede în viitorul meserie de dascăl, la fel cum cred şi colegii ei de la şcoala „Pelaghia Roşu” . I-am întâlnit la ei acasă, în munţii Apuseni, şi veţi ajunge să le cunoaşteţi poveştile, în zilele următoare, din gândul. Astăzi începem prin a vă prezenta MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ, profesorul Mirela Miron. Un manifest care vorbeşte despre alegerile pe care suntem forţaţi să le facem zi de zi de dragul copiilor noştri, despre rezistenţă în faţa tentaţiilor la care un dascăl este supus, despre conştiinţa unei misiuni, despre tarele şi virtuţile învăţământului românesc. „Dezastrul pe care îl trăim noi în şcoli este mai grav decât ceea ce se întâmplă la Roşia Montana sau la Pungeşti. Totuşi, nu va ieşi nimeni în stradă, pur şi simplu pentru că doar noi, cei din sistem, înţelegem cu adevărat ce se întâmplă; ceilalţi doar observă efectele dezastruoase asupra copiilor lor”, crede profesoara de română, care are o recomandare pentru studenţii şi dascălii aflaţi la început de drum. „Corupţia e rară în şcolile româneşti, dar de-o vei întâlni, părăseşte dacă poţi, acel loc. Nu-i vei putea schimba pe oameni, dar ai dreptul la propria ta opţiune. Refuză să colaborezi şi ia atitudine contra atunci când gesturile simbolice de recunoştinţă ale părinţilor către noi sunt transformate în profit, dar nu-i judeca pe colegii ce au ajuns să-şi necinstescă profesia, deoarece sărăcia e greu de suportat.  Ai încredere: o conştiinţă curată e cel mai de preţ lucru, iar acolo unde nu vei găsi ceea ce aştepţi aminteşte-ţi că şi tu faci lucrurile să meargă,  pentru că vrei şi pentru că te pricepi în profesia pentru care te-ai pregătit. Nu-ţi va ieşi din prima, dar îndrăzneşte, dă voinţă şi vei primi de la Dumnezeu, puterea de-a reuşi”. Vă prezentăm mai jos, integral, mesajul ei. Vă invităm să îl citiţi şi vă lansăm o provocare: aceea de a ne trimite exemple de dascăli integri, dedicaţi, profesionişti, care îşi fac meseria la fel de frumos precum, odinioară, domnul Trandafir. Suntem siguri că astfel de exemple există în viaţa reală, nu doar în cărţi şi aştepăm să ne scrieţi, pentru a-i cunoaşte cu toţii pe adresa de mail online@gandul.info. MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ „Dragi viitori profesori de limba şi literatura română, Este de admirat că alegeţi o profesie într-un sistem de învăţământ ce seamănă foarte bine cu o cursă cu obstacole, atât pentru noi, cât şi pentru elevii noştri. Aceasta dovedeşte multă dragoste, dar şi abilităţi de luptător. Sistemul de învăţământ se află într-un moment dificil în care se desfiinţează clase, se închid şcoli, se desfiinţează posturi, iar în locul eminenţilor colegi pensionaţi, din şcolile de prestigiu, ajung, fără concursul cuvenit care ar dovedi performanţa, colegii profesori cărora li s-au desfiinţat şcolile. Examenele de titularizare oferă, de cele mai multe ori doar un post de suplinitor, iar, în cazul fericit în care ai o notă foarte mare, un post de titular într-un sat. Nu e de dispreţuit, chiar dacă drumul până acolo e obositor. Omul sfinţeşte locul şi s-ar putea să găseşti acolo elevi motivaţi, colegi primitori, respect, precum şi stabilitatea necesară formării tale profesionale, dar şi ca om. Noi cei din generaţia mai veche, am văzut, în ultimii ani, cum dispar şcolile profesionale, iar specialiştii din toate meseriile au ajuns bodyguarzi la bănci, în cazul în care n-au plecat din ţară. Am asistat neputincioşi la eliminarea examenului de admitere la liceu sau la facultate, la modificarea programului universitar al unui student, la scoaterea gramaticii din programele de liceu, a literaturii de la proba orală bacalaureatul la limba şi literatura română, a culturii generale şi a cronologiei din manuale. Programele disciplinei pe care o predăm propun pe prima lor pagină atitudini şi valori ce nu se regăsesc deloc în paginile următoare. Am văzut, de asemenea, cum criteriile de performanţă se relativizează, iar noi suntem expuşi furiei părinţilor avizi de note mari ce oferă posibilitatea de admitere în licee bune sau locuri bugetate la facultate. Dezastrul pe care îl trăim noi în şcoli este mai grav decât ceea ce se întâmplă la Roşia Montana sau la Pungeşti. Totuşi, nu va ieşi nimeni în stradă, pur şi simplu pentru că doar noi, cei din sistem, înţelegem cu adevărat ce se întâmplă; ceilalţi doar observă efectele dezastruoase asupra copiilor lor. Corupţia e rară în şcolile româneşti, dar de-o vei întâlni, părăseşte dacă poţi, acel loc. Nu-i vei putea schimba pe oameni, dar ai dreptul la propria ta opţiune. Refuză să colaborezi şi ia atitudine contra atunci când gesturile simbolice de recunoştinţă ale părinţilor către noi sunt transformate în profit, dar nu-i judeca pe colegii ce au ajuns să-şi necinstească profesia, deoarece sărăcia e greu de suportat. Ai încredere: o conştiinţă curată e cel mai de preţ lucru, iar acolo unde nu vei găsi ceea ce aştepţi aminteşte-ţi că şi tu faci lucrurile să meargă, pentru că vrei şi pentru că te pricepi în profesia pentru care te-ai pregătit. Nu-ţi va ieşi din prima, dar îndrăzneşte, dă voinţă şi vei primi de la Dumnezeu, puterea de-a reuşi. Dacă nu putem schimba nimic deoarece Ministerul îşi ia hotărârile făcând abstracţie de noi, cei implicaţi în sistem, să continuăm să facem ceea ce ne stă nouă în putinţă. Avem privilegiul de a lucra cu copii; ei au încă o conştiinţă curată, al căror glas îl vor auzi, mai devreme sau mai târziu, când vor vedea că avem ceva de dăruit pentru ei, cu dragoste, dar şi cu fermitate.  Deşi acelaşi glas al conştiinţei le spune şi ce e bine şi ce e rău, ei au, totuşi, nevoie ca noi, adulţii, să le confirmăm limitele. Elevii noştri au, de multe ori, părinţii obosiţi, stresaţi, în divorţ sau divorţaţi.  Aceşti copii sunt hărţuiţi de marketingul agresiv al industriei divertismentului, de cel al jocurilor pe calculator, lor li se vinde ţigări, alcool şi droguri fără ca, de multe ori, poliţia să sancţioneze pe cineva. Elevii noştri au nevoie de noi, profesorii lor, cei care petrecem cu ei, de multe ori, mai mult timp decât o fac părinţii lor. Haideţi să-i învăţăm să citească, chiar dacă sistemul le-a permis să ajungă la liceu în situaţia aceasta, iar societatea nu le-a oferit alternativa unei şcoli performante. Noi, profesorii lor, suntem conştienţi că fenomenele culturale se află în strânsă legătură cu cele istorice şi dacă uneori manualele  ignoră acest lucru, să le împărtăşim şi elevilor noştri ceea ce noi am avut privilegiu de a afla de la profesorii noştri. Să-i învăţăm folclor şi mitologie românească, chiar dacă aceste lucruri nu se mai găsesc în cărţile lor şi să nu uităm că în literatură găsim măcar o nostalgie a eticului, aşa cum credea Liviu Rebreanu. Mulţi dintre eleviii noştri nu mai citesc cărţi, ci ecrane. Trebuie acceptat faptul că aceasta este lumea în care trăiesc ei, diferită de ceea a părinţilor lor. Copiii nu vor refuza însă, niciodată, să li se citească, vor asculta bucuroşi o poveste clasică, un fragment din Noul Testament sau o ghicitoare în versuri citite de mama, tata, bunica sau bunicul. Ecranul nu va înlocui niciodată relaţia specială dintre părinţi şi copii sau dintre bunici şi copii. Îndemnaţi părinţii să citească împreună cu copiii lor şi să discute despre situaţiile şi personajele întâlnite în texte deoarece îşi vor spune bucuroşi părerea despre un personaj sau despre o situaţie, iar ei vor avea ocazia să discute cu copiii lor despre valori, despre bine şi rău, despre iubire sau despre alte lucruri importante. Să le propunem elevilor lecturile timpului lor: autori români contemporani de literatură pentru copiii. Le va face o reală plăcere să o citească, deoarece vor găsi lumea lor în ea şi le va fi de folos. Deşi aproape ignoraţi de marile edituri care, în mod firesc fac afaceri cu titlurile ce sunt succese sigure de casă, autorii români continuă să scrie o literatură pentru copii de calitate, publicată la edituri mai mici. Pe mulţi dintre ei nu o să-i găsiţi în librării, veţi întreba zadarnic de numele lor, dar îi puteţi căuta în librăriile on line: Spiridon Vangheli, Ioana Nicolaie, Victoria Pătraşcu, Alina Miron, Adina Popescu, Sânziana Popescu, Laura Grunberg, Florin Bican şi mulţi alţii. Să ne bucurăm de copilăria elevilor noştri ca de un teritoriu al sufletelor curate în care noi avem responsabilitatea să scriem o colindă, un psalm sau o poveste ce nu se vor şterge niciodată şi care vor reprezenta, peste timp, cele mai preţioase comori”. Mirela Miron: „Este vorba despre un sistem de valori pe care îl are fiecare dintre noi” Am întâlnit-o pe profesoara Mirela Miron în şcoala ei din Mărişel, într-o pauză. Ea este corporatista care a renunţat la maşină şi la un salariu bun într-o multinaţională pentru a preda română într-un sat din Apuseni. Gestul său pare de neînţeles pentru mulţi dintre românii care trăiesc la oraş şi jinduiesc la un job bine plătit într-o corporaţie, dar Mirela Miron vorbeşte despre el cu liniştea omului convins că a ales bine. „Este vorba despre un sistem de valori, pe care îl are fiecare dintre noi. Sigur, am vrea în fiecare zi să avem ceva nou: îţi cumperi nu ştiu ce, te duci în nu ştiu ce excursie. Toate astea îţi oferă bucurii, dar acestea se pot sfârşi la un moment dat, ca tot ce ţine de verbul A AVEA. Dar bucuriile care ţin de verbul A FI, pe acestea nu ţi le ia nimeni”, spune Mirela Miron, care recunoaşte că este greu să îţi cobori nivelul de trai şi care ştie că articolul apărut în gândul i-a intrigat pe unii dintre corporatişti. Coleg: „Să ştii că în învăţământ te vei pensiona cu hainele pe care le ai deja” Ea însăşi a trecut printr-un proces anevoios de adaptare când a decis să-şi schimbe viaţa şi să intre învăţământ. „Este dificil să alegi. Mult timp am făcut gafe financiare: puneam în coş mai mult decât îmi permiteam. Eram obişnuită… Dar nu a fost o suferinţă asta. Pentru că schimbarea vine din interior”, spune profesoara. Îşi aminteşte acum ce i-a spus un coleg când a auzit ce vrea să facă. „M-a întrebat De ce? Eu nu ştiu cât de puţin se câştigă în învăţământ. Şi eu i-am spus, aşa, un pic inconştientă: Şi ce să fac dacă câştig mai mult? Să-mi cumpăr haine mai multe? Pentru că aşa făceam. Şi a spus: No, bine. Să ştii că în învăţământ te vei pensiona cu cele pe care le ai deja. Mi-a spus foarte clar, dar asta e ultima pagubă. Este ca o îndrăgostire şi în momentul în care eşti îndrăgostit nu te mai interesează alte lucruri”, e hotărâtă să meargă mai departe Mirela Miron, chiar dacă ştie că va mai avea greutăţi de întâlnit în cale. „Există o limită şi, din păcate, în învăţământ, limita asta e coborâtă mult, mult prea jos. Eu am avut ajutorul mamei mele, al soacrei mele în privinţa copiilor. Sigur, cel mai afectat a fost băiatul meu cel mare, care s-a obişnuit ca eu să-i cumpăr anumite lucruri, ca noi să avem maşină, dar a înţeles totuşi, pentru că e şi o chestiune care ţine de valori. Te poţi limita la puţin, la strictul necesar, problema e că în învăţământ nici strictul necesar nu ţi-l mai poţi asigura, dar eu nu am ajuns încă acolo”, mărturiseşte profesoara. Cum a decis să devină profesoară de română Cu doar câţiva ani în urmă, pe când lucra într-o multinaţională, Mirela Miron şi-a dat seama că îşi doreşte altceva de la viaţă. „Cred că noi cei care eram adolescenţi în 1989 am fost un pic naivi. Am admirat maşinile străine, hainele din Occident, tot ce aveau ei, ciocolata, ouăle Kinder. Eu, de exemplu, când am avut prima oară bani mi-am cumpărat 20 de ouă Kinder. Eram ahtiaţi după ce aveau ceilalţi. Acum ne-am maturizat, avem 40 de ani, şi începem să preţuim ceea ce avem noi. Toţi am fost un pic naivi, după ce am ieşit din comunism, iar acum începem să ne aşezăm şi să ne căutăm valorile, să ne întoarcem la ceea ce avem noi mai bun. Eu asta am găsit în mine, ca punct de sprijin, literatura română. De asta am început a doua facultate, tot de Litere, am început să citesc, a fost ca o îndrăgostire”, povesteşte Mirela Miron. Şi a început să îşi dorească să îi înveţe şi pe alţii ceea ce a ajuns ea să îndrăgească. Astfel a ajuns să predea în cele mai bune licee din Cluj, unde nu erau scoase la concurs însă decât posturi de suplinitori şi după ce reuşea să-şi facă elevii să progreseze, era nevoită să-i părăsească în anul următor, când se întorcea la catedră titularul de drept. „Satul ăsta este o răsplată pentru toată strădania mea din ultimii ani” La examenul de titularizare din 2012, Mirela Miron a luat a două notă pe centru de concurs, dar nu a reuşit nici aşa să primească un post în oraş, ci la 51 de kilometri de Cluj, la Mărişel. „Mi-am zis: Ce să fac? Iar să mă duc într-un loc nou, să clădesc ceva cu copiii şi să plec peste un an? Mă duc acolo unde sunt titulară, vreau să am continuitate. Cu ideea asta am venit în Mărişel, să-i cunosc pe ei, să pot să lucrez pe termen lung”, spune profesoara, care nu ştia mai nimic despre locul în care urma să ajungă. Ştiam doar că este un loc frumos, dar ce am găsit aici mi-a întrecut toate aşteptările”, afirmă Mirela Miron care a rămas impresionată de şcoala, de profesorii, de elevii şi comunitatea de aici. „Îmi place totul, căldura oamenilor, peisajul frumos, modul în care am fost primită, faptul că este un sat de munteni, de oameni hotărâţi, totul m-a impresionat. Mie mi se pare că satul ăsta este o răsplată pentru toată strădania mea din ultimii ani”, crede profesoara, care-şi vede renunţarea drept un câştig.

Sursa: Gandul.info

Olivian Vaşcu şi Crina Vîlcu, doi învăţători care au înţeles să-şi facă meseria din pasiune: „De la copii înveţi să fii mai bun. Mulţumirea vine de la ei”

Olivian Vaşcu şi Crina Vîlcu sunt doi învăţători din Breasta care au înţeles că trebuie să-şi facă meseria pe care şi-au ales-o fără să se plângă de salariile mici şi de situaţia dificilă în care se află sistemul românesc de învăţământ. Sunt recompensaţi însă în fiecare zi de copiii cărora le îndrumă paşii şi pe care îi pregătesc pentru o lume mai bună. Pe Olivian Vaşcu şi pe Crina Vîlcu i-am întâlnit în Breasta, sat aflat la puţin peste 40 de kilometri de Craiova. La şcoala la care sunt învăţători de aproape 12 ani învaţă 550 de elevi. Mulţi dintre ei fac zi de zi naveta din satele vecine. Cu drumul zilnic sunt obişnuiţi şi cei doi învăţători, mai ales că încă de la debutul lor în învăţământ, în urmă cu 25-30 de ani, au predat la şcoli din mediul rural. Nu s-au plâns niciodată că banii de transport nu le sunt decontaţi, că au rămas împotmoliţi în zăpadă sau că trebuie să-şi cumpere singuri cretă şi burete. „Trebuie să recunoaştem, sunt alţi profesori care trebuie să parcurgă distanţe şi mai mari, drumuri şi mai grele, pentru a ajunge la şcoală. Şi o fac!”, admite învăţătoarea. „Am trecut şi prin greutăţi, nu ne-am plâns. Strângi din dinţi şi mergi mai departe. Mulţumirea vine de la ei”, adaugă colegul ei, arătând cu degetul către cele două fetiţe care stau şi desenează alături, la o masă. Ne aflăm în sala anexă a şcolii, care găzduieşte activităţile clubului de voluntari „Micii Salvatori”. Pereţii sunt tapetaţi cu desenele copiilor, pe câteva rafturi stau aşezate picturile pe sticlă realizate cu migală sub supravegherea celor doi învăţători, iar într-o cutie sunt câteva păpuşi lucrate manual. Pe peretele din spate, două coli mari, rămase afişate de la cursul de „Antreprenoriat social”, dezvăluie dorinţele puştilor care sâmbătă de sâmbătă vin la club: să avem canalizare, gaze, să reducem poluarea. „La club vin copii de toate vârstele: începând cu clasa pregătitoare şi chiar până la 16 ani. În fiecare weekend ne întâlnim aici”, povesteşte domnul Vaşcu. „La început discutăm puţin despre ce a mai făcut fiecare dintre noi, apoi ne apucăm de lucru: pictăm, îi învăţăm diverse meşteşuguri, vorbim despre probleme comunităţii pe care ei le identifică”, adaugă el. Admite însă că toate acestea poate că n-ar fi fost posibile fără sprijinul oferit de fundaţia World Vision. „Noi şi înainte făceam tot felul de activităţi, dar ei ne-au ajutat mult. La început veneau cu alimente, hăinuţe, rechizite pentru copii. Au început să ne şcolească, să ne înveţe să facem proiecte. Aşa am observat noi că prin proiecte puteam să câştigăm mai mult decât ceea ce ne ofereau ei”, spune învăţătorul. Şi totuşi, fundaţia ajută multe comunităţi, multe şcoli din România, dar răspunsul şi implicarea cadrelor didactice nu este mereu acesta, spun reprezentanţii World Vision. Cei doi învăţători sunt printre puţinii care au decis să facă mai mult pentru copiii pe care îi întâlnesc zi de zi la şcoală. Fără să se plângă din cauza navetei, fără să aştepte să fie plătiţi şi uitând de oboseală, în fiecare weekend sunt prezenţi la club. „Păi când ne întreabă copiii <Domnul învăţător, când mai venim la club?> sau <Ce facem sâmbătă la club?>, ce poţi să le zici? Poţi să spui că tu nu vii, că ai o zi nefastă?”, se întreabă retoric domnul Vaşcu. „Copiii sunt mai importanţi, părinţii sunt o cauză pierdută. Ei sunt lutul acela moale pe care poţi să-l modelezi, părinţii sunt deja cărămidă. Dai cu ea, nu se sparge”, adaugă el. „La început, când am invitat unii părinţi să vină la activităţile noastre, ştiţi ce ne-au spus? <Păi ce ne daţi?>”, explică învăţătorul. „Trebuie să educi şi copii şi părinţii, iar cel mai greu este cu părinţii. Se întâmplă uneori ca, într-o secundă, tot ceea ce faci la şcoală să se distrugă acasă”, completează colega sa. „Noi am poreclit-o pe Crina Doamna Bitang” Pe lângă weekendurile petrecute alături de copii, Crina Vîlcu rămâne de două ori pe săptămână la şcoală, după ore, pentru a le antrena pe fetiţele din grupele de dans sportiv şi gimnastică. „Eu termin cursurile cu clasa mea la 11:30”, povesteşte ea. „Dar mai rămân o oră şi jumătate sau două pentru a repeta cu fetele. În sala mea de clasă nu mai învaţă alţi elevi mai mari după-amiaza, aşa că rămânem acolo”. Grupele sunt pe categorii de vârstă. Au participat la diverse competiţii şi au câştigat de multe ori în faţa celor care se mândresc într-un fel că „sunt de la oraş”. „Au dansat la mall, au dansat de Ziua Copiilor cu Autism… Noi am poreclit-o pe Crina Doamna Bitang”, spune domnul învăţător cu zâmbetul pe buze. Răsplata cea mai mare pentru toate acestea nu este materială. Recunoştinţa este altfel: „Vin acum la noi copii, foşti elevi, şi ne strâng în braţe. Sunt alţii care, deşi au terminat şcoala şi sunt acum la liceu, se întorc aici, la club”, poveşteşte învăţătoarea. „Aş vrea să-i văd măcar pe câţiva dintre ei, nu dascăli, ci în posturile acelea de conducere din care pot să facă schimbări. Mi-aş dori ca într-o zi ei să fie cei care iau decizii”, adaugă ea. Lipsa de respect pe care autorităţile o arată acum faţă de cadrele didactice îi întristează pe cei doi învăţători. De altfel, cazul învăţătoarei Blându, care a aruncat o pată neagră asupra întregului sistem, i-a mâhnit şi i-a revoltat deopotrivă. „Nu putem să băgăm toată lumea în aceeaşi oală. E adevărat, doamna aceea nu merită titlul de dascăl, dar mie îmi era jenă după ce am văzut cazul ei să mai spun că sunt învăţătoare”, mărturiseşte doamna Vîlcu. „Dar acea femeie s-a denigrat pe ea. Eu nu m-am simţit denigrată de ea, cât m-am simţit denigrată de ceilalţi care au comentat şi au analizat situaţia şi care n-aveau niciun drept să ne facă pe toţi şpăgari”. „Oare nu mai există altfel de dascăli?”, completează învăţătorul aruncând priviri tăioase. „Nu negăm faptul că a greşit, dar nu poţi să pui eticheta pe întreg sistemul. Pe mine asta mă doare! Dar mulţumirea o avem de la ei”, continuă el, arătând din nou către fetiţa care ne privea pe sub sprâncene, prefăcându-se doar că desenează. „Mă întreabă acum două săptămâni un copil: domnul învăţător, v-am spus vreodată că vă iubim? Te umpli de bucurie”. „Când tu ai 50 de ani şi o mogâldeaţă îţi spune Doamna, ce frumoasă eşti!, cum să nu-ţi fie drag?” La fel de mişcat a fost domnul Vaşcu şi când în primii ani de catedră făcea naveta într-un alt sat, mai îndepărtat. „Dădeam atunci toţi banii pe combustibil. Şi când m-am dus acolo, în sat, m-a întrebat cineva <Şi cât staţi aici, la noi, o săptămână, două?>. Le-am spus <Oameni buni, am venit să stau tot anul. Stau cât e nevoie!> Îmi vine să plâng şi acum când mă gândesc că erau bătrâne şi bătrâni care îmi ziceau <Sărut mâna, domnul învăţător!> Îşi ridicau pălăria în faţa mea. Nici nu-mi venea să cred, era ca în basme.” Uneori însă, rolurile se inversează, iar copii sunt cei care oferă lecţii celor mari. Membrii clubului de voluntari „Micii Salvatori” lucrează acum la o serie de mărţişoare care, odată vândute, îi vor face Paştele mai frumos unei colege de-ale lor. Fetiţa a suferit arsuri pe mai multe porţiuni din corp după ce butelia din bucătărie a explodat. „Este vorba chiar de o elevă din clasa mea. Mama ei a salvat-o aproape cu preţul vieţii, dar tot are arsuri. A suferit mici operaţii dar trebuie să mai aştepte un pic, apoi vor urma altele”, explică învăţătoarea. „Iar copii de la club s-au gândit să facem mărţişoare şi să le vindem, iar cu banii să o ajutăm pe fetiţă. Să ştiţi că multe astfel de iniţiative vin din partea lor.” „De la copii înveţi să fii mai bun”, spune domnul Vaşcu. „Înveţi să laşi greutăţile deoparate, iar când intri pe uşa clasei eşti doar pentru ei, cu toate bunele şi relele tale. Ce-am învăţat eu de la ei este că merită să-ţi faci meseria. Mai uiţi că îţi patinează maşina în zăpadă şi nu poţi să vii, că la prima oră nu a mers centrala şi ţi-au îngheţat mâinile, dar la a doua oră s-a încălzit şi a fost bine… Te motivează altceva, nu confortul material”, adaugă el. „Iar eu învăţ să mă joc”, recunoaşte doamna Vîlcu. „Copiii mă învaţă să încerc să nu mai fiu rea. Când îi văd că zâmbesc aşa, încerc şi eu să mă descotorosesc de griji şi de probleme. Când tu ai 50 de ani şi o mogâldeaţă îţi spune Doamna, ce frumoasă eşti!, cum să nu-ţi fie drag? Uiţi de tot.”

Sursa: Gandul.info

Un elev din Constanţa susţine că i-a fost scăzută nota la purtare pentru că nu a plătit fondul şcolii

Un elev din Constanţa susţine că i-a fost scăzută nota la purtare pentru că nu a plătit fondul clasei şi a dat mai multe declaraţii în presă pe această temă. Alexandru Bajdechi, fost preşedinte al Consiliului Judeţean al Elevilor Constanţa şi elev la Liceul „Traian“, spune că profesorii i-au scăzut nota la purtare pentru 13 absenţe acumulate în două zile din decembrie, dar el crede că au făcut acest lucru pentru că nu a mai plătit fondul şcolii şi i-a încurajat şi pe colegii săi să facă acelaşi lucru . În cele două zile în care a lipsit, elevul spune că a fost la Bucureşti, la Forumul Organizaţiilor Neguvernamentale, astfel că absenţele ar fi trebuit motivate. ”Eu am depus cerere pentru motivarea absenţelor, le-am arătat că am fost la un eveniment la care au participat şi oficiali din Ministerul Educaţiei. Dar nu au vrut să-mi accepte cererea. Ei se bazează pe un regulament de ordine interioară adoptat fără ca Ministerul Educaţiei să fii adoptat normele de aplicare pentru acest regulament prevăzut în legea educaţiei”, a spus pentru gândul Alexandru Bajdechi. Elevul susţine că, de fapt, profesorii i-au scăzut nota la purtare pentru că în semestrul I a transmis presei o scrisoare în care spunea că pe elevi şi părinţi se pune presiune pentru a achita suma de 150 de lei, reprezentând fondul şcolii. „M-au întrebat de ce am vorbit despre fondul şcolii cu presa şi le-am spus că aşa am considerat eu că a fost necesar, că este un fenoment care trebuie să se termine”, a mai spus Alexandru, care adaugă că a fost anunţat încă din primul semestru că va avea nota scăzută la purtare. „Am depus o solicitare la secretariatul unităţii pentru anchetarea modului în care s-a întâmplat acest lucru“, a mai spus elevul. Constantin Caracoti, directorul unităţii de invăţământ, a declarat pentru gândul că elevului i s-a scăzut nota la purtare pentru că a participat în nume propriu la Forumul Organizaţiilor Neguvernamentale şi mai lipsise alte cinci zile de la şcoală. „Sunt şase elevi care au nota scăzută la purtare din cauza absenţelor. Bajdechi a mai avut cinci zile motivate, când a participat la diverse activităţi, inclusiv la şcoala de şoferi. Bajdechi este un elev cu probleme pentru că are absenţe şi i se aplică regulamentul şcolar”, a spus directorul. Elevii cer anchetă Reprezentanţii Consiliului Judeţean al Elevilor Constanţa solicită Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa şi Ministerului Educaţiei declanşarea unei anchete pentru a verifica dacă este vorba de comiterea vreunui abuz. „În urma apariţiilor din presa locală ne-am autosesizat şi vom declanşa o anchetă pentru a verifica dacă este vorba de comitere vreunui abuz. De asemenea, vom aduce la cunoştinţa Inspectoratului Şcolar Judeţean şi a Ministerului Educaţiei Naţionale acest caz şi vom solicita demararea unei anchete şi la nivelul acestor două instituţii. Având în vedere declaraţiile elevului şi anume că în acea perioadă a participat la Forumul ONG, în calitate de reprezentant al societăţii civile, eu consider că este vorba de comiterea unui abuz”, a declarat Andrei Gâlcă, preşedintele Consiliului Judeţean al Elevilor Constanţa.

Sursa: Gandul.info

Raport: Disertaţia Ştefaniei Duminică, un plagiat de forma extremă, masiv şi rudimentar

Disertaţia Ştefaniei Duminică este un plagiat „de formă extremă, masiv şi rudimentar”, situaţia fiind una incredibilă: „a luat o lucrare gata făcută şi a schimbat numai numele autoarei cu al său”, se arată în raportul Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti. Mai mult, în raportul privind plagiatul secretarului de stat din Ministerul Educaţiei se precizează că disertaţia este copiată ilicit după o lucrarea de disertaţie din 2008 cu excepţia primelor pagini, 3-7, care sunt „copy-paste” după altă lucrare – „Instruirea asistată de calculator. E-learning şi cursuri on-line” de asist. univ. dr. Theodora Chicioreanu. „Este o situaţie incredibilă: doamna Ştefania Duminică a luat o lucrare gata făcută şi a schimbat numai numele autoarei cu al său. Redactarea prin copy-paste şi în secţiunile de introducere şi concluzii , cele care ar trebui să dea marca de originalitate a unei lucrari, argumentează clar faptul că avem de a face cu un plagiat de forma extremă, masiv şi rudimentar”, se arată în raport. În raport se menţionează şi că, din punct de vedere al integrităţii academice, plagiatul Ştefaniei Duminică este „o gravă încălcare a unor principii elementare de onestitate, corectitudine în munca de cercetare”. „Doamna Ştefania Duminică a semnat şi o declaraţie pe proprie răspundere, aşa cum cere regulamentul, privind calitatea de autor al unei lucrări originale care apreciem că se impune a fi analizată de către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, conform legii”, se mai menţionează în raportul semnat de preşedintele Comisiei de Etică, prof. dr. Marian Popescu. Lucrarea de disertaţie a Ştefaniei Duminică este „un plagiat integral”, „o fotocopie” după o lucrare cu acelaşi titlu din 2008, a informat, vineri, Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti (UB), care cere rectoratului UB să propună retragerea titlului de master al secretarului de stat. Comisia de Etică a UB a precizat că s-a autosesizat în legătură cu lucrarea de disertaţie „Pagini web în prezentarea elementelor de geografie a României în ciclul primar” a Ştefaniei Duminică, susţinută în 2012 în cadrul Departamentului CREDIS al Universităţii din Bucureşti. Autoarea este doctorandă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţiii din Bucureşti, und susţine activităţi de predare în conformitate cu statutul de doctorand, s-a mai precizat într-un comunicat de vineri. Comisia a informat că a analizat lucrarea Ştefaniei Duminică şi pe cea cu acelaşi titlu de Camelia Voiculescu, susţinută în 2008 în cadrul Departamentului pentru pregătirea personalului didactic al Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti. „Lucrarea de disertaţie a doamnei Ştefania Vasilica (Duminică) Voicu este un plagiat integral al lucrării doamnei Camelia Voiculescu. De la Titlu, Cuprins până la Concluziile personale, totul este copiat identic. De fapt, este vorba de o fotocopie a lucrării sursă în care s-au produs câteva modificări minore care trădează efortul superficial de înlăturare a posibilităţii de identificare a lucrării sursă. Raportul Comisiei, anexat acestui Proces verbal, detaliază tehnic plagiatul”, a concluzionat comisia. Comisia a mai precizat că s-a pronunţat în unanimitate „în legătură cu acest grosolan atentat la integritatea academică produs printr-o gravă abandonare a simplelor şi bunelor practici academice”. „Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti solicită rectoratului Universităţii din Bucureşti să propună Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării să retragă doamnei Ştefania Duminică titlul de master acordat pentru această lucrare de disertaţie. Comisia de Etică este preocupată de faptul că un demnitar al statului, dar membru al comunităţii academice, este într-o gravă culpă care contribuie la decredibilizarea Educaţiei în România. Chiar dacă o lege specială dedicată demnitarilor aflaţi în culpă academică îi sustrage pe aceştia judecării de către comunitatea care le-a acordat titlurile academice, Comisia de Etică atrage atenţia asupra acestui caz care pune sistemul educaţional românesc într-o lumină foarte proastă”, s-a mai arătat în comunicat. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat joi că a avut mai multe discuţii cu secretarul de stat Ştefania Duminică şi a înţeles că aceasta se va retrage, precizând că demisia este un act personal, iar o eventuală demitere nu ţine de el, ci de Guvern. Pricopie a spus că, după ce a aflat că secretarul de stat pentru învăţământ preuniversitar Ştefania Duminică ar fi copiat integral lucrarea de masterat, primul lucru pe care l-a făcut a fost să aibă o discuţie cu aceasta. „Mi-a cerut un răgaz de câteva zile ca să înţeleagă despre ce este vorba, pentru că era vorba despre un lucru care s-a întâmplat cu mai mulţi ani în urmă”, a declarat Remus Pricopie, precizând că aceasta a solicitat şi câteva zile de concediu. Pricopie a mai spus că a avut mai multe discuţii cu secretarul de stat Ştefania Duminică, după ce aceasta a revenit din concediu, şi a înţeles că ar urma să se retragă. „În urma mai multor discuţii pe care le-am avut, inclusiv atunci când a revenit după cele trei zile de concediu, eu am înţeles că se va retrage şi că-şi va depune demisia. Nu a făcut acest lucru. Demisia nu ţine de mine, este un act personal, aşa cum şi destituirea nu ţine de mine, este un act la nivelul Guvernului. Eu cred că lucrurile se vor rezolva destul de repede”, a mai spus Remus Pricopie, după ce a participat la un eveniment organizat de Comitetul Sindical European pentru Educaţie. Întrebat dacă a avut o discuţie cu Ştefania Duminică şi după declaraţiile făcute de preşedintele Traian Băsescu, Pricopie a spus că de miercuri seară până joi dimineaţă nu a mai discutat despre acest subiect cu secretarul de stat. „De ieri până azi nu am avut nicio discuţie, ieri am fost la Bruxelles, azi am venit la conferinţă, deci nu am avut nicio discuţie”, a mai spus Pricopie. Preşedintele Traian Băsescu a declarat, marţi, că îi cere premierului Victor Ponta revocarea secretarului de stat în Ministerul Educaţiei Ştefania Duminică pentru plagiat, menţionând că ştie că şefului Guvernului o să îi fie greu să sancţioneze astfel o faptă de plagiat. Şeful statului a arătat că a confruntat cele două lucrări, cea a lui Dumnică şi a colegei care terminase cu patru ani în urmă aceleaşi cursuri pentru masterat, şi nu există niciun dubiu. „Chiar dacă nu sunt specialist, este bine să o revoce. Ştiu că lui Victor Ponta îi este foarte greu să revoce pe cineva pentru plagiat, pentru că nu s-a autorevocat pe el, pentru plagiat, dar doamna Duminică nu mai are niciun fel de autoritate morală în calitate de hoţ”, a spus preşedintele. Băsescu a mai spus că „Ştefania Duminică a furat, ca şi premierul”. „Furt intelectual se numeşte şi este bine să plece din funcţii de demnitate publică”, a spus preşedintele. PNL nu s-a pronunţat, deocamdată, în legătură cu retragerea din Minsiterul Educaţiei Naţionale a secretarului de stat Ştefania Duminică, suspectată că şi-ar fi copiat întreaga lucrare de disertaţie pentru master, potrivit unor surse oficiale. Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti s-a autosesizat, în 7 februarie, în cazul suspiciunii de plagiat referitoare la lucrarea de disertaţie a Ştefaniei Duminică, ca urmare a semnalării acestei situaţii în mass-media. „Comisia a declanşat analiza cazului conform regulamentelor în vigoare, respectiv Regulamentul de funcţionare a Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti, Codul de Etică şi Carta Universităţii din Bucureşti”, arată instituţia, într-un comunicat de presă. Reprezentanţii Universităţii din Bucureşti au anunţat, în 5 februarie, că au fost demarate procedurile interne de analiză a lucrării de masterat a Ştefaniei Duminică, secretar de stat pentru învăţământ preuniversitar. „Ca urmare a semnalării în mass-media a suspiciunii de plagiat în privinţa lucrării de disertaţie a doamnei Ştefania Duminică, Universitatea din Bucureşti a demarat procedurile interne de analiză a acestui caz”, se arată într-un comunicat de presă. Secretarul de stat Ştefania Duminică ar fi copiat integral lucrarea de masterat din 2012 după o lucrare din 2008, potrivit unor documente prezentate într-o emisiune a postului de televiziune B1. Ştefania Duminică este secretar de stat în Ministerul Educaţiei, lector universitar la Departamentul de formare a profesorilor din cadrul Universităţii din Bucureşti şi profesor de limba şi literatura română în învăţământul preuniversitar. A absolvit Liceul Pedagogic din Bucuresti, şi-a luat licenţa la Facultatea de Litere a UB şi a făcut un master în management educaţional la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a UB, fiind doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi, în domeniul Ştiinţele educaţiei.

Sursa: Gandul.info

Meditaţii online pentru bacalaureat. Lecţiile pot fi arhivate pentru o consultare ulterioară

Elevii care vor susţine anul acesta bacalaureatul au intrat deja în focurile pregătirii, în intervalul 3-7 martie urmând să aibă loc simulările pentru cei din clasele terminale. Însă nu numai elevii intră pe ultima sută de metri, ci şi părinţii, mai precis buzunarele lor, care trebuie să acopere meditaţiile. Iar pentru cei care nu sunt de acord ca elevii să se pregătească suplimentar cu aceiaşi profesori de la clasă, există de acum varianta meditaţiilor online de la Centrul Pregătire Bac (CPB). Prima platformă de pregătire online pentru elevii din Româniab- www.baclive.rob– va fi disponibilă începând din luna martie a acestui an, în acest moment desfășurându-se testele finale de sustenabilitate a aplicațiilor. ”Rata de reușită la examenul de bacalaureat din anul 2013, pentru elevii care au ales Centru Pregătire Bac, a fost de 97%. La acest rezultat au contribuit interacțiunea cu elevii, precum și metodele avansate de pregătire. Următorul pas în dezvoltarea CPB este acela de a oferi elevilor din orice parte a țării posibilitatea de a beneficia de programul nostru”, a explicat Ritu Cazacu, Project Manager al Centrului. Română şi Matematică Primul proiect lansat sub această umbrelă va fi un site dedicat pregătirii la Limba română și Matematică pentru bacalaureat și examenul de Evaluare Națională. Site-ul www.baclive.ro va oferi un curriculum complet pentru cele două materii și va combina elemente vizuale și interactive pentru a face procesul de învățare cât mai eficient și plăcut. Programul va include 30 de ședințe live în care elevii vor interacționa în timp real cu profesorul. Toate sesiunile sunt arhivate și elevii vor putea revedea lecțiile în cazul în care doresc să aprofundeze anumite elemente. Costuri Evident, fiind vorba despre un centru privat, pregătirea nu se face gratis. Oferta Centrului de Pregătire este împărţită în 3 planuri. Cel mai ieftin – C1 – costă 2.165 lei, poate fi plătit în 2 rate egale şi include 35 de şedinţe de meditaţii online la o singură materie, plus 5 şedinţe de consiliere şi 2 şedinţe de nutriţie, care se desfăşoară la Centrul de Pregătire. Cel de-al doilea plan – C2 – costă 4.023 de lei, poate fi plătit în 3 tranşe egale, iar diferenţa faţă de primul este că include 70 de şedinţe de meditaţii la două materii. Cel de-al treilea plan costă 5.675 lei (în 4 tranşe egale) şi cuprinde, pe lângă şedinţele de consiliere şi nutriţie din celelalte oferte, 105 şedinţe de meditaţii la trei materii de an. Avantaje *Siguranța – elevul poate participa la lecții din confortul propriului cămin; *Acces rapid şi facil la informații – elevul poate accesa arhiva cu lecțiile predate pentru a aprofunda anumite informații; *Supervizarea părinților – aceștia pot participa la lecții pentru a stabili dacă totul decurge conform planului stabilit cu profesorul; *Multimedia – tehnologia actuală face ca lecțiile sa fie interactive și mult mai ușor de reținut de către elevi. Despre Centru Pregătire BAC (www.centrupregatirebac.ro) este un centru privat de studiu, care oferă o abordare individuală a elevului, folosind metode educaționale adaptate fiecărui copil. Metodele de predare și curriculumul iau în calcul nivelul de pregătire al fiecărui elev și includ ore de pregătire pentru examenul de bacalaureat (Matematică, Limba română, Geografie, Biologie, Chimie, etc.), consultanță în nutriție și psihologie, precum și ore de consiliere în carieră. Echipa CPB de consilieri și psihologi lucrează îndeaproape cu elevii și părinții de-a lungul anului, ajutându-i să depășească obstacolele inerente unui program intensiv de pregătire.

Sursa: Puterea.ro

Începe prima etapă de înscriere în învăţământul primar

Începând de luni, 24 februarie, părinţii pot completa şi depune online sau la unitatea de învăţământ în perioada 24 februarie – 14 martie cererile de înscriere a copiilor lor pentru anul şcolar 2014-2015, potrivit calendarului aprobat de Ministerului Educaţiei Naţionale. Înscrierea se va face de luni până vineri, între orele 8,00 şi 20,00, şi sâmbătă, între 8,00 şi 13,00. Între 18 şi 28 februarie va avea loc în fiecare unitate de învăţământ „Ziua porţilor deschise” iar în 17-28 februarie, organizarea în unităţile de învăţământ preşcolar a informării părinţilor, relatează Agerpres. Între 18 februarie şi 13 martie va fi comunicat rezultatul evaluării dezvoltării psihosomatice a copilului. În 17 martie va avea loc procesarea de către Comisia naţională de înscriere a copiilor în învăţământul primar şi repartizarea la şcoala de circumscripţie a copiilor ai căror părinţi au solicitat acest lucru în cererea-tip de înscriere. Între 18 şi 20 martie se va face admiterea sau respingerea cererilor la nivelul comisiei de înscriere din unităţile de învăţământ prin aplicarea criteriilor generale şi specifice de departajare. De asemenea, în 21 martie va avea loc procesarea de către Comisia naţională a cererilor-tip de înscriere cu ajutorul aplicaţiei informatice şi repartizarea la şcoala de circumscripţie a copiilor ai căror părinţi au solicitat înscrierea la o altă şcoală decât şcoala de circumscripţie, dar nu au fost admişi din lipsă de locuri şi care au exprimat în această fază opţiunea pentru înscrierea la şcoala de circumscripţie. În zilele de 21 şi 22 martie va fi afişat numărul de locuri rămase libere. Potrivit MEN, între 25 martie şi 4 aprilie se vor depune cererile-tip de înscriere la secretariatul unităţii de învăţământ aflate pe prima poziţie dintre cele trei opţiuni exprimate pentru a doua etapă de părinţii copiilor care nu au fost cuprinşi în nicio unitate de învăţământ în etapa anterioară sau care nu au participat la prima etapă. În data de 11 aprilie va avea loc afişarea la fiecare unitate de învăţământ a listelor finale cu copii înscrişi în clasa pregătitoare. Centralizarea şi soluţionarea de către inspectoratele şcolare a cererilor părinţilor copiilor care nu au fost încă înscrişi la vreo unitate de învăţământ se va face în intervalul 14 – 18 aprilie. Calendarul înscrierii în clasa I a copiilor de 7 ani care nu au fost înscrişi în învăţământul primar în anul 2013-2014 şi ai căror părinţi solicită înscrierea direct în clasa I prevede că între 24 februarie şi 14 martie se vor depune solicitările de înscriere de către părinţii care solicită înscrierea copilului la şcoala de circumscripţie, la sediul unităţii de învăţământ respective. Între 25 martie şi 4 aprilie se vor depune solicitările de înscriere de către părinţii care vor înscrierea în altă şcoală decât şcoala de circumscripţie, la unitatea de învăţământ la care solicită înscrierea. În data de 11 aprilie se va face afişarea la fiecare unitate de învăţământ a listelor finale ale copiilor înscrişi în clasa I.

Sursa: Puterea.ro

Educatie fara pedepse si fara recompense (VIDEO Bebelu)

Dragi parinti, cum va suna ideea “Educatie fara pedepse si fara recompense”? Suna bine, dar parca destul de greu de pus in practica. Ei bine, exact aceasta a fost tema emisiunii bebelu.ro din data de 21 februarie 2014, cand am avut-o invitata in studio pe Anca Iordache, primul trainer acreditat pentru Romania ca Aware Parenting Instructor de către Dr. Aletha Solter. Anca Iordache, Aware Parenting Instructor si mama a doi copii, sustine un seminar care se numeste exact asa „Educatie fara pedepse si fara recompense”. Este clar ca nu putem sa ne educam copiii asa cum am fost noi educati, deoarece lucrurile au evoluat si s-a demonstrat faptul ca pedepsele (fie ca e vorba de bataie, jigniri, tipete, interdictii) nu functioneaza decat pe termen scurt. Nu vom reusi niciodata sa schimbam comportamentul copiilor nostri prin pedepse. Urmareste materialul video de mai jos pentru a afla ce simt copiii nostri atunci cand sunt pedepsiti. Pe de alta parte, probabil ca va ganditi ca eliminarea pedepselor si recompenselor din educatia copilului va lasa un gol. Urmareste interviul cu Anca Iordache pentru a afla cu ce pot fi acestea inlocuite. Mihaela Călin te aşteaptă cu invitaţi interesanţi în fiecare vineri, între orele 13.00-14.00 pe romanialibera.ro, radiolynx.ro şi bebelu.ro. Pentru ediţiile precedente click aici.

Sursa: Romanialibera.ro

„Tradiţie“. O ilegalitate care tinde să devină o banalitate în România

EXCLUSIV. Un secretar de stat teolog a obţinut două doctorate cu o singură teză copiată. Cristian Petcu a chemat paza, când RL l-a întrebat despre această dezvăluire. VIDEO Cristian Petcu, demnitar în Ministerul Culturii, a folosit cel puţin 35 de pagini identice în lucrările prin care a devenit doctor în istorie şi teologie. Pe altele le-a preluat din alţi autori. Secretarul de stat din Ministerul Culturii, Cristian Petcu, a obţinut două titluri de doctor în două domenii diferite, istorie şi teologie, folosindu-se de două teze care conţineau într-o proporţie covărşitoare acelaşi text. Mai mult, în ambele lucrări, demnitarul a preluat fragmente din autori deja publicaţi, fără să folosească ghilimelele, lăsând impresia că formulările îi aparţin. Peste toate acestea, în teza de doctorat în teologie, Cristian Petcu face trimiteri la bucăţi din teza sa în istorie, dar care aparţin, de fapt, altor autori. Când am dorit să aflăm cum comentează situaţia, secretarul de stat a avut o reacţie surprinzătoare. Autorii preferaţi ai lui Petcu Cristian Petcu a obţinut titlul de doctor în istorie în 2009, cu o teză intitulată „Guvernarea Miron Cristea”, pe care a susţinut-o la Universitatea Valahia din Târgovişte. Lucrarea a fost apoi publicată la Editura Enciclopedică. În 2010, actualul secretar de stat din Ministerul Culturii a reuşit să devină şi doctor în teologie, la Craiova, cu o teză care avea o temă asemănătoare cu prima: „Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în perioada interbelică (1918-1940) şi bazele ei canonice”. Aceasta din urmă nu a mai fost publicată, ci doar depusă oficial la biblioteca universităţii. Ambele teze ridică însă mai multe semne de întrebare în privinţa corectitudinii cu care au fost redactate. În primul rând, doar din compararea celor două reiese faptul că cel puţin 35 de pagini absolut identice au fost folosite în ambele lucrări. De altfel, chiar Cristian Petcu citează în teza în teologie fragmente din lucrare sa în istorie. Apoi, demnitarul a preluat fraze, paragrafe şi chiar pagini întregi, fără să schimbe nimic şi fără să folosească ghilimelele, din alte surse pe care le menţionează doar în notele de subsol. Din punct de vedere al standardelor academice, metoda nu-l absolvă pe secretarul de stat de acuzaţia de încălcare a deontologiei ştiinţifice. Cristian Petcu se foloseşte, cel mai frecvent, de munca altor autori precum Antonie Plămădeală, cu cartea „Contribuţii istorice privind perioada 1918-1939”, Ion Rusu Abrudeanu, cu cartea „Dr. Miron Cristea”, Mircea Păcurariu, cu cartea „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, cu lucrarea „Drept Canonic Ortodox, legislaţie şi administraţie bisericească”. Alte exemple de fraudă La paginile 104-105, din cartea „Guvernarea Miron Cristea”, regăsim următorul paragraf: „La împlinirea vârstei de 6 ani, este dat de părinţi la şcoala confesională românească din comună. De la început, copilul arată o mare dragoste de carte, ceea ce îi îndeamnă pe părinţi, după doi ani, să-l ducă la şcoala primară săsească din Bistriţa. (…) Cristea a devenit student al Facultăţii de Litere şi Filosofie de la Universitatea din Budapesta, unde fusese trimis de mitropolitul Sibiului, Miron Romanul, la stăruinţa lui Ioan Popescu, eminent profesor de pedagogie de la Seminarul Andreian din Sibiu”. Deşi, în subsolul paginii, secretarul de stat menţionează sursa, adică un volum al lui Ion Rusu-Abrudeanu, nu trece în ghilimele paragraful respectiv, aşa cum cere Codul studiilor universitare de doctorat, în vigoare în România. Aceasta „tehnică” e folosită abuziv pe parcursul întregii cărţi. De altfel, Cristian Petcu nu se mulţumeşte cu atât, el preia ca atare inclusiv subtitlurile din alte lucrări. Astfel, la pagina 176 din aceeaşi teză, „Guvernarea…”, apare subtitlul „reînhumarea osemintelor lui Constantin Brâncoveanu”, identic până la ultima literă cu subtitlul de la pagina 32 din cartea lui Antonie Plămădeală “Contribuţii istorice privind perioada 1918-1939”. Apoi, ambele subtitluri se continuă cu fragmente similare. Exemplele nu se opresc aici. Situaţii controversate similare se regăsesc şi în lucrarea de doctorat a lui Cristian Petcu intitulată “Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în perioada interbelică (1918-1940) şi bazele ei canonice”. Astfel, la pagina 159 apare un fragment întreg preluat din lucrarea „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, scrisă de Mircea Păcurariu cu 16 ani mai devreme. La pagina 37 din lucrarea actualului demnitar de la Ministerul Culturii putem citi, 100% identic, un fragment din acelaşi Mircea Păcurariu. “Episcopul Vartolomeu Ştefănescu al Râmnicului şi Noului Severin a citit apoi actul de înfiinţare a Patriarhatului ortodox român, în care se sublinia, între altele, că «poporul român îşi înfiinţează de astăzi înainte, prin propria lui suveranitate politică şi bisericească, Patriarhatul pentru Biserica Ortodoxă Română»”, putem citit în ambele lucrări, scrise la distanţă de mai bine de un deceniu una de cealaltă. Ce prevede codul academic Codul studiilor universitare de doctorat, în vigoare în România, stabileşte criterii deontologice clare privind modul cum trebuie realizate tezele de doctorat. În art. 20, se arată că atât şcoala doctorală, cât şi conducătorul de doctorat au obligaţia de a informa doctorandul asupra eticii ştiinţifice, profesionale şi universitare, veghind asupra respectării prevederilor deontologice pe parcursul cercetării de doctorat, dar şi asupra respectării prevederilor deontologice în redactarea tezei de doctorat. ”În cazul unor eventuale fraude academice, unor încălcări ale eticii universitare sau unor abateri de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică, inclusiv a plagiatului, studentul-doctorand şi/sau conducătorul de doctorat răspund în condiţiile legi”, se arată în acelaşi document. Demnitarul a chemat paza împotriva reporterilor Am încercat să obţinem un punct de vedere şi din partea secretarului de stat Cristian Petcu cu privire la modul cum au fost redactate cele două teze de doctorat ale dumnealui. L-am contactat iniţial telefonic, iar demnitarul ne-a invitat la o discuţie la sediul Ministerului Culturii. Din cele două discuţii telefonice pe care le-am avut, Cristian Petcu a înţeles că întâlnirea va fi între domnia sa şi un singur reporter al Rl. Ulterior, când a văzut că la discuţie au venit doi jurnalişti, acesta i-a cerut, absolut nejustificat, unuia dintre noi să plece. “Dar v-aţi înmulţit între timp”, au fost primele cuvinte ale secretarului de stat, care nu a mai folosit nici o altă formulă de politeţe. “Aşteptam o singură persoană, ca atare o să ne ţinem de cuvânt. Eu am întrevedere cu o singură persoană, nu m-aţi anunţat altfel de ieri”, a insistat Cristian Petcu. L-am întrebat pe demnitar ce importanţă are dacă discută cu unul sau doi ziarişti, iar secretarul de stat a răspuns sec: “Aşa”. La insistenţele noastre de a rămâne, pentru că tema discuţiei noastre sunt acuzaţii grave de plagiat, Cristian Petcu a chemat o persoană din serviciul de pază al ministerului. “Paza, ia-l pe dumnealui”, astfel s-a încheiat discuţia cu demnitarul statului român. Am încercat să-i contactăm şi pe coordonatorii celor două teze, principalii responsabili pentru modul cum sunt realizate aceste lucrări. Prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, îndrumător pentru lucrare în Istorie, şi Înalt Preasfinţitul Irineu Popa, pentru doctoratul în Teologie, nu au răspuns la telefon pentru a-şi spune punctul de vedere. Cine este Cristian Petcu Cristian Petcu a fost numit secretar de stat în Ministerul Culturii în 2013 şi provine de la PNL Dâmboviţa. Anterior, acesta deţinuse funcţia de director general al Institutului Naţional al Patrimoniului, postură din care a coordonat activitatea de finanţare a proiectelor culturale la nivel naţional. Cristian Petcu este lector universitar titular la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Târgovişte şi conferenţiar asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova. PRECEDENT Ministrul Culturii şi-a asumat o carte scrisă de altcineva Ministerul Culturii nu este pentru prima dată în mijlocul unui scandal de plagiat. România liberă a relatat, în ianuarie, despre faptul că teza de doctorat a ministrului Gigel Ştirbu prezintă multe semne de incorectitudine ştiinţifică. Notele şi referinţele din subsolul paginilor cărţii sale „Liberalismul românesc în anii 1930-1940” sunt incomplete şi au trezit suspiciuni în mediul academic. O verificare la Arhivele Naţionale demonstrează că liberalul nu a călcat pragul acelei instituţii pentru a se documenta, deşi menţionează în lucrare numeroase referinţe la documente de arhivă. Ulterior, neregulile constatate de RL în teza de doctorat a ministrului Culturii au fost confirmate inclusiv de coordonatorul lucrării acestuia, profesorul universitar doctor Gheorghe Sbârnă. Gigel Ştirbu a mai fost acuzat că şi-a trecut în CV-ul publicat pe site-ul Camerei Deputaţilor o carte despre viaţa religioasă din România care a mai apărut în două ediţii mai vechi sub coordonarea altor persoane, iar conţinutul celor trei ediţii este aproape identic.

Sursa:Romanialibera.ro

UNIVERSITAR

Şi (azi) îl vedem, şi (tot) nUE?

Cel mai recent „scandal” al furtului academic o are pe post de „actriţă” pe doamna Ştefania Duminică. „Teatrul” pe scena căruia evoluează este Guvernul României. Doamna în cauză nu şi-a dat încă demisia. Nu a făcut nicio declaraţie. Probabil analizează cazul. Oricum acesta nu îl poate eclipsa, căci încă străluceşte, pe acela al cărui „actor” este domnul Victor Ponta. În curând, pe 3 martie, Curtea Supremă se va pronunţa definitiv în acest caz. Curtea Supremă a trebuit să se pronunţe în ce priveşte cazul de plagiat comis de Victor Viorel Ponta şi Daniela Coman în cartea „Răspunderea în dreptul internaţional umanitar “(Universul Juridic, 2010). S-a pronunţat…adică a amânat până în 3 martie. Acţiunea fusese introdusă în instanţă anul trecut de trei persoane care au acuzat preluarea masivă ilicită din alte două cărţi, a unui autor francez şi a unuia român (acesta, ciudat!, nu se consideră lezat). În cartea celor doi acuzată de plagiat se regăsesc şi pasaje din teza de doctorat a dlui. Ponta din 2003. Pronunţarea instanţei va fi definitivă. Nu mai există alte cale de atac. Cititorii sunt probabil la curent cu „afacerea” academică a plagiatului dlui Ponta în teza sa de doctorat, adus la lumină în 2012. Mass-media aduc atunci la cunoştinţă publică, şi postează paginile copiate de domnul Ponta din lucrările altora, fără respectarea normelor academice, iar Universitatea din Bucureşti (UB) se autosesizează şi examinează cele semnalate. Apoi se întâmplă următoarele: două instanţe (CNATDCU şi Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti) şi o expertiză externă cerută de UB  stabilesc fără dubiu că dl. Victor Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat din 2003, în timp ce o singură altă instanţă, Consiliul Naţional de Etică, îl absolvă, fără a face publice argumentele, aşa cum făcuseră celelalte trei. E vorba deci de o fraudă academică. Incriminată şi sancţionată în orice ţară civilizată şi unde funcţionează democraţia. UB a cerut în toamna lui 2012, printr-o adresă căre Ministerul Educaţiei, luarea măsurilor care se impun în acest caz. Răspunsul, venit târziu, spune trufaş şi incorect, că UB nu avea competenţa de a se pronunţa în acest caz. Dl. Ponta intra sub incidenţa altei legi care îi are drept „clienţi” numai pe demnitari! Aiuritoare legea, dar şi răspunsul, căci funcţia e pusă înaintea faptei! Dl. Ponta nu a explicat niciodată cum se face că 115 pagini din cele 297 câte are teza sa (fără anexe) sunt ale altora, pe care nu-i pomeneşte corect sau chiar deloc. 115 pagini identice! Ce practică academică justifică acest fapt? Teza fiind din domeniul Dreptului, pe care dl. Ponta îl cunoaşte atât de bine încât rezultatele se văd în practica sa guvernamentală, au fost apărători care au spus că, în orice domeniu, există un corpus de cunoştinţe care pot fi folosite fără a mai fi citate întrucât ele sunt un patrimoniu de cunoaştere, acele concepte, procese etc. sunt cunoscute de toată lumea. Să zicem, e-adevărat, că nu trebuie să îl mai citezi pe Einstein când foloseşti formula energiei, dar, în cazul despre care Curtea Supremă se va pronunţa definitiv pe 3 martie, e vorba de zeci şi zeci de pagini publicate de altcineva care au fost preluate ca atare în teza de doctorat şi apoi în cartea care face obiectul acţiunii din instanţă. Şi aceste pagini nu fac parte din patrimoniul, tezaurul comun de cunoştinţe din domeniu. Dl. Ponta, care este un european convins, şi se vede acest lucru de departe în acţiunile domniei sale de politică naţional-europeană, nu face, însă, dovada unui comportament corespunzător. În sensul că se comportă mai mult…naţional decât în spiritul valorilor europene. Altfel, domnia sa ar fi intervenit de la început, în deplină transparenţă, pentru a accepta dialogul cu instanţele universitare. Domnia sa nu a dorit acest lucru în 2012. În schimb, dar nu există nicio dovadă în acest sens că şeful ar fi cerut asta, fragedul ministru Pop de atunci, organizează o ambuscadă ministerială şi dizolvă CNATDCU al cărui verdict pro-plagiat îl desfide (căci anulat nu are cum să fie?). Dl. prim-ministru este de acord cu acest „puci”. Nu protestează, nu face vreun comentariu. Nici nu are de ce: domnia sa este un om perfect onorabil, un european care înţelege ce înseamnă neamestecul în treburile unui minister, care ştie ce valoare are integritatea în politică. Dl. Ponta s-a liniştit atunci. Trece anul 2012, intrăm în 2013. Nu se ştie cum, calificative care mai de care mai năstruşnice privind fapta sa, plagiatul, inundă internetul dar conturează şi imaginea sa la cancelariile multor ţări. Numele domniei sale pare iremediabil legat de această fraudă academică. În acest context, survine încă un fapt: Parchetul General al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dispus, în mai 2013, după ce fusese formulată o plângere penală împotriva premierului pentru acelaşi fapt al plagiatului, neînceperea urmăririi penale faţă de premier, motivându-şi decizia prin aceea că „fapta nu există”. Deci ceea ce vedem nu este! În spirit european, decizia ne spune că nUE! Ce se mai poate zice? Că Ministerul Educaţiei îşi permite să minimalizeze expertiza unor corpuri academice? Cu ce drept face asta? Că prestigiul doctoratului în România a fost pus la îndoială? Că oameni care guvernează o ţară şi-au pus conştiinţa sub fund pentru a nu avea bătăi de cap? Că faptul extraordinar al unui doctor în drept care a ajuns prim-ministru şi a fost dovedit ca plagiator, revelă o boală gravă, de sistem? Că te gândeşti cu groază că, dacă un prim-ministru are acest comportament într-o situaţie în care tocmai integritatea trebuia să îşi spună cuvântul, ce s-ar întâmpla în situaţii care privesc întreaga naţiune? Ce încredere poţi să ai într-un guvernant care nu acceptă evidenţa? Care o desfide? Plagiatul este. Îl vedem şi azi. Dar nu e? Cum aşa? Pentru că dl. Ponta este doctor. În Drept Penal. Pentru că e prim-ministru. 115 pagini din 297 luate fără modificări şi fără a respecta procedura citării academice. Cum se numeşte asta?  Judecătorii au dovada care e clară. Ce mai trebuie pentru a face ca adevărul să fie confirmat de instanţă? Dezgustaţi de asemenea fapte, ale unor demnitari, dar şi ale unor colegi, cum îşi vor continua activitatea didactică şi de cercetare oamenii corecţi din sistemul Educaţiei, din Universitatea românească? De ce aceste atentate grave la credibilitatea Şcolii sunt mai puţin importante? Onoarea pierdută a guvernantului nu (mai) poate fi regăsită. Nici recunoaşterea mizeriei morale murdărind eforturile oneste, corecte ale multora din universitate, nu mai ajută decât foarte puţin. Nu îndrăznesc să cred că vreunul dintre autorii de fraude academice cred în ceva. Ar mai fi o urmă de speranţă. Niciunul nu spune însă că a greşit. Dar Frauda e acolo, e mare, e vizibilă. Devine tot mai evident că Universitatea românească trebuie să îşi consolideze mecanismele pentru prevenţia fraudei academice, a întăririi unei culturi a integrităţii. Cred că dacă vom trăi în continuare în minciună sau în acceptarea tacită a fraudei şi a derapării etice, nu vom putea vreodată să ne mai privim limpede în ochi, pe noi şi pe copiii noştri.

Sursa: Adevarul.ro

Rectorul Marilen Pirtea, în delegaţie cu Premierul României şi Ministrul Educaţie, la Chişinău

Rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, Marilen Pirtea, s-a aflat vineri la Chişinău în cadrul Forumului Moldo-Român „Promovarea participării comune la programele europene în domeniul ştiinţei şi educaţiei”. Scopul Forumului a fost acela de a consolida capacităţile comune de accesare a fondurilor europene pentru domeniul inovaţiilor, în contextul în care, în cadrul programului Uniunii Europene pentru cercetare şi inovare – Orizont 2020, vor fi oferite 80 de miliarde de euro pentru cercetare.   “La Universitatea de Vest din Timişoara avem o experienţă considerabilă în atragerea a milioane de euro prin programele europene de finanţare şi e important să venim în sprijinul celor din Republica Moldova şi în acest domeniu. Una dintre priorităţile noastre este să investim în cercetare, domeniu care să aducă apoi valoare adăugată Universităţii şi comunităţii”, a spus rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, Marilen Pirtea.   Din delegaţie au făcut parte Victor Ponta, Prim-ministru al României, Remus Pricopie, Ministrul Educaţiei Naţionale, Mihnea Costoiu, Ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Preşedinţii Academiei Române şi reprezentanţi ai universităţilor din ţară.   De menţionat este că anul trecut, oamenii de ştiinţă din Republica Moldova au accesat fonduri europene pentru 53 de proiecte, dintre care 38 au fost realizate în comun cu cercetătorii din România.

Sursa: Adevarul.ro

Seminarii gratuite pentru profesorii de limba engleză – Bright Teachers

La Shakespeare School limba engleză se învaţă cu drag şi bucurie şi credem că toţi elevii ar trebui să asimileze cu plăcere! De aceea ne-am dorit să le împărtăşim şi altor profesori de engleză metodele noastre. Unul dintre proiectele de suflet pe care le desfăşoară Asociaţia Shakespeare School pentru educaţie este “Bright Teachers”, prin care le transmitem profesorilor din şcolile de stat idei de activităţi şi sfaturi pentru a-i face pe elevii lor să descopere bucuria învăţării limbii engleze şi să asimileze cu plăcere.   Ieri a avut loc încă o sesiune Bright Teachers la librăria Carturesti Verona. Cei 60 de profesori participanţi au fost foarte încântaţi de ideile primite şi s-au distrat şi ei învăţând, pentru că seminarul a fost unul interactiv şi dinamic, după modelul orelor de limba engleză de la Shakespeare School. Temele abordate la Bright Teachers sunt legate de metodologia predării limbii engleze şi prezintă modalităţi de a face orele de engleză distractive şi antrenante. Alte teme abordate sunt legate de pregătirea elevilor pentru examenele Cambridge, imbunatarirea fluentei în limba engleză şi menţinerea atenţiei elevilor la ore. Seminariile Bright Teachers sunt susţinute de profesori cu experienţă şi traineri Shakespeare School. Gazdele seminarului de ieri au fost Nicoleta Dinescu, directorul academic al centrului Shakespeare School şi Georgiana Bose, directorul de examene internaţionale. Georgiana Bose şi Nicoleta Dinescu, sunt profesoare care de peste 11 ani pregătesc cursanţii noştri pentru examenele internaţionale de limba engleză. Ambele sunt proaspăt acreditate DELTA, adică au obţinut cea mai înaltă certificare Cambridge pentru profesori. Seminariile Bright Teachers au loc lunar, iar participarea este gratuită şi deschisă tuturor profesorilor de limba engleză. Profesorii interesaţi de program se pot abona la newsletter-ul nostru pe site-ul Shakespeare School sau ne pot contacta la adresa de e-mail info@shakespeare-school.ro. De fapt, tot pentru a oferi profesorilor noi oportunităţi de învăţare, în urmă cu aproape 2 ani am demarat  procesul de acreditare a Shakespeare School ca centru CELTA şi acum iată că suntem primul altfel de centru de pregătire pentru profesori din România. Pregătirea CELTĂ înseamnă, în schimb, cursuri intensive pe parcursul unei luni în timpul verii, iar certificatul obţinut în urma cursului le da profesorilor dreptul de a preda engleză oriunde în lume. Mai multe informaţii despre cursul CELTA se pot găsi pe site-ul www.celtatraining.ro, iar pe blogul nostru puteţi citi opinia Ioanei Şerbănescu, profesor de engleză cu multă experienţă, ce a urmat vara trecută cursul CELTA. Ioana este de 14 ani profesor de limba engleză la Colegiul Naţional Bilingv George Coşbuc,  este examinator Cambridge şi a colaborat cu British Council pentru Clubul Britteen.

Sursa: Adevarul.ro

Tineri din Moldova şi România vor beneficia de burse de mobilitate academică de scurtă durată

Ministrul Educaţiei, Maia Sandu şi omologul său, Remus Pricopie, au semnat astăzi, la Chişinău, Programul de cooperare şi asistenţă între cele două ministere de profil din Republica Moldova şi România. Programul prevede că 50 de tineri din Republica Moldova şi 25 din România vor beneficia de burse de mobilitate academică de scurtă durată (1-2 semestre), pentru studenţi şi masteranzi, în universităţi de stat din cele două ţări.

Condiţiile de realizare a mobilităţilor, inclusiv aspecte ce ţin de recunoaşterea perioadelor de studii, specialităţile şi instituţiile de învăţământ, în cadrul cărora vor fi oferite bursele de mobilitate de scurtă durată, vor fi convenite de către părţi, în acorduri instituţionale. Bursierilor participanţi în acest program le vor fi asigurate, pe principii de reciprocitate – studii cu finanţare de la buget, cazare gratuită în cămine studenţeşti şi burse în mărimea coşului minim de consum al statului, pe teritoriul căruia se realizează Programul de mobilitate. Pentru realizarea prevederilor respective, Ministerul Educaţiei va avea nevoie, anual, de circa 450.000 de lei, pentru a acoperi bursele de mobilitate ale studenţilor români, care vor studia în Republica Moldova. Programul de cooperare conţine şi alte elemente importante precum:  colaborarea cu Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţămâîntul Superior (ARACIS); ajutor în implementareaîn Republica Moldova a Registrului Matricol Unic; asistenţă în dezvoltarea şi adaptarea Cadrului Naţional al Calificărilor şi a Registrului Naţional al Calificărilor; pregătirea formatorilor la disciplina limba română de către profesori din România; schimbul de conţinuturi electronice, a softurilor şi a platformelor pentru învăţămîntul la distanţă etc. Acţiunile sunt preconizate pentru 3 ani.

Sursa: Adevarul.ro

Universitățile străine caută studenți români

Facultățile din România pierd în fiecare an tot mai mulți studenți în favoarea celor din Franța, Spania sau Danemarca. Numai sâmbătă, în doar câteva ore, peste o mie de candidați au mers la un târg de Universități organizat in București. Iar oferta a fost variată: tinerii au putut să aleagă între peste 40 de instituții de învățământ din Europa. Marea Britanie rămâne și în acest an în topul preferințelor elevilor. La aproape 30 de minute de Manchester, Universitatea Salford este în top trei în clasamentul universităților din Anglia. Încă de dimineață, viitorii studenți au stat la coadă să aplice la una dintre specializările acestei instituții. Este și meritul reprezentanților universității care știu cum să îi atragă pe tinerii români. „Avem o localizarea foarte bună din punctul de vedere al mediului de business și industrial. Avem conexiuni cu o mulțime de angajatori, astfel încât studenții au oportunitatea să câștige experiență în timpul anilor de studiu. Guvernul oferă posibilitatea de a rămâne în Marea Britanie, fără restricții de viză”, a precizat Fleming Andrew, lector la Universitatea Salford. Și Franța atrage an de an un număr tot mai mare de tineri români. „Sunt foarte mulți studenți din România și sunt unii dintre cei mai buni. Sunt muncitori și foarte silitori. Sunt însă și alte legături între Paris și România, chiar și limba. Mulți studenți învață limba engleză, dar sunt mulți care știu și limba franceză”, spune Randy Vener, reprezentant al The American Universty 50 of Paris.

Sursa: Curentul.ro

Campanie de donare de sânge la Universitatea Politehnica București, între 24 și 28 februarie

Uniunea Națională a Studenților din România (UNSR), în parteneriat cu Universitatea Politehnica București și Centrul de Transfuzii al Capitalei, organizează în holul Rectoratului instituției de învățământ superior, în perioada 24 – 28 februarie, o sesiune de recoltare sangvină. Voluntarii interesați să doneze sânge sau celule stem sunt așteptați în oricare dintre cele cinci zile, între orele 8.00 și 12.00, se precizează într-un comunicat remis de UNSR. Organizatorii precizează că, în schimbul sângelui donat, voluntarii vor putea efectua, gratuit, un set de analize, iar cei care lucrează vor beneficia și de o zi liberă și de bonuri valorice. Demersul de recoltare face parte din campania națională „Sângele înseamnă viață! Donează sânge și/sau celule stem!”. Potrivit datelor statistice, la fiecare trei secunde, un om are nevoie de sânge, iar 60 la sută din populație va avea nevoie la un moment dat în viață. În același timp, doar 2 la sută din populație donează sânge.

Sursa: Curentul.ro

LET’S CHANGE THE STORY. „Scrisoarea pierdută” a studenţilor români din UK: „Până când să nu avem şi noi faliţii noştri?!” – VIDEO

Gândul continuă campania LET’S CHANGE THE STORY cu poveştile unor studenţi români care fac performanţă în Marea Britanie şi care nu au fost ocoliţi de retorica discriminatorie construită împotriva românilor de tabloidele engleze şi de un grup de politicieni în căutare de capital electoral. După ani de dezbatere anti-români şi bulgari, studenţii români din Marea Britanie au ajuns victime colaterale. Au plecat din ţară în căutarea unei educaţii mai bune, în speranţa unui viitor mai bun. Sunt printre cei mai buni tineri pe care îi are România, minţi strălucite şi mentalităţi noi, care ar avea potenţialul să facă această ţară mai bună, mai prosperă, mai cinstită. Se află, însă, în Marea Britanie, la fel cum alţii de vârstele lor sunt în Franţa sau în Italia, în Germania ori Danemarca. Mulţi dintre ei vor şi rămâne acolo, pentru că, la absolvire, vor deveni mână de lucru prea scumpă în ţara lor. Din locul în care beneficiază de o educaţie de top, însă, asistă la dezbaterea anti-români şi bulgari. Recent, au devenit ei înşişi victime, după ce statul britanic a decis să le suspende brusc împrumuturile de subzistenţă şi să le ceară dovezi că au avut până acum şi că au de acum înainte dreptul la ele. Am încercat, prin demersul LET’S CHANGE THE STORY, să rescriem povestea românilor din Marea Britanie. După un an de campanie mincinoasă şi articole false, precum cel din Daily Mail demontat de gândul printr-o anchetă realizată împreună cu un jurnalist britanic, am început, prin mesajele cititorilor noştri, să arătăm că cei mai mulţi dintre români nu sunt aşa cum îi prezintă tabloidele. Muncesc ca orice britanic, îşi plătesc taxele, contribuie la dezvoltarea Marii Britanii. Acum, vă prezentăm poveştile mai multor tineri excepţionali, care au plecat din România să studieze în Marea Britanie şi care, sătui de stereotipuri, au decis să se implice în campania noastră, pentru a-i face şi pe alţii să le urmeze exemplul. Vouă, cititorilor, v-au pregătit scrisori, nouă ne-au spus poveştile de succes, ne-au arătat CV-urile lor impresionante şi unii dintre ei au realizat un clip prin care contribuie la campania LET’S CHANGE THE STORY. Pe scurt, ei sunt: – Daniel Iacob, şef de promoţie în România şi absolvent de relaţii internaţionale la Universitatea din Portsmouth, este masterand la University College London, unde studiază guvernanţă globală. În paralel, este Senior Engagement Manager al clubului de consultanţă Cambridge şi lucrează cu un start-up din Silicon Valey. – Otilia Dinoci este studentă în anul 3 la publicitate şi studii media în cadrul Universităţii din Huddersfield şi şi-a ales ca temă pentru cercetarea finală un studiu de caz despre migraţie, în care analizează cum au fost prezentaţi românii de ziarele britanice. – Andra Necula a studiat biologie moleculară la University of York, iar acum îşi face doctoratul la Oxford, în domeniul imunologiei. Pe scurt, Andra lucrează la descoperirea unor leacuri pentru boli considerate acum incurabile. Semnătura ei apare în numeroase publicaţii ştiinţifice din Europa şi a primit mai multe medalii la competiţii ştiinţifice. – George Ciocan studiază turismul la Universitatea din Portsmouth şi a lucrat un an în SUA, la Walt Disney. – Dragoş Ureche este student al facultăţii de construcţii din cadrul Universităţii din Sheffield şi speră ca, în 10-15 ani, să se întoarcă în România şi să lucreze în industria noastră. – Cristian Leaţă este student în economie şi politică, în cadrul Universităţii din Glasgow, fost preşedinte al Societăţii de Studenţi Români din Glasgow şi beneficiar al unei burse de un an la Universitatea din Hong Kong. Vrea să se întoarcă în România în următorii doi ani, pentru a reda românilor „încrederea în procesul de guvernare”. Dacă vreţi să susţineţi  demersul de restabilire a adevărului despre românii din Marea Britanie, completaţi formularul campaniei LET’S CHANGE THE STORY (găsiţi linkul mai jos). gândul va publica mesajele voastre, pentru a arăta adevăratele poveşti despre românii din Europa şi pentru a pune presiune pe Daily Mail, cel mai citit ziar online din lume, să renunţe la discursul discriminatoriu cu privire la cetăţenii din România şi Bulgaria. Mai jos, redăm pe larg poveştile acestor tineri, împreună cu clipurile lor pentru România şi Marea Britanie, scrisorile pentru cititor şi CV-urile pentru cei care vor să vadă ce fel de români se află în afara graniţelor. Clic pe numele lor pentru a le vedea CV-urile. Daniel: „Visul meu, naiv probabil, era că poate voi avea puterea să am un impact asupra societăţii” Daniel Iacob (CV) are 22 de ani şi este masterand la University College London (UCL), una dintre cele mai prestigioase facultăţi din lume, unde studiază Guvernanţă Globală şi Etică. S-a născut în Berna (Elveţia), în 1991, şi, pe când avea opt luni, familia lui s-a restabilit în România. Până la 16 ani, a locuit în Galaţi, pe urmă s-a mutat în Bucureşti, unde a terminat liceul şef de promoţie, premiat de primarul Sorin Oprescu. După liceu, a fost acceptat la mai multe universităţi din Marea Britanie, alegând dintre ele Universitatea din Portsmouth, unde a studiat Relaţii şi Politici Internaţionale şi de unde a primit, anul trecut, diploma de licenţă, având printre cele mai bune rezultate din anul său. Pe urmă, în vara lui 2013, a aplicat la toate facultăţile din Londra şi a fost acceptat peste tot. Aşa a ajuns la UCL, unde se specializează în guvernanţă globală, un concept pompos privit din exterior, dar de care acest tânăr şi-a legat viitorul cu mult entuziasm: „Visul meu, naiv probabil, era că poate ajungând la una dintre instituţiile internaţionale, voi avea puterea să am un impact asupra societăţii”. Spre sfârşitul primului semestru, a cunoscut-o pe preşedinta clubului de consultanţă al Universităţii din Cambridge şi, în câteva zile, a primit poziţia de Senior Engagement Manager al clubului de consultanţă Cambridge. „Voiau să formez o echipă de şase studenţi, împreună cu care să lucrăm la un start-up din Silicon Valey. Momentan, mă aflu între acest job şi programul de masterat”. De ce a intrat Daniel în campania noastră? „În ultimul an, tabloidele din UK au atacat, stigmatizat şi pătat imaginea României şi a românilor de pretutindeni, inclusiv imaginea mea şi a ta, iar acest tip de propagandă discriminatorie nu poate fi acceptat, fie că e vorba de români sau de orice altă naţionalitate”, explică el, atrăgând atenţia că articolele discriminatorii şi false chiar din Daily Mail cu referire la români „au creat o realitate falsă în mintea multora”. Unul dintre cele mai apropiate exemple de consecinţe la fel de discriminatorii ale acestei retorici este sistarea accesului tinerilor studenţi din România şi Bulgaria la împrumuturile pentru finanţarea studiilor. Mai toţi studenţii cu care am vorbit aveau să aducă în discuţie această problemă foarte gravă, sesizată recent şi de europarlamentari români, dar şi de Ministerul de Externe. CITEŞTE SCRISOAREA LUI DANIEL Andra, doctorand la Oxford în căutarea unor leacuri pentru bolile incurabile: „Studenţii români sunt oameni ambiţioşi şi muncitori şi merită aceleaşi şanse ca şi restul cetăţenilor europeni” „Acum cinci ani, m-am hotărât să plec din România. Nu fiindcă nu mai voiam să trăiesc acolo, ci pentru că am considerat că meseria pe care vreau să o urmez – cercetător – se poate face la standarde mult mai înalte peste hotare. Am ales să studiez biologie moleculară în Anglia, la University of York”. Aşa îşi începe Andra Necula (CV1, CV2), o tânără româncă în prezent doctorandă la Oxford, povestea emigrării. I-a plăcut încă de la început ce a găsit acolo, iar sistemul educaţional a convins-o să rămână. Acum, studiază imunologie în cadrul programului doctoral de la Oxford, iar ambiţiile ei, la fel ca şi performanţele de până acum, nu sunt deloc modeste: „Sper ca după terminarea lui să mă dedic studiului bolilor autoimune (calupusul sau scleroza multiplă) pentru tot restul vieţii”. Contrar aparenţelor actuale, create în febra retoricii în care un popor pare să jignească, iar altul pare să se simtă jingit, britanicii sunt foarte deschişi cu străinii, spune Andra: „În York, studiau peste 40 de români şi împreună formam o comunitate unită şi bine văzută. În general, evenimentele organizate de York Romanian Society atrăgeau mulţi străini, care voiau să cunoască mai bine cultura noastră (şi să manânce din bucatale noastre tradiţionale)”. La Oxford, britanicii care urmăreau campaniile denigratoare din presă au venit să îi vorbească despre ele: „Toţi cei cu care am vorbit îmi spun acelaşi lucru: Daily Mail este un tabloid rareori luat în seamă de britanici şi are o reputaţie foarte proastă, deşi este foarte citit”. Ce îşi doreşte Andra de la LET’S CHANGE THE STORY?  „Sper ca prin campania aceasta ziarul gândul să trimită un semnal de alarmă peste hotare şi să le reamintească politicienilor britanici că studenţii români sunt oameni ambiţioşi şi muncitori, care merită aceleaşi şanse ca şi restul cetăţenilor europeni. În plus, sper ca cei de acasă vor întelege că nu toţi britanicii îi judecă aspru pe români şi că opinia Daily Mail nu reprezintă opinia unei întregi ţări”. CITEŞTE SCRISOAREA ANDREI Cristian: „Să facem cu ai lor ceea ce nu am reuşit să facem cu ai noştri până acum – să îi decredibilizăm!” „Eu nu cred că românii care vin în Marea Britanie reprezintă un pericol. Ei vin cu un anumit motiv şi vin pentru că au dreptul. Ţările noastre au semnat un acord de liberă mişcare, aşa că, în situaţia asta, românii pot fi acuzaţi doar de faptul că îşi cunosc dreptul”, îşi începe Cristian Leaţă (CV) mesajul din cadrul campaniei LET’S CHANGE THE STORY. Pe de altă parte, spune el, nici britanicii de rând nu au o vină. Cei cu care a interacţionat el „par ruşinaţi de ce se întâmplă”. Cristian studiază Economie şi Politică la Universitatea din Glasgow şi a fost preşedintele Societăţii de Studenţi Români de aici. În anul doi, a primit o bursă din partea universităţii pentru a studia în cel de-al treilea an la Universitatea din Hong Kong. Este un student foarte activ, cu 15 conferinţe internaţionale de studenţi, în nouă ţări diferite, la activ. Acum, se pregăteşte de absolvire şi are planuri mari: „Am decis că voi reveni în România în următorii doi ani şi îmi doresc să fac parte dintr-o generaţie care redă românilor încrederea în procesul de guvernare”. Până să se întoarcă acasă, vrea să poarte o luptă pentru România, de acolo, din Marea Britanie, pentru a pune punct retoricii anti-români, care, în ochii lui, are câţiva vinovaţi: „Cei pe care îi identific eu cu adevărat responsabili sunt aceste tabloide din Marea Britanie şi cei câţiva politicieni care ne folosesc ca pe o unealtă într-o cursă politică. Într-un fel, asta mă face să mă gândesc că şi noi îi avem pe ai noştri: avem acelaşi fel de tabloide, avem acelaşi gen de politicieni. Tocmai de aceea, profitând de experienţa pe care o avem, sugerez să facem cu ai lor ceea ce nu am reuşit să facem cu ai noştri până acum, anume să îi decredibilizăm! Oamenii ăştia mai există doar pentru că nu au fost destui până acum care să le spună că ceea ce fac ei e inexact, e discriminatoriu şi, într-un fel, e ruşinos”. CITEŞTE SCRISOAREA LUI CRISTIAN Otilia: „Sunt mândră să spun că sunt româncă” Otilia Dinoci (CV) este o piteşteancă de 24 de ani, care a ajuns în UK în urmă cu patru ani. Acum, este studentă în anul al treilea la Publicitate şi Studii Media, în cadrul Universităţii din Huddersfield. „Ca student român în Anglia, am avut parte de o primire călduroasă din partea staffului din Universitate, a colegilor, a prietenilor. Însă evenimentele din 2013 legate de venirea românilor în Marea Britanie au lăsat un gust amar”, povesteşte Otilia. Spre deosebire de cei mai mulţi studenţi români din UK, priveşte din două unghiuri diferite subiectul dezbaterii discriminatorii: ca româncă, dar şi dintr-o perspectivă academică. Otilia lucrează acum la o cercetarea pe tema imigraţiei şi a felului în care au fost portretizaţi românii în ziarele britanice în contextul deschiderii pieţei muncii, la 1 ianuarie 2014. „Personal, am găsit lucrurile foarte supărătoare, cu articolele din presă vorbind de valuri de români luând cu asalt Regatul, profitând de sistem ca nişte dăunători de culturi. Oamenii de aici m-au convins, însă, că nu am de ce să mă îngrijorez. Sunt conştienţi de ce se întâmplă şi nu iau totul aşa cum li se dă”, povesteşte Otilia. „Originea mea nu mi-a oferit niciodată motive de nesiguranţă. Din contră: sunt mândră să spun că sunt româncă”, le transmite studenta româncă celor de acasă. CITEŞTE SCRISOAREA OTILIEI Dragoş şi Nae Caţavencu: „Până când să nu avem şi noi faliţii noştri?” „Ştim cu toţii prea bine că imaginea românilor în Europa nu este prea bună, însă acest lucru nu oferă dreptul celor de la Daily Mail de a promova în mod eronat unele realităţi”, îşi începe Dragoş Ureche (CV) mesajul pentru România, un mesaj care ia o turnură literară: „Literatura română este unul din principalii piloni ai educaţiei noastre. Personajul Nae Caţavencu, în opera dramatică ‘O scrisoare pierdută’, de I.L. Caragiale, foloseşte greşit adjectivul ‘falit’: ‘Până când să nu avem şi noi faliţii noştri? Anglia îşi are faliţii săi’. El, referindu-se aici, de fapt, la oamenii de fală ai unei naţiuni. Însă, am putea extrapola şi, dând viaţă adevăratului sens al adjectivului ‘falit’, putem afirma cu tărie: într-adevăr, Anglia îşi are faliţii săi. Aceste atacuri sistematice la adresa românilor ar putea să înceteze”. Pe Dragoş părinţii au vrut să îl trimită la Medicină, în Bucureşti. El a avut un alt plan, pe care şi l-a urmat. Aşa a ajuns la facultatea de construcţii din cadrul Universităţii din Sheffield. Acum, lucrează la lucrarea de licenţă, pe care o va finaliza în următoarele trei luni la Universitatea din Trento, Italia. Dintre studenţii care au intrat în campania LET’S CHANGE THE STORY, doar doi au vorbit despre întoarcerea acasă. În ceea ce îl priveşte pe Dragoş, termenii nu sunt, însă, cei mai fericiţi pentru o ţară care a ajuns mare exportator de creiere, dar care a rămas cu prea puţine pentru a se ajuta: „Doresc să urmez o carieră în industrie (construcţii, n.red.) şi sper ca în 10 – 15 ani să mă pot întoarce în România şi să îmi folosesc cunoştinţele dobândite în aceşti ani pentru a putea oferi, alături de alţi studenţi ca mine, generaţiilor ce vor urma un viitor mai bun în ţara lor”. CITEŞTE SCRISOAREA LUI DRAGOŞ George: „Haideţi să le arătăm tuturor că suntem la fel de muncitori şi dornici de succes ca atunci când am luat-o de la zero, singuri, într-o ţară nouă” Din 2010, George Ciocan studiază Ospitalitate şi Managementul Turismului, în cadrul Universităţii din Portsmouth. „La inceputul celui de al doilea an, m-am lovit pentru prima dată de conceptul ‘român în UK’ şi am aflat despre restricţiile de muncă impuse nouă. Astfel, m-am conformat şi am aplicat pentru National Insurance Number şi Yellow Card pentru a putea lucra legal în paralel cu studiile. Al doilea an a fost cel puţin la fel de frumos ca şi primul an, cu un nivel academic mai intens, două joburi part time şi cu un George mai responsabil şi mai dornic de succes decât în anul precedent”, povesteşte românul, iar succesele nu au întârziat să apară. A reuşit să obţină un internship de un an de zile în SUA, la Walt Disney World, unde a aplicat tot ceea ce a fost învăţat de britanici. Când s-a întors din SUA, însă, pentru ultimul an de studii, atmosfera din UK i s-a părut alta: „Am avut un şoc când, pentru prima oară, am găsit o secţiune în a doua pagină din Daily Mail care era pur şi simplu o petiţie pentru cetăţenii britanici pe care scria cu majuscule “SAY NO TO ROMANIANS”. Sunt o persoană cerebrală, care acceptă realitatea cu părţile ei bune şi rele. Fiecare ţară şi civilizaţie au diferite categorii şi peste tot există şi oameni răi, şi oameni buni”, povesteşte George. Nu toţi românii sunt la fel, cum nici toţi britanicii sunt la fel, subliniază el, după care adaugă: „Aş vrea să îmi exprim dezacordul faţă de tot acest circ mediatic în care suntem implicaţi fără voia noastră, noi, românii care am venit în Marea Britanie pentru a ne forma profesional şi a ne bucura de unele oportunităţi care din păcate nu ne sunt oferite încă acasă”. George s-a alăturat campaniei gândul pentru că, spune el, speră să facă auzită vocea lor, a românilor care nu s-au dus în UK pentru a le fura slujbele britanicilor ori pentru a-şi monta cortul în Hyde Park. Mesajul lui pentru românii care sunt deja acolo: „Haideţi să le arătăm tuturor că suntem la fel de muncitori şi dornici de success ca atunci când am luat-o de la zero, singuri, într-o ţară nouă. Astfel, sper să mă pot simţi din nou la fel cum mă simţeam în 2010, când spuneam că sunt din Romania, loud and proud!”.

Sursa: Gandul.info