Emoţia, încrederea, speranţa, vibraţia, zâmbetul, toate acestea văzute în prima zi de şcoală pe chipurile elevilor, care deschid uşile sălilor de clasă închise atâtea zile peste vară, sunt hrană pentru cei care cred că educaţia înseamnă, înainte de orice, dăruire. Cred cu putere că în miile de şcoli din întreaga ţară sunetul clopoţelului sau al soneriei care anunţă începutul unui an nou şcolar nu e lipsit de importanţă, pentru că orice suflet rezonează cu el: e un început!

Dar în acest an, al Centenarului Marii Uniri, sunetul acesta trebuie să fie şi mai puternic, pentru că el nu dă doar vestea unui început de an şcolar, el dă vestea că acolo unde există educaţie, există valoare, iar valoarea aceasta a fost transmisă prin cărturari, prin scrieri, prin lecţii, prin dascăli valoroşi şi elevi conştiincioşi, de la un an la altul. România modernă a fost creată prin credință și luptă,  prin simboluri, prin cultură, dar mai ales prin dorința de unitate a oamenilor.

Dragi colegi, vă îndemn, ca în prima zi de şcoală, pe 10 septembrie 2018, să le vorbiţi copiilor despre bunătate, despre ce înseamnă să fii om, despre cât de importanţi sunt ei, viitorul acestei ţări, dar vă îndemn să le vorbiţi şi despre trecutul aceste ţări şi înaintaşii noştri care au reuşit să transforme un ideal în faptă: Marea Unire de la 1918.

Dragi elevi, istoria nu e plictisitoare şi nici demodată. Depinde cât de mult vreţi să aflaţi, indiferent dacă vă deschideţi laptopul, telefonul mobil sau un manual pe care îl găsiţi pe bancă. Citiţi, de oriunde, dar citiţi, pentru că este vorba şi despre voi. Să nu vă fie ruşine să spuneţi că vă opriţi să ascultaţi despre ce s-a întâmplat în urmă cu o sută de ani, să vă mândriţi că faceţi parte dintr-un neam unit.

La o sută de ani de când România a căpătat prin oamenii săi acelaşi glas, acelaşi crez şi, mai ales, o forţă, e nevoie să înţelegem un lucru simplu: nu dezbinarea ne face puternici, nu ura ne face avuţi şi nu ignoranţa ne face să existăm, ci omenia de care putem să dăm dovadă, mai ales când ştim să fim uniţi.

Unitatea despre care vorbim trebuie să stea şi în gândirea reformelor. Educaţia are nevoie de consecvenţă, de o lege bine pusă la punct, care să ofere continuitate, de programe şcolare adaptate la nevoile prezentului, de un Statut al personalului didactic, de încurajare șirespect pentru elevi şi profesori. Toate acestea nu pot fi făcute cu schimbări după ureche, decise vremelnic, aşa cum s-a întâmplat în ultimii 28 de ani. Educaţia are nevoie de oameni care vor să construiască, cum puţini conducători ai sistemului au ştiut, din păcate, să facă. Altfel, România următorilor o sută de ani îşi va pierde din spiritul unei naţiuni care a luptat pentru ce are acum. Vă doresc, dragi colegi şi elevi, să aveţi un an nou şcolar cu realizări şi… unitate în tot ceea ce faceţi!

Preşedinte FSLI,

Simion HANCESCU