A fost semnat ordinul privind acordarea voucherelor de vacanță pentru anul 2020

Astăzi a avut loc ședința Comisiei de Dialog Social de la MEC, în cadrul căreia a fost avizat Proiectul de OMEC privind acordarea voucherelor de vacanță pentru anul 2020. Tot astăzi, Ordinul Continuare »

Atitudinea iresponsabilă a MEC produce consecințe

Alianța Sindicatelor din Învățământ Suceava a atras atenția, în nenumărate rânduri, asupra riscului mare de răspândire a virusului COVID-19 în școli, dacă acestea vor fi deschise în perioada 2-12 iunie 2020. Această Continuare »

Criza COVID-19: Concluzii seminarului organizat de ETUCE

În data de 25 mai 2020, ETUCE (European Trade Union Committee for Education) – Comitetul European Sindical pentru Educație, instituție la care la care FSLI este afiliată, a organizat un seminar în cadrul Continuare »

Lipsa de respect la adresa salariaților din învățământ capătă noi valențe

Într-un total dispreț față de instituția dialogului social, fără o minimă consultare publica privind intențiile legate de modalitățile și modurile de finalizare a parcursului școlar de către elevii din clasele terminale,  doua Continuare »

FSLI solicită MEC revocarea măsurii privind reducerea posturilor din CJRAE

Federația Sindicatelor Libere din Învățământ solicită Ministerului Educației și Cercetării, Monica Anisie, revocarea măsurii privind reducerea numărului de posturi finanțate din bugetul de stat pentru unitățile de învățământ special și centrele județene/al Continuare »

 

Revista presei – 19.09.2013

http://adevarul.ro/news/eveniment/medicul-scoala-alta-prefacatorie-sistemului-educatie-Injumatatiti-medicamente-ingraditi-profesional-1_5239d882c7b855ff569a4987/index.html#

Medicul de şcoală, o altă prefăcătorie a sistemului de educaţie. Înjumătăţiţi, fără medicamente şi îngrădiţi profesional

Deşi în jur de 3,3 milioane elevi au început şcoala pe 16 septembrie, 24% din şcolile româneşti nu au avize sanitare valabile. Ba mai mult, mare parte din ele se confruntă cu o altă mare problemă – lipsa de personal medical specializat. În momentul de faţă, un medic şcolar are în grijă aproximativ patru unităţi de învăţământ şi peste 2.500 de elevi.

Concret, la nivel naţional, există puţin peste 1.500 de medici şcolari şi în jur de 2.000 de asistente, în condiţiile în care cifrele ar trebui să fie duble. Pe de altă parte, dascălii atrag atenţia că în lipsa cadrelor medicale, „sunt legaţi de mâini şi de picioare” atunci când un elev se accidentează sau i se face rău în clasă. În astfel de situaţii, singura soluţie este să-i cheme pe părinţi să-şi ducă micuţii la cel mai apropiat spital.

„Noi nu avem dreptul să le administrăm absolut niciun medicament copiilor. Atunci când i se face rău unui elev şi nu e în şcoală nici asistenta, nici medicul, chemăm părinţii să-i ia acasă. Eu, ca învăţătoare, nu-mi dau seama dacă are vreo boală contagioasă sau altă afecţiune, însă medicii văd imediat, de aceea este foarte important controlul efectuat cel puţin la începutul anului şcolar“, este de părere Liliana Antonie, învăţătoare la o şcoală din Capitală.

CAZURI GRAVE IDENTIFICATE DE MEDICII ŞCOLII

Spre exemplu, învăţătoarea îşi aminteşte că au fost cazuri în care cadrul medical a identificat boli ale elevilor, care s-au confirmat după ce i-au trimis cu părinţii la medicul specialist.

„Am avut un caz de scarlatină pe care l-a identificat asistenta medicală, altfel cine ştie cum se răspândea, la fel când am avut o fată diagnosticată cu virusul gripei porcine, am reuşit să izolăm clasa. Iar la controlul uzual de la început de an şcolar, doamna doctor a văzut că ceva nu e în regulă la inima unui copil şi l-a trimis l-a specialist, iar apoi am aflat că avea o boală ereditară“, îşi aminteşte învăţătoarea.

Cu toate acestea, în bugetul Sănătăţii pe anul 2013 nu au fost alocate fonduri suficiente medicinei şcolare, un alt domeniu subfinanţat şi care funcţionează la avarie. „Este păcat că în loc să se profite de această reţea de medicină şcolară, ministrul Sănătăţii alege să iasă pe post şi să spună că ea nu există”, a completat Daniela Rajka, medic şcolar, vicepreşedintele Societăţii Medicilor din Colectivităţile de Copii şi Tineri (SMCCT).

MEDICINA ŞCOLARĂ, PASATĂ ASISTENŢILOR MEDICALI

De altfel, ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a anunţat că prevenţia în cabinetele medicale şcolare ar putea fi făcută şi de către asistenţii medicali foarte bine pregătiţi, care să preia practic atribuţiile medicilor.

În plus, acesta susţine că în momentul de faţă se lucrează la un proiect de modificare a Legii Sănătăţii, prin care autorităţile locale, în subordinea cărora se află cabinetele de medicină şcolară, vor fi nevoite să se implice mai mult şi să acorde fonduri corespunzătoare acestui domeniu, împărţit între două ministere, respectiv Educaţia, care deţine spaţiile, şi Ministerul Sănătăţii, care vizează normativul de personal. „Modificările vor avea rolul de a clarifica mai multe aspecte legate de modul în care ar trebui să funcţioneze cabinetele şcolare, cum ar trebui să fie organizate, ce fel de servicii ar trebui să ofere”, a declarat ministrul Sănătăţii.

NU-S NICI STOMATOLOGI

Şi la capitolul medicină dentară stăm foarte prost. De exemplu, în Bucureşti sunt înregistrate 13 cabinete stomatologice, unde pot beneficia de asistenţă de specialitate elevii şi preşcolarii, însă nici în cazul acestora situaţia nu este una fericită. Asta pentru că doar 141 de stomatologi şi 141 de asistente specializate pe medicină dentară tratează problemele de sănătate orală ale celor 240.000 de elevi înscrişi în şcolile bucureştene.

„Numărul acestor cadre medicale este mult sub cerinţele din Bucureşti. Cu aproximaţie, avem un medic de medicină şcolară la şase-şapte şcoli şi o asistentă medicală şcolară la două-trei şcoli şi grădiniţe“, a explicat inspectorul Marian Banu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar al Muncipiului Bucureşti (ISMB).

LA ŢARĂ SE OCUPĂ MEDICUL DIN COMUNITATE

Deşi situaţia diferă de la un judeţ la altul, inspectorii şi profesorii susţin la unison că ar fi nevoie cu siguranţă de mai mulţi medici şi mai multe asistente medicale specializaţi pe medicină şcolară, pentru că este nevoie de o prevenţie mai bună. Chiar dacă deficitul nu pare la fel de mare în alte oraşe, nevoia resimţită este aceeaşi, mergând pe ideea de prevenire a bolilor contractate la şcoală.

Şefa Inspectoratului Şcolar din Botoşani, Mihaela Huncă, spune că, în baza unui parteneriat semnat cu Direcţia de Sănătate Publică şi cu primăria, toţi copiii din sistem au fost arondaţi, cel puţin teoretic, unui medic, chiar dacă nu există în fiecare şcoală câte un medic.

„Avem asistente medicale, cel puţin în grădiniţele cu program prelungit există o asistentă prezentă zilnic, însă avem nevoie de mai mulţi medici şcolari, care să se axeze şi pe prevenţie. În baza acestui parteneriat, există medici arondaţi şi care sunt anunţaţi dacă se întâmplă ceva. În mediul urban există oricum spitale în apropierea unităţilor şcolare unde pot fi trimişi, o problemă e în mediul rural, şi acolo de obicei se ocupă medicul din comunitate“, a explicat Huncă.

MEDICII ŞCOLARI NU POT DA TRIMITERI

La oraş însă, în faţa cabinetului de medicină şcolară stau la rând uneori chiar şi 30 sau 40 de persoane, spun medicii, care speră ca în curând să se deblocheze posturile din Sănătate.

Nu doar faptul că sunt puţini le afectează calitatea muncii, ci şi limitarea profesională. Astfel, cu toate că 80% din medicii şcolari sunt fie medici specialişti, fie medici primari, aceştia nu au posibilitatea să trimită un elev direct la un consult de specialitate.

„Pe noi asta ne doare cel mai tare. Depistăm, la un examen de bilanţ, fie hipertensiune, fie început de obezitate, fie scolioze sau probleme de vedere şi nu putem să facem un bilet de trimitere către medicul specialist. Copilul trebuie să ajungă la medicul de familie, consult pe care de multe ori nu-l face, şi ajunge mai târziu să dezvolte probleme de sănătate care puteau fi prevenite”, a declarat doctorul Kristina Moldovan, secretarul SMCCT.

De cele mai multe ori, circuitul medic şcolar – medic de familie – medic specialist este unul anevoios. Asta din cauza faptul că medicul şcolar nu poate pune diagnostic definitiv, iar medicul de familie, în baza contractului încheiat cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), îşi poate deconta strict consultaţiile proprii.

APARATURĂ ÎNVECHITĂ ŞI MEDICAMENTE LIPSĂ

Nici din punct de vedere logistic, cabinetele medicale şcolare nu sunt dotate corespunzător. Dacă în foarte multe situaţii, aparatura este învechită, sunt cazuri în care medicamente esenţiale precum paracetamolul lipsesc cu desăvârşire.

„Ar trebui să ni se acorde nişte pârghii profesionale ca într-adevăr să putem să rezolvăm cazurile atunci când le găsim. Este important pentru copil. Reţeaua de medicină şcolară ţine în mână populaţia infantilă a ţării. Copiii de la 2 ani şi până la 18 de ani sunt în mâna noastră. Gândiţi-vă ce am putea să facem noi şi nu ar fi nevoie de investiţii foarte mari”, a conchis Kristina Moldovan.

UN MEDIC ÎN ŞAPTE ŞCOLI

Reţeaua de medicină şcolară, care în trecut a funcţionat foarte bine, a fost decimată în ultimii ani, susţin însă specialiştii. Un paradox poate fi întâlnit în Capitală, unde primăria a dotat unele cabinete la standarde europene, dar acestea stau cu lacătul pe uşă pentru că nu au medici.

Spre exemplu, la nivelul municipiului Bucureşti, există puţin peste 1.000 de cadre medicale, din care doar 192 sunt medici. De asemenea, datele Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti (ASSMB) mai arată că la nivelul Capitalei există doar 81 de medici din necesarul de 192, adică un procent de 42,1%.

http://adevarul.ro/locale/zalau/foto-Scoala-lift-intrare-principala-1_52399970c7b855ff5698f2cb/index.html

FOTO Şcoală cu lift, dar fără intrare principală

Cu peste 5 milioane de lei, la Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” s-au reabilitat corpurile vechi de clădire şi s-a construit şi unul nou, dotat inclusiv cu lift, prima dotare de acest gen din sistemul de învăţământ sălăjean. Noua construcţie lasă, însă, de dorit la capitolul acces.

După mai bine de doi ani de la începerea lucrărilor, proiectul de construcţie sau, după caz, reabilitare de la Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” din Zalău a ajuns la final. Potrivit primarului Zalăului, Radu Căpîlnaşiu, prezent la inaugurarea organizată miercuri, 18 septembrie, pentru marcarea încheierii lucrărilor, este proiectul cu cea mai mare finanţare europeană din întreaga regiune de Nord Vest la capitolul unităţi de învăţământ, valoarea nerambursabilă asigurată prin proiect fiind de peste 8 milioane de lei. Suma a fost redusă, însă, prin licitaţie, la aproximativ 5,5 milioane de lei, a mai precizat primarul.

Proiectul, implementat de Primăria Zalău, consemnează, dincolo de spaţiile nou create sau reabilitate şi de dotări, şi o premieră. Este vorba despre un lift, destinat cu precădere accesului la etajele superioare a persoanelor cu handicap. Liftul este montat în corpul de legătură construit între corpurile A şi B şi a costat, potrivit reprezentanţilor Primăriei Municipiului Zalău, aproximativ 100.000 de lei. În această sumă este inclus şi costul plăcilor liftante cu care persoanele în scaune cu rotile vor putea urca sau coborî scările existente la fiecare nivel între corpul de legătură şi corpul B. Liftul – primul şi singurul montat până acum într-o şcoală din Sălaj – a fost prevăzut pentru că, în momentul proiectării, în colegiu învăţau mai mulţi elevi cu handicap. În prezent, acolo nu sunt înmatriculaţi elevi cu astfel de probleme.

Deocamdată, liftul nu funcţionează pentru că nu a fost obţinută încă autorizaţia ISCIR. Oficialii Primăriei şi ai colegiului ne asigură, însă, că liftul corespunde din punct de vedere tehnic şi că, în momentul în care va fi obţinută şi acea autorizaţie, el va deveni funcţional.

Fără intrare principală

Chiar dacă are lift, noua clădire nu are intrare principală, dinspre strada Simion Bărnuţiu, aşa că pentru a ajunge în sălile de clasă elevii trebuie să ocolească imobilul şi să intre prin curte. În locul în care ar fi putut fi intrarea sunt doar geamuri, care au de-o parte şi de alta două uşi ferecate. Directorul Ioan Lung ne-a lămurit că pe cele două uşi se intră, direct din stradă,  în garsonierele prevăzute în proiect pentru musafirii colegiului.

Potrivit directorului Ioan Lung, proiectul a inclus, pe lângă construirea corpului de legătură, şi reabilitarea corpurilor A şi B şi a internatului, unde capacitatea de cazare a crescut în urma lucrărilor de la 72 la 108 locuri. Tot prin proiect s-au cumpărat 73 de calculatoare, 11 table inteligente, 16 imprimante multifuncţionale, şapte imprimante simple şi două videoproiectoare. A fost cumpărat, în mare parte, şi mobilier nou, iar acolo unde acest lucru nu a fost posibil, s-a apelat şi la buzunarul părinţilor. 455 de scaune au fost cumpărate, astfel, anul şcolar trecut, de părinţii elevilor din clasele a IX-a şi a X-a.

Probleme cu corecţiile

Au fost, însă, şi aici probleme legate de presupuse nereguli la proiect, pentru care s-au aplicat două corecţii. Prima a fost aplicată la actul adiţional nr.2 la contract şi reprezintă o diminuare cu 25 la sută, constând în aproximativ 29.000 de lei , a valorii iniţiale. Primarul Radu Căpîlnaşiu a explicat că motivul invocat de Autoritatea de Management este aplicarea procedurii de negociere directă, fără anunţ prealabil, pentru remedierea unei probleme apărute la fundarea corpului de legătură.

Cea de-a doua corecţie, în cuantum de aproximativ 1.400 de lei, a fost aplicată contractului de audit, pentru că s-a cerut auditorului să aibă experienţă în domeniul proiectelor cu finanţare europeană.

http://adevarul.ro/locale/buzau/presedintele-camerei-deputatilor-valeriu-zgonea-vizita-Scoala-cilibia-proiect-unicef-1_52396e8ac7b855ff5697ea7d/index.html

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, în vizită la Şcoala din Cilibia, pentru un proiect UNICEF

Elevii şi dascălii şcolii din Cilibia se pregătesc pentru o vizită importantă, programată pentru joi dimineaţă. Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, va vizita şcoala buzoiană, împreună cu responsabili din UNICEF, pentru a afla rezultatele unei campanii de prevenire a abandonului şcolar.

În delegaţia aşteptată la Buzău începând cu ora 10 se mai află  Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF în România, şi Philippe Testot-Ferry, UNICEF Senior Regional Education Advisor.

În cadrul evenimentului, oaspeţii vor vizita şcoala din Cilibia şi vor sta de vorbă cu copiii, directorul şcolii, profesorii şi părinţii, precum şi cu autorităţile locale, pentru a afla direct de la aceştia efectele initiativei. Şcoala din Cilibia face parte şi anul acesta din Iniţiativa UNICEF de prevenire a abandonului şcolar şi creştere a participării şcolare, proiect intitulat ” Hai la Şcoală!”. Împreuna cu partenerii săi locali, UNICEF acţionează la nivelul şcolii, familiei şi comunităţii pentru a sprijini accesul copiilor vulnerabili la educaţie de calitate.

Scopul campaniei ” Hai la Şcoală!” este de a contribui la prevenirea şi reducerea fenomenelor de absenteism, abandon şcolar şi părăsire timpurie a şcolii. Campania promovează respectarea dreptului fundamental la educaţie al tuturor copiilor şi principiul echităţii prin sprijinirea celor mai vulnerabili copii, inclusiv copiii romi şi a familiilor acestora.

Campania a fost lansată în mai 2010 de UNICEF în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) şi a fost implementată cu succes în anul şcolar 2010-2011 în 38 de comunităţi din 16 judeţe, în anul şcolar 2011-2012 în 103 şcoli din 37 de judeţe şi în anul şcolar 2012-2013 în 93 şcoli din 33 de judeţe.
În urma campaniei, derulată în anul şcolar 2012-2013, 75% din copiii la risc de abandon şi-au îmbunătăţit participarea şcolară.

În peste 80% din şcoli există un progres vizibil în ceea ce priveşte abandonul şi absenteismul şcolar în comparaţie cu situaţia înregistrată în anii şcolari precedenţi. Astfel, în medie, rata abandonului în aceste şcoli a scazut la 3,4 %. Dacă sunt excluşi elevii înscrişi, dar care nu au frecventat deloc şcoala anul acesta, şcolile au o rată medie de abandon de 1,5%, foarte apropiată de media înregistrată la nivel naţional. Acest rezultat este deosebit de încurajator, ţinând cont de faptul că la începutul proiectului media ratei de abandon în cele 93 de şcoli selectate era de peste 5,7%. Evoluţii pozitive similare se observă şi în ceea ce priveşte reducerea absenteismului.

Partenerii de implementare în anul şcolar 2012 – 2013 au fost: MEN, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE),  Centrul de Resurse şi Informare pentru Profesiuni Sociale (CRIPS), Fundatia Holt şi Agenţia de Dezvoltare Comunitară Împreună.

http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/Scoala-profesionala-tip-german-inaugurata-premiera-alba-iulia-1_52396cedc7b855ff5697df6b/index.html

FOTO VIDEO Şcoală profesională de tip german, inaugurată în premieră la Alba Iulia

Consiliul Judeţean Alba a inaugurat miercuri, 18 septembrie, Şcoala profesională germană din Alba Iulia. Unitatea de învăţământ funcţionează la Colegiul Tehnic „Alexandru Domşa” cu două clase în care vor învăţa un număr de 54 de tineri.

Elevii de clasa a X-a  absolvire vor deveni specialişti în electromecanică utilaje şi instalaţii industriale, respectiv modelărie. Proiectul se derulează în parteneriat cu firmele Star Transmission Cugir, Supremia Alba Iulia, Saturn Alba Iulia, IPEC Alba Iulia şi Apulum Alba Iulia.

La finalul a doi ani şi jumătate de studiu, tinerii vor primi un certificat de absolvire, recunoscut atât în România cât şi în străinătate şi vor avea prioritate la angajare în firmele partenere. Accentul se va pune pe pregătirea practică. Fiecare elev primeşte câte 400 de lei, 200 fiind bursa profesională din partea Ministerului Educaţiei şi 200 din partea firmelor. Programa primului an de studiu va conţine 60% pregătire practică şi 40% teoretică, iar în cel de-al doilea an, ponderea practicii va fi de 75%, iar a teoriei de 25% din totalul orelor de studiu, stagiile de practică urmând a se desfăşura în cadrul companiilor. Elevii albaiulieni care s-au înscris la Şcoala Profesională Germană vor primi o bursă lunară de 400 lei, cu condiţia de a nu avea mai mult de 20 de absenţe pe semestru.

La festivitatea de deschidere au participat oficialităţi locale şi judeţene, consilieri de stat din Ministerul

Educaţiei. La eveniment au fost prezenţi şi reprezentanţi ai Ministerului Culturii şi Educaţiei din landul Baden Württemberg (Germania), ai Academiei de Stat Esslingen (Germania), ai companiilor L-Bank, Daimler AG, DWK, Star Transmission, secretarul de stat din Ministerul Educaţiei din România, Stelian Fedorca, preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel şi alţi reprezentanţi CJ implicaţi în proiect, viceprimarul Dorin Şerdean, inspectorii Dorin Sandea, Marcela Dărămuş şi Rodica Groza şi directorul Colegiului Tehnic “Alexandru Domşa”, Nicolae Goţia.

„Cei care au ales să vină la şcoala profesională germană au luat o decizie foarte bună pentru că, în vreme ce unii au zece diplome de facultăţi la sertar şi nu au un loc de muncă, cu diploma de aici absolvenţii vor merge direct la angajare, nu la şomaj”, a spus Ion Dumitrel, preşedintele Consiliului Judeţean Alba.

Şcoala profesională de tip dual se adresează tuturor elevilor clasei a IX-a cuprinşi în învăţământul liceal şi reprezintă o structură nouă de învăţământ, menită a pregăti în meserii tehnice, ce vizează integrarea mai uşoară a viitorilor absolvenţi pe o piaţă a muncii într-o continuă schimbare.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/1057971.html

Elevii de la clasa zero, înghesuiţi şi fără manuale

La doi ani de la debut, clasa pregătitoare mai are încă multe lacune: micuţii de şase-şapte ani nu au nici spaţiul necesar şi nici cărţi după care să înveţe.

Aglomeraţie mare, anul acesta, la clasele pregătitoare. Deşi rapoartele inspectoratelor arată că în mai toate clasele există 25 de elevi, numărul maxim prevăzut de lege, părinţii se plâng că învăţătorii au şi câte 40 de copii în grijă.

La câteva zile după ce ministrul Educaţie, Remus Pricopie, a ameninţat cu destituiri în şcolile unde se forţează capacitatea claselor pregătitoare peste limita normală, reprezentanţii Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB)admit că lucrurile nu stau tocmai roz.

Liste măsluite la şcolile cu pretenţii

„Sunt, ce-i drept, opt-zece şcoli, cu câte 30 de elevi la clasa zero. Vorbim de cele mai căutate”, spune Marian Banu, purtătorul de cuvânt al ISMB. Un astfel de exemplu este şi Şcoala Nr. 11 „Heliade Rădulescu”, situată într-o zonă centrală a Capitalei.

Părinţii ai căror copii învaţă aici în clasa zero spun că numărul real al elevilor este mai mare decât se prezintă în listele oficiale.

„Depăşim un pic numărul, avem câte 32 de copii, dar nu suntem singurii în această situaţie. Părinţii au insistat să vină aici, deşi le-am spus că astea sunt condiţiile”, afirmă Steluţa Vlad, directoarea unităţii de învăţământ.

După ce că învaţă înghesuiţi, micuţii de şaseşapte ani nu au primit nici manualele gratuite de la ministerul Educaţiei.

„Anul trecut, şi-au cumpărat singuri auxiliare. Anul acesta, am primit doar un exemplar dintr-un manual de engleză. Costă 38 de lei şi nu l-ar putea cumpăra toţi. Sperăm să vină cărţile. Fişele de lucru nu sunt suficiente”, explică Iancu Veronica, directoarea Şcolii „Nicolae Iorga” din Ploieşti.

http://jurnalul.ro/stiri/observator/veste-buna-pentru-romanii-care-sunt-parinti-ce-initiativa-legislativa-vizeaza-ziua-de-15-septembrie-651865.html

VESTE BUNĂ pentru românii care sunt părinţi. Ce iniţiativă legislativă vizează ziua de 15 septembrie

Un parlamentar dorește ca ziua de 15 septembrie să fie declarată zi liberă, însă doar părinți, pentru ca aceştia să-şi poată însoți copiii la festivitățile de începere a noului an școlar. Inițiativa legislativă înaintată de către senatorul PPDD, Constantin Popa, propune încă o zi liberă, 15 septembrie, pentru părinții din sistemul bugetar sau privat, pentru fi alături de copii în prima zi de școală.

„Este o zi foarte importantă în viaţa copilor, deschiderea anului şcolar, fie că sunt boboci, fie că sunt în clasele mai mari. Emoţiile sunt aproape aceleaşi pentru copii şi pentru părinţi, iar eu consider că, cei din urmă trebuie să fie lângă odoarele lor în acele momente. Există foarte multe cazuri, în care, unii părinţi sunt nevoiţi să se învoiască sau să îşi ia concediu fără plată, sau mai rău, alţii sunt sancţionaţi de angajatori că întârzie la muncă. Cred că, toţi părinţii ar trebui să fie liberi în această zi, pentru ca să fie lângă copii lor. Dacă guvernanţii nu au dorit să dea nici măcar un leu la alocaţia copiilor, atunci, ca o mică recompensă, să dea liber părinţilor în această zi”, a declarat senatorul Constantin Popa, potrivit realitatea.net.

Inițiativa a fost propusă ca urmare a practicii parlamentarilor care până acum și-au luat singuri această zi liberă pentru a-și însoți copii.

http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/economie/premii-prestigioase-pentru-elearning-romanesc-312902.html

Premii prestigioase pentru eLearning românesc

Istoria eLearning-ului românesc începe în 2001, când SIVECO a lansat primul produs de acest tip, devenit mai târziu un model pentru multe alte produse locale şi internaţionale. De atunci, proiectele softiştilor de la SIVECO primesc constant premii prestigioase la toate marile concursuri internaţionale de eLearning, pentru originalitatea şi utilitatea lor.

Pentru SIVECO, performanţa în acest domeniu, în care com­petiţia este foarte strânsă, a fost posibila datorită unei echipe excepţionale de pedagogi şi oameni de IT, condusă de Florin Ilia, Vicepreşedinte SIVECO ­România.

Aţi câştigat de curând un nou premiu la World ­Summit Award. Ce a avut special ­proiectul cu care aţi intrat în concurs?

Florin Ilia: Cel mai recent premiu câştigat este World ­Summit Award Winner 2013, acordat pentru proiectul „Conţinut Educaţional pentru Şcoli Speciale”. Prin acest proiect, am îmbunătăţit procesul de învăţare pentru 140.000 de copii cu nevoi educaţionale speciale şi pentru profesorii lor. Este al patrulea premiu major luat de echipa ­eContent a SIVECO în 2013. Faptul că am ajuns în finala unei mari competiţii cum este World ­Summit Award este o mare onoare pentru noi. Considerăm că premiul obţinut aparţine în egală măsură iniţiatorului proiec­tului, Ministerul Educaţiei Naţionale. O reuşită la fel de spectaculoasă este şi nominalizarea primită din partea International Project Management Association pentru două proiecte importante: Conţinut multidisciplinar pentru învăţarea colaborativă pentru liceele din România – ­Multitouch şi proiectul de eContent pentru şcolile din Kazakhstan. IPMA este cea mai importantă competiţie de management de proiect, la care se pot înscrie proiecte de toate felurile, nu numai de IT şi nu numai de educaţie. Acestea sunt cu siguranţă succese de clasă mondială ale cercetării româneşti şi ale sistemului educaţional românesc. De altfel, proiectele Multitouch şi Kazahstan au fost finaliste în primăvara aceasta şi la Londra, la European IT & Software Excellence Awards 2013 – Proiectul Multitouch la categoria Software Innovation Solution of the Year şi proiectul Kazakhstan la categoria Government Solution of the Year. Şi tot recent proiectul nostru de admitere în licee ADLIC a fost premiat ca fiind cel mai bun proiect de cloud pentru instituţiile publice din România.

Cum credeţi că se va ­dezvolta sistemul de educaţie în această eră digitală?

Florin Ilia: În toate ţările lumii există azi un interes crescut pentru utilizarea soluţiilor de ­eLearning în şcoli de către elevi şi profesori. Noi le-am introdus în 30.000 de şcoli din Europa, din Comunitatea Statelor Independente, din Golful Persic şi nordul Africii, în cadrul unor proiecte care sunt bazate pe principiul “enhanced learning” – „învăţare îmbogăţită”, mai mult decât „electronic learning” – învăţare asistată de calculator. Cel mai recent proiect al nostru, implementat în Emiratele Arabe Unite este un program guvernamental pe 5 ani, parte a programului naţional Smart Learning Initiative, în care se investesc 300 de milioane de dolari şi care vizează echiparea elevilor cu tablete şi accesul la o bibliotecă de lecţii interactive în limba arabă, dedicate nevoilor EAU.

Se folosesc azi aceste ­instrumente de învăţare digitală în şcoli?

Florin Ilia: În măsura în care există interes din partea instituţiilor educaţionale, aceste instrumente, şi mă refer la calculatoare, tablete, table interactive, dispozitive multi-touch, cu lecţii interactive şi cu manuale digitale, pot fi cu siguranţă în sala de curs. Startul l-am dat deja în ţări care investesc foarte mult în educaţie: Emiratele Arabe Unite, Cipru, Azerbaidjan, Kazahstan, Maroc, Liban ş.a. De curând, am demarat în Malta un proiect de eLearning finanţat de Uniunea Europeană prin care 57 de şcoli vor beneficia de 1.400 de lecţii digitale multimedia interactive. Toate aceste mijloace noi de învăţare presupun şi programe de formare, asistenţă la demarare şi instrumente prin care cadrele didactice să poată modifica lecţiile sau chiar crea lecţii noi. De pildă, pentru Ministerul Educaţiei din Malta vom furniza şi un program de instruire pentru 800 de profesori şi un program de creare de conţinut educaţional destinat acestora.

Vor avea acces şi elevii din România la aceste manuale digitale?

Florin Ilia: Investiţia în manualele digitale nu e mică. În primul rând elaborarea unui manual digital este mai laborioasă decât a unuia pe hârtie – acolo unde în manualul tipărit se găseşte o simplă ilustraţie, în cel digital de multe ori se află un film, o animaţie, un joc. Apoi mai trebuie ca profesorii şi elevii să aibă calculatoare sau tablete. România nu pleacă de la zero – datorită programului guvernamental SEI există laboratoare informatizate în toate şcolile din ţară şi lecţii interactive care acoperă peste 3.700 de ore de predare. Noi credem că este obligatoriu ca acest pas să fie făcut. Aproape orice meserie îşi vor alege elevii de azi, ei vor lucra cu calculatoare. E valabil în special pentru meseriile cele mai dezirabile – cele înalt calificate. Mai mult, manualele digitale sunt atractive, reuşesc să capteze mai bine atenţia elevilor, îi ajută în mai mare măsură nu doar să memoreze informaţii, ci şi să-şi creeze competenţe. Poate cel mai important aspect, degrevează cadrul didactic de activităţi de rutină şi îi permit să stea mai mult cu faţa la clasă în rolul de mentor pentru elevi, de partener în descoperirea cunoaşterii.

Aşadar, care credeţi că este viitorul educaţiei în România?

Florin Ilia: În direcţia în care merge întreaga lume, o direcţie descrisă cândva de cărţile de science-fiction, dar care acum la îndemâna oricăruia dintre noi. Fie că vrem sau nu, ne îndreptăm către Societatea informaţională. Cu cât mai repede reuşim să trecem la noua paradigmă de învăţare, cu atât mai mare va fi avantajul copiilor noştri şi al României.

http://www.ziare.com/scoala/elevi/principele-radu-incepe-o-serie-de-actiuni-pentru-promovarea-lecturii-in-scoli-1257646

Principele Radu incepe o serie de actiuni pentru promovarea lecturii in scoli

In decursul anului scolar 2013-2014, principele Radu va avea o serie de intalniri cu elevi si parinti din toata tara, cu scopul de a promova lectura.

Primul astfel de eveniment in Bucuresti va avea loc joi, 19 septembrie, incepand cu orele 17.00, la Scoala Gimnaziala Ferdinand I din Bucuresti. Intrarea este libera la eveniment.

In cadrul acestor evenimente, principele Radu al Romaniei va vorbi despre importanta cititului si va prezenta programul de lectura alternativ propus de Curtea Veche Publishing prin colectia „Cartile copilariei”, o serie de repovestiri pe intelesul copiilor ale marilor opere literare, informeaza Realitatea TV.

In prima zi de scoala, principele Radu s-a intalnit cu sute de elevi si parinti la Adjud si Buzau.

Sondajele arata ca Romania este la coada clasamentului in UE in ceea ce priveste numarul de carti citite pe cap de locuitor. Suntem pe ultimul loc in UE in ceea ce priveste capacitatea de a intelege ce citim, arata aceleasi statistici, peste jumatate dintre romani avand aceasta problema.

In ceea ce priveste piata de carte din Romania, aceasta este una dintre cele mai mici din Europa. Romanii nu cheltuiesc mai mult de 5 euro pe an pe carti.

UNIVERSITAR

http://adevarul.ro/educatie/universitar/profesionisti-recrutare-1_5239c398c7b855ff5699dad4/index.html#

Bâlciul academic şi trocul din mers. „Inflaţia profesioniştilor” şi „pedagogia PR-ului” în recrutarea studenţilor

Sălile de curs au devenit uzine ideatice, sfere de producţie ale unor produse culturale prea puţin originale şi prea mult asemănătoare,ba chiar rânduite în mici furturi intelectuale în care contează doar tocmirea preţului corect de la capătul codului de bare. Mă scuzaţi: al ISBN-ului. De la precupeţi de idei la vizionari, universitarii de astăzi se întreabă dacă formează resurse umane, caractere sau profesionişti.

Aşa cum se întâmplă mai mereu în viaţă, alegerile „la mâna a doua” costă. Am avut grijă mereu să optez pentru lucruri certe şi pentru drumuri bătătorite, dar sigure, cu atât mai mult când s-a pus problema alegerii unui parcurs academic. În urmă cu câţiva ani, am ales o singură universitate şi o singură facultate, ferită de cochetăriile precupeţilor de oferte educaţionale, ale celor care vând un destin într-o broşură. Niciodată nu am regretat şi dacă aş da timpul înapoi, aş face la fel. Am vrut o alegere de primă mână, una pe care să o semnez ca unic autor şi la care să privesc, peste ani, cu responsabilitate. Treptat, mi-am dat seama că sunt puţini cei care potrivesc dorinţa cu putinţa şi că bătăile de cap se ţes în ierarhii.

Pe undeva, societatea muşcase din fructul oprit mai mult decât trebuia iar când timpul a luat-o razna, sălile de curs au devenit uzine ideatice, sfere de producţie ale unor produse culturale prea puţin originale şi creative, prea mult asemănătoare şi agresive, ba chiar rânduite în mici furturi intelectuale în care contează doar tocmirea „preţului corect” de la capătul codului de bare. Mă scuzaţi: al ISBN-ului.

Şi dacă nu era suficientă drama scrierii cărţilor din cărţi, micuţele clone din edituri au strânit o întreagă competivitate între autori care semnează ca branduri intelectuale cu nume, prenume şi un CV brodat cu fel de fel de exiluri educaţionale, cât mai azvârlite peste ocean, stârnind o întreagă dezumanizare de catedră. Au rămas şi oameni de bine, intelectuali oneşti, profesori dedicaţi care ştiu să facă distincţia dintre menirea pedagogică şi „performance-ul” didactic, misionarii universitari care „fac şcoală” cu pasiune, în literă academică.

Unii dintre ei au o extra-sarcină în canonul de atribuţii didactice. Promovarea ofertei educaţionale ori recrutarea viitorilor studenţi reprezintă câteva elemente din „agenda” de lucru permanentă a profesorilor care din diferite pricini, majoritatea dependente de politica instituţională, au adăugat creaţiilor academice o notă de subsol: lobby-ul didactic.

Cumva, în locul politicilor educaţionale s-au aşezat strategiile, analizele şi implementările unor proiecte de recrutare care au ca punct de plecare nevralgia „finanţărilor per capita”, însă lozinca veche – „clientul nostru, stăpânul nostru”- trebuie răstălmăcită când vine vorba de modele paideice. De fapt, cele două nu fac casă. „Inflaţia profesioniştilor” a copleşit orice domeniu.

Hibele mecanismului sunt incipiente şi întreţin comedia paşilor mărunţi: deseori, educabili care fac performanţă într-o anumită dimensiune nu sunt admişi la facultăţile de profil pentru care s-au pregătit din pricina admiterilor pe bază de dosar, unde luarea în considerare a unor note la discipline adiacente pregătirii de bază instituie o defavoare. Mai apoi, motivaţia a devenit un concept tot mai lax în „abordarea” viitorilor studenţi, consilierea profesională în preuniversitar este încă privită cu rezerve, din diferite pricini, iar elevii de astăzi- absolvenţii de facultate de mâine- optează după placul părinţilor, după trendurile economico-finanaciare ale vremii ori după capriciile bursei de locuri de muncă pentru un parcurs care departe de plăcerea asumării lui, rămâne unul informativ şi prea puţin formativ.

Vindem oferte educaţionale şi devenim mici PR-işti ai unui învăţământ care ne birjăreşte.

Iar dacă mediul universitar şi cel preuniversitar ar trebui să se amortizeze reciproc, simbioza încă nu este deplină.

De la precupeţi de idei la vizionari, universitarii de astăzi se întreabă uneori îndoit dacă formează „resurse umane”, „caractere” sau „profesionişti”.

În ceea ce priveşte politicile educaţionale, mai sus pomenite, apropo şi de conferinţa naţională IGPE (Impactul globalizării asupra politicilor educaţionale) la care participam zilele trecute, întorcându-ne la relaţia preuniversitar- universitar, se cuvine să punctez câteva aspecte:

1. Rareori am întâlnit accentul consilierii pedagogice şi psihologice în constituirea politicilor educaţionale. De obicei, acestea sunt tratate ca adjuvante ale realizării unei bune activităţi şcolare ori educaţionale interne iar consilierul, de cele mai multe ori preferat ca psiholog, este convertit, din pricina sistemului, în fiinţa unui individ de birou, cât se poate de domestic şi de obedient, care îşi petrece zilele întocmind statistici.

2. Se  discută despre politici educaţionale europene moderne. Prea puţin însă se discută despre curentele care au influenţat structurarea unor modele paideice şi educaţionale, despre concepte care ar trebui să primeze dincolo de  istoria şi circulaţia ideilor filosofice în concretizarea unui sistem educaţional care să valorifice pragmatic noţiuni precum dreptate, coerciţie, virtute, moralitate, deontologie, identitate personală, subiect, fiind preferate, într-un limbaj angoasat şi aparent mai restrictiv, cele de drepturi, îndatoriri, sarcini, care vin la pachet cu o perspectivă centrifugă asupra modelelor educaţionale frontale, unde profesorul este legitimat ca factor de autoritate şi emitent al unui discurs aparent incontestabil.

3. Obedienţa aduce cu sine un discurs din ce în ce mai modest în ceea ce priveşte multiculturalitatea şi internaţionalizarea politicilor educaţionale; sunt preferate, cu precădere, discursurile despre politicile educaţionale în care educaţia însăşi este un bun de consum, studentul- client, învăţământul privat- o microîntreprindere dibace care satisface cantitativ şi serial produse educaţionale (diplome cu sau fără „marcă înregistrată”).

4.Politicile educaţionale sunt cultivate entropic, înţelese ca fiind generate în cadrul unui sistem concentric şi instituţional unde creativitatea în propunerea şi gestionarea lor reprezintă un factor aleator. Din ce în ce mai des, odată cu acest aspect, formule de maniera „organizaţia furnizoare de educaţie este o instituţie de învăţământ” devin curente. Curând, cele de forma „low cost” vor genera un sistem de competivitate neproductivă, în ciuda direcţiei lor „economice”, rivalităţile dintre micile universităţi acreditate şi neacreditate grefând umbrele unui sistem care asumat ca fiind naţional, moşteneşte astfel reputaţia ambiţiilor nefondate.

5. Generarea politicilor educaţionale dedicate formării educabililor prin dezvoltarea unor competenţe specifice a condus, treptat, la favorizarea unui model antropocentric academic şi instituţional, care relaţionează procesele şcolarizării cu exigenţele pieţei muncii. „Modelul antropocentric construieşte un nou tip de management al resurselor umane bazat pe pregătirea oamenilor şi competenţe, o cu totul altă viziune asupra a ceea ce sunt (şi trebuie să devină) resursele umane. Resursele umane se vor construi în cadrul unei culturi a organizaţiei. Limitarea taylorist-fordistă a omului la un executant „sacrificat” productivităţii este înlocuită printr-un management în care „creşterea calităţii umane şi umanizarea muncii devin imperative; satisfacţia muncii devine output-ul uman al întreprinderii, care trebuie considerat şi el, pe lângă output-ul economic” (Septimiu Chelcea, Ioan Mărginean, Ştefan Ştefănescu, Cătălin Zamfir, Mielu Zlate, Dezvoltarea umană a întreprinderii, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1980, pp. 17,21).

6. Închei prin a spune că singura speranţă pare să vină din partea politicilor educaţionale comprehensive, înţelese ca politici ale reformelor care insistă pe descentralizare şi pe autonomie universitară. Pe alocuri, lucrul acesta a prins bine şi în mediul preuniversitar. Dar şi aici intervin obiecţii privind insuficienţa politicilor educaţionale comprehensive în realizarea unui sistem de asigurare a calităţii educaţiei în mod eficient.

Cât despre târgurile educaţionale şi „negocierile”/ „recrutările” din mers (ştiu, mulţi vor privi de două ori la această alăturare), încep să îndrăgesc din ce în ce mai mult regimul „zilei porţilor deschise” la facultăţi şi universităţi, darnic în cunoaşterea pragmatică, în luarea directă a pulsului universitar de către viitorii studenţi. Cumva, lucrurile acestea trebuie să se întâmple fără mănuşi.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/rectorul-universitatii-ovidius-aflat-in-arest-pentru-coruptie-a-fost-concediat-pentru-ca-1057964.html

Rectorul Universităţii „Ovidius”, aflat în arest pentru corupţie, a fost concediat pentru că lipseşte de la serviciu

Senatul Universităţii „Ovidius” Constanţa, întrunit astăzi în şedinţă extraordinară, a validat cu 37 voturi pentru şi 11 abţineri decizia Consiliului de Administraţie privind desfacerea contractului de muncă al prof.univ.dr. Dănuț Tiberius Epure.

Motivul ar fi că profesorul, fiind arestat preventiv  din 31 iulie, lipseşte de mai mult de 30 de zile de la serviciu şi conform codului muncii, trebuie concediat. Senatul universităţii “Ovidius” precizează însă că prin aplicarea legii 53/2003 ,”nu se încalcă în niciun  fel prezumpţia de nevinovăţie”. Adică rectorul, profesor la facultatea de Ştiinţe Economice , nu a fost dat afară de la catedră pentru că este arestat preventiv pentru presupuse fapte de corupţie ci pentru că a încălcat codul muncii, decizie nemaiîntâlnită până acum în România. În asemenea cazuri, se dispunea suspendarea din funcţie până la pronunţarea definitivă a instanţei dar acum Universitatea “ Ovidius” din Constanţa pare să “ sufle şi în iaurt”. Asta pentru că, în doar o lună şi jumătatea, imaginea uneia din cele mai râvnite instituţii de învăţământ superior din ţară, cu 10.000 de studenţi, a fost grav afectată prin arestarea rectorului Dănuţ Tiberiu Epure şi  inculparea prorectorului Gabriela Stanciu, suspectaţi de fapte flagrante de corupţie. Poate că şi prorectorul ar fi fost data afară dar ea este cercetată de DNA, în stare de libertate şi vine la serviciu, deşi stă ascunsă în sediul vechi al universităţii. “ Nu i se poate încălca dreptul la muncă”, spun specialiştii. Membrii Senatului universităţii “ Ovidius” vor, se pare, să se delimiteze astfel de actele  “reprobabile” ale foştilor manageri şi să înceapă, cu o imagine “mai curată”, noul an universitar. Pentru luarea deciziei de desfacere a contractului de muncă a fostului rector, Senatul s-ar fi consultat chiar şi cu reprezentanţii Corpului de Control al Ministerului Educaţiei. Inspectorii  de la minister efectuează, de peste două săptămâni, un amplu control la universitatea constănţeană, pentru întocmirea unui raport final ce va fi pus pe masa ministrului Remus Pricopie.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/camera-deputatilor-academicienii-exceptati-de-la-pensionarea-la-65-de-ani-1057951.html

CAMERA DEPUTAȚILOR. Academicienii, exceptați de la pensionarea la 65 de ani

Camera Deputaţilor a adoptat tacit o iniţiativă legislativă a şase deputaţi PSD care prevede că membrii Academiei Române, ai Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi ai academiilor de ramură vor fi exceptaţi de la pensionare la împlinirea vârstei de 65 ani, transmite mediafax.ro.

Proiectul care modifică Legea educaţiei naţionale prevede că personalul didactic şi de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani, cu excepţia membrilor Academiei Române, Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi academiilor de ramură, înfiinţate prin lege, care lucrează în centre de excelenţă, institute de cercetare, precum şi în unităţi din învăţământul superior.

Camera Deputaţilor este prima sesizată cu acest proiect.