PREUNIVERSITAR

„Mitul peşterii” – Adevăr şi cunoaştere în educaţie

Deşi vedem adevărul, nu îl acceptăm, pentru că este unul dureros, care presupune să fim de acord cu ideea că, de ani buni, preferăm umbrele trecutului, în locul provocărilor prezentului. Zilele trecute încercam să-i explic, fără prea mare succes, unui prieten, nevoia de schimbare a paradigmelor pe care le aplicăm în educaţia copiilor, convinsă fiind că suntem într-un cerc vicios, în care responsabilitatea, profesionalismul, datoria şi vina sunt aruncate la întâmplare, ca nişte mingi de foc, pe care nimeni nu este dispus să le prindă, de teamă să nu se ardă… La un moment dat, în dialogul nostru, prietenul meu a făcut o scurtă referire la „mitul peşterii”, luând celebra alegorie a lui Platon, ca argument, în sprijinul a ceea ce susţinea – imposibilitatea şi inutilitatea schimbărilor (mai bine zis, a binelui) în contextul actual, care, în opinia lui, este dominat de rău. Aceasta este însă o poziţie pe care refuz să o accept! De altfel, noi doi eram întocmai celor din peşteră, fiecare văzând realitatea prin lentilele experienţelor şi a trăirilor personale sau ale celor apropiaţi, fiecare încercând să-l convingă pe celălalt că umbrele lui sunt mai frumoase, că sunt autentice şi vrednice de a fi contemplate…în peşteră! Discuţia, şi, mai ales „mitul peşterii”, mi-au rămas în minte şi, cel puţin dintr-un punct de vedere, înclin să-i dau dreptate partenerului meu de discuţie − atunci când vorbim despre educaţie, şi, mai ales, când abordăm problemele cu care se confruntă elevii şi profesorii, suntem asemenea oamenilor din peştera celebrului filosof. Deşi vedem adevărul, nu îl acceptăm, pentru că este unul dureros, care presupune să fim de acord cu ideea că, de ani buni, preferăm umbrele trecutului, în locul provocărilor prezentului. Privim cu mândrie şi încrâncenare, deopotrivă, peretele pe care sunt proiectate experienţele noastre, frustrările şi nemulţumirile provocate de un sistem care nu îi preţuieşte pe profesori sau… îi preţuieşte cu 1000 lei pe lună drept salariu, de un sistem căruia nu-i pasă de copii sau… îi pasă de ei, în valoare de 42 lei pe lună. Avem fiecare adevărul nostru, unul frustrant şi care, din nefericire, nu ne face liberi, ci ne leagă de scaunele rutinei, ale indiferenţei şi ale lipsei de motivaţie. Acest adevăr, se pare, e tot ce a rămas multora dintre profesorii noştri. Şi, cu toate că îmi este foarte greu să accept acest lucru, uneori, după sesiuni de formare şi după discuţii cu profesorii, despre problemele lor sau ale elevilor, despre ce ar trebui să facem pentru a ieşi din peşteră, îmi pun întrebarea dacă noi chiar dorim cu adevărat să cunoaştem lumina… Suntem captivi propriilor convingeri, suntem prizonierii rutinei şi ne e teamă de lumină, pentru că ea, lumina, va scoate la iveală ceea ce nu vrem să vedem şi să auzim…şi anume, lucrurile pe care şi le doresc şi de care au nevoie, cu adevărat, copiii, astăzi, în clasele noastre, la orele noastre de limba română, matematică, fizică, chimie, muzică, sport etc. Şi totuşi, unii au curajul să înceapă a privi către lumină − e adevărat, cu teamă şi neîncredere, dar cu speranţa că, „în peşteră”, nu mai este loc pentru ei. Au simţit nevoia de a descifra ce anume îşi doresc copiii în prezent şi au dovedit curiozitate, explorând ce se întâmplă în alte sisteme educaţionale. Unii sunt gata chiar să se întoarcă „în peşteră” pentru a împărtăşi din ceea ce au descoperit şi celorlalţi, gândind că-i vor lua cu ei în acest drum al (re)cunoaşterii educaţiei şi al şcolii. Deşi pare imposibil, există speranţă şi există soluţii. Personal, cred că soluţia este în clasă, indiferent de ce face sau nu face sistemul. Nu vreau să absolv decidenţii şi autorităţile de asumarea responsabilităţii şi a consecinţelor legate de ce se întâmplă în educaţie. Vreau doar să subliniez, cu fermă convingere, că, gândind în aceeaşi paradigmă „a peşterii”, vom rămâne încă 25 de ani în aceeaşi stare de confuzie, nemulţumire şi frustrare. „Peştera” trebuie părăsită, prin recunoaşterea adevărului şi prin curajul de a privi cât mai mulţi dintre noi la lumină. Iar pentru a face acest lucru nu trebuie decât să-i privim pe copii, să le cunoaştem cu adevărat nevoile şi, de la nivelul de unde sunt, să-i ducem o treaptă mai sus. Cu riscul de a fi înţeleasă greşit, eu cred că profesorul cu vocaţie poate face acest lucru, pentru că el a a înţeles că, „rămânând în peşteră”, nu va face altceva decât să-şi lege copiii de aceleaşi scaune care l-au ţinut captiv pe el însuşi. Cred că avem nevoie de schimbarea curriculumului, a manualelor, a modului în care se face formarea şi salarizarea profesorilor, dar, cel mai mult, cred în schimbarea de la clasă, în schimbarea modului în care profesorul predă şi relaţionează cu elevii. Acolo este „peştera” construcţiilor mentale care ne ghidează felul în care gândim şi acţionăm ca profesori, folosind hărţi de mult ieşite din uz, după cum folosim în predare şi multe manuale învechite. Iar în această peşteră suntem noi, nu sistemul! Cred în abordarea colaborativă a procesului de predare şi de învăţare, care presupune muncă în echipă la nivelul şcolii şi relaţii apropiate cu părinţii. Şi, da, ştiu, mulţi părinţi nu vin la şcoală…dar acesta nu este cazul tuturor. Sunt câţiva pe care i-am putea folosi ca un exemplu pozitiv şi, apoi, am putea spera că exemplul lor i-ar putea molipsi pe ceilalţi. Cred în educaţia holistică, pentru că ea acordă atenţie atât matematicii şi limbii române, cât şi capacităţii elevilor de a lectura şi de a înţelege un text, ca să nu mai vorbim de valorificarea abilităţilor elevilor de a se apropia de muzică, de arte şi de sport. Copilul nu reprezintă numai un cap, el are şi picioare şi mâini şi voce, iar teoria inteligenţelor multiple este una validată în multe contexte educaţionale. De ce nu ar fi acceptată şi în şcoală? Cred în învăţarea care se vede („visible learning”, spune John Hatie), care permite elevului să folosească informaţiile în situaţii de viaţă reală, care dă sens venitului la şcoală, mai mult decât expresiei „a avea de unde te întoarce…” Şi da, cred că factorul principal, determinant în învăţare, este profesorul. El este cel care poate deschide sau închide peştera cunoaşterii pentru elevii săi, nu doar prin ceea ce spune, ci, mai ales, prin atitudinea pe care o are intrând la clasă, prin calitatea relaţiilor cu elevii, prin ceea ce nu spune, dar dovedeşte că este, adică prin exemplul personal. Cu respect pentru toţi profesorii noştri şi cu înţelegere, cred că trebuie să părăsim privitul umbrelor realităţilor noastre (pe care oricum nu le vom schimba doar privindu-le…), să ne ridicăm de pe scaunul frustrărilor şi a nemulţumirilor personale şi să ne asumăm adevărul şi cunoaşterea care pot şi trebuie să-i schimbe pe copiii noştri, în fiinţe mai bune şi mai frumoase decât suntem noi!

Sursa: Adevarul.ro

Vacanţă de vară mai scurtă pentru elevii britanici

Profesorii britanici vor să revizuiască structura anului şcolar care, spun ei, are o vacanţă de vară prea lungă, în care elevii pierd contactul cu mediul academic, scrie presa din Regatul Unit. Astfel, reprezentanţii Asociaţiei Naţionale a Directorilor Şcolari (National Association of Head Teachers) au propus, în cadrul adunării anuale de la Birmingham, un an şcolar cu mai multe perioade de studiu intercalate de vacanţe scurte, scrie The Guardian. Lunga vacanţă de vară este o relicvă a vremurilor când economia se baza pe agricultură şi nu mai are un rost în secolul XXI, când tinerii trebuie pregătiţi pentru o societate modernă, motiv pentru care, directorii şcolilor din Marea Britanie propun ca anul şcolar să fie structurat în perioade de studiu intercalate de vacanţe scurte de câteva săptămâni. În contextul în care şcolile britanice vor primi mai multă autonomie începând de la anul, profesorii de la National Association of Head Teachers, care reprezintă în principal şcolile primare şi cele pentru copiii cu nevoi speciale din Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord, au dezbătut un manifest pentru anul 2015, despre problemelor din sistemul de învăţământ. Profesorii propun soluţii pentru acestea, spre exemplu, ei ar vrea vacanţe mai scurte distribuite pe perioada unui an, în loc de o vacanţă lungă de vară. În momentul de faţă, în Marea Britanie, anul şcolar este structurat pe trimestre, începe în primele zile ale lunii Septembrie şi se termină la jumătatea lunii Iulie. Vacanţele intertrimestriale sunt de câte două săptămâni, iar vacanţa de vară este de şase săptămâni, printre cele mai scurte din Europa. Care sunt beneficiile Principalele beneficii ale unei astfel de măsuri ar fi că elevii nu vor mai întrerupe studiul academic pentru o perioadă atât de lungă, dezobişnuindu-se cu ritmul şi disciplina de studiu şi pierzând informaţii. De asemenea, atât profesorii cât şi elevii ar fi scutiţi de stres dacă ar avea pauze mai dese între perioadele de studiu. Întrebat de adevărul.ro dacă măsura este una bună, profesorul britanic Simon Parker a spus că, potrivit studiilor pe această temă făcute de profesorul John Hattie de la Universitatea Auckland, impactul duratei vanacanţelor lungi asupra performanţelor academice ale elevilor este negativ, însă nu într-o proporţie mare. „Performanţele la matematică au fost mai puternic afectate de lipsa de studiu pe un timp mai îndelungat, decât la materii precum Limba Engleză, iar impactul negativ al vacanţelor lungi creşte un pic în funcţie de vârsta copiilor”, a explicat Parker făcând referire la studiul lui Hattie. În Marea Britanie, administraţiile locale pot aranja structura anului şcolar în instituţiile din zona lor, iar din septembrie 2014, şcolile de stat vor primi această autonomie, cu menţiunea că trebuie să funcţioneze obligatoriu 190 de zile pe an, mai scrie the Guardian. O şcoală din Leeds, spre exemplu, are anul structurat pe şapte perioade studiu separate de vacanţe de câte cinci săptămâni, prima perioadă de studiu începe în iunie, iar cea de-a şaptea se termină la sfârşitul lui mai.

Sursa: Adevarul.ro

Lotul olimpic al României participă, în premieră, la Olimpiada de Fizică din Asia

Lotului olimpic al României la fizică participă, în premieră, la competiţia Asian Physics Olympiad (AphO) organizată în perioada 11-18 mai 2014 în Singapore. România devine astfel singura ţară din Europa reprezentată la AphO ca urmare a invitaţiei exclusive primite din partea organizatorilor.

Fundaţia eMAG susţine, acoperind o parte din cheltuielile necesare transportului lotului olimpic al României, prezenţa acestuia la cea de-a cincisprezecea ediţie a Asian Physics Olympiad. Evenimentul este dedicat cu precădere elevilor şi studenţilor din ţările asiatice şi include 29 de ţări participante, conform comunicatului remis „Adevărul“. „Credem în potenţialul acestor tineri şi dorim să le oferim şansa să exceleze în ceea ce fac, întrucât considerăm că ei sunt, de fapt, şansa noastră de a construi o ţară mai bună. Rezultatele lor sunt incredibile, iar cei din jur nu ar trebui să rămână indiferenţi în faţa performanţelor lor. Prin invitaţia exclusivă din partea AphO, olimpicii noştri se bucură deja de recunoaştere internaţională la cel mai înalt nivel”, a declarat Tudor Vlad, preşedintele Fundaţiei eMAG. Un interviu cu acesta este disponibil aici. Asian Physics Olympiad  este una din cele mai importante competiţii de fizică pentru elevii din ţările asiatice, dar deschisă şi Australiei şi, în acest an, datorită lotului român, şi Europei. Evenimentul este structurat după modelul implementat la International Physics Olympiad – IphO. La competiţia din acest an vor fi reprezentate 29 de ţări. „Gradul de dificultate a problemelor de la Asian Physics Olympiad este chiar mai ridicat decât cel de la Olimpiadele Internaţionale, însă elevii noştri sunt foarte bine pregătiţi şi sunt convins că vor obţine rezultate excelente şi că vor confirma aşteptările”, a spus Adrian Dafinei, profesor coordonator al lotului de fizică. Cine sunt olimpicii Invitaţia lansată echipei din ţara noastră certifică rezultatele excepţionale obţinute de elevii români la Olimpiadele Naţionale şi Internaţionale de Fizică. Anul trecut, la Olimpiada Internaţională, lotul României s-a clasat pe primul loc dintre echipele europene şi pe locul al 5-lea mondial. Lotul olimpic al României la fizică, coordonat de domnul profesor Adrian Dafinei, este alcătuit din elevii Ileana Rugină (clasa XI), Cristian Frunză (clasa XI), Gabriel Găitan (clasa XI), Dan Eniceicu (clasa X), şi Tudor Creţu (clasa X), ai Liceului Internaţional de Informatică din Bucureşti şi Ionuţ Ignat (clasa XI), elev la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân din Constanţa. Rezultate deosebite obţinute de elevii invitaţi la competiţia din Singapore: Aur la International Physics Olympiad 2013 – Copenhaga, Danemarca obţinut de Cristian Frunză • Aur la European Union Science Olympiad 2013 – Luxemburg obţinut de Ioan Ignat • Aur 2012 şi 2013 la International Olympiad Tuymaada – Republica Saha, Rusia obţinut de Ioan Ignat • Aur la European Union Science Olympiad 2014 – Atena, Grecia obţinut de Tudor Creţu

Sursa: Adevarul.ro

Despre relaţia părinte-elev şi graniţa fină dintre control şi ajutor, la Adevărul Live: „Este bine ca părintele să fie un îndrumător al copilului, nu un jandarm”

Ce ar trebui să însemne ajutorul părinţilor în educaţia copiilor şi ce se întâmplă când controlul e exagerat, iar standardele prea înalte? Despre rolul părinţilor în educaţia copiilor şi cum ar trebui să intervină profesorii am discutat la Adevărul Live cu profesorul de Istorie Corneliu Riegler, de la Colegiul Naţional „George Coşbuc” şi cu psihologul Diana Ioaneş, psiholog şi consilier şcolar la acelaşi liceu. Profesorul Corneliu Riegler spune că este foarte importantă colaborarea cu psihologul şi consilierul şcolar, astfel încât situaţii precum cazul fetei de la Colegioul Naţional „Sf. Sava”, care a a fugit de acasă la mănăstire, să fie prevenite. Profesorul a adus în platou desene ale elevilor cu familiile lor. El spune că este relevant modul în care elevii îşi desenează familia, spre exemplu, într-o imagine prezentată, o elevă a desenat, între imaginea mamei şi imaginea tatălui, o colivie cu două păsări închise, vrând să arate că părinţii sunt divorţaţi, fata fiind mai apropiată de mamă. În altă imagine, copilul a desenat câinele familiei mai mare decât membrii familiei, pe mamă şi pe tată desenându-i ultimii. Unii părinţi vor să se impună în faţa copiilor, în loc să comunice „În legătură cu relaţia părinte-copil, din situaţiile pe care le-am întâlnit în cabinetul psihologic, am observat că de multe ori relaţia este una autoritară, părinţii încercând să se impună, în loc să comunice cu ei”, a explicat consilierul şcolar Diana Ioaneş de la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Capitală. Ea a mai spus că, de cele mai multe ori, presiunea părinţilor vine din nerealizările lor personale. „Meseria de părinte este foarte grea, nu neg că ei vor binele copilului, dar ar trebui ajutaţi să înţeleagă că există şi alte modalităţi de a-i face pe tineri să înţeleagă. Situaţiile în care părinţii cer foarte mult de la copii pleacă de la nerealizările lor în viaţă. Spre exemplu, dacă părintele a vrut să facă un sport de performanţă şi nu a reuşit atunci îl poate obliga pe copil să realizeze lucrul acesta, însă un copil are destinul lui, independent de realizările din trecut ale părinţilor”, a explicat psihologul. Ea mai spune că este bine să cunoaştem aptitudinile copilului pentru a-l putea orienta spre o meserie care i se potriveşte. Părinţii ar trebui să se întrebe dacă notele de 10 sunt luate pe merit „În primul rând, trebuie să ai în părinte un prieten, un ajutor deschis. Un profesor poate să afle dacă ceva nu este în regulă cu copiii de la clasă prin diferite metode psihologice, cum ar fi să îi rogi să-şi deseneze familia, spre exemplu. Am observat că unii părinţi pun presiuni foarte mari asupra copiilor, sunt extreme şi dirigintele trebuie să caute un echilibru în aceste cazuri. Sunt şi părinţi care fac presiuni asupra profesorilor să le dea elevilor note foarte mari. Ei întotdeauna se sesizează doar la notele foarte mici, dar niciodată nu se întreabă dacă notele de 10 sunt sau nu justificate, ori o notă mare dată pe nedrept nu le face un bine elevilor, fiindcă la examenele naţionale se vede adevăratul nivel al copiilor”, a explicat Riegler. „Este bine ca părintele să fie un îndrumător al copilului, nu un jandarm. Desigur, problemele sunt mari în zilele noastre, avem droguri şi tutun în şcoli şi trebuie să-i înţelegem şi pe părinţi atunci când exercită un control exagerat în cazurile acestea. Cele mai mari probleme încep să apară pe la clasele a VI – a şi a VII-a, dar şi în clasele a X-a şi a XI-a, în clasa a XII-a sunt deja adulţi. Perioada pubertăţii este una foarte dificilă în contextul social-economic din zilele noastre”, a mai spus Riegler. El a exemplificat vorbind de fenomenul ADHD, consumul de băuturi cu multă cofeină, alimente necorespunzătoare, care schimbă comportamentul copiilor, fenomene care nu se întâmplau acum 10 ani. De asemenea, pubertatea are loc mai devreme din cauza alimentaţiei şi a stilului de viaţă. „Într-o clasă ai trei-patru elevi care ridică probleme grave, spre exemplu auzi frecvent de probleme precum insomnia, pe care nu le-am întâlnit acum 10-15 ani”, a explicat profesorul. Riegler a mai spus că sunt frecvente situaţiile când părintele cere ajutorul şcolii. „Este bine ca la vârsta liceului să le lăsăm elevilor un grad mai mare de autonomie” „Cu o minimă conştiinciozitate din partea diriginţilor şi a cadrelor didactice, se pot evita unele situaţii (…) Undeva trebuie să existe un canal de comunicare, părinţi, profesori, alţi elevi”, a spus el. Problemele de la nivelul liceului se leagă de anturaj, de consumul de droguri, elevi care fug de acasă. „În general este bine ca la vârsta liceului să le lăsăm un grad mai mare de autonomie, dar părinţii trebuie să îi supravegheze într-un mod care să nu-i facă pe elevi să se simtă prea controlaţi”, a mai spus Riegler. Invitat în platoul Adevărul Live este Corneliu Riegler, profesor la Colegiul Bilingv „George Coşbuc” din Capitală, iar prin telefon Diana Ioaneş, consilier şi psiholog şcolar. Un studiu realizat de sociologii americani dărâmă mitul temelor făcute sub supravegherea părinţilor: performanţa nu este stimulată de acest tip de ajutor, nici de control, ci de modelul din familie, de standardele ridicate şi de profesorii dedicaţi. Specialiştii le recomandă părinţilor să traseze o graniţă clară în ceea ce priveşte controlul exercitat asupra educaţiei celor mici, arată o analiză Adevărul. „Un părinte care va controla şi va verifica copilul şi după primii ani de şcoală îi va transmite indirect mesaje despre incapacitatea acestuia de a-şi gestiona singur rolul de elev. Îi va transmite mesajul că pentru orice acţiune a lui are nevoie de îndrumare, de verificare, de validare a metodei şi a rezultatului”, explică şi psihopedagogul Aura Stănculescu. Avem şi un exemplu negativ în acest sens, tragic chiar. Un elev olimpic din Bacău a fost găsit înecat luna trecută în Bistriţa, cu un rucsac plin cu cinci kg de pietre în spate. Colegii spun că băiatul s-ar fi plâns de faptul că mama sa îi spunea că nu este destul de implicat. Consiliere pentru viaţă şi teme Bloggerul adevarul.ro Tincuţa Apăteanu de la Asociaţia Edusfera este de părere că „noi ne confruntăm cu situaţia inversă: cei mai mulţi părinţi îşi lasă copiii în grija şcolii, nu sunt foarte implicaţi în educaţia lor, mulţi nici nu au educaţia sau studiile necesare“, arată Apăteanu. Aceasta explică faptul că părinţii percep că există doar două variante: eşecul la examene şi o viaţă irosită ulterior, sau premii peste premii la olimpiade şi concursuri de toate felurile, unele mai irelevante decât altele, doar pentru a ne linişti temerea că al nostru copil va fi un ratat”. Calea de mijloc nu prea există pentru ei, mai spune Apăteanu, „ însă calea de mijloc poate fi cea mai potrivită alegere pentru majoritatea copiilor”. Calea de mijloc pentru părinţi „Calea de mijloc ar presupune ca notele să mai fie şi de 6 si 7 la unele materii, ar presupune şi pendulare între mai multe pasiuni până o găseşti pe cea reală şi care să-i ofere satisfacţii pentru toată viaţa, calea de mijloc poate presupune că nu ştii de la 6-7 ani ce vrei să te faci când o să fii mare. Calea de mijloc mai poate însemna că nu iei un premiu la sfârşit de an, însă mergi în continuare cu plăcere la şcoală pentru că îţi place să descoperi lucruri noi despre lume şi despre viaţă”, adaugă aceasta. „Este nevoie de dragoste, înţelegere, expunerea copilului la cât mai multe experienţe pentru ca el să încerce şi să vadă ce anume îl interesează cu adevărat. Ca părinţi, cred că cel mai important lucru pe care îl putem face este să-i transmitem copilului (atât prin vorbe, cât şi prin fapte) că îl iubim indiferent de succesele şi eşecurile lui”, mai spune Apăteanu. Profesorul Marian Staş, promotorul proiectului „Şcoala pe bune“ şi de asemenea blogger adevarul.ro, susţine rezultatele studiului americanilor şi consideră că „este nevoie ca părinţii să facă life coaching (consiliere pentru viaţă – n.r.) acasă mai degrabă decât teme sau să-i controleze ce fac la şcoală sau după şcoală“, astfel încât elevii să înveţe să decidă. Graniţa fină dintre control şi ajutor Psihopedagogul Aura Stănculescu explică rolul important pe care părinţii îl au în stabilirea unui echilibru între ajutor şi control. „Cele două medii, familia şi şcoala, au roluri complementare, intersectându-se pe terenul educaţiei. Controlul familiei faţă de şcolarul mic este firesc şi necesar pentru un scurt timp şi ar fi de dorit să se rezume la verificarea efectuării temelor, a ghiozdanului pentru a doua zi. Acest control se va diminua în frecvenţă treptat, se va rezuma la întrebări de verificare cu privire la realizarea sarcinilor şcolare“, este de părere Stănculescu. Părinţii trebuie să înveţe totuşi să se retragă treptat pentru a asigura autonomia copilului şi „creşterea responsabilităţii acestuia faţă de sarcinile care îi revin în postura de şcolar“. „Cel mai bun şi durabil lucru pe care un părinte îl poate face pentru copilul său este să-i fie alături prin oferirea suportului emoţional, prin oferirea propriului comportament ca model, prin facilitarea înţelegerii conceptului de responsabilitate“, explică psihopedagogul.

Sursa: Adevarul.ro

VIDEO Violenţă şi înjurături în şcoala lui Marin Preda

Marian Ciobanu, profesor de limba română la şcoala din Siliştea Gumeşti, satul lui Marin Preda, este teroarea elevilor şi colegul-problemă al profesorilor.

Părinţii elevilor de la Şcoala gimnazială cu clasele I-VIII din Siliştea Gumeşti (judeţul Teleorman), satul scriitorului Marin Preda, îl reclamă pe profesorul Marian Ciobanu de aproape doi ani la Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Teleorman. „Pentru noi, este o teroare acest om. Pe fata mea a pipăit-o pe holul şcolii şi a încercat să o ademenească la el acasă. Vine beat la ore. Îi înjură ca la uşa cortului. Pe băieţi  îi bate şi îi pedepseşte. Pe fiul meu l-a pus să stea sub catedră să îi miroase lui picioarele. Nu mai suportăm şi ne e frică să ne mai aducem copiii la şcoală“, povesteşte Roxana Daniela Anghel, mama unei fetiţe de clasa a V-a.   Mamele spun că profesorul face legea în şcoală, profitând de o veche prietenie cu directorul unităţii, care ar încearca să îi acopere scăpările. Copiii vorbesc şi ei cu frică despre profesorul de limba română. „Pe mine m-a bătut că nu mi-am făcut tema. M-a pus în coşul de gunoi cu capul, să stau acolo, în genunchi. M-a dat cu capul de pereţi. Ne-a trimis la muncă. Să muncim la el în grădină, să îi cărăm lemnele. Ne-a tuns. Ne-a înjurat de mame“, povestesc Ionuţ Anghel, Mihăiţă Ceuşu şi Constantin Udrea, elevi în clasa a VII-a. Fetele de clasa a VIII-a spun că dascălul, aflat mai mereu sub influenţa alcoolului, le jigneşte şi le face avansuri. „Pe o colegă de-a noastră a pus-o să stea aplecată pe catedră cu picioarele desfăcute, aşa, doar ca să îşi bată joc de ea“, spune o elevă. Pus în faţa acuzaţiilor, profesorul Marian Ciobanu aminteşte că este autorul unei cărţi de critic şi că este prieten cu Eugen Simion. „Voi ştiţi cine sunt eu? Eu sunt Marian Ciobanu, am scris o carte despre Marin Preda“, spune dascălul. Totuşi, dascălul recunoaşte că îşi mai iese din fire: „Când mă supăr, cum să nu zic aşa ceva? Cum mama dracului să nu înjuri în ţara asta de rahat? Este vina părinţilor. Uitaţi-vă, vedeţi pe cineva în uniformă şcolară? Vin să facă parada modei“.   O singură observaţie scrisă   Problema dascălului este cunoscută atât de conducerea unităţii din Siliştea Gumeşti, cât şi de conducerea ISJ Teleorman, iar responsabilitatea este pasată dintr-o parte în alta. Directorul şcolii, Anghel Mihăiţă, vechi prieten al profesorului Ciobanu, recunoaşte că acesta ar avea probleme, dar spune că nu are ce să îi facă. „El este titular la noi la şcoală de 15-16 ani.   Din cauza sesizărilor primite de la părinţi, am sesizat şi noi Inspectoratul. În Consiliul de Administraţie al şcolii s-a luat decizia, în 2012, să îi facem o observaţie scrisă. El are ceva probleme, dar este un dascăl bun şi un om foarte pregătit“, spune directorul. Întrebat de ce îl primeşte băut în şcoală, directorul răspunde: „Acum ce să facem? Să îi punem fiola?“. Colegii lui Marian Ciobanu recunosc şi ei că bărbatul vine uneori la şcoală băut. „Are o problemă. Alcoolul. Nu te poţi înţelege cu el“, spune Alexandru Cutieru, profesor de istorie.   „Noi nu avem posibilitatea să îi desfacem contractul de muncă. Este treaba directorului de şcoală. Am înţeles că directorul, fiind prieten mai vechi cu el, îl acoperă şi nu a făcut acest lucru“, a declarat Valeria Gherghe, inspector general al ISJ Teleorman. Profesorul-problemă nu va mai preda din toamnă la şcoala din satul lui Marin Preda, pentru că a fost detaşat la Liceul din Videle. Conducerea ISJ Teleorman recunoaşte că, în cazul profesorului Ciobanu, mutarea nu este o soluţie, dar spune că mai mult de atât nu se poate face.

Sursa: Adevarul.ro

Două eleve de 12 şi 14 ani, din Focşani, au ameninţat astăzi că se aruncă de pe un bloc

Felele, eleve la Şcoala Nr.3 din Focşani, au fost înduplecate în cele din urmă  de jandarmi şi părinţi să renunţe la gestul necugetat. Două fetiţe de 12 şi 14 ani din Focşani, ambele eleve în clasa a V-a şi a VI-a la Şcoala Nr. 3 din Focşani s-au urcat astăzi pe un bloc de patru etaje din apropierea şcolii unde învaţă şi au ameninţat că se aruncă în gol. Ele au fost auzite de alţi copii aflaţi în zonă, care au sunat de urgenţă la 112, astfel că la faţa locului au venit de urgenţă atât salvatori de la Ambulanţă, cât şi poliţişti, jandarmi, dar şi membri ai familiilor lor. Fetele au fost convinse să renunţe la gest. „Am fost sesizaţi să ne deplasam  pe strada Dr. Telemac  pentru că două fetiţe au ameninţat că vor să se sinucidă. Împreună cu familiile lor le-am convins să coboare şi au fost preluate de Serviciul de Ambulanţă”, a precizat cpt. Dan Vrînceanu, de la Inspectoratul de Jandarmi Vrancea. Asistentele de pe Ambulanţă au constatat că fetele sunt stabile respirator şi că ar fi mărturisit că au recurs la acest gest pentru că au luat note proaste la şcoală. Familiile au refuzat internarea copilelor la Spitalul Judeţean din Focşani. Directorul adjunct al şcolii spune însă că una din fetiţe a lăsat un bilet scris în care spune că „s-a săturat de bătăile crunte” de acasă şi că „vrea părinţi normali”.  În şcoală s-a demarat o anchetă iar părinţii şi elevele vor fi confruntaţi pentru aflarea adevărului. „Sunt fetiţe care au o situaţie bună la învăţătură, încercăm să vedem despre ce este vorba. Una dintre fetiţe a lăsat un bilet în care spune că este bătută acasă, că s-a săturat să fie agresată şi că îşi doreşte o familie normală, cu părinţi normali, cu care să stea mai mult de vorbă. Nu ştim nici noi despre ce-i vorba”, a precizat Tatiana Bănică, directorul adjunct al Şcolii Nr. 3. În cauză s-a sesizat şi Direcţia pentru Protecţia Copilului, care vrea să afle dacă elevele au fost abuzate în familie. Copilele vor beneficia de consiliere psihologică.

Sursa: Adevarul.ro

Ţara te vrea prost!

Aşa se explică pasivitatea şi lipsa de acţiune a guvernării pentru reorientarea învăţământului românesc pe o nouă direcţie. Sunt numeroase semnalele care ar trebui să pună pe jar autorităţile decidente: – Abandonul şcolar în învăţământul obligatoriu care se ridică la 30% – Rezultate catastrofale la examenele de Bacalaureat şi Testare Naţională – Plasarea pe ultimele locuri în clasamente internaţionale credibile – Semnale venite de la mediul de afaceri care se plânge de calitatea şi structura pieţei muncii din România – Depopularea Liceelor şi Colegiilor Tehnice – Repetatele scandaluri de corupţie din gimnazii şi licee – Lipsa evaluărilor externe, de terţă parte, care să pună diagnostice credibile şi să ofere soluţii Trei ar fi direcţiile de acţiune imediată şi strict necesare. Scoaterea la concurs naţional a noului Curriculum Şcolar, pe baza unui caiet de sarcini emis de minister. Caietul de sarcini trebuie să pornească de la un Cadru de Referinţă Curriculară, care să stabilească filosofia noii arhitecturi curriculare, o hartă a competenţelor aşteptate, generale, specifice, pe etape de şcolarizare, forme de învăţământ, discipline şi planurile cadru de învăţământ. Noul Curriculum Scolar ar trebui să se bazeze pe „a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună” şi să conţină patru arii de cuprindere: teoretic-conceptuală, aplicativă, interdisciplinară, generatoare de învăţare continuă.  Să dezvolte creativitatea, iniţiativa, gândirea logică, lucrul în echipă. Punerea în operă a unui sistem naţional de evaluare, unitar, standardizat, bazat pe aplicaţii informatice, cu itemi din bazine pe discipline, aceiaşi pentru toate unităţile de învăţământ, bază a masurării progresului şcolar al elevilor. Pornirea motorului motivării salariale, singurul în stare să mobilizeze eforturile salariaţilor din învăţământ, adică salarizarea după performanţa şi rezultatele muncii, în funcţie de progresul şcolar al elevilor. Toate aceste acţiuni pot fi externalizate către echipe de specialişti alcătuite special pentru realizarea acestor obiective, dacă specialiştii îmbătrâniţi în ministere şi instituţii ale statului nu sunt capabili să le operaţionalizeze. Costurile ar fi infinit mai mici, în comparaţie cu inacţiunea, cu refuzul de a pune educaţia şi formarea profesională de calitate la baza unei pieţe a muncii competitivă. Lucrurile sunt clare şi se regăsesc în politicile celorlalte state din UE şi întreaga lume, doar în România nu se aplică. De ce? Pentru că guvernarea îi vrea „proşti” pe români, cu drept de vot sau nu. Îi vrea dependenţi de stat, de bugetul manevrat de guvern, de ajutoare sociale, de slujbe la stat, pentru a fi manipulaţi şi împinşi să voteze în favoarea puterii politice aflate la guvernare, în schimbul unor iluzorii mite electorale. Îi vrea uşor de păcălit din vorbe şi promisiuni, pe care să nu le poată evalua ca utopice şi fanteziste. Îi vrea fără înţelegerea conceptelor esenţiale ale lumii actuale, stat de drept, democraţie şi guvernare participative, separaţia puterilor în stat, justiţie independenţa, checks and balances, şi încă altele. Din paradigma aceasta nu poate ieşi puterea şi guvernarea, chiar dacă sunt periclitate interesele României, ale economiei româneşti, care riscă să piardă competiţia cu alte economii europene. O piaţă a muncii fără personal calificat nu atrage investitori, nu profită de pe urma intrărilor de capital provenite de la români care muncesc afară pe salarii mari, nu contribuie la competitivitatea societăţi româneşti, în toate domeniile de activitate. Dar nu contează. Contează perpetuarea la guvernare a unei clase politice inapte şi incompetente. Actuala guvernare îi vrea pe români cât mai dependenţi de sacoşa şi găleata cu alimente, de pomana electorală, care se practică în anii electorali. Şi fără înţelegerea consecinţelor nefaste ale acestei atitudini. Aşa se explică şi limbajul suburban folosit în ultima vreme. „Fă”, „paraşuta”, „mai”, etc., pentru ca actuala putere mizează, mai ales, pe cei care „prizează” astfel de expresii. Cei fără educaţie şi înţelegere a lumii în care trăim. Tot în acest context putem nota bascularea unor importante prevederi ale Legii Educaţiei Naţionale, privind plagiatul, nepotismul, impostura, etc., în opusul lor, pentru a păstra climatul de mediocritate şi politizare a sistemelor de educaţie şi formare profesională, în care tronează politrucii şi inculţii. Cei cu diplome furate sau plătite, astfel încât posesorii lor nu pot lega două vorbe. După modelul şefilor lor politici. Aici suntem cu educaţia. Ne zbatem într-o mare de mediocritate şi impostura, fără orizont şi perspective de ameliorare, cu riscul ca piaţa muncii necompetitivă să gonească şi bruma de investitori care s-ar mai abate spre plaiurile mioritice româneşti.

Sursa: Adevarul.ro

Liceenii din Negreşti militează pentru ,,Drepturi egale, şanse egale’’

Liceul Tehnologic ,,Nicolae Iorga’’ Negreşti a gazduit ieri o dezbatere, sub egida ,,Drepturi egale, şanse egale’’. La activitatea desfăşurată în cadrul  ,,Campaniei Globale pentru Educaţie’’ au participat 30 de elevi şi cadre didactice coordonate de profesoara Cristina Boghiu. Elevii au discutat despre  modul în care dizabilitatea afectează educaţia şi participarea scolară, au dezbătut modalităţile de susţinere şi promovare a educaţiei pentru copiii cu dizabilităţi şi au propus măsuri pentru eliminarea obstacolelor întâlnite în drumul spre o educaţie de calitate.  Astfel, elevii liceului s-au alăturat milioanelor de elevi din întreaga lume care promovează accesul la educaţie al tuturor copiilor. În acest an, sub sloganul ,,Egalitate de drepturi! Egalitate de şanse’’, Campania Globală pentru Educaţie are ca temă de interes accesul la o educaţie de calitate pentru copiii cu dizabilităţi. Pe durata Săptămânii Globale de Acţiune (5-11 mai 2014), în mii de şcoli, din aproape 100 de ţări ale lumii, se vor desfăşura activităţi prin care elevii, profesorii şi invitaţii lor vor încerca să atragă atenţia opiniei publice şi factorilor de decizie asupra faptului că dreptul la educaţie aparţine fiecărui copil şi dizabilitatea nu trebuie să reprezinte o barieră. Campania Globală pentru Educaţie (CGE) este un eveniment desfăşurat anual, la nivel mondial, de o coaliţie de organizaţii neguvernamentale, sindicate şi grupuri de cetăţeni din întreaga lume iar, începând cu anul 2001, este coordonat în România de Organizaţia Salvaţi Copiii. CGE are membrii în peste 96 de ţări, care militează pentru realizarea dreptului la Educaţie pentru Toţi, în mod gratuit şi în condiţii de calitate. Se estimează că, în lume, aproximativ 93 de milioane de copii sub 14 ani, 1 din 20, suferă de dizabilităţi moderate sau severe. Copiii cu dizabilităţi reprezintă mai mult de o treime din copiii care nu merg la şcoală (24 de milioane din 57 de milioane).În România sunt peste 72.000 de copii cu dizabilităţi şi doar puţin peste o treime dintre ei frecventează învăţământul de masă. ,,Comunitatea mondială trebuie să ia măsuri pentru a opri marginalizarea severă a copiilor cu dizabilităţi, în educaţie. Existenţa barierelor cu care se confruntă copiii cu dizabilităţi afectează grav şansele de realizare a accesului universal la educaţie – promisiune asumată de comunitatea internaţională atât prin Obiectivele Educaţiei pentru Toţi, cât şi prin Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului.’’, a precizat profesorul Lucian Sava, consilierul de imagine al Liceului Tehnologic Negresti.

Sursa: Adevarul.ro

Primăria îi va premia pe elevii care iau coroniţă

La finele acestui an şcolar, elevii silitori vor obţine premii din partea Primăriei. Acestea sunt între 100 şi 300 de lei pentru fiecare elev cu rezultate bune la învăţătură. Premierea elevilor a fost votată în ultima şedinţă de Consiliu Local, cu unanimitate de voturi. Mpsura are drept scop stimularea performanţei în şcoli. Astfel, la finele acestui an şcolar, toţii elevii de la clasa I până la clasa a XII-a, din municipiul Braşov, vor primi pe lângă diplome şi cărţi şi câte un premiu în bani. Cei care iau coroniţă (premiul I) vor primi 300 de lei, cei care iau premiul II vor primi 200 de lei şi cei care obţin premiul III vor primi 100 de lei. Totodată, Primăria ar urma să acorde şi burse sociale pentru elevi, în cuantum de 25 de lei pe lună, dar şi burse de merit, pentru cei cu rezultate deosebite la învăţătură, în cuantum de 30 de lei lunar. „Legea ne dă posibilitatea să alocăm un fond de premiere pentru toţi cei care au rezultate deosebite la învăţătură, astfel încât să stimulăm performanţa în şcoli. Toate fondurile necesare pentru această facilitate sunt clarificate din punct de vedere procedural şi juridic, nu este doar o simplă idee. De două săptămâni, chiar am muncit în continuu pentru a găsi nişte soluţii”, a subliniat primarul George Scripcaru, citat de bzb.ro.

Sursa: Adevarul.ro

Elevii din Vaslui, exmatriculați pe capete din cauza violenței

Vasluiul deține recordul în materie de tineri dați afară din școli pentru că nu-și pot stâpâni furia. Numai la finalul primului semestru s-au înregistrat peste 200 de cazuri. Exmatriculații au jignit și lovit fără nicio urmă de remușcare atât colegii, cât și dascălii, iar în lipsa sprijinului din partea părinților, directorii școlilor n-au mai avut altă soluție decât să se descotorosească de ei. „La sfârşitul primului semestru avem 243 de elevi exmatriculaţi, un număr foarte mare. Din aceştia sunt 235 pentru absenţe şi opt din alte motive”, a explicat Doru Balan, inspector general adjunct la Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui. Vin băuți la ore și fac pe Van Dame Potrivit acestuia, cei mai mulți au venit beți la clasă, ori s-au bătut în curtea școlii. „Din păcate, aceşti elevi cercetaţi cu regulamentul şcolar îşi asumă răspunderea pentru faptele lor. S-au bătut în incinta şcolii, au venit sub influenţa alcoolului la şcoală, comportament inadecvat faţă de profesorii respectivi, avem astfel de situaţii, din păcate”, a mai spus Bălan. Singura soluţie a acestor tineri este aceea de a solicita înscrierea la o altă unitate de învăţământ.

Sursa: Evz.ro

Record la pregătitoare: cel mai mic elev încă nu a împlinit cinci ani

Cel mai mic copil înscris în clasa pregătitoare în Harghita încă nu a împlinit 5 ani, mulţi părinţi alegând să îi dea pe cei mici la şcoală de la această vârstă deoarece au o preferinţă pentru o anumită învăţătoare sau sunt influenţaţi de cei din jur. Inspectorul responsabil cu resursele umane de la Inspectoratului Şcolar Judeţean Harghita, Ferenc Waczel, a declarat că s-au înscris în clasa pregătitoare 3.261 de elevi, mai mulţi cu aproximativ o sută decât anul trecut. Dintre aceştia, 463 de copii împlinesc vârsta de 6 ani după 1 septembrie 2014 şi a fost nevoie de evaluarea lor psihosomatică, pentru a se stabili dacă sunt apţi pentru şcoală. Cel mai ‘vârstnic’ înscris în clasa pregătitoare va împlini 9 ani în luna august, fiind născut în 2005, iar cel mai mic copil care va merge la şcoală va împlini 5 ani în luna septembrie. Ferenc Waczel a spus că au fost aproximativ 30 de astfel de cazuri în care părinţii au decis să îşi dea copiii la şcoală, chiar dacă sunt foarte mici. Motivele pentru care părinţii îi trimit pe copii la şcoală atât de devreme sunt legate de faptul că au o preferinţă pentru anumită învăţătoare, sunt influenţaţi de cei din jur sau nu doresc aceştia să termine cursurile la 19 sau 20 ani. Există, însă, şi cazuri în care părinţii nu vor să-şi dea copiii la şcoală decât după ce au împlinit 8 ani. ‘Potrivit metodologiei, dacă învăţătoarea observă că un copil nu poate ţine pasul cu colegii lui poate recomanda întoarcerea sa în grădiniţă, dar personal consideră că ar fi o traumă pentru copil’, a explicat Ferenc Waczel.

Sursa: Evz.ro

Evaluările Naţionale pentru clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a, AMÂNATE. Vezi NOUL CALENDAR AL EXAMENELOR

Elevii s-au întors de luni, 5 mai, la şcoală, iar în scurt timp vor intra în febra examenelor. Vestea bună pentru elevii din clasele mai mici este că Ministerul Educaţiei a decis să amâne evaluările naţionale.

Evaluarea Naţională se va desfasura în conformitate cu metodologia aplicată în anul 2013. Programele de examen nu se modifică, cu excepţia celei pentru limba şi literatura slovacă maternă.

Primii elevi care vor lua vacanţa în 2014 sunt cei din clasa a XII-a. Pentru ei, cursurile se vor încheia pe 31 mai. Pe 10 iunie, elevii din ultimul an de liceu intra în febra examenelor de bacalaureat. Primele rezultate la BAC vor fi afişate pe data de 7 iulie.

Sursa: Jurnalul.ro

UNIVERSITAR

Student gălăţean, pe podiumul Campionatului Naţional Universitar de Karate

Este vorba despre Mihai Cristian Tâmpeanu, student care a ocupat locul I la proba de Kata individual. Acesta a fost coordonat de profesorul Ene Mircea, unul dintre profesorii care se întorc acasă de fiecare dată cu medalii de la astfel competiţii. Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar în parteneriat cu Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport şi Federaţia Română de Karate a organizat la Bucureşti pe 27 aprilie Finala Campionatului Naţional Universitar de Karate la care au participat peste 60 de karateka. Din partea Universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi au participat doi sportivi din cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport. Studentul în anul II Mihai Cristian Tâmpeanu a ocupat locul I la proba de Kata individual. Acesta a fost coordonat de profesorul Ene Mircea, unul dintre profesorii care se întorc acasă de fiecare dată cu medalii de la astfel competiţii.

Sursa: Adevarul.ro

Sursa Securității, Mihnea Costoiu- fals în declarația de avere sau spălare de bani?

Ministrul cercetării din guvernul Ponta, pesedistul Mihnea Costoiu este susținut de conducerea partidului pentru un loc în Senatul României la alegerile parțiale din 25 mai. Însuși Victor Ponta s-a deplasat la Gorj pentru a lua parte la depunerea candidaturii lui Costoiu, pentru care a garantat personal. Cu lecțiile politice bine făcute, Ponta l-a lăudat pe colegul său de partid, omițând desigur părțile mai puțin plăcute din biografia lui Costoiu, cum ar fi colaborarea, încă de pe băncile liceului, cu fosta Securitate sau problemele sale cu legea, pe vremea când juca rolul de om de afaceri în Gorj. Ponta știa toate aceste lucruri despre Costoiu, dar le-a ignorat, demonstrând încă o dată că PSD îi sfidează pe români. Ceea ce nu știa Ponta în momentul în care l-a dus de braț pe Costoiu la Biroul Electoral Județean este faptul că problemele cu legea ale subordonatului său nu s-au sfârșit și că în curând candidatul PSD la Senatul României ar putea da explicații, în fața instituțiilor abilitate, în legătură cu averea sa. La sfârșitul lunii martie, Mihnea Costoiu a depus o nouă declarație de avere , în care a răsărit frumoasa sumă de 165 00 de euro, dobândiți, potrivit declarației ministrului delegat pentru cercetare din vânzarea unui apartament în anul 2013. Comparând declarațiile de avere depuse în 2013 și 2014, se observă cu ochiul liber că ministrul Costoiu deține în continuare aceleași imobile, deși declară că în plină criză pe piața imobiliară a vândut un apartament cu 165 000 de euro. Astfel, la capitolul imobile atât în declarația din 2013 cât și în cea din 2014 apar două apartamente(unul în Tg-Jiu , altul în București), precum și un spațiu comercial. Și-atunci se pune întrebarea: ce apartament a vândut ministrul Costoiu , dacă zestrea sa imobiliară e intactă? Și de unde vin cei 165 000 de euro răsăriți peste noapte în declarația de avere? Potrivit aceluiași document, Costoiu susține că a vândut apartamentul către un anume Arapalea Alexandru Gabriel care, extrem de generos, în plină criză imobiliară i-a plătit ministrului delegat pentru cercetare 165 000 de euro. Interesant este că suma respectivă nu se regăsește în cele șase conturi bancare pe care Costoiu le-a menționat în declarația de avere. Conturile au fost deschise între anii 2002 și 2010, iar în ele se află sume cuprinse între 5 lei și 93.295 de lei sau 3.053 euro. Prin urmare, nu rămâne decât ipoteza că ministrul lui Ponta a cheltuit cei 165 000 de euro fie pe excursii scumpe, fie pe petreceri, întrucât dacă și-ar fi cumpărat bijuterii, case sau mașini trebuia să declare toate aceste bunuri în declarația de avere. Cert este că cei 165 000 de euro i-ar putea aduce dureri de cap candidatului PSD pentru un fotoliu de senator, întrucât fie ne aflăm în fața unei disimulări a unei surse de fonduri și atunci putem vorbi de spălare de bani, fie este vorba de fals în declarația de avere, o infracțiune nu mai puțin importantă, pentru care procurorii DNA l-au acuzat și pe primarul PSD Radu Mazăre care a ”uitat” să treacă în declarația de avere banii ”returnați” de Elan.

Sursa: Curentul.ro