FSLI cere MEN convocarea unei comisii tehnice care să rezolve problemele din EDUSAL

Federația Sindicatelor Libere Învățământ, conform celor convenite în  discuțiile dintre reprezentaţii noștri și cei ai Ministerului Educației Naționale, din data de 3 octombrie 2018, solicită convocarea unei comisii tehnice de lucru care Continuare »

În anul Centenarului, am rămas cu restanţe în faţa Educaţiei

Mesajul președintelui FSLI, cu ocazia Zilei Internaţionale a Educației – 5 octombrie 2018 Continuare »

4 mii de angajați din învățământ riscă să rămână fără locuri de muncă! FSLI cere anularea ordinului!

O delegaţie a Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, formată din 25 de persoane, din cadrul Biroului Operativ şi Colegiului Naţional al Liderilor, a participat astăzi la discuţii cu secretarul de stat din Continuare »

Educaţia are nevoie de coerenţă şi stabilitate pentru o reformă reală

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ atrage atenţia asupra faptului că prin demisia ministrului Educaţiei Naţionale, Valentin Popa, sistemul naţional de învăţământ nu trebuie să fie destabilizat. Considerăm că educaţia din România are Continuare »

Mesajul Președintelui FSLI cu ocazia începutului de an şcolar 2018-2019

Emoţia, încrederea, speranţa, vibraţia, zâmbetul, toate acestea văzute în prima zi de şcoală pe chipurile elevilor, care deschid uşile sălilor de clasă închise atâtea zile peste vară, sunt hrană pentru cei care Continuare »

 

Revista presei – 16.06.2014

PREUNIVERSITAR

 

ADMITERE PROFESIONALĂ 2014 Preselecţii şi examene dure la şcoala profesională. Calendarul înscrierilor

Concurenţa crescută anul acesta pentru cursurile de trei ani de la şcolile profesionale, mai ales la specializările mecanic auto şi ospătar, a generat un regim dur, cu examene de admitere, la instituţiile căutate de tineri. Pe 7 iulie se încheie prima etapă de înscrieri la profesională, apoi începe etapa a II-a, după afişarea locurilor lăsate libere de elevii care aleg să se înscrie la liceu. ‘Elevii de clasa a VIII-a care vor să înveţe o meserie de la toamnă în loc să meargă la un liceu teoretic au trecut prin examene de admitere, unii şi de preselecţie, în prima etapă de înscrieri. Lista celor admişi se publică pe 24 iunie, iar această primă etapă se încheie pe 6 iulie, când se afişează lista finală după retragerea celor care vor totuşi să meargă la liceu. Apoi urmează aceiaşi paşi de admitere, pe locurile rămase libere, în alte două etape, care se întind până pe 9 septembrie. De altfel, şi cei din sistem se aşteaptă ca acest val de doritori din prima etapă de înscriere să scadă în iulie, după aflarea rezultatelor la Evaluarea Naţională 2014, când vor fi elevi care vor avea o medie de admitere ce le va permite să intre la un liceu mai bun şi astfel vor renunţa la locul la Profesională. Topul celor mai căutate şcoli profesionale Cea mai mare concurenţă de la profesională de anul acesta s-a înregistrat la Şcoala Kronstadt din Braşov, cu şase candidaţi pe loc la specializarea operator de maşini cu comandă numerică, potrivit datelor Centrului Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT). Urmează Liceul Tehnologic „Dimitrie Leonida“ din Constanţa, la calificarea mecanic auto (4,6 candidaţi pe loc) şi Liceul Tehnologic „Elena Caragiani“ din Tecuci, tot la mecanic auto, de altfel cea mai căutată meserie din ţară. Pe locurile următoare se află şi licee cu alte specializări: Colegiul Tehnic „Alexandru Domşa“ din  Alba Iulia, cu 4,3 candidaţi pe loc la electromecanică – electromecanic utilaje şi instalaţii industriale şi Colegiul Economic „Viilor“ din Bucureşti, tot cu 4,3 candidaţi pe loc, la turism şi alimentaţie – bucătar. „Concurenţă mare este şi în mediul privat, în domeniul Esteticii, specializarea Frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist, unde sunt 53 de candidaţi pe 25 de locuri la Colegiul UCECOM „Spiru Haret“ din Bucureşti”, spune inspectorul de specialitate Felicia Săndulescu de la CNDIPT, care adaugă că această specializare nu se găseşte la nicio şcoală de stat din Bucureşti. • Şcoala Profesională Germană Kronstadt din Braşov – 6 candidaţi pe loc • Liceul Tehnologic „Dimitrie Leonida” din Constanţa (calificarea mecanic auto) – 4,6 candidaţi pe loc • Liceul Tehnologic „Elena Caragiani” din Tecuci (tot mecanic auto) – 4,6 candidaţi pe loc • Colegiul Tehnic „Alexandru Domşa” Alba Iulia (electromecanică – electromecanic utilaje şi instalaţii industriale) – 4,3 candidaţi pe loc • Colegiul Economic „Viilor” Bucureşti (turism şi alimentaţie – bucătar) – 4,3 candidaţi pe loc • Liceul Tehnologic „Dacia” Piteşti (mecanică – mecanic auto) – 3,9 candidaţi pe loc • Colegiul Naţional Economic „Gheorghe Chiţu” Craiova (turism şi alimentaţie – bucătar) – 3,89 candidaţi pe loc • Liceul Tehnologic nr.1 Cluj-Napoca (turism şi alimentaţie – bucătar) – 3,89 candidaţi pe un loc • Liceul Tehnologic de Servicii „Sf. Apostol Andrei” Ploieşti (estetica şi igiena corpului omenesc – frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist) – 3,8 candidaţi pe loc. Examen din Educaţie tehnologică Câteva dintre aceste licee au organizat săptămâna trecută proba de selecţie suplimentară, din materia de clasa a VIII-a de Educaţie tehnologică. La Colegiul  Economic „Viilor“ din Bucureşti, în jur de 50% din candidaţi au luat note peste 5. „Este important ca elevii să ştie că testarea nu este eliminatorie, ca în cazul probelor de preselecţie, însă contează la media de admitere“, a explicat directoarea colegiului, Viorica Dorin. În schimb, la Kronstadt, singura şcoală profesională de sine stătătoare din ţară, s-a organizat examen de preselecţie (interviu şi un test din matematică şi fizică) şi, din 350 de candidaţi înscrişi pe cele 56 de locuri, 115 au fost declaraţi admişi. Însă aici nu a fost organizată proba suplimentară de selecţie, pentru că au cerut suplimentarea locurilor, când au văzut cât de mulţi candidaţi s-au înscris, a explicat directoarea şcolii, Ramona Ţiţeiu. Proba suplimentară: 30% din media de admitere la profesională În cazul Colegiului Tehnologic „Dacia“ din Piteşti, pe locul şase în topul celor mai căutate şcoli, directoarea Cristina Elena Mihai spune că s-au luat note mari la selecţia suplimentară de săptămâna trecută: 76 din cei 111 candidaţi au luat peste 5. „Proba aceasta este importantă la admitere fiindcă va avea o pondere de 30% la media finală de admitere la profesională, 70% fiind media de admitere la liceu“, a explicat directoarea. Aceasta spune că se bucură de interesul crescut pentru învăţământul profesional, încă de la prima etapă de înscriere, dar se îndoieşte că se va menţine până la final, mulţi fiind tentaţi să aleagă totuşi varianta liceului. Oricum, învăţământul obigatoriu este de 10 ani, aşa că niciun elev nu rămâne pe dinafară, cei care nu sunt acceptaţi la şcoala profesională dorită, se pot înscrie la liceu, în condiţiile în care la cele tehnologice se intră şi cu medii de 2-3. Însă, explică inspectorul Felicia Săndulescu, „şcoala profesională nu închide drumul spre Bacalaureat şi facultate; după ce termină profesionala, ei se pot înscrie în clasa a XI-a, unde continuă cu studiile teoretice“. Calendarul admiterii la Profesională: – 26 şi 27 mai: înscrierea la liceele care au clase profesionale – 29 şi 30 mai: susţinerea probei de preselecţie, acolo unde se organizează – 3 iunie: afişarea rezultatelor preselecţiei – 6 iunie: înscrierea celor respinşi la instituţiile care nu au preselecţie – 7 iunie: afişarea listelor finale cu elevii înscrişi şi a concurenţei înregistrate – 10 iunie, ora 9.00: proba suplimentară de admitere acolo unde sunt mai mulţi candidaţi pe un loc – 13 iunie: afişarea rezultatelor la proba de admitere, după depunerea contestaţiilor, în 12 iunie – 24 iunie: afişarea la licee a listelor candidaţilor admişi la profesională, după eliminarea elevilor corijenţi sau repetenţi – 4 iulie: afişarea listelor în ordinea mediei de admitere, după rezultatele de la Evaluarea Naţională – 5-6 iulie: depunerea dosarelor de înscriere la licee – 6 iulie: afişarea listelor finale a candidaţilor înmatriculaţi în învăţământul profesional după retragerea celor care vor participa la admiterea la liceu – 7 iulie: afişarea locurilor rămas libere după etapa I – urmează aceiaşi paşi în etapele II şi III, în perioada 7 iulie – 9 septembrie. Înscrieri la Capacitate 2014 Luni încep înscrierile pentru examenul de Evaluare Naţională 2014/Capacitate 2014, la sesiunea de vară, care începe cu proba la română, pe 23 iunie. Tot luni, olimpicii vor afla notele finale de la sesiunea specială a Evaluării Naţionale, care a avut loc săptămâna trecută. Marţi, pe 24 iunie, este programată proba la limba maternă, iar miercuri, pe 25 iunie, elevii care au absolvit clasa a VIII-a vor da examenul la matematică, urmând ca vineri, 30 iunie 2014, să fie afişate mediile finale, după soluţionarea contestaţiilor. De anul acesta, media obţinută la Evaluarea Naţională va fi 70% din media finală de admitere la liceu, 30% reprezentând media notelor primite de elevi în gimnaziu, potrivit noului sistem de admitere stabilit de Ministerul Educaţiei.

Sursa: Adevarul.ro

 

VIDEO EVALUARE NAŢIONALĂ 2014 Luni încep înscrierile. Ultimele pregătiri pentru examenele de la Capacitate 2014

În perioada 16-18 iunie, elevii care au absolvit clasa a VIII-a se pot înscrie la examanele de la Evaluarea Naţională 2014/Capacitate 2014, care vor începe pe 23 iunie, cu proba la română. Până la sfârşitul săptămânii, profesorii îi vor ajuta pe elevi să se pregătească pe ultima sută de metri pentru examene. Elevii de clasa a VIII-a au finalizat cursurile pe 13 iunie 2014, iar Evaluarea Naţională începe pe 23 iunie, potrivit calendarului oficial. Ministerul Educaţiei precizează că, pentru perioada 16-20 iunie 2014, conducerile şcolilor vor atribui profesorilor care predau la clasa a VIII-a şi care nu au norma didactică completă sarcina de a pregăti elevii pentru Evaluarea Naţională, precum şi pentru admiterea în clasa a IX-a, la liceu.   De asemenea, elevii pot consulta cele două lecţii video de pregătire din cadrul campaniei „Adevărul te meditează şi te premiază”.   Lecţia video pentru examenul de la română a fost susţinută de profesoara Ecaterina Stanca. Iar lecţia video pentru examenul de la matematică a fost prezentată de profesorul de Matematică Alexandru Constantinescu, directorul Liceului „Spiru Haret” din Capitală.   Calendar Evaluarea Naţională 2014:   13 iunie – încheierea cursurilor pentru clasa a VIII-a 16 – 18 iunie – înscrierea la Evaluarea Naţională 23 iunie – Limba şi literatura română – proba scrisă 24 iunie – Limba şi literatura maternă – proba scrisă 25 iunie – Matematică – proba scrisă 27 iunie – afişarea rezultatelor (pâna la ora 16:00) 28 iunie – depunerea contestaţiilor 28 – 30 iunie – rezolvarea contestaţiilor 1 iulie – afişarea rezultatelor finale.  Rezultate la Capacitatea olimpicilor Cei 13 olimpici care au susţinut examenul de Capacitate 2014 săptămâna trecută află luni rezultatele finale la probele susţinute, după soluţionarea contestaţiilor. Rezultate foarte slabe la simularea Evaluării Naţionale 2014 Simularea pentru Evaluarea Naţională a elevilor de clasa a VIII-a a avut loc în perioada 18-20 februarie, iar rezultatele nu au fost deloc mulţumitoare: mai puţin de jumătate din candidaţi au luat peste cinci.   Doar 48,8% dintre elevii prezenţi au obţinut medii peste 5 la examenele din cadrul simulării naţionale la clasa a VIII-a, respectiv 66,95% la Limba română şi doar 30,4% la Matematică. Ministerul Educaţiei a dispus implementarea mai multor măsuri pentru remedierea situaţiei, cum ar fi ore de pregătire

Sursa: Adevarul.ro

 

VIDEO BACALAUREAT 2014 Luni începe verificarea competenţelor digitale la Bac

În perioada 16 – 20 iunie, peste 121.000 de absolvenţi de clasa a XII-a vor susţine proba de evaluare a competenţelor digitale (proba D) de la Bac 2014. Dintre aceştia, aproape 120.000 fac parte din promoţia curentă, iar restul din generaţiile anterioare, potrivit Ministerului Educaţiei. Testările încep luni dimineaţă şi, deşi nu se pun note, elevii sunt obligaţi să se prezinte la proba care le va testa competenţele de utilizare a computerului şi a internetului, altfel nu pot merge mai departe la Bacalaureat 2014. În schimb, cei care au certificatul ECDL de utilizare a computerului, examen mai dificil decât cel de la Bac, şi-au putut echivala diploma şi nu vor mai fi nevoiţi să treacă de această testare la liceu. Cei care se pregătesc de această probă pot revedea lecţia video destinată competenţelor digitale de la Bac 2014 din cadrul campaniei „Adevărul te meditează şi te premiază”, susţinută de profesorul de informatică George Trifan, asistent universitar la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii din Bucureşti, cel care a pregătit în ultimii ani elevi olimpici la Informatică. Acesta a discutat despre proba de verificare a competenţelor digitale de la Bac pe baza modelului publicat anul acesta de Ministerul Educaţiei: cele două fişe de examen (online şi offline), dar şi a baremului.   BACALAUREAT 2014 Lecţia video pentru proba de testare a competenţelor digitale, la Adevărul Live   Lecţii de consiliere pentru Bac Începând de luni, 14 aprilie, şi până la sfârşitul lunii iunie, vor fi disponibile pe platforma Bacalaureat 2014, integrată în secţiunea Educaţie de pe adevarul.ro, 40 de lecţii video. Profesori de la licee de top din Bucureşti le vor arăta elevilor cum trebuie rezolvate subiectele de la examen şi ce ar trebui să înveţe. Până acum, în cadrul acestei campanii am prezentat patru lecţii video de consiliere pentru cei care se pregătesc de Bacalaureat, pe lângă lecţiile video destinate probelor de la Română şi Matematică De asemenea, la Adevărul Live vor fi şi lecţii video destinate pregătirii pentru toate probele orale şi pentru proba scrisă la alegere. Meditaţii video pentru Evaluarea Naţională Elevii de clasa a VIII-a vor putea găsi în secţiunea Educaţie de pe adevarul.ro şapte lecţii video, de la sfârşitul lui aprilie şi până la finalul lunii mai. Două dintre acestea vor fi de pregătire teoretică pentru cele două probe (Română şi Matematică) şi cinci de consiliere, de la pregătirea psihică pentru primul examen naţional serios până la completarea corectă a fişei de înscriere la liceu şi alegerea profilului liceului. Consiliere pentru elevi Dintre cele 40 de lecţii de pe adevarul.ro, 10 vizează partea de consiliere şi sunt oferite de specialişti care au lucrat cu liceeni în anii trecuţi şi care i-au ajutat să promoveze cu succes testele naţionale. Consilierii le vor spune elevilor cum să se organizeze ca să înveţe toată materia, cum să facă faţă stresului, cum să comunice cu profesorii şi cu părinţii sau cum să se pregătească psihic şi fizic pentru a face faţă unei lungi perioade de examene. Marele premiu: 1.000 de euro În cadrul acestei campanii, Adevărul a pregătit şi o serie de premii pentru elevi. Pentru a participa, trebuie să accesaţi acest link şi să vă înscrieţi în secţiunea Bacalaureat 2014 pe adevarul.ro cu un eseu motivaţional pe tema “Care este visul tău?”, să strângeţi cât mai multe like-uri şi share-uri şi, astfel, puteţi câştiga premii Biocebral ce vă vor da energie pe toată perioada examenelor, dar mai ales marele premiu în valoare de 1000 Euro! Dorim participanţilor mult succes şi mult spor la învăţat

Sursa: Adevarul.ro

 

DEZBATERE Cum ar arăta o vacanţă de vară mai scurtă

Britanicii au avertizat că o vacanţă de vară prea lungă îi scoate pe elevi din ritmul şcolii şi iau în calcul reducerea ei, deşi e una dintre cele mai scurte din Europa. La noi, alternativa ar fi două luni libere şi o lună de Şcoala Altfel, care să-i ţină ocupaţi în mod plăcut pe elevi, susţin experţii. În România, vacanţa de vară a copiilor este una dintre cele mai lungi din Europa, aproape trei luni, din iunie până în septembrie. Practic, elevii se desprind de mediul şcolar şi de rigoarea studiului pentru o perioadă mare de timp, ceea ce înseamnă că uită informaţiile şi le este greu să intre înapoi în ritmul şcolii, spun specialiştii în educaţie şi o parte din profesori. Şi Marea Britanie se confruntă cu această ruptură a elevilor de şcoală, deşi are una dintre cele mai scurte vacanţe de vară. Reprezentanţii Asociaţiei Naţionale a Directorilor Şcolari (National Association of Head Teachers) au propus de curând, în cadrul adunării anuale de la Birmingham, ca în loc de vacanţă de vară să existe un an şcolar cu mai multe perioade de studiu, intercalate de vacanţe scurte, potrivit presei britanice. Cum s-ar plia însă o astfel de schimbare pe sistemul românesc de învăţământ, în condiţiile în care dascălii recunosc că începutul anului şcolar înseamnă mai mult recapitulări? Părerile sunt împărţite. Pe de o parte, trebuie luat în considerare faptul că, în România, verile sunt caniculare şi nu toate şcolile sunt dotate cu aer condiţionat. Dar s-ar putea face altceva în loc de orele clasice, cum ar fi o lună în plus de activităţi extracurriculare pe timpul verii, un fel de Şcoala Altfel prelungită, este de părere psihopedagogul Aura Stănculescu, director al Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională. Aceasta susţine o astfel de schimbare, fiindcă activităţile extraşcolare îi dezvoltă pe copii în alt mod decât educaţia formală. „Vacanţa de vară ar putea fi redusă la două luni, iar elevii ar putea să aibă o perioadă prelungită de activităţi extraşcolare, un fel de Şcoala Altfel de vară. Pe timpul verii, elevii pot uita informaţii, depinde de cât de bine sunt sedimentate. Cu o lună în plus de activităţi extraşcolare, copiii nu ar sta degeaba pe timpul verii, însă nu cred că această şcoală de vară altfel ar trebui să fie obligatorie, din cauza condiţiilor climatice de la noi“, explică Stănculescu. O ŞCOALĂ DE VARĂ ÎN VACANŢĂ Iniţiativa lansată de psihopedagog este apreciată şi de elevi, pusă în această formă. Preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, Eduard Mititelu, recunoaşte că scurtarea vacanţei de vară nu ar fi pe placul elevilor, însă ideea unei Şcoli Altfel de vară i se pare chiar foarte bună. „Mă gândesc că s-ar putea face o platformă online unde copiii să regăsească centralizate toate aceste activităţi extracurriculare propuse şi să-şi aleagă de acolo ce ar vrea să facă.  Într-adevăr, în timpul verii se creează o ruptură, care ar putea fi compensată cu activităţi ce nu se fac în timpul şcolii. Noi întotdeauna ne întrebăm înainte să intrăm în vacanţă ce vom face pe timpul verii“, spune Mititelu. El descrie programa şcolară formală ca fiind foarte încărcată, spunând că readaptarea la ritmul academic de lucru ţine de modul în care predă profesorul la clasă. Pe scurt, profesorul este cel care îşi face materia atrăgătoare sau nu. Mititelu a dat şi un exemplu de posibilă activitate extraşcolară pe timpul verii, în afară de binecunoscutele tabere de vară. „Noi derulăm un proiect care se numeşte «Universitatea de Vară pentru Elevi», prin care tinerii pot să experimenteze, timp de două săptămâni, ce înseamnă să fie studenţi la facultatea la care ar vrea să dea admiterea“, a explicat Preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor. La nivel naţional, proiectul a fost organizat în diverse oraşe universitare, precum Alba Iulia, Bucureşti, Cluj-Napoca, Galaţi, Iaşi, Oradea, Suceava şi Timişoara. O EXPERIENŢĂ ÎN PLUS PENTRU ELEVI Şi psihologul Diana Ioaneş, consilier şcolar la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc“ din Capitală, spune că o Şcoală Altfel pe timpul verii i se pare o idee bună, fiindcă elevii ar învăţa altceva, ar câştiga în materie de educaţie informală. Totuşi, Ioaneş nu consideră că ar fi bine să se scurteze vacanţa de vară, din cauza climei, spunând că deja din lunile mai-iunie elevilor le dispare cheful de şcoală. Structura unui an şcolar mai lung Cum ar arăta aşadar în România un an şcolar mai lung, dacă s-ar scurta vacanţa de vară? Structura anului şcolar de la noi, implicit perioadele în care elevii pot fi liberi, în vacanţă, este una dictată de sărbătorile religioase importante, Crăciunul, Sf. Ioan, Paştele şi Rusaliile, explică expertul în educaţie şi bloggerul adevarul.ro Marian Staş. În rest, vacanţele se mai dau prin ordonanţe, aici fiind vorba în principal de minivacanţa de 1 Mai. „În aceste condiţii, o variantă naturală de structură a anului şcolar, care să permită şi creşterea numărului de săptămâni de lucru, ar putea ţine seama de următoarele principii: trei trimestre în loc de două semestre, ceea ce ar duce la eliminarea vacanţei intersemestriale. De asemenea, anul şcolar ar începe în a doua săptămână din septembrie, în loc de data de 15, şi s-ar încheia după a treia săptămână din iunie, ceea ce ar mai adăuga două săptămâni de şcoală“, a arătat Staş o posibilă schemă a anului şcolar cu o vacanţă de vară mai scurtă. Expertul spune că, în modul acesta, structura anului şcolar s-ar aşeza firesc pe dinamica sărbătorilor legale principale, stabilite prin lege la nivelul întregii societăţi, şi s-ar câştiga trei săptămâni de şcoală. VINERI, PRIMA ZI FESTIVĂ DE ŞCOALĂ El mai propune ca prima zi de şcoală să fie într-o zi de vineri, fiindcă este o ceremonie şi nu presupune ore la clasă, iar ultima zi de şcoală din iunie să pice într-o joi. Staş atrage atenţia că „regândirea structurii anului şcolar are sens dacă şi numai dacă punem în fapt o nouă arhitectură curriculară modernă, de secol XXI, altminteri o astfel de schimbare este formă fără fond“. Acesta mai spune că implicaţiile unei astfel de schimbări ar fi foarte profunde la nivelul societăţii, deoarece întreaga populaţie este atinsă într-un fel sau altul de modul în care funcţionează şcoala. Examenele româneşti, principalul impediment De cealaltă parte a dezbaterii, profesorii atrag atenţia că structura anului şcolar în România se bazează şi pe examenele naţionale de Evaluare Naţională şi, respectiv, Bacalaureat, dar şi pe admiterea la liceu, elemente-cheie ale sistemului de educaţie. „Vara sunt examene, în care sunt implicate cadrele didactice, ceea ce ar crea un impediment în cazul unei Şcoli Altfel de vară. Cu cine vor realiza elevii activităţile extracurriculare?”, se întreabă Simion Hancescu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI). El mai spune că structura anului şcolar în Marea Britanie este cu totul alta decât structura sistemului românesc. ”Nu cred că putem extrapola din sistemul britanic, este cu totul altceva, alt sistem de examinare plus că, deşi o Şcoală de vară altfel pare o soluţie bună la prima vedere, trebuie să ne uităm în profunzime”, atrage atenţia liderul sindical. Şi părinţii sunt sceptici în privinţa unei alternative fezabile la actual vacanţă şcolară de trei luni, deşi i-ar scuti pe mulţi de stresul de a nu avea cu cine să-şi lase copiii cât ei muncesc. Preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, Mihaela Gună, atrage atenţia asupra principalului impediment: ”Ministerul Educaţiei este şi aşa subfinanţat, adică nu va finanţa aşa ceva, şi atunci cine se va ocupa de Şcoala altfel de vară? Tot părinţii”, spune Gună. Turismul, afectat deopotrivă La rândul său, profesorul de Istorie Corneliu Riegler spune că ideea scurtării vacanţei de vară nu ar fi bună fiindcă ar afecta toată societate, în principal turismul. „Părinţii îşi iau concediile în funcţie de vacanţele copiilor, deci turismul ar fi primul afectat în povestea asta. Mie mi se pare o schimbare de dragul schimbării. Dintotdeauna a existat la noi o structură de an şcolar cu o vacanţă de vară mare tocmai din cauza condiţiilor meteorologice”, a spus Riegler. Acesta a explicat că verile din Marea Britanie nu sunt atât de călduroase ca la noi şi ei au o cu totul altă programă şcolară. Sociologul Mircea Kivu nu este nici el de acord cu scurtarea vacanţei de vară din cauza condiţiilor climatice, însă vine cu o soluţie: vacanţe mai scurte de vară, dar care să nu fie luate în acelaşi timp pentru toate şcolile, pentru a nu afecta turismul. „Se poate rezolva dacă vacanţa scurtă este decalată, adică dacă nu este programată în acelaşi timp la toate şcolile, aşa cum este cazul în Germania, ca să nu afecteze societatea prea mult”, spune sociologul. Acesta a adăugat că, fără doar şi poate, scurtarea vacanţei de vară nu ar fi o soluţie populară în rândul copiilor şi al profesorilor, care ar protesta vizavi de o astfel de măsură. Vacanţă mare şi în Finlanda Scurtarea vacanţei de vară nu este văzută drept o soluţie în sistemul românesc nici din partea expertului în educaţie Alexandra Anton, şcolită la Universitatea Turku din Finlanda, atâta vreme cât ar fi înlocuită de acelaşi sistem învechit de ore la clasă. „Nu văd de ce s-ar scurta vacanţa când au ore atât de statice, accentul e pus pe memorare, iar programa e cea de acum 20 de ani. Pentru copii, cele trei luni înseamnă o gură de aer proaspăt, mai ales la nivelul învăţământului primar”, este de părere Anton. ” În Finlanda, vacanţa începe la 1 iunie, iar anul nou începe undeva în jur de 15 august, deci au două luni şi jumătate de vacanţă şi să nu uităm ce programă au ei, ce teme primesc şi cât de relevante sunt conţinuturile pe care le învaţă, cât de multe proiecte comune au şi faptul că ei au ore de 45 de minute şi pauze de 15 minute, în care ies obligatoriu afară. Deşi n-am zice, timpul liber pentru copii e foarte important, fiindcă ei procesează informaţiile atunci, nu pierd timpul. E dovedit de mult că joaca e treabă serioasă pentru copii, nu văd de ce noi le-am distruge bucuria timpului liber. Poate ca ar fi mai bine să le dăm pauze mai dese, să-i învăţăm cum să folosească timpul lor liber, dar în niciun caz să le luăm din vacanţă”, spune Alexandra Aton. Pentru copii, cele trei luni înseamnă o gură de aer proaspăt, mai ales la nivelul învăţământului primar – Alexandra Anton, expert educaţie

Patru minivacanţe şi o vacanţă mare Anul şcolar din România începe la data de 15-16 septembrie şi se termină pe 20 iunie. Este structurat pe semestre cu patru minivacanţe: vacanţa de Crăciun (de circa două săptămâni, 21 decembrie-5 ianuarie), vacanţa intersemestrială (1-9 februarie), vacanţa de Paşte (când pică sărbătoarea ortodoxă) şi minivacanţa de 1 Mai, când bugetarii (profesorii) au liber. De asemenea, ai au în cadrul şcolii o săptămână de activităţi extracurriculare cunoscută drept „Şcoala Altfel”, care are loc înainte de vacanţa de Paşte. Vacanţa de vară începe mai devreme pentru elevii claselor terminale, care dau examene pe timpul verii. Primii care termină şcoala sunt absolvenţii de a XII-a, care încheie cursurile la data de 30 mai, urmaţi apoi de absolvenţii de a VIII-a, care termină pe 13 iunie. Restul elevilor iau vacanţă pe 20 iunie. Astfel, vacanţa de vară are durate diferite, cea mai lungă fiind la clasa a XII-a, având în vedere că anul universitar începe pe 1 octombrie, ceea ce înseamnă patru luni de vacanţă. În mod normal, vacanţa de vară are două luni şi trei săptămâni. În schimb, în Marea Britanie, anul şcolar este împărţit pe trimestre şi are 195 de zile de studiu, din care 190 sunt zile de şcoală şi cinci zile sunt destinate pregătirii profesionale pentru dascăli. La şcolile particulare, anul şcolar poate să fie mai scurt, dar nu mai puţin de 175 de zile de studiu. Trimestrele sunt legate de vacanţe scurte de o săptămână. Structura detaliată a anului variază însă de la regiune la regiune în Marea Britanie: în Anglia, Irlanda de Nord şi în Ţara Galilor, anul şcolar începe în primele zile din septembrie şi se termină la sfârşitul lui iulie. În Scoţia, şcoala începe la sfârşitul lui august şi se termină la sfârşitul lui iunie. „Guvernul copiilor”: vacanţă şi mai mare Anul acesta, în weekendul de 1 iunie, scaunele membrilor Executivului au fost ocupate pentru o oră de aproximativ 100 de elevi merituoşi din mai multe şcoli bucureştene, care au propus o reformă a sistemului de educaţie, tocmai prin lungirea vacanţei de vară, care ar trebui să înceapă chiar de pe 2 iunie, în loc de 20 iunie, cum e acum. În plus, ei au propus şi scurtarea programei şcolare zilnice cu o oră, potrivit Mediafax. Elevii au fost asistaţi în propunerile lor de către părinţi şi profesori. „Prim-ministrul” a reuşit cu greu să-şi potolească membrii Cabinetului, aşa încât să poată începe şedinţa de guvern. Copiii se strigau pe numele miniştrilor care erau trecute pe plăcuţele aflate pe masă, în dreptul fiecărui scaun. „Ce faci, Mircea Duşa?” – „Bine, Gabriel Oprea!”, se strigau copiii, amuzaţi de noile roluri primite. Într-un târziu, „premierul” a reuşit să stabilească ordinea, iar Guvernul copiilor a votat în unanimitate ca vacanţa de vară să înceapă de luni, 2 iunie, iar orarul zilnic de studiu să fie redus.

Sursa: Adevarul.ro

 

VIDEO Interviurile Adevărul – Reviro. Darian Ursoi: „Sistemul britanic te învaţă să gândeşti şi să-ţi rezolvi singur problemele”

Vineri am reluat seria interviurilor Adevărul-Reviro în cadrul campaniei „Şcoliţi peste hotare, angajaţi în ţară. De ce întorc românii în ţară?”. În platou a fost invitat Darian Ursoi, care a studiat Management la Warwick Business School în Anglia, a lucrat în Londra la Microsoft şi J.P. Morgan, iar acum e business analyst la A.T. Kearny, o firmă de consultanţă strategică. Cele mai importante declaraţii:   Darian Ursoi: În timpul liceului, la Arad, am cochetat cu mai multe domenii, am oscilat între medicină, drept, antropologie şi am ajuns să aleg business-ul.   M-am decis să îmi restrâng opţiunile la universităţile din Europa, pentru că ar fi mai aproape de casă. Am fost acceptat şi la universităţi din Germania, Italia.   Universităţile din Anglia ţin să pună anumite condiţii pentru a intra la ei în universităţi. Trebuia să am media minimum 9.50 la Bac, ceea ce s-a şi întâmplat.   În liceu am avut o profesoară de Română care ne-a ajutat şi ne consilia şi ne explica ce înseamnă să ne înscriem la o facultate în străinătate.   Warwick are o proporţie foarte mare de studenţi internaţionali şi aici mă refer la peste 50%.   Cum ai început să lucrezi?   Profesorii sunt nişte oameni extraordinari. Toţi sunt lideri în domeniul în care activează, fie au lucrat în domeniul pe care îl predau sau sunt consultanţi.   Voiam foarte mult să îmi petrec al treilea an lucrând. În Londra, la facultate, ai opţiunea de a învăţa în primii doi ani, în al treilea an să lucrezi, iar apoi sa te întorci la facultate. Am ales Microsoft pentru că îmi doream foarte mult să lucrez în acest domeniu. Aici, o zi pe săptămână puteam lucra de acasă, de obicei vinerea, iar în rest lucram din companie, însă nu trebuia să stăm neapărat la birou.

Lucram de la 9.00 la 17.00.   În schimb, la JP Morgan, în prima zi de lucru am stat 14 ore şi aveam foarte multă treabă.   Am fost printre puţinii colegi care au ales să muncească în cel de-al treilea an.   După ce am terminat facultatea, nu ştiam dacă să mă întorc în ţară sau nu, însă am decis să revin. Darian Ursoi ne-a povestit la „Adevărul Live” de la 14:00 de ce a plecat la studii în străinatate, ce a făcut aici până să plece, cum a fost experienţa de acolo, ce a învăţat nou, diferit şi cum l-a ajutat să se dezvolte. De asemenea, ne va face şi comparaţie între cele două sisteme de educaţie din Anglia şi din România. Vom afla şi ce l-a determinat să se întoarcă în România şi cum i se pare piaţa muncii de aici. Aceast interviu face parte din seria de interviuri realizată în parteneriat cu EDUCATIVA, în cadrul programului lor REVIRO, prin care încearcă să pună o punte de legătură între aceşti tineri şi mediul de afaceri din România. Reconectarea cu România O mare parte dintre cei care decid să se întoarcă acasă pentru a începe o carieră nu sunt conectaţi la realitatea de business şi sunt slab susţinuţi în a găsi joburile potrivite pentru ei. Grupul EDUCATIVA, care trimite anual tineri la studii în străinătate, a observat această problemă recurentă. Ca soluţie, grupul a creat Reviro, un serviciu de recrutare care îşi propune să le faciliteze tinerilor români cu pregătire internaţională accesul la oportunităţi de carieră la companii din România. „Misiunea Reviro este de a conecta potenţialul tinerilor români cu pregătire internaţională la organizaţii din România care să le pună în valoare abilităţile dobândite la studii în cadrul universităţilor internaţionale”, spune Alexandru Ghiţă, preşedinte EDUCATIVA. El explică modul în care activitatea Reviro completează scopul EDUCATIVA. „Din 2005 trimitem la şcoală în străinătate mii de oameni, prin târgurile de universităţi, prin EDMUNDO, serviciul nostru de consiliere. Însă miza nu a fost doar de a-i trimite în străinătate, ci a fost să-i şi aducem înapoi”, detaliază el.

Sursa: Adevarul.ro

 

EVALUARE NAŢIONALĂ 2014 Vineri s-au afişat rezultatele parţiale de la sesiunea specială

Cei 13 olimpici care au susţinut examenul de Capacitate 2014 săptămâna aceasta au aflat vineri rezultatele parţiale care s-au afişat la sediul unde s-au susţinut probele, la Şcoala Gimnazială nr. 19 „Tudor Arghezi” din Capitală. Între orele 18:00 – 20:00, elevii pot depune contestaţii, iar luni, vor afla rezultatele finale. Pe lista publicată de Ministerul Educaţiei figurează 13 elevi, olimpici la Matematică şi la Informatică şi care se pregătesc pentru participarea la Balcaniadele destinate juniorilor. Aceştia au trecut prin examenele sesiunii speciale de la Evaluarea Naţională 2014 mai devreme decât restul absolvenţilor de clasa a VIII-a, mai exact în perioada 11 – 13 iunie, potrivit calendarului oficial. Joi, elevii au susţinut proba la Matematică şi miercuri, la Limba şi literatura română, care însă nu a fost un examen tocmai uşor, susţin dascălii. Profesoara de română Ecaterina Stanca spune că eseul de la subiectul al II-lea ar fi putut să-i pună în dificultate pe mulţi dintre ei, fiind vorba de o compunere originală şi amuzantă în acelaşi timp pe marginea unei întâmplări de la o lansare de carte. „Era nevoie de imaginaţie multă, de spirit inventiv, având în vedere că nu ştiu câţi dintre elevii de clasa a VIII-a au fost la o lansare de carte. În plus, ei ar fi trebuit să aibă şi originalitate, şi limbaj expresiv şi să mai identifice şi elemente care să trezească umorul, ceea ce nu e deloc simplu în acest context”, a explicat Stanca. Sesiunea specială se organizează în fiecare an atât pentru Evaluarea Naţională, cât şi pentru Bacalaureat şi este destinată elevilor participanţi la loturile naţionale de pregătire pentru olimpiadele şi concursurile internaţionale. CALENDARUL SESIUNII SPECIALE DE EVALUARE NAŢIONALĂ 2014: 10 iunie 2014 Înscrierea la sesiunea specială a Evaluării Naţionale 11 iunie 2014 Limba şi literatura română – probă scrisă 12 iunie 2014 Matematica – probă scrisă 13 iunie 2014 Limba şi literatura maternă – probă scrisă 13 iunie 2014 Afişarea rezultatelor (până la ora 18) 13 iunie 2014 Depunerea contestaţiilor (orele 18-20) 16 iunie 2014 Rezolvarea contestaţiilor 16 iunie 2014 Afişarea rezultatelor finale după contestaţii

Sursa: Adevarul.ro

 

VIDEO A doua şansă la educaţie pentru copii. Sărăcia nu închide drumuri

Peste jumătate din copiii români suferă din cauza sărăciei, ţara noastră fiind la coada clasamentului european în ceea ce priveşte nivelul de trai al celor mici, potrivit unui studiu al Salvaţi Copiii. Pentru cei mai mulţi dintre ei, sărăcia se traduce prin abandonul şcolii, iar la maturitate nu se mai pot integra în societate. Pentru aceştia, există însă programele de tip „A doua şansă”, care arată că niciodată nu e prea târziu să înveţi. „Bunica”, cum îi spun copiii, are patru nepoţi pe care îi creşte singură. Părinţii micuţilor au plecat la muncă în Spania cu mulţi ani în urmă, copiii s-au născut acolo şi, unul după altul, i-au trimis în România să fie crescuţi de bunică. Părinţii au fost arestaţi în străinătate şi acum nu mai trimit bani înapoi în ţară, iar cei mici trăiesc cu bunica din indemnizaţii. Bani care însă nu le ajung cât să-şi cumpere haine şi să-şi pună încălţăminte adecvată în picioare cu care să meargă iarna la şcoală. „Nu i-am putut aduce la şcoală la timp, am avut probleme financiare, dar am găsit acest loc (Şcoala Gimnazială Nr. 178 din Capitală, unde se derulează programul „A doua şansă”), unde pot recupera. Îi cresc singură, i-am luat în plasament pentru că părinţii lor nu sunt în ţară şi eu am grijă de ei. Sunt mulţumită că pot să înveţe şi să ajungă la nivelul anilor lor şi după aceea să meargă mai departe”, povesteşte bunica Valeria Drăgoi. Nepoţii sunt în clasa învăţătoarei Gabriela Popescu, unde studiază elevi de mai multe vârste, de la şapte la 12-13 ani, care recuperează anii pierduţi. Unii au fost daţi la şcoală în primii ani, apoi au abandonat din cauza problemelor familiale şi de sărăcie, iar alţii au învăţat să scrie şi să citească abia la 11 ani. Alfabetizare cu întârziere „Am 12 ani, am învăţat să scriu la 11 ani. Mi-a luat cam o săptămână. Unchiul meu m-a înscris la şcoală aici şi în curând mă voi înscrie la clasa a II-a”, spune un băieţel. Un alt copil din clasa doamnei Popescu, Iasmina (foto), are 10 ani şi este de trei ani la şcoală. Acum este în clasa a III-a, este o fată deşteaptă, ţine pasul cu ceilalţi colegi şi spune că vrea să termine liceul, să ajungă la facultate. „Gabi este în clasa a II-a, a recuperat clasa I prin programul „A doua şansă”. El nu avea nici măcar un certificat de naştere, l-am ajutat să-şi dobândească o identitate prin tribunal. Cristi este în aceeaşi situaţie, a mers la şcoală doi ani, a abandonat şi acum a recuperat cu noi şi l-am integrat în semestrul al doilea la clasa a III-a la Şcoala Gimnazială Nr 1 şi a trecut clasa”, povesteşte Amalia Gheorghe, de la Salvaţi Copiii. Aşa arată poveştile copiilor care recuperează şcoala prin „A doua Şansă”, un program special realizat de ONG-ul Salvaţi Copiii. La rândul lor, părinţii spun că au ales să-şi dea copiii la şcoală pentru a le oferi şansa pe care ei nu au primit-o, să le fie mai bine şi să poată să îşi câştige existenţa la maturitate. „Nu am avut posibilităţi, a întrerupt şcoala doi ani din probleme familiale şi financiare şi nu îl mai primeau la nicio şcoală. Eu am încercat să-l dau, dar deja depăşise vârsta, avea 12 ani şi atunci am mers la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copiilor, care m-a trimis la Salvaţi Copiii. Băiatul meu, în mai puţin de patru luni, a recuperat toată materia pierdută, îşi doreşte foarte mult să înveţe”, povesteşte Adriana Vasile, mama unui băiat din programul „A doua şansă”, derulat la Şcoala 178 din Capitală. „Nu am dat copiii la şcoală până acum, băiatul are 10 ani, fetiţa are nouă ani şi celălalt băiat are opt ani. Mai am un băiat de 15 ani şi o fată de 13 ani, dar ei nu au vrut să vină la şcoală. În schimb, ăştia mai mici au vrut. Mi-au zis că le place şi vor să continue şcoala şi o să dau şi fetiţele mai mici la grădiniţă. Vreau să ajungă până la facultate”, spune o altă mamă. Cei mai săraci copii din Europa Copiii români şi bulgari sunt cei mai săraci din Europa, arată studiul „Sărăcia şi excluziunea socială a copiilor din Europa”, realizat de organizaţiile internaţionale Salvaţi Copiii în cele 28 de state membre UE şi pe Elveţia, Islanda şi Norvegia. Potrivit datelor Eurostat, aproape 27 de milioane de copii (28%) sunt în risc de sărăcie sau de excluziune socială şi mai mult de jumătate din copiii din România (52,2%) şi Bulgaria (52,3%) se află în această situaţie. Dacă în România, peste jumătate din copii trăiesc în sărăcie, în ţările nordice (Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda şi Islanda) sau în Germania, Olanda şi Elveţia, doar 12-19% sunt în această situaţie. La nivelul Uniunii Europene (UE), copiii ai căror părinţi muncesc puţin au o probabilitate cu 56,7% mai mare să se afle în risc de sărăcie sau excluziune socială decât aceia ai căror părinţi muncesc mult. Totuşi, în România participarea crescută a familiei pe piaţa muncii nu este suficientă pentru a reduce sărăcia copiilor. De altfel, România este ţara cu cea mai mare proporţie de copii în risc de sărăcie (40%) aflaţi în familii unde părinţii muncesc mult. Politici aproape ineficiente Copiii sunt săraci pentru că părinţii lor nu au venituri suficiente pentru a-şi permite cheltuielile legate de o locuinţă (chirie, ipotecă), trăiesc în locuinţe neadecvate şi nu au acces la servicii de educaţie sau de sănătate, nu au posibilitatea de a participa la evenimente sociale, nu le este garantată securitatea fizică sau trăiesc într-un mediu familial instabil, mai arată studiul. De asemenea, 87% dintre copii au părinţi cu un nivel scăzut al educaţiei, ca atare sunt mai vulnerabili la sărăcie sau excluziune socială comparativ cu cei ai căror părinţi au primit o educaţie la un nivel mai ridicat. În ciuda eforturilor ONG-urilor şi a autorităţilor de a-i ajuta, politicile publice au un impact redus asupra diminuării riscului de sărăcie în rândul copiilor, arată studiul. „Cu cât politicile publice sunt mai targetate asupra familiei, cu atât se reduce mai mult riscul sărăciei, însă eficienţa statului este redusă”, a spus sociologul Mihaela Manole, la conferinţa de lansare a studiului.  România are cel mai scăzut nivel al accesului la servicii de îngrijire şi educaţie timpurie.

Sursa: Adevarul.ro

 

Echipa României a luat cele mai multe premii, 21 în total, la Olimpiada Internaţională de Limba Rusă

Lotul olimpic al României a adus ţării, anul acesta, 21 de premii, inclusiv un premiu de excelenţă, cele mai multe medalii dintre echipele naţionale prezente la cea de-a XIII-a ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Limba Rusă. Competiţia s-a desfăşurat în perioada 6-11 iunie, la Moscova. Olimpicii români au fost recompensaţi cu un Premiu de excelenţă (cu punctaj maxim), şapte premii I, cinci premii II, patru premii III, un premiu I pentru concursul de interpretare creativă a unui text, un premiu II la concursul „Tânărul Orator” şi un Premiu special pentru „Cel mai bun răspuns” la examenul oral şi de analiză a textului, susţin reprezentanţii Ministerului Ecducaţiei. Sofia Anamaria Ferţadi (clasa a X-a, Colegiul Naţional ,,Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei) a cucerit Premiul de excelenţă cu punctaj maxim, iar Mariana Cornei (clasa a XII-a, Liceul Teoretic ,,Grigore Moisil” din Tulcea) a primit premiul I, premiul I la concursul de interpretare creativă şi un premiu special pentru „Cel mai bun răspuns” la proba orală şi analiză de text. Celelalte laureate cu premiul I sunt Iulia Haralambie (clasa a XI-a, Liceul Teoretic ,,Grigore Moisil” din Tulcea), Iuliana Petrov (clasa a IX-a, Colegiul Dobrogean ,,Spiru Haret” din Tulcea), Vasilica Ignat (clasa a XII-a, Liceul Teoretic ,,Ion Creangă” din Tulcea), Ionela Crina Hrini, (clasa a XII-a, Colegiul Naţional ,,Dragoş Vodă” din Sighetul Marmaţiei), Anfisa Lazăr (clasa. a XI-a, Liceul Teoretic ,,Nicolae Iorga” din Brăila) şi Mihaela Rotaru (clasa a X-a, Colegiul Naţional de Informatică ,,Spiru Haret” din Suceava). Cu premiul II au fost distinse Cristina Negrub (clasa a XII-a, Colegiul Naţional de Informatică ,,Spiru Haret” din Suceava), Cristina-Alexandra Silivestru (clasa a XI-a, Colegiul Economic ,,Delta Dunării” din Tulcea), Ionela Taficiuc (clasa a XI-a, Liceul Tehnologic ,,Marmaţia” din Sighetul Marmaţiei), Valeria Trifanov (clasa a X-a, Liceul Teoretic ,,Grigore Moisil” din Tulcea), Corina Gurulea (clasa a IX-a, Colegiul Economic Administrativ din Iaşi) şi Maria Lisnic (clasa a IX-a Colegiul Economic ,,Virgil Madgearu” din Bucureşti). Cristina Negrub a obţinut şi premiul II la concursul „Tânărul Orator”. Premiul III a fost înmânat următoarelor eleve: Ecaterina Trifanov (clasa a XII-a, Liceul Teoretic ,,Ion Creangă” din Tulcea), Alexandra Macsim (clasa a XI-a, Colegiul Tehnic ,,Nicolae Băcescu” din Fălticeni), Laura Kazamon (clasa a IX-a, Liceul Teoretic ,,Ovidius” din Constanţa) şi Nicoleta Roxana Vlad (clasa a IX-a, Colegiul Economic ,,Virgil Madgearu” din Bucureşti). Olimpiada Internaţională de Limba Rusă este o competiţie care se desfăşoară o dată la 4 ani. La ediţia curentă, au participat 216 elevi din 30 de ţări. Echipa României a fost reprezentată de 18 eleve (10 la limba rusă modernă şi 8 la limba rusă maternă), fiind condus de conf.dr. Axinia Crasovschi, prodecan la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii Bucureşti, preşedinte al Asociaţiei Profesorilor de Limba şi Literatura Rusă din România şi prof. metodist Tamara Alistarh de la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” din Tulcea. Probele obligatorii ale olimpiadei au inclus un proiect pe o temă impusă, un examen de cultură şi civilizaţie rusă, un examen oral de înţelegere şi analiză a unui text, conform nivelurilor de limbă din grila europeană. De asemenea, au fost organizate două concursuri facultative – interpretare creativă a unui text şi discurs argumentativ pe teme impuse, potrivit Ministerului Educaţiei. La ceremoniile de deschidere, respectiv de premiere, a participat şi ambasadorul României în Federaţia Rusă, domnul Vasile Soare, care ”a lăudat aptitudinile de limbă rusă şi buna pregătire a elevilor români, precum şi nivelul predării acestei limbi în ţara noastră, motive care au făcut ca palmaresul României să fie cel mai bogat dintre toate statele competitoarele”, au mai spus reprezentanţii MEN.

Sursa: Adevarul.ro

 

Un deputat propune ca redirecţionarea a 2% din impozit să se poată face şi spre şcolile de stat

Deputatul PSD Angel Tîlvăr a depus la Senat o propunere legislaităv prin care contribuabilii pot redirecţiona cei 2% din impozitul pe profit anual nu doar către instituţiile nonprofit, dar şi către şcolile de stat, motivaţia fiind situaţia financiară precară a sistemului. Propunerea legislativă pentru modificarea articolului 57, alineatul (4) şi a articolului 84, alineatul (2) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prevede faptul că redirecţionarea sumei reprezentând 2% din impozitul pe venitul net anual, impozabil, câştigul net anual din transferul titlurilor de valoare, câştigul net anual din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută, la termen, pe bază de contract şi orice alte operaţiuni de acest gen poate fi făcută de către contribuabili şi către instituţiile de învăţământ din sistemul naţional de educaţie, prevăzute de Legea Educaţiei Naţionale. Legea actuală prevede posibilitatea redirecţionării acestui procent din impozitul anual pentru susţinerea entităţilor nonprofit, care se înfiinţează şi funcţionează potrivit legii, dar şi unităţilor de cult sau pentru acordarea de burse private. În expunerea de motive, deputatul PSD Angel Tîlvăr precizează faptul că în ultimul sfert de secol, România a traversat o perioadă dificilă, în care toate domeniile vieţii sociale, economice şi politice au suferit transformări majore, fiind obligate să se adapteze din mers la noile realităţi. Referitor la învăţământul naţional, deputatul PSD arată că o constantă a acestor ani o reprezintă subfinanţarea acestui sistem şi adaugă faptul că bugetul alocat Ministerului Educaţiei Naţionale continuă să fie unul insuficient, ceea ce duce la situaţii nedorite, precum lipsa autorizaţiilor de funcţionare pentru unele unităţi şcolare. „În acest context, considerăm că orice sprijin financiar care poate fi direcţionat către unităile şcolare din sistemul naţional de învăţământ este mai mult decât binevenit”, se precizează în expunerea de motive la propunerea legislativă. Iniţiativa a fost înregistrată la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, Camera Deputaţilor fiind decizională în acest caz.

Sursa: Adevarul.ro

 

VIDEO BACALAUREAT 2014 Lecţia la Fizică, la Adevărul Live: Termodinamica le poate da bătăi de cap elevilor

Lecţiile video pentru proba la alegere a profilului de la Bac 2014 a continuat joi cu discuţia despre subiectele la examenul de la fizică, pentru care pot opta liceenii care au studiat la profil real. De obicei, această materie este aleasă de tinerii care se pregătesc să dea admitere la Medicină, Politehnică, dar şi la Arhitectură, a explicat profesoara Ioana Stoica, de la Colegiul Naţional „T. Vianu” din Capitală.

Joi, la Adevărul Live, de la ora 14.00, am discutat despre examenul la fizică de la examenul de Bacalaureat 2014, alături de profesoara Ioana Stoica, de la Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” din Capitală, în cadrul campaniei „Adevărul te meditează şi te premiază”. Am luat ca model varianta de la Bac-ul din 2013. Ioana Stoica: Cred că se lua uşor nota 8, mai atipic a fost subiectul la termodinamică, nu era genul de probleme cu care elevii să fie obişnuiţi la clasă. Este vorba de punctul c, de la subiectul al II-lea de la modulul de termodinamică. Examenul la fizică are patru module (mecanică, termodinamică, producerea şi utilizarea curentului continuu şi optică), elevul trebuie să rezolve însă doar două, la alegere, iar fiecare modul este compus din trei subiecte. Primul subiect are 3 exerciţii grilă si 3 probleme ce trebuie rezolvate complet. Îi sfătuiesc pe elevi să redacteze toţi paşii, pe larg, în rezolvarea problemelor şi să aibă curajul să abordeze şi exerciţiile care par dificile, ei pot lua puncte şi de acolo, să nu abandoneze dacă nu pot finaliza o problemă. Le recomand să lucreze cât mai puţin cu cifre şi să aibă o abordare curajoasă în tratarea subiectelor. Cei care dau la Medicină nu scapă de termodinamică, dar şi cei care se pregătesc pentru Politehnică dau Bac-ul la Fizică. De asemenea, cei care dau la Arhitectură mai aleg fizica. Consiliere pentru elevi În cadrul campaniei „Adevărul te meditează şi te premiază” am realizat deja lecţiile video pentru proba de Limba Română şi proba obligatorie de la Bac, precum şi probele din cadrul Evaluării Naţionale. Dintre cele 40 de lecţii de pe adevarul.ro, 10 vizează partea de consiliere şi sunt oferite de specialişti care au lucrat cu liceeni în anii trecuţi şi care i-au ajutat să promoveze cu succes testele naţionale. Consilierii le vor spune elevilor cum să se organizeze ca să înveţe toată materia, cum să facă faţă stresului, cum să comunice cu profesorii şi cu părinţii sau cum să se pregătească psihic şi fizic pentru a face faţă unei lungi perioade de examene. Marele premiu: 1.000 de euro În cadrul acestei campanii, Adevărul a pregătit şi o serie de premii pentru elevi. Pentru a participa, trebuie să accesaţi acest link şi să vă înscrieţi în secţiunea Bacalaureat 2014 pe adevarul.ro cu un eseu motivaţional pe tema “Care este visul tău?”, să strângeţi cât mai multe like-uri şi share-uri şi, astfel, puteţi câştiga premii Biocebral ce vă vor da energie pe toată perioada examenelor, dar mai ales marele premiu în valoare de 1000 Euro!

Sursa: Adevarul.ro

 

Manele şi dans pe bănci într-o clasă a şcolii din Cuzdrioara

Petrecere de sfârşit de an a elevilor care au terminat clasa a VIII-a la o şcoală din Cuzdrioara, judeţul Cluj, a transformat, vineri, sala de cursuri într-o discotecă. Tinerii s-au urcat pe bănci şi au dansat manele. Scene de discoteca s-au petrecut vineri in singura clasa de a opta din Scoala Gimnazială din Cuzdrioara. Fericiti ca au terminat clasa a VIII-a , imediat dupa festivitatea organizata in scoala, elevii au petrecut ultimele clipe impreuna  pe manele, relatează dejeanul.ro. Stiind ca nimeni nu ii mai poate tragere la raspundere deoarece situatia scolara a fost incheiata, cativa elevi au dus in sala de clasa boxe si un casetofon, dupa care a inceput petrecerea. Dupa ce imaginile au fost postate pe internet de unul dintre elevii participanti la chef, cativa dintre ei au cerut stergerea filmului.

Sursa: Adevarul.ro

 

FOTO Plouă cu şefi de promoţie. Elevii de 10 pe linie ai Zalăului

Festivităţile de absolvire a clasei a VIII-a, desfăşurate joi şi vineri la Zalău, au avut în prim-plan zeci de absolvenţi care au reuşit să încheie gimnaziul cu media generală 10. Şcoala cu cei mai mulţi şefi de promoţii este şi şcoala cea mai mare din municipiu şi din judeţ –  Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Zalău – unde au fost zece şefi de promoţie. Este vorba despre Patricia Cliţan, Andreea Mare, Adrian Păuşan, Iarina Satmari şi Bianca Şimon, toţi cinci din clasa a VIII-a A, Bianca Boroş, din a VIII-a C, Kristztine Stănescu şi Natalia Varga, din clasa a VIII-a D,  Andreea Cotoară, din clasa a VIII-a F, şi Eliza Bob, din clasa a VIII-a E.   La Şcoala „Corneliu Coposu” din Zalău, doi absolvenţi au încheiat gimnaziul cu media 10: Miriam Soran şi Gabriel Chiş, ambii din clasa a VIII-a A.   Şcoala Gimnazială “Gheorghe Lazăr” din Zalău are cinci şefi de promoţie, trei dintre ei fiind din aceeaşi clasă a VIII-a C. Este vorba despre Georgiana Stanciu, Cristian Şandor şi Maria Ţolea, toţi trei încheind cu media 10 toţi anii de gimanziu. La ei se adaugă doi şefi de promoţie din clasa a VIII-a A – Irina Varga, o elevă abonată la premii la olimpiade şi concursuri la mai toate disciplinele, şi Antoniu Ştirb.   Şcoala „Simion Bărnuţiu” se mândreşte, la rândul său, cu şapte şefi de promoţie. Şase dintre ei sunt din clasa a VIII-a C. Este vorba despre gemenele Ioana şi Maria Costache, dar şi despre Ştefania Paşcu, Teodora Pop şi Bianca Rad. Clasa a VIII-a B a fost reprezentată în rândul şefilor de promoţie de Ana Andreea Ciotlăuş.   Aceştia sunt doar câţiva dintre şefii de promoţie ai actualei generaţii, pentru că şi celalalte şcoli au avut absolvenţi cu media generală 10.

Sursa: Adevarul.ro

 

Dezbatere Adevărul Live despre religia în şcoli şi pericolul „Religarhiei“

Scriitorul Vasile Ernu şi Eugen Ciurtin, cercetător la Institutul pentru Istoria Religiilor din cadrul Academiei Române, au discutat la Adevărul Live, pornind de la  protocoul încheiat de ministerul Educaţiei şi BOR, despre rolul religiei în educarea copiilor şi despre neutralitatea statului în raport cu toate cultele religioase. „În general, încerc să nu mă poziţionez pe o critică foarte dură a bisericii, este şi o vină a statului aici. Există o tendinţă deseori întâlnită în mediile laice de a ataca biserica, e facil. Trebuie să împărţim vina, BOR nu face lucrul acesta programat, o face din natura instituţiei şi a misiunii pe care o are. De asemenea, este şi nivelul de educaţie, avem tendinţe conservatoare, un anumit tip de misticism. Biserica nu este atât de unitară pe cât ne pare nouă la prima vedere. Statul trebui să menţină controlul. În acest protocol dintre Ministerul Educaţiei şi Patriarhie privind predarea religiei în şcoli, vedem modul în care statul cedează”, spune Vasile Ernu. El mai spune că istoria bisericii este de fapt o lungă istorie a concubinajului dintre stat şi biserică. „De ce să nu controlezi o maşinărie atât de puternică ce poate să-ţi aducă voturi”, spune Ernu. „Există protocoale şi pentru alte activităţi, precum protocolul pentru predarea şahului în şcoli, dar asta este altceva. Se pune problema că celelalte culte ar fi fost prejudiciate în cazul protocolului dintre stat şi BOR”, spune Eugen Ciurtin. „Noi nu am ajuns nici măcar la nivelul anilor ’30 în ceea ce priveşte dezbaterea religioasă. Dacă noi nu avem în spaţiul public un mod de a înţelege dimensiunea culturală a religiei, pierdem. Şi cultele şi militanţii atei aui nevoie de acest spaţiu comun, de aeea am convenit că vom relua această dezbatere”, mai spune el. Ciurtin spune că trebuie să regăsim respectul pentru celălalt şi pentru persoane cu alte valori decât ale noastre. Noul protocol încheiat între Patriarhie şi Ministerul Educaţiei nu rezolvă problema elevilor care refuză să meargă la orele de religie. Elevii ar trebui să aibă la dispoziţie un curs alternativ în cazul în care se retrag de la opţionalul devenit cutumă. Patriarhia trebuie consultată în ceea ce piveşte structura examenului de certificare a competenţelor profesionale ale absolventului de învăţământ teologic ortodox preuniversitar, profesorii de Religie sunt numiţi cu binecuvântarea chiriarhului (reprezentantul Patriarhiei), iar şcolile au obligaţia legală de a asigura respectarea convingerilor, valorilor şi simbolurilor religioase. Acestea sunt doar câteva dintre punctele principale din Protocolul de colaborare între Ministerul Educaţiei, Patriarhia Română şi Secretariatul de Stat pentru Culte care vizează predarea Religiei (cultul ortodox) în învăţământul preuniversitar şi organizarea învăţământului teologic ortodox preuniversitar şi universitar.

Sursa: Adevarul.ro

 

Dezbatem împreună, decidem împreună: Elevii din sectorul 6 par să-şi dorească introducerea uniformelor obligatorii în şcoli

Sunt din ce în ce mai mândru de elevii din sectorul 6, iar ziua de ieri a avut efectul de a mă convinge că în Sectorul nostru sunt copii deştepţi, curajoşi, care ştiu ce vor şi care au curajul şi responsabilitatea să spună încă de foarte tineri ce cred şi ce-şi doresc. În cadrul dezbaterilor “Dezbatem împreună, decidem împreună”, am organizat ieri dezbaterea cu elevii din Sectorul 6 pentru a vedea care este opinia lor în legătură cu introducerea uniformelor în şcolile din sector. Evenimentul s-a desfăşurat în Sala Mică de Festivităţi a Liceului Teoretic „Tudor Vladimirescu”, unde au participat la discuţii Adriana Stoica, inspectorul şcolar al Sectorului 6; psihologul Mihaela Ghiţescu; directorul Liceului Tudor Vladimirescu, Pavel Lazarov şi directorul Liceului Marin Preda, Liviu Pavel,  alături de peste o sută de elevi din diferite cicluri de învăţământ din toate unităţile de învăţământ din Sectorul 6.  Prima bucurie am avut-o atunci când am văzut că mai bine de jumătate dintre elevii prezenţi au venit îmbrăcaţi în uniformele şcolilor pe care le reprezintă. Cu atât mai important a fost acest fapt, cu cât elevii care purtau deja uniformă au putut să împărtăşească celorlalţi din experienţa lor referitoare la uniformă. Însă cea mai mare bucurie a zilei de ieri a fost în momentul în care am coborât în mijlocul elevilor şi, trecând de la unii la alţii, întrebându-i dacă doresc sau nu introducerea uniformelor, am putut să-i ascult cu adevărat şi să intru în dialog cu ei. Timizi la început, din ce în ce mai hotărâţi, spre final, cei peste 100 de elevi au avut, aşa cum era de aşteptat, păreri diferite: Marea majoritate a elevilor prezenţi s-a declarat de acord cu introducerea uniformei. Cele mai frecvente argumente aduse de elevi au vizat eliminarea diferenţelor dintre elevi, în condiţiile în care unii vin cu haine scumpe şi alţii nu-şi permit astfel de îmbrăcăminte pentru şcoală. Însă au fost şi alte argumente: unii elevi au vorbit despre sentimentul de apartenenţă şi de mândrie faţă de şcoala unde învaţă, în timp ce un grup de fete de la o şcoală din sector a vorbit despre un argument practic şi pragmatic: elevul în uniformă poate să fie mai uşor identificat şi ajutat în cazul în care, Doamne Fereşte, are loc un eveniment neplăcut. Un număr important de elevi s-a declarat nu neapărat în favoarea uniformei, ci au susţinut introducerea unui cod vestimentar, care să permită decenţa în prezentarea elevilor şi care ar facilita şi acesta eliminarea diferenţelor dintre elevi. O altă parte dintre elevii prezenţi nu a fost de acord cu introducerea uniformei, argumentând că astfel se inhibă exprimarea liberă a personalităţii lor sau afirmând că sunt şi alte metode prin care se poate manifesta apartenenţa la o unitate de învăţământ. Vreau să fac o menţiune specială pentru tânărul care a venit cu o idee cu totul şi cu totul specială: De ce doar elevii să poarte uniforme şi nu şi profesorii sau cei din conducerea şcolilor? Propunerea sa a stârnit aplauze în sală şi vreau să-l asigur pe această cale că voi lua cât se poate de serios în discuţie ideea sa şi chiar voi ridica acest subiect în cadrul dezbaterii cu profesorii pe care o voi organiza în perioada viitoare. Îl invit pe acest tânăr să urmărească dezbaterea referitoare la introducerea uniformelor în şcoli şi să continue să participe cu idei, atât aici, pe blog, cât şi pe pagina mea de Facebook, cât şi în cadrul unităţii de învăţământ unde activează. Ceea ce le-am spus tinerilor din sală, repet aici, pentru toţi elevii din sector: dezbaterea va continua, iar în perioada viitoare vom dezbate subiectul cu profesorii cu părinţii şi bunicii, şi, nu în ultimul rând, vom cere şi sfatul unor creatori de modă, care să vină cu idei şi propuneri de uniforme, pe care apoi le vom supune atenţiei elevilor, pentru că ei sunt cei care sunt cei mai afectaţi de această măsură. Trebuie să arătăm că uniforma nu este ceva demodat, ci poate fi şi foarte cool. Evenimentul s-a încheiat cu contribuţia doamnei psiholog Mihaela Ghiţescu, pe care doresc să o citez cu două dintre concluzii: Şcoala trebuie să reprezinte scena vieţii elevilor, nu un podium de prezentare, introducerea uniformelor în şcoli vizând nu uniformizarea elevilor şi eliminarea diferenţelor personalităţilor fiecăruia, ci introducerea decenţei vestimentare. Evenimentele din cadrul campaniei “Dezbatem împreună, decidem împreună” vor continua şi pe perioada verii, pentru că orice decizie care afectează viitorul copiilor noştri trebuie luată numai după o serioasă şi îndelungată consultare. Încă o dată, vreau să-i felicit şi să le mulţumesc elevilor care au venit la Liceul Tudor Vladimirescu şi să le transmit că sunt foarte mândru de calitatea elevilor din Sectorul nostru.

Sursa: Adevarul.ro

 

Sindicalistii din Sanatate incep protestele impotriva guvernului Ponta

Sindicaliştii Federaţiei Sanitas încep în 23 iunie protestele şi până în 4 iulie vor picheta ministerele Sănătăţii, Muncii şi Finanţelor, pentru a cere creşterea cu zece la sută a salariilor din sănătate şi asistenţă socială şi un contract colectiv de muncă în sectorul sanitar. Prim-vicepreşedintele Federaţiei Sanitas, Marius Sepi, a declarat duminică, pentru Mediafax, că în zilele de 23, 24, 25, 30 iunie şi 1 iulie vor fi pichete de protest la Ministerul Sănătăţii. Sindicaliştii vor protesta în 26 iunie şi 2 iulie la Ministerul Muncii, iar în 27 iunie şi 3, 4 iulie vor organiza pichete la Ministerul Finanţelor. Marius Sepi a precizat că decizia a fost luată după ce au fost consultaţi sindicaliştii Sanitas şi reprezentanţii din teritoriu ai federaţiei au anunţat acordul pentru declanşarea acţiunilor de protest. Liderul Federaţiei Sanitas a precizat că s-a ajuns la această situaţie întrucât până acum revendicările sindicaliştilor din sistemul sanitar şi din asistenţă socială nu au fost soluţionate, de cinci ani nu s-au mai găsit soluţii pentru aceştia, iar în sănătate este un deficit enorm. Sindicaliştii Federaţiei Sanitas cer, printre altele, încheierea unui contract colectiv de muncă în sectorul sanitar, creşterea cu zece la sută a salariilor din sănătate şi asistenţă socială, precum şi deblocarea posturilor. Marius Sepi a mai spus că dacă nici după aceste acţiuni de protest nu vor fi soluţionate cererile, în luna iulie se va reuni Consiliul Naţional, care va decide a doua parte a protestelor, putându-se ajunge la grevă de avertisment în sistemul sanitar şi chiar la grevă generală. Liderii federaţiei sindicale s-au întâlnit, în 29 mai, cu reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii, Ministerului de Finanţe şi cu ministrul pentru Dialog Social şi au discutat trei dintre revendicările Sanitas: contract colectiv de muncă pe sector, majorarea salariilor pentru personalul medical şi pentru angajaţii din asistenţă socială.

Sursa: Curentul.ro

 

Salariile din învăţământ vor creşte în 2015

Creşterea salariilor în învăţământ este sigură începând din anul 2015, a declarat, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Educaţie “Spiru Haret”, Marius Nistor. Marius Nistor a precizat că nu se ştie încă un procent de creştere. “Nu se ştie în acest moment care este procentul, dar creşterea salarială este sigură. Se impune o reaşezare odată cu creşterea salariului minim pe economie, iar în domeniul bugetar s-a produs o aplatizare a grilei. În momentul de faţă, sunt clase salariale care se întrepătrund una pe cealaltă şi atunci se impune o reaşezare a grilei salariale cu creşteri decente şi corespunzătoare pentru toţi colegii”, a spus Marius Nistor. Conform acestuia, principala prioritate a Federaţiei Sindicatelor din Educaţie “Spiru Haret” este promovarea unei legi a Educaţiei Naţionale, la care se lucrează în prezent, care să ţină cont de personalul angajat, care să fie acceptată de tot sistemul nu aşa cum a fost până acum, o lege a educaţiei asumată, nu impusă, care a generat probleme fără precedent în sistem. Acesta a participat, vineri, la Braşov, la lucrările Consiliului Naţional al Departamentului pentru Învăţământul Tehnic şi de Transporturi al Federaţiei Sindicatelor din Educaţie “Spiru Haret”. “De asemenea, ne dorim foarte mult desfiinţarea finanţării per capita pentru că, în prezent, aceasta nu face altceva decât să generalizeze sărăcia la nivelul unităţilor din învăţământul preuniversitar, unde şcolile se descurcă foarte greu de pe o zi pe alta.Tot în cadrul acestei întâlniri discutăm şi situaţia personalului nedidactic şi didactic auxiliar, modul în care vom acţiona pentru creşterea salariilor. Avem câteva mii de posturi nedidactice blocate în continuare, iar fără acest personal şcoala nu poate funcţiona”, a mai afirmat preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Educaţie “Spiru Haret”. Întrebat dacă sistemul de învăţământ se mai confruntă cu lipsă de personal, Marius Nistor a arătat că există o problemă serioasă, dacă se ia în calcul că o mare parte din personalul existent acum, bine pregătit, cu vocaţie în domeniu, este în prag de pensionare. “Ne gândim cu groază la o situaţie care devine din ce în ce mai gravă. Meseria de dascăl nu este atractivă şi atunci de unde vrem rezultate şi performanţă? Încercăm să conştientizăm societatea civilă să vină să se bată pentru educaţie, pentru un buget corespunzător alocat educaţiei, nu pentru salariu. Trebuie să avem performanţă, dar fără o finanţare corespunzătoare nu vom reuşi”, a explicat sursa citată. Referitor la învăţământul tehnic, Marius Nistor a precizat că va apărea o Ordonanţă de Urgenţă care va reglementa mult mai bine situaţia şcolilor profesionale. El consideră că este bine că la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale se pune în sfârşit mai mult accent pe această formă de pregătire a elevilor după ce, în ultimii 10 ani învăţământul tehnic a fost neglijat, iar copiii s-au orientat mai mult spre liceele teoretice. Lipsa meseriaşilor, dar şi o implicare mai mare a agenţilor economici care sunt interesaţi să-şi pregătească forţa de muncă, face ca învăţământul tehnic să aibă o altă abordare, şi să fie relansat, a mai spus preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Educaţie “Spiru Haret”.

Sursa: Cronicaromana.ro

 

Bacalaureatul elevilor de la seral: „Sper să-mi aducă o promovare la job”

Pentru candidații care au depășit de mult vârsta adolescenței promovarea examenului maturității înseamnă mai mulți bani pe fl uturașul de salariu ori siguranța că nu-și vor pierde locul de muncă. Acum câțiva ani, Daniel Călin, un tânăr de 24 de ani din Ploiești, îngroșa statisticile abandonului școlar. Familia nu a ridicat niciun deget ca să-l ajute săși continue studiile, așa că la 18 ani, cu doar zece clase terminate, Daniel a plecat să muncească în Spania. Avea carnet de șofer, iar asta l-a ajutat să nu ajungă „căpşunar”. Salariul îi asigura tot ce și-ar putea dori un tânăr de vârsta lui: discoteci, haine și plimbări. Curând însă, și-a dat seama că, în acest ritm, nu ar fi reușit să strângă niciun ban. „Mă împrietenisem cu băieții patronilor mei și nu era un anturaj pozitiv. Mi-am zis stai așa, că nu e bine, mai ales că îmi dădeau banii cu țârâita și numai după ce făceam scandal. Aşa că, după un an, m-am întors acasă”, povestește Daniel. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să se angajeze la o fabrică de mobilă și să se înscrie la cursurile serale ale Licelului Tehnologic „Ludovic Mrasek” din Ploiești, specializarea tehnician de reparaţii şi întreţinere. A descoperit că este cel mai tânăr cursant și că restul colegilor sunt adulți în toată firea, pentru care diploma de Bac este egală cu o promovare la serviciu sau cu asigurarea locului de muncă. Ignorat pentru că nu are o diplomă „O femeie, spre exemplu, era infirmieră și voia să urmeze o postliceală și să devină asistentă medicală. Un domn la vreo 56 de ani, maistru la o firmă de instalații petroliere, cel mai în vârstă dintre noi, voia o diplomă de teamă să nu-i ia cineva locul la muncă”, detaliază tânărul. Ideea că Bacalaureatul încă mai contează în fața șefilor i s-a confirmat odată cu angajarea sa la un retailer de bricolaj, unde i s-a spus de la obraz că nu poate spera la un salariu mai bun dacă nu are patalama la mână. „Acum fac livrări la domiciliu, completez procese verbale, dar vreau să devin coordonator de transport, mă pricep la organizare. Lucrurile vor sta altfel dacă iau Bac-ul, dar deocamdată nu-mi ia nimeni în seamă ideile”, spune Daniel. De câteva luni, se pregătește în particular la matematică și la fizică, materii de căpătâi la specializarea lui. Chiar dacă nu promovează în vară, tânărul este hotărât să dea examenul de câte ori va fi nevoie: „Ar fi păcat să renunț după atâta timp, e viitorul meu în joc”, e ferm Daniel.

Sursa: Evz.ro

 

Unii senatori consideră creșele săptămânale o formă de abandon mascat. Ei vor ca această formă de îngrijire să funcționeze doar în cazuri excepționale

Plenul Senatului a adoptat o iniţiativă de modificare a Legii 263/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor, aprobată anterior tacit şi de Camera Deputaţilor prin care această formă de învățământ trebuie să se înființeze doar în cazuri excepționale, în sistem public și privat. În acest fel, părinții vor fi mai responsabili, susțin senatorii. Iniţiatorii acestui demers susțin că micuţii lăsaţi la creşele săptămânale nu sunt vizitaţi deloc de părinţi – fie din comoditate, fie din lipsa responsabilităţii. În expunerea de motive la proiectul de act normativ se arată că ambii părinţi trebuie să participe la creşterea şi educarea copilului lor, acesta fiind unul dintre lucrurile esenţiale care duc la dezvoltarea emoţională a micuţilor.

Sursa: Evz.ro

 

De ce sa mai mergem la scoala?

Ma numesc Maria Mirabela. Stiu ca e un nume idiot sau mirobolant, dar nu l-am ales eu. Probabil ca ar fi trebuit sa fiu o fiinta gingasa si diafana, mereu zambitoare si amatoare de outfit-uri cu rochii vaporoase si volanase. Insa, in cazul meu, ursitoarele au dat-o-n bara absolut lamentabil. Citeste articolul integral si comenteaza pe SmartWoman.ro

Sursa: Hotnews.ro

 

VIDEO INTERVIU DOCUMENT Basarab Nicolescu, romanul care a luat aur la prima Olimpiada Internationala de Matematica

Fizician si filosof recunoscut, Basarab Nicolescu este primul roman care a castigat medalie de aur in istoria Olimpiadei Internationale de Matematica. A obtinut aceasta performanta chiar la prima editie a olimpiadei, in 1959, unde a intrat in competitie cu elevi din Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Polonia, URSS si RDG. Intr-un interviu document acordat HotNews.ro din apartamentul sau din Paris, Basarab Nicolescu vorbeste despre modul in care s-a desfasurat prima olimpiada internationala de Matematica, ce scriau ziarele in acea vreme si cum erau relatiile profesor-elev. Vezi scrisoarea prin care liceanul Basarab ii descria profesorului sau, Ion Grigore, cum se desfasura “cantonamentul” elevilor selectionati la lot, fotografii de la prima olimpiada si tertinele pe care mentorul sau i le-a dedicat. • Anul acesta, se implinesc 55 de ani de la prima olimpiada internationala de matematica din istorie, organizata la Brasov • HotNews.ro si The Group au lansat cu aceasta ocazie sectiunea Prima Olimpiada Internationala de Matematica, Romania, 1959, cu sprijinul Societatii de Stiinte Matematice din Romania Rep: Care este istoria olimpiadei din 1959, asa cum ati trait-o dumneavoastra? Basarab Nicolescu: E intr-adevar un moment foarte important, si in existenta mea chiar acum, cand va vorbesc, multi ani dupa aceea, pentru ca era o incununare a unei activitati care se desfasura la Liceul “Ion Luca Caragiale” din Ploiesti unde aveam cativa profesori extraordinari, dintre care profesorul de Matematica Ion Grigore. Profesorul de Matematica Ion Grigore era el insusi un bun matematician, dar a ales sa fie profesor de liceu. Si ne pregatea, elevii cei mai buni in matematica, in special pentru olimpiadele nationale. Etapa premergatoare acestei extraordinare initiative a unei olimpiade internationale vine din faptul ca erau deja olimpiadele nationale. E foarte greu de inteles poate pentru ascultatorul de acum, dar sistemul comunist avea o ciudata propensiune pentru elitism. Adica ei formau cei mai buni elevi, de exemplu in matematica, cum formau sportivii. Adica printr-un antrenament extrem de intensiv. Deci etapa preliminara a fost aceasta extraordinara efuziune in Romania. Nu era cazul inca in alte tari cu traditie cum era Ungaria sau Rusia si nu era aceasta efervescenta extraordinara a tinerilor care aveau olimpiadele locale, dupa aceea olimpiadele nationale. Am aici in fata mea o scrisoare pe care i-am adresat-o profesorului meu Ion Grigore in 5 iulie 1959, in care el m-a anuntat ca va fi un concurs international la initiativa Societatii de Matematica si Fizica din Romania. Societatea edita Gazeta Matematica si Fizica unde cei mai buni elevi publicau. Eu am publicat in aceasta revista. Ei au avut initiativa acestui concurs, iar profesorul ma anunta ca va fi prima olimpiada internationala la Brasov. Am fost putin derutat, pentru ca mi se parea o mare responsabilitate. Ii scriu, de exemplu, in aceasta scrisoare: “perspectiva unui concurs de asemenea anvergura ca cel de la Brasov este deosebit de atragatoare, implicand un grad apreciabil de dificultate”. Simteam aceasta responsabilitate si remarcam ca aceasta olimpiada internationala se tine in Romania. A fost o selectie nationala a celor mai buni elevi de la olimpiadele nationale si s-a facut o echipa. Eram 8 din Romania care ne-am intrunit intr-un fel de tabara la Bucuresti, unde eram nu inchisi, dar in sfarsit tot timpul lucram. Am fost selectionati si am lucrat extrem de intensiv. Si eu am fost printre cei 8 pentru ca am castigat olimpiadele de matematica nationale si cred ca cel mai bun lucru este sa va citesc cum s-a intamplat. Pentru ca s-a intamplat ca am gasit un document inainte de venirea dumneavoastra aici, la Paris, in care ii descriu profesorului meu Ion Grigore exact cum se intampla pregatirea noastra. Iata deci cum se desfasura. Era o munca foarte intensa, in care e interesant din scrisoarea pe care am citit-o ca latura culturii generale nu era neglijata, ceea ce e ciudat pentru concursuri foarte specializate. De exemplu, expunerea. Interesant, de asemenea, imi aduc perfect aminte ca eram formati oarecum pe concentrare. Exact ca un sportiv care nu are nimic altceva in fata lui decat stafeta sau ce inaltime trebuie sa sara, samd. Cu alte cuvinte, o educatie pe plan, as spune, fiziologic al atentiei. A fost foarte interesant. Mai ales pentru mine, care am o gandire care merge repede in multe directii, a fost o experienta foarte interesanta. Mi se pare de asemenea extraordinar cum au ales organizatorii acestui concurs diferitele niveluri ale profesorilor. Adica erau absolventi care veneau sa rezolve anumite probleme, erau profesori si erau oameni celebri. Domnul Ion Grigore a disparut in acel moment, eu il informam ce se intampla. Acolo era o echipa nationala de formatori, constituita de Societatea de Matematica si Fizica. Rep: De ce la pregatirea dinaintea selectiei nationale s-au prezentat numai 17 din 23? Basarab Nicolescu: Nu stiu de ce nu s-au prezentat. Din teama, probabil, pentru ca responsabilitatea era enorma, totusi. Reprezentam Romania la prima olimpiada internationala de matematica. Rep: Ati simtit si o presiune din partea profesorilor sau a conducerii universitatii ca Romania sa aiba un rezultat exceptional, avand in vedere ca olimpiada se desfasoara in tara? Basarab Nicolescu: Niciun fel de presiune. Imi aduc aminte perfect cum se derula. Niciun fel de comentariu pe performanta. Singurul comentariu facut era pentru rezolvarea problemelor intr-un timp cat mai rapid, era foarte important timpul, bineinteles ca timpul unui concurs e limitat. Era foarte important de asemenea daca gaseam mai multe solutii la aceeasi problema. Deci presiunile erau tehnice as spune, profesionale, absolut nu de ordinul concurentei. Nici nu stiam cine vine, ati vazut ca in scrisoare nu stiam nici macar sovieticii daca vin sau nu. Rep: Cum s-a desfasurat olimpiada propriu-zisa? Basarab Nicolescu: In conditiile oricarui concurs, adica limbile oficiale erau mi se pare germana, engleza, romana si nu stiu care, si dupa ce se faceau subiectele in limbile oficiale, se traduceau in limba elevilor respectivi. Ni s-au dat problemele, aveam optiuni de alegeri intre probleme, imi aduc aminte. Deci din 3 alegeam 2 probleme, de exemplu, le rezolvam, aveam un timp foarte delimitat, o supraveghere extrem de stricta. Nu puteai comunica, copia, samd. N-aveam de altfel niciun interes si ca in orice concurs normal. Rep: Cum v-ati simtit cand ati aflat ca ati luat medalia de aur? Intuiati dinainte din ceea ce stiati ca ati rezolvat? Basarab Nicolescu: Va spun un lucru care poate sa va surprinda, asa am fost atunci si asa sunt si acum: Rezultatul nu ma interesa. Ce ma interesa este sa fac cel mai bine ceea ce faceam. Restul venea cum venea. Deci nu eram obsedat nici de rezultat… Bun, a fost o bucurie imensa mai ales pentru profesorul meu Ion Grigore, pentru ca era un fel de a-i rasplati aceasta extraordinara devotiune pe care a avut-o fata de noi, cei din Ploiesti, cand ne-a format. M-am gandit in primul rand la Ploiesti, m-am gandit in primul rand la liceu si la profesorul meu Ion Grigore. Dupa aceea m-am gandit bineinteles la prietenii mei, la familia mea, si in cele din urma si la mine. Da, m-am bucurat, sigur ca da. Eram foarte fericit ca am reprezentat cum trebui Romania. Rep: Cum i-ati anuntat pe parinti si pe profesorul Ion Grigore ca ati luat medalie de aur? Basarab Nicolescu: S-a raspandit imediat vestea. Bun… nu era un lucru mediatic. Ziarele de atunci erau preocupate de alte lucruri, recolta, nu stiu ce, seceris, povesti, alte lucruri. Dar prin canalul Societatii de Matematica si Fizica, prin telefon, vestea s-a raspandit imediat in toata tara, nu numai la Ploiesti. Profesorul meu a aflat inainte ca eu sa ii spun. M-au primit ca un erou cand m-am intors. Rep: De ce a fost ales Orasul Stalin pentru aceasta olimpiada internationala? Basarab Nicolescu: Cu siguranta nu pentru numele lui. A fost ales pentru frumusetea orasului, pentru ca orasul e intr-adevar extraordinar. Era un fel de carte de vizita pentru straini. Au fost 7 tari reprezentate, putine la inceput, e normal, era inceputul. Era un fel de: sa aratam din Romania ce e mai bun. Cred ca au fost mai multe optiuni: Brasov, Sinaia, Bucuresti. Si s-a ales Brasovul. Rep: Ati pastrat legatura cu vreunul dintre competitorii dumneavoastra din alte tari? Basarab Nicolescu: Asta da. Trebuie tinut seama ca pe vremea aceea nu exista internetul. Deci comunicarea se facea intr-adevar prin scris. O sa va arat, am aici un articol din La Roumanie d’aujourd’hui, numarul 10 din 1959, unde e o fotografie care cred ca raspunde prin ea insasi la intrebarea dumneavoastra. Sunt cei 3 castigatori. Au fost 3 premii I: Bohuslav Divis din Cehoslovachia, eu si Gyorgy Csanak. Ne-am imprietenit instantaneu. Nu ne simteam concurenti, eram bucurosi unul pentru altul. Si imi aduc aminte foarte bine, nu exista niciun fel de discutie politica sau legata de tarile socialiste, ci era legata de noi, de cultura, de relatiile noastre. M-am imprietenit foarte mult cu amandoi. Si am tinut corespondenta cativa ani cu ei. Erau oameni extrem de deschisi si cultivati, straluciti amandoi. Deci m-am imprietenit si cu alti participanti, pentru ca organizatorii ne-au purtat peste tot, in diverse locuri, unele erau legate de obiectivele tarii socialiste, uzine, dar alte locuri erau intr-adevar de turism. Este o imagine cu o plimbare pe care am facut-o pe lacul Tusnad toti, in barci, a fost splendid. La 17 ani, la varsta asta, totul se deschide, devine o comunicare extraordinara cu necunoscutul reprezentat de celalalt, cei din alte tari. Noi nu aveam posibilitatea sa voiajam nici macar in tarile socialiste. Eu am facut o singura excursie la Odesa pe care am castigat-o cand am castigat un concurs, Drumetii veseli. Rep: Cum erau la vremea aceea relatiile profesor-elev, fata de cele din prezent? Basarab Nicolescu: Cunosc destul de bine situatia invatamantului de acum, pentru ca fiind profesor la Universitatea din Cluj si ocupandu-ma de transdisciplinaritate, de legatura intre discipline, am contacte cu scoli multe din invatamantul secundar. Am tinut recent o conferinta la Sinaia, cu vreo 200 de profesori de liceu. E o mare diferenta, cred. Trecerea asta de la saracia distribuita, redistribuita care era pe vremea comunismului, la aceasta situatie a capitalismului oarecum salbatic cu care inca se construieste, cu obsesia de bani, face urmatorul lucru: in primul rand, profesorii de atunci nu aveau salarii mari, dar suficiente ca sa traiasca ca lumea, dar aveau simtul devotiunii. Nu toti, bineinteles, dar cei mai straluciti dintre ei – si am avut sansa sa fiu la un asemenea liceu – se consacrau intr-adevar dezvoltarii noastre intelectuale, cu siguranta, dar in acelasi timp spirituale. Un lucru foarte de neinteles acum. De exemplu, profesorul meu de liceu a fost si a ramas pentru mine pana cand am devenit student parintele meu spiritual. Era un om de o cultura extraordinara. Cred ca raspunsul cel mai bun este in doua tertine. Profesorul Ion Grigore era si epigramist, a publicat mai multe volume de epigrame, e foarte cunoscut in tara, impreuna cu Ionescu Quintus, care si el era epigramist, si semna sub pseudonimul Emil Vora. Cu ocazia Olimpiadei Internationale, mi-a scris doua tertine pe care vreau sa le citesc. Dedicatia: Premiantului de atatea ori la olimpiade, Nicolescu Basarab, cu o calda afectiune, aceste doua tertine. Si urmeaza tertinele: Chemare Atit de tinar esti si porti atitia lauri – E semnul unui har ce nu ne minte, Ca porti in sufletul curat atitea zacaminte.   A doua tertina – Indemn (care ma tulbura si acum cand o citesc, e foarte tulburatoare): De vrei sa fii un Basarab cu-adevarat Olimpiadele te urca-n spre Olimp Dar ‘nalta zborul tau in spatiile vaste si in timp. Extraordinar! Deci el spune: atentie, bun, olimpiade, e formidabil. Dar exista un spatiu mai mare. De asta el a fost fericit cand am plecat in Franta. Si am tinut o corespondenta regulata cu el, un om care si-a consacrat literalmente viata pentru noi, pentru elevii cei mai buni – si-a sacrificat viata intr-un sens, pentru ca el putea sa faca cercetare, dar avea aceasta vocatie a educatiei. Nu era pentru bani. E foarte ciudat, nu stiu cum se intampla, dar oamenii pe atunci erau mai putin obositi ca acum. Eu vad profesorii de la liceu acum, care au un salariu extrem de mic, de supravietuire intr-adevar, chiar profesori titulari, care sunt coplesiti de atat de multe lucruri, incat nu mai au timp sa faca ce faceau acesti maestri de viata de altadata. Rep: Care sunt lucrurile acestea care ii obosesc? Basarab Nicolescu: E o schimbare totala de atmosfera. E o alta tara, care isi cauta drumul, bineinteles. Ca sa-ti gasesti drumul, iti trebuie o viziune. Viziunea lor nu era, bineinteles, viziunea comunista, este viziunea celor de altadata, adica dinainte de Al Doilea Razboi Mondial, unde cele trei figuri principale in fiecare sat erau invatatorul, preotul si primarul. Deci era respectul pentru cultura in sine, fara niciun fel de finalitate mercantila. E o schimbare de orizont si de viziune. Va reveni, cred, pentru ca este inevitabil, cand conditiile de viata ale profesorilor vor fi mai bune. Rep: Dincolo de matematica, care au fost olimpiadele la care ati mai participat si pasiunile pe care le-ati avut? Basarab Nicolescu: Castigam in acelasi timp olimpiadele nationale de Matematica si de Literatura, ceea ce starnea mirarea multora. Eram in concurenta, de exemplu, la olimpiadele de Literatura, cu nume care au devenit celebre dupa aceea, precum Laurentiu Ulici, George Banu, samd, dar eu castigam olimpiadele. Deci in fiecare an am castigat olimpiadele de Literatura.

Olimpiada de care imi amintesc cel mai mult este cea cred din ’58 cand presedintele juriului era Perpessicius, fata de care aveam o foarte mare stima si am facut o lucrare despre Eminescu. Imi pare foarte rau ca nu am reusit sa regasesc aceasta lucrare, nu stiu daca se pastreaza aceste documente de la olimpiada. Rep: Cum aveati timp, concret, sa va pregatiti si pentru romana, si pentru matematica? Basarab Nicolescu: Pe de o parte e o poveste personala. Am avut cultul muncii de cand m-am nascut, as spune. Am inceput sa invat sa citesc foarte devreme, la 4-5 ani, sa invat pianul samd, deci aveam cultul intr-adevar al muncii. Si nu din ambitie, repet. Nu era vorba de ambitie, sa fiu eu cel mai bun, cel mai tare, ci era o placere. Cand ai placere, ai timp. Timpul il gasesti intotdeauna pentru ce ai placere. Nu ai timp pentru ca te uiti pe internet acum. Iti ia un timp imens, pentru ca nu stii sa cauti, daca stii sa cauti, nu e mult timp. Sunt multe alte atractii pe care noi nu le aveam, eram saraci, eram intr-o lume saraca, intr-o lume in care distractiile se limitau la concertele simfonice, la putine lucruri. Nu aveam optiunea voiajelor, deci aveam mai putine tentatii. Si un lucru personal de asemenea este faptul ca nu mi-a fost niciodata mila de mine. Adica intotdeauna am vrut sa merg pana la capat. Si acum sunt la fel si sper sa mor in felul acesta. Rep: Pasionat de Matematica, Literatura si Filosofie, ati ales la facultate Fizica. De ce? Basarab Nicolescu: E foarte simplu de exprimat. Nu simplu de ales. Matematica a fost dintotdeauna prima mea pasiune. Pasiune devoratoare, pasiune dincolo de matematica. Matematica mi-a format spiritul, formeaza o anumita rigoare, o anumita viziune a lumii, structurata de legi, de ordine. In acelasi timp, aveam talente literare, de critic literar si de asemenea mare tentatie pentru filosofi. Am citit Schopenhauer cand eram copil. Deci mi-am spus: ce fac? Mi-am spus matematica e prea abstracta pentru lumea asta. Sa aleg literatura, cum sa aleg sa fiu critic literar intr-o tara dominata de realismul socialist? Sa fiu filosof intr-o tara care era dominata de materialismul dialectic? Deci am ales Fizica ca un fel de conciliere intre Matematica, Literatura si Filosofie. Si am ales Fizica cuantica, fizica teoretica. In fond, matematica nu m-a parasit niciodata, in fizica teoretica matematica este esentiala. Deci asta a fost alegerea mea si sunt foarte fericit ca am facut aceasta alegere. Rep: V-au reprosat vreodata matematicienii sau profesorii dvs. ca ati parasit matematica pura? Basarab Nicolescu: Niciodata. V-am citit deja aceasta tertina extraordinara a profesorului meu de matematica, unde vorbeste de spatii: “Zborul tau in spatiile vaste si in timp”. Deci nu era un repros deloc. Dupa aceea ani si ani de zile ii trimiteam cartile mele, niciun fel de repros. Am fost foarte apropiat de asemenea de profesorul Moisil. Grigore Moisil era o prezenta extraordinara. El a venit la olimpiade pentru celebrare, pentru discutii, si ne-am – n-as spune imprietenit, pentru ca distanta era mare intre noi si pe plan ierarhic, si pe plan de varsta – dar ne-am apropiat foarte mult. Nu o sa uit niciodata plimbarile pe care le aveam cu Grigore Moisil dupa olimpiada, asa ne-am cunoscut, in jurul universitatii, pe bulevardele din Bucuresti, cu mainile la spate, spunea tot timpul glume extraordinare. Deci niciun fel de repros. Gheorghe Mihoc, cu care am fost foarte apropiat, niciun fel de repros, pentru ca ei au simtit ca nu am tradat niciodata matematica. Am pastrat-o in ceea ce are ea mai substantial, adica formarea spiritului stiintific. Rep: Care a fost rolul Societatetii de Matematica si Fizica la acea vreme? Basarab Nicolescu: Societatea de Matematica si Fizica a jucat un rol care e foarte greu poate de realizat acum, de formare a scolii de matematica. Un an dupa prima olimpiada internationala de matematica, a organizat sarbatorirea de 10 ani a Societatii de Matematica si Fizica si am fost invitat sa vorbesc, ca fiind primul castigator de la olimpiada internationala de matematica. Va citesc cateva nume de oameni care au fost prezenti la acea sarbatorire a 10 ani de activitate a societatii. Erau Eugen Badarau, Miron Constantinescu, care pe atunci era ministru al Invatamantului, de asemenea Grigore Moisil, a vorbit Caius Iacob de care m-am apropiat de asemenea foarte mult, Tiberiu Popoviciu si Nicolae Teodorescu. Aceasta prima olimpiada a fost un impuls pe de o parte intern pentru activitatea tinerilor matematicieni din Romania, pe de alta parte extern, pentru ca a dat ideea reinnoirii acestei olimpiade si vedeti acum unde s-a ajuns. La sute si sute si sute de participanti si zeci de tari. Pana si in Le Monde am un articol prin arhivele mele, prin anii ’80 s-a publicat un articol foarte elogios despre aceste olimpiade care au avut prima editie in Romania. Rep: Francezii nu au participat la primele olimpiade internationale de matematica, insa era cunoscuta aici competitia in momentul in care ati ajuns in Franta? Basarab Nicolescu: Nu, nu era cunoscuta. Francezii au venit mai tarziu in conceptul tarilor respective, acum e foarte reputat. Ei au insa un echivalent al olimpiadelor, de multa vreme, se numeste Concours general. Ca sa ajungi sa fii castigatorul unui Concours general in Franta, deci al olimpiadelor pe diverse domenii, trebuie sa fii intr-adevar super-stralucit. Indirect, cand auzeau ca eu am castigat concursurile generale de matematica si literatura in Romania, atunci deveneau interesati. Rep: Franta a participat pentru prima oara in competitie la 8 ani dupa lansarea olimpiadei, totusi are cu 50 de medalii de aur mai putin decat Romania. De ce? Basarab Nicolescu: Pentru ca profesorii nu sunt atat de dedicati pentru formarea elevilor cum erau si sunt in Romania. Este vorba de formarea elevilor. Exista in cateva scoli, dar nu este raspandit in spiritul francez, care e foarte individualist, aceasta idee de echipa. Pentru sport da, dar pentru matematica… Nu exista aceasta traditie a echipei care formeaza intr-adevar tinerii pentru olimpiade. Pentru ca trebuie sa ai o echipa. Rep: La Olimpiadele Internationale de Matematica nu conteaza numai ca fiecare sa fie bun? Basarab Nicolescu: A, nu, nu. A fost esentiala interactiunea intre noi, cei 8 care eram acolo. Ne stimulam reciproc. Rep: Evolutia clasamentului pe tari spune ceva despre calitatea sistemului de invatamant scolar dintr-o tara sau sunt doua lucruri diferite? Basarab Nicolescu: Cred ca nu trebuie trase concluzii generale despre calitatea invatamantului dintr-o tara. Se poate trage concluzie despre existenta unei scoli in domeniul respectiv, asta da. De exemplu, la noi in Romania scoala de Matematica exista de multa vreme, este una dintre cele mai vechi, de peste un secol. As spune sistemul de invatamant e un lucru, asta este alt lucru. Ati vazut, de exemplu, prima Olimpiada Internationala de Matematica nu a fost initiativa Ministerului Invatamantului, el a sprijinit. Initiatorul a fost Societatea de Matematica si Fizica, centrul unei scoli de matematica. Rep: Care ar fi sfatul dvs pentru un tanar care nu are o aplecare spre matematica si care v-ar intreba: dar la ce imi foloseste mie matematica? Basarab Nicolescu: Stiinta nu este importanta in sine pentru fiecare cetatean al unei tari. De exemplu ai predilectii spre literatura, filosofie, la ce iti serveste matematica? Ei bine, iti serveste. Serveste la formarea unui anume tip de viziune in actiunile concrete in viata. Iti formeaza o structura a mintii de rigoare, de precizie, de respect fata de realitate. Va dau un exemplu ca sa intelegeti ideea pe care vreau sa o dezvolt: imaginati-va in Romania o clasa politica formata pe spiritul stiintific. Nu pe stiinta, dar pe spiritul stiintific, adica ideea asta a respectului fata de ce este adevarat, neadevarat, realitate, nerealitate. Ar schimba cu totul lucrurile. Si asta e generalizabil, nu numai in Romania. In orice tara este valabil, spiritul stiintific are un impact civic enorm. Deci da, elevii trebuie sa studieze aceste discpline de stiinte exacte, chiar daca au predilectii fata de stiintele umane, pentru a actiona ca cetatean, chiar in sanul unei vieti intime de familie sau in societate sau intr-o echipa. Iti da o alta viziune, o gandire structurata, nu o gandire ambigua, care merge in toate partile si care spune un lucru si contrariul fiecarui lucru in acelasi timp – ceea ce se numeste miciuna in general; in fond, aceasta viziune stiintifica elimina miciuna. Rep: Care sunt diferentele fundamentale intre invatamantul din Franta si cel din Romania? Basarab Nicolescu: Eu nu pot vorbi de Romania in mod concret, decat de Romania pe care am trait-o eu. Iar cand am vazut cum sunt la scoala copiii mei, am spus: sistemul este mult mai prost decat in Romania. De ce? Pentru ca se ingrijorau sa nu se oboseasca copilul, sa se respecte timpul lui liber, samd, adica o viziune putin prea exagerata a respectului fata de copil care nu este un respect, este o delasare, in fond. Putina disciplina nu strica nimanui. Cred ca asta este o traditie. Iar in Romania este o traditie care vine de departe. Nu e din intamplare ca Spiru Haret a fost in Romania, cu toata reforma lui a educatiei. Sunt lucruri foarte importante in Romania, in traditia scolii. Rep: Credeti ca in momentul acesta un tanar care performeaza in matematica are un viitor in Romania? Basarab Nicolescu: Cu siguranta. O sa va surprinda poate raspunsul meu, pentru ca multi tineri straluciti in matematica, informatica, in domeniul stiintelor exacte, prefera sa plece din tara. Avem chiar la Paris straluciti studenti din Romania. Si ei imi spun foarte des: nu ne intoarcem. Zic: de ce nu va intoarceti? Ei spun: nu e viitor in Romania, plata, joburile… Zic: dar cine face viitorul in Romania, nu voi? Cand spun asta, ei se mira, pentru ca isi dau seama ca e ceva adevarat in ce spun. Traim intr-o vreme in care se circula foarte usor, te poti forma in Franta, poti merge in Romania cand vrei. Nu e ca pe vremea mea, cand eram inchisi intr-o inchisoare in fond, intr-o cusca din care nu puteam iesi. Deci as spune viitorul este foarte mare, mai ales in matematica aplicata.

Rep: Dumneavoastra de ce si cum ati plecat? Basarab Nicolescu: Eu aveam deja drumul oarecum trasat, pentru ca eram deja asistent la Universitatea din Bucuresti cand am plecat in noiembrie 1968. Era si o perioada buna de liberalizare a sistemului, n-a durat ea mult, dar foarte multa lume s-a mirat cand am plecat. Eram decis sa plec inainte de a pleca, adica imi spuneam: raman orice s-ar intampla, raman aici, dorm sub podurile Parisului, nicio importanta. De ce? Pentru ca simteam ca va trebui sa mint si fata de structura mea personala, intima, era un lucru pe care nu-l puteam tolera. Stiam ca evoluand, progresand in ierarhie trebuia sa fac rapoarte, sa ma pun in legatura cu securitatea, sa fac tot felul de lucruri sau sa spun cat de mare este sistemul si de stralucit socialismul multilateral dezvoltat, lucruri pe care nu le puteam accepta. Intr-o formula scurta as spune: am plecat pentru ca sa imi salvez sufletul.

Rep: Si vi l-ati salvat? Basarab Nicolescu: Cu siguranta. Este un gest pe care nu o sa-l regret niciodata.

Rep: Ce ati facut aici, in Franta, din momentul in care ati ajuns? Basarab Nicolescu: Am venit cu o bursa a guvernului francez, m-am inscris imediat la doctorat – doctoratul aici era foarte tare, nu ca acum cand s-a facut o reforma pentru 3 ani in sistemul Bologna. Inainte, doctoratul putea sa fie 10 – 20 de ani, doctoratul de stat se numea. Si am avut indrazneala sa imi iau diplomele printre cearsafurile din valiza. Era interzis. Nu mi le-au gasit cand s-au uitat in valiza si am putut sa ma inscriu imediat. Dupa aceea am avut o bursa a Comisariatului de Energie Atomica si am intrat 2 ani dupa aceea la Centrul National de Cercetari Stiintifice, lucrand la Universitatea Paris 6, unde mi-am desfasurat intreaga cariera.   Rep: Cand v-ati intors prima oara in Romania si ce ati simtit? Basarab Nicolescu: La 25 de ani dupa plecarea mea, in 1993, am mers impreuna cu sotia mea de atunci – a murit in 2005 de un cancer – si cu cei 2 copii, Matei Vlad si Daria ca sa cunoasca Romania. Si deci 25 de ani dupa plecare am co-organizat un colocviu la Institutul Francez din Bucuresti, mi-era inca teama sa vin in Romania. Am vrut sa fie ceva organizat cu francezi. Am stat de altfel intr-o vila a atasatului stiintific al Frantei, din protectie. Nu stiu cata protectie era. Ce am simtit? O dezamagire. Pentru ca ma asteptam, poate idealist asa cum sunt, la o dezlantuire de bucurie dupa 1989 in sensul ca: in sfarsit libertate, democratie. Si vedeam oamenii cu privirile in pamant, tristi, obositi. Lucrurile s-au schimbat intre timp, bineinteles, asta era in 1993. Asta a fost prima imagine a Bucurestiului care m-a frapat. Cand am plecat eu, Bucurestiul era inca micul Paris, plin de lucruri minunate, de o viata foarte buna, vesela.

Rep: Astazi cum simtiti Romania in calatoriile pe care le faceti? Basarab Nicolescu: Mult mai bine, bineinteles. Este o evolutie enorma neta a lucrurilor, comparat cu 1993. Si cred ca dezvoltarea Romaniei este asigurata prin prezenta sa in Europa. Asa cum este Europa, cu dificultatile ei, este un cadru in care Romania nu poate decat sa isi actualizeze aceste mari potentialitati pe care le are pe toate planurile.

Rep: Ce s-a intamplat cu parintii si cu profesorii dumneavoastra in 1968, cand ati plecat din Romania? Basarab Nicolescu: Plecarea nu a avut repercusiuni imediate, in sensul ca autoritatile romane tot sperau ca ma voi intoarce, pana cand am cerut sa renunt la nationalitatea romana. Am platit foarte mult, ca bani, pentru ca era o rascumparare a drepturilor educatiei avute in tara. A fost un decret dat de presedintele Ceausescu pentru retragerea nationalitatii romane, din pacate nu am originalul acestui decret, dar parintii mei au avut de suferit in sensul ca nu puteau veni aici. De ani si ani de zile au incercat sa vina, n-au reusit. In momentul cand tatal meu a iesit la pensie, au iesit imediat. Pentru ca sperau ca raman aici ca sa ne ia casa. Ceea ce s-a si intamplat. Era o perversitate extraordinara de recuperare a bunurilor, in fond.

Rep: De ce ati cerut sa vi se retraga cetatenia? Basarab Nicolescu: Pentru ca sa poata veni aici parintii mei. Asta era solutia.

Am un mesaj pe care l-as da tuturor tinerilor: sa inteleaga ca stiinta matematica joaca un rol enorm in formarea spiritului, in actiunile de fiecare zi si sa nu-si neglijeze pasiunile. Daca au pasiuni, vor gasi timpul pentru a le realiza.

Cine este Basarab Nicolescu – CV Romanul medaliat cu aur la prima Olimpiada Internationala de Matematica din istorie s-a nascut in 1942 la Ploiesti. A absolvit studiile liceale in 1960 la Colegiul National „Ion Luca Caragiale” din Ploiesti, unde l-a avut profesor de matematica si mentor pe Ion Grigore. A obtinut medalie de aur la olimpiada internationala de matematica din 1959 si mentiune la a doua olimpiada, organizata in 1960 la Sinaia. In 1964 si-a finalizat studiile universitare la Facultatea de Fizica a Universitatii din Bucuresti, in 1965 a obtinut titlul de doctor si a ocupat pozitia de asistent universitar, pentru ca in 1968 sa plece in Franta cu o bursa a guvernului francez la Universite Paris VI. Inainte de plecare lanseaza cartea “Ion Barbu – Cosmologia ‘Jocului secund’”. “Eram decis sa plec inainte de a pleca, adica imi spuneam: raman orice s-ar intampla, raman aici, dorm sub podurile Parisului, nicio importanta”, povesteste Nicolescu. Prima revenire in tara se petrece 25 de ani mai tarziu, in 1993. In 1969 obtine o bursa de doi ani a Comisariatului de Energie Atomica la Universitatea Paris VI, dupa care se angajeaza la Centrul National de Cercetare Stiintifica – Institutul de Fizica Nucleara, unde isi desfasoara intreaga cariera. In 1972 obtine cel de-al doilea titlu de doctor in Fizica la Universite Paris VI, cu teza: “Contribution to the theoretical study of the pion-nucleon scattering”. A obtinut cetatenia franceza in 1976, zece ani mai tarziu a renuntat la cetatenia romana pe care a obtinut-o din nou in 1999. A ocupat diferite pozitii universitare si de cercetare la Lawrence Berkeley Laboratory – SUA, Brown University – SUA, University of London, School of Political Studies RANDA – Spania, University of Gerona – Spania. In 1986 a primit medalie de argint din partea Academiei Franceze pentru cartea “Nous, la particule et le monde”, iar un an mai tarziu a fondat Centrul International pentru Cercetari si Studii Transdisciplinare al carui presedinte este. In 1991 este cofondator alaturi de René Berger al Grupului de Reflectie asupra Transdisciplinaritatii, de pe lânga UNESCO, iar in 1992 primeste Benjamin Franklin Award for Best History Book, USA, pentru cartea “Science, Meaning and Evolution – The Cosmology of Jakob Boehme”. Este membru de onoare al Academiei Romane.

Despre prima Olimpiada Internationala de Matematica din lume Basarab Nicolescu este romanul care a castigat medalie de aur la prima Olimpiada Internationala de Matematica, in 1959. Competitia s-a desfasurat chiar in Romania, iar medaliile de aur au fost obtinute de Bohuslav Diviš din Cehoslovacia (cu 40 de puncte din 40), de György Csanak din Ungaria si de Basarab Nicolescu (ambii cu 37 de puncte). 52 de elevi din sapte tari au participat la olimpiada organizata la Brasov la initiativa Societatii de Matematica si Fizica din Romania. Pe langa tara noastra, in competitie au fost prezente Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Polonia, URSS si RDG. In competitia pe state, primul loc a fost ocupat de Romania, ai caror elevi au obtinut cumulat 249 de puncte. Pe locul doi s-a clasat in 1959 Ungaria si pe locul trei Cehoslovacia. Din lotul Romaniei din 1959 au facut parte Basarab Nicolescu – care a obtinut medalie de aur si cel mai mare punctaj dintre cele inregistrate de elevii romani in acel an, 37 de puncte din 40, Cristian Berthaler si Cezar Gheorghe – ambii au ocupat locul 4 la egalitate de punctaj, 36 de puncte, si au fost medaliati cu argint, Virgil Brisca – medaliat cu bronz, s-a clasat pe locul 7 cu 35 de puncte, Mihail Vrajitoru – locul 11 cu 33 de puncte si medalie de bronz, Viorel Barbu – locul 17 cu 28 de puncte si mentiune.

Sursa: Hotnews.ro

 

Dezbatere despre religia in scoli. Gabriel Liiceanu despre cum au facut Patriarhia si Guvernul ping-pong cu Secretariatul pentru Culte in functie de religia ministrului Culturii

“Patriarhia a sunat la primul ministru si a spus: Nu merge ca Cultele sa stea sub un ministru romano-catolic”, dupa ce Kelemen Hunor a devenit ministrul Culturii si Cultelor, a declarat scriitorul Gabriel Liiceanu, in cadrul unei dezbateri organizate de Grupul pentru Dialog Social. Acesta a povestit ca, imediat, “Cultele s-au desprins si au devenit Departament”, au revenit la minister dupa plecarea lui Hunor, insa apoi “a ajuns ministru Daniel Barbu, nenorocire, el din nou romano-catolic”. Prezenti la dezbatere, reprezentantii Secretariatului de Stat pentru Culte au raspuns: “Noi nu avem aceasta informatie”, “reintegrarea temporara a Secretariatului de Stat pentru Culte in Minister s-a facut cand a cazut un guvern, a intrat altul si nu a fost clar”. Grupul pentru Dialog Social a organizat joi, 12 iunie, dezbaterea cu titlul „Religia in spatiul public si in invatamantul scolar”, moderata de Eugen Ciurtin. La dezbatere au fost prezenti membri ai societatii civile, reprezentanti ai Ministerului Educatiei, ai Patriarhiei si ai Secretariatului de Stat pentru Culte. Gabriel Ispas, secretar general adjunct in Ministerul Educatiei Nationale: Protocolul semnat de Ministerul Educatiei cu Patriarhia Romana si Secretariarul de Stat pentru Culte nu a avut niciodata un caracter secret. Protocolul a fost semnat in data de 29, joi dupa-amiaza seara, la orele 18:00, urmand ca vineri dimineata, va dati seama nicio institutie, niciun ministru sau secretar de stat nu a plecat cu un registrul de intrari-iesiri pentru a da un numar protocolului respectiv. Dupa ce s-a semnat formal protocolul, acesta a urmat calea fireasca de inregistrare la toate institutiile. De altfel, chiar inainte de orice dezbatere contradictorie in spatiul public Ministerul Educatiei in data de 30 mai a postat pe pagina de net un comunicat de presa in care anunta pe de o parte incheierea acestui protocol, pe de alta parte care sunt principalele elemente ale acestuia. Daca protocolul ar fi avut un caracter secret, categoric era imposibil ca Ministerul sa devoaleze continutul acestui protocol. De ce s-a semnat acest protocol? Pentru ca tine de firesc si tine de respectarea legilor in vigoare in acest moment in statul roman. Primul protocol semnat intre Biserica Ortodoxa Romana si Ministerul Educatiei dupa Revolutie dateaza din 1990. Prevederile fiind cvasi-identice cu cele care sunt in acest protocol, ma refer la fondul problemei. Protocolul nu contine  niciun fel de dispozitie care sa incalce nici Constitutia, evident nici drepturile si libertatile cetateanului, nici Legea Educatiei si cu atat mai putin Legii Cultelor. Legea Educatiei vorbeste despre predarea religiei in scoala, legea cultelor stabileste mai departe si modul in care trebuie sa se realizeze colaborarea dintre culte si Ministerul Educatiei Nationale (MEN). Ministerul Educatiei nu isi pierde prin acest protocol caracterul laic, invatamantul romanesc ramane cum a fost si pana acum, singura diferenta este ca incercam sa identificam mecanisme care sa ne ajute sa depasim elementele mai putin placute din practica. Intr-o dezbatere pe care a organizat-o HotNews.ro, spuneam in urma cu probabil 2-3 luni ca sunt intr-adevar multe lucruri care trebuie reglate si in partea de programe scolare, si in partea de curricula si in modul in care arata manualul de religie si ca impreuna trebuie sa facem un efort pentru a imbunatati aceste lucruri. Semnarea protocolului intre MEN si BOR, din punctul nostru de vedere, nu este decat o parte a unei normalitati pe care ne-o dorim in colaborarea dintre institutiile statului si cultele religioase. Evident MEN nu este deschis numai catre Biserica Ortodoxa Romana. Biserica Ortodoxa Romana (BOR) este majoritara din punct de vedere al cultului, pe teritoriul Romaniei, dar deschiderea este totala si spre celelalte culte. Intentia noastra, ca Minister al Educatiei, este de a fi deschisi pentru toate cultele. Si vreau sa precizez ca MEN incheie anual sute, mii de protocoale pe care le face cu societatea civila, cu ONG-uri, cu federatii sportive, pentru a aduce un plus valoare invatamantului romanesc. Noi credem ca si acest protocol poate fi incadrat in acelasi tipar.

Intrebare: Exista protocoale similare si pentru celelalte culte? Gabriel Ispas: Nu.

Gabriel Liiceanu: In clipa de fata, Ministerul pe care il reprezentati se numeste Ministerul Educatiei Nationale. Separat exista un Departament de Culte. Ministerul Culturii si Cultelor a format tot timpul o unitate, cred, pana la venirea in guvern a domnului Kelemen Hunor, in urma cu 3 ani cred, in guvernul Boc. In clipa aceea, la cererea Patriarhiei nu s-a considerat ca este normal ca un personaj de confesiune romano-catolica sa poata sa conduca un Minister al Culturii si Cultelor, drept care Cultele s-au desprins si a devenit Departament sub conducerea primului ministru. Dupa ce a plecat Kelemen Hunor, cazand guvernul, Cultele au revenit in cadrul Ministerului Culturii. Au stat bine-mersi asa pana a ajuns ministru Daniel Barbu, nenorocire, el din nou romano-catolic. Iarasi Biserica Ortodoxa a cerut desprinderea Cultelor de Cultura. Si iarasi a zburat de acolo. Dupa ce a plecat Daniel Barbu, ele s-au intors. Acum a venit din nou Kelemen Hunor, au plecat iar. Asta este informatia pe care o am. Ea nu a avut o alura publica, recunosc, am aflat-o din intamplare. Din punctul de vedere al unui intelectual din societatea civila, cum se spune, o asemenea intamplare daca e adevarata este ametitoare. Asta era prima intrebare. Deci depinde de confesiunea ministrului Culturii existenta cultelor la Cultura?

A doua intrebare. Stirea am citit-o in HotNews.ro. Inspectorul general de religie din judetul Gorj, Stefan Cristian Vatafu, scrisoare sau circulara catre profesorii de religie din judet: Va rog sa imi trimiteti situatia din unitatile de invatamant unde predati cu urmatoarele: situatia cultelor neoprotestante in scoala, numarul familiilor eterodoxe din localitate si daca acestea dispun de case de rugaciune. E posibil ca un inspector scolar din Ministerul dumneavoastra sa ceara o asemenea baza de date? Pentru ce anume? De ce trebuie Mitropolia sa aiba situatia? In urma cu 2 saptamani a venit in Romania un faimos intelectual francez, Jean Sevillia care a tinut o conferinta despre religiile in Franta. Si la un moment dat a primit din sala urmatoarea intrebare: ce numar de credinciosi musulmani exista in Franta? Si a spus: nimeni in Franta nu are numarul niciunui cult pentru ca nu ai voie sa intrebi care este identitatea religioasa a niciunui individ. In aceste conditii, intrebarea mea este apasata: cu ce titlu a cerut inspectorul Stefan Cristian Vatafu aceasta informatie, la cererea cui, cu ce drept si cu ce acoperire constitutionala? Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte: In ceea ce priveste situatia Secretariatului de Stat, punctual, el a functionat scurta vreme ca Minister autonom in 1990, dupa care a fost Secretariar de Stat, institutie autonoma pana in 2001, dupa care pana in 2010 a fost integrat in Ministerul Culturii si Cultelor. Din 2010, in afara de o balba de cateva luni, a ramas institutie autonoma si nu pentru ca am depinde de confesiunea careia ii apartine ministrul Culturii, ci pentru ca guvernul si cultele au apreciat ca este important ca institutia care se ocupa de gestionarea relatiilor dintre stat si culte, care cunoaste poate si care are datoria sa cunoasca cel mai bine viata religioasa este important sa fie reprezentata in Guvernul Romaniei si sa aiba un cuvant de spus direct catre primul ministru.

Gabriel Liiceanu:
Raspunsul pe care mi-l dati este de buna-credinta sau nu? Daca vorbim cu buna-credinta, nu accept raspunsul dumneavoastra. Daca ne pacalim unii pe altii, zambesc, suntem diplomati, dar nu ne-am strans pentru asta. Eu va spun pertinamente ca aceasta treaba s-a petrecut dupa ce Patriarhia a sunat la primul ministru si a spus: Nu merge ca Cultele sa stea sub un ministru romano-catolic. Andrei Oisteanu: Asa este. Acest lucru s-a intamplat cand Kelemen Hunor a devenit ministrul Culturii in guvernarea Boc. Si eu stiu precis acest lucru. Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte: Noi nu avem aceasta informatie. Gabriel Ispas: Din 2010 si pana astazi ati functionat autonom sau ati functionat partial, in functie de culoarea religioasa a ministrului? Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
 Reintegrarea temporara a Secretariatului de Stat pentru Culte in Minister s-a facut la schimbarea, cand a cazut un guvern, a intrat altul si nu a fost clar ce… Gabriel Ispas: Cand s-a intamplat asta? Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte: O data in 2010 si o data in 2012. Au fost cateva luni dupa caderea Guvernului Ungureanu in care nu s-a inteles exact de ce se separase institutia si a revenit la ministerul Culturii si Cultelor. Dupa care a redevin autonom. Problema a fost ca fusese desfiintat cu totul postul de secretar de stat pentru culte, ramasese un director general. Si atat Cultele, cat si Guvernul odata ce au inteles situatia si importanta cultelor in societate au fost de acord ca este important ca secretariatul de stat sa aiba un secretar de stat si acesta sa fie membru al Guvernului, sa asiste la sedintele de guvern. Catalin Raiu, consilier la cabinetul Secretarului de Stat pentru Culte: Ideea e, din ce stiu de la ceilalti secretari de stat pentru culte, chiar si atunci cand au functionat in Ministerul Culturii, erau relativ autonomi. Este esential pentru guvern sa aiba o persoana care dialogheaza in mod direct cu cultele si care poate asuma pozitii politice. Practic, secretarul de stat pentru culte – sigur, cuvantul meu poate suna pretios – guverneaza viata religioasa in Romania. Asta este ideea pentru care nu vad o problema din faptul ca institutia functioneaza in directa subordonare a primului ministru.

Gabriel Liiceanu: Nu e asta intrebarea. V-am intrebat: exista o interventie a Bisericii Ortodoxe pentru trecerea… Catalin Raiu: Eu nu fac politie politica. Gabriel Liiceanu: Nici eu nu fac politie politica. V-am intrebat ceva si raspundeti altceva. A intervenit Biserica Ortodoxa pentru schimbarea, desprinderea Cultelor din Ministerul Culturii? Catalin Raiu: Dar putem intreba Biserica Ortodoxa, sa spuna. George Grigorita, Consilier Patriarhal: In Franta, fenomenul religios e foarte bine monitorizat. Ministerul de Interne stie exact cine si cum si ce orientare religioasa are, in special fenomenul sectar este foarte monitorizat si probabil ca stiti anumite grupari sunt interzise in Franta. Referitor la intrebarea pe care ati pus-o dumneavoastra, eu cred ca aici nu este nici locul, nici situatia, ne-am adunat aici sa discutam despre religia in spatiul public. Am vazut ca cel care ne modereaza in aceasta seara este un specialist in istoria religiilor si noi am fi considerat ca o sa fie cineva care este specialist in pedagogie. Aici avem o viziune oarecum unidirectionala din partea cuiva care priveste religia din punct de vedere istoric si cu oarecare viziune personala. Si tendinta e una in care noi, BOR, suntem acuzati de diferite lucuri si in care trebuie sa raspundem. Nu ne ferim sa raspundem. Pentru a raspunde la intrebarea dumneavoastra, nu credem ca Grupul de Dialog Social s-a transformat intr-un site pe surse. Noi nu stim ce s-a intamplat in algoritmul politic din anul X sau Y, nici nu avem acces sau invitam aici toate persoanele implicate in astfel de decizii si atunci tot ceea ce facem noi aici sunt simple supozitii, pe care dvs. le-ati auzit intr-o parte sau alta, iar noi nu putem sa le confirmam sau infirmam. Si atunci discutia noastra nu are un caracter consistent si nici constructiv. Eu cred ca ar trebui sa continuam intr-un alt stil: sa vedem ce inseamna religia din punct de vedere pedagogic, ce anume va deranjeaza pe unii dintre dvs si sa discutam punctual pe acele lucruri si sa vedem unde putem sa ajungem la un consens sau nu.

Ionut Corduneanu, preot vicar-administrativ patriarhal: In 2001, cand Razvan Theodorescu a avut ambitia sa inglobeze cultele la Cultura a fost un demers al dumnealui personal in care nu s-a consultat cu nimeni de pe la culte si a impus aceasta viziune. La prima ocazie care a aparut ca se desprinda din nou, Secretariatul a reusit sa faca acest lucru si in continuare dorinta cultelor este sa aiba un caracter distinct. Sa nu fie inglobata cu diverse alte ministere. Gabriel Ispas, secretar general adjunct in Ministerul Educatiei:
Si in Inspectoratele Scolare, ca in tot invatamantul, ca in toate sectoarele de activitate sunt oameni cu mai multa minte, cu mai putina minte, mai habotnici sau oameni care au o viziune a viitorului. Dati-mi voie sa cataloghez neprotocolar un asemenea demers ca fiind un demers de maxima prostie.

Intrebare: A fost dat afara?
 Gabriel Ispas: Va promit ca pana maine o sa raspund, pentru ca eu am vazut aceasta chestiune abia acum. Nu am cum sa stiu tot ceea ce circula in spatiul public. Vorbeam din punct de vedere personal si sincer. Sunt om si imi scapa informatii. Aceasta informatie mi-a scapat. Dar ascultand textul spun ca este dovada de cumplita prostie. Un inspector scolar nu trebuie sa aiba o asemenea conduita pentru ca in primul rand legat de invatamant religios in scoala nu vorbim de prozelitism, in primul rand, si nu facem prin scoala un inventar al cultelor si al orientarilor religioase. Nu este firesc, depaseste orice limita a unei intelegeri. Gabriel Liiceanu: Asta va spuneam noi dumneavoastra, nu ne spuneti dumneavoastra noua. Dumneavoastra trebuie sa reglati situatia. Daca dumneavoastra sunteti indignat, dar omul ala continua sa functioneze ca inspector scolar, ceva nu e in regula. Catalin Paslaru, inspector general in MEN pe religie: In primul rand, inspectorul de la Gorj este angajatul ISJ Gorj. Eu astept punct de vedere de la respectiva institutie, intrucat demersurile au venit din mass-media. Am raspuns unor jurnalisti, insa nu am pana in momentul asta punctul de vedere al institutiei. Bineinteles, si eu consider ca este o mare greseala pe care a facut-o parintele inspector. Mi-a motivat ca de fapt a vrut sa cunoasca mai bine situatia din judet, intrucat el este inspectorul si reprezinta toate cultele din judet. Insa ultima fraza in care spune ca va trimite datele la Mitropolie… Gabriel Liiceanu: Nu e bine pe ce cale am apucat-o. Intrebarile nu sunt pozitii. Eu am pus doua intrebari din care nu reiesea nicio pozitie. Pozitia vine acuma si v-am rugat sa ma lasati sa va obosesc iar pentru ca nu cred ca am apucat-o bine. Am inceput crispati, fiecare se simte atacat. Noi ne simtim cei care au atacat, ceilalti, cultele si guvernul reprezentat sub opresiune. Nu este asta sensul intalnirii. Daca lucrurile merg pe calea asta, e foarte prost. Si atunci as incerca sa aduc o blandete si o gratie in discutia noastra, pentru ca vrem cu adevarat binele societatii asteia pe care o iubim cu totii. Motivele mele de ingrijoare privitor la raportul dintre Biserica si Minister pe cateva puncte precize. Motive de ingrijoare: nu contest nevoia educatiei religioase bine facute. Ati spus ca trebuia sa conduca discutia un reprezentat al stiintelor pedagogice. E foarte bine, e un detaliu. Dar pentru ca ati spus asta, prima mea ingrijorare vine de la ponderea enorma sau de la efectele nefaste pe care le poate avea educatia religioasa daca nu e facuta cum trebuie. Daca un profesor de matematica e prost, unul de biologie sau de fizica, urmarile nu sunt pe o viata intreaga. Daca un profesor de religie nu este in regula, nu are harul didactic si nu are cunostintele pedagogice si cum anume sa faca din predarea religiei un fapt pozitiv, se poate ajunge la mutilari pe viata. Si am sa va dau exemple. Atunci cand un profesor de religie apare intr-o scoala si spune ca soarele se invarte in jurul pamantului, asta este o drama; pentru ca atunci copilul ala este dezorientat si se produce un conflict inauntrul scolii. Ministerul Educatiei ar trebui sa fie ingrozit ca la fizica se invata un lucru si la ora de religie se invata opusul. Biserica trebuie sa tina cont de pasii pe care i-a facut stiinta si sa gaseasca tehnici de a se pune de acord cu pasii stiintei. Un alt exemplu pe care pot sa vi-l: cand un preot profesor isi intelege misiunea in felul urmator: copii – 8 ani, asta e caz pe care il cunosc de la prieteni care au copil in scoala – daca nu tineti postul de 2 luni veti intra in Iad; copilul se intoarce acasa, mama medic vrea sa ii dea carne si copilul spune: timp de 2 luni, mi-a spus parintele profesor, n-am voie sa mananc. E o barbarie, un copil are nevoie de proteine, la 8 ani nu e chemat sa tina post. Va dau un alt exemplu, tot de la prieteni cu copii in scoala la ora de religie: daca va uitati duminica la film veti ajunge in Iad. Copii, exista familii care nu merg in fiecare duminica la biserica? Sa ridice mana sus cine nu merge la biserica duminica. Spuneti-le parintilor ca veti intra in iad. Ce vreau sa spun: Nu e asta regula, dar nefiltrarea la nivelul exigentelor pedagogice a calitatii profesorilor de religie poate sa fie dramatica. Nu e de joaca. Este unul dintre cele mai fine instrumente cu care se lucreaza asupra psihicului si a mentalului uman. Drept care, raspunderea pe care v-o luati in clipa in care atestati calitatea unui profesor de religie este enorma. Si ar trebui sa lamurim poate ce anume aveti ca obiectiv: educatie religioasa in sensul de catehizare, cultura religioasa in sensul de cunoastere a mitologiei crestine? Pentru ca a nu sti Biblia, in speta Vechiul Testament si Noul Testament, pentru un european este un fapt de incultura ingrozitoare. Ce este important: e important ca un copil sa invete Crezul, dar e important sa stie legendele din Biblie, trebuie sa stie ce e cu Avraam, ce e cu Iosif, cu Solomon si trebuie indoctrinat sau invatat sa gandeasca cu mintea lui si sa isi extraga mai degraba ponderea etica a acestor formidabile creatii umane? Lucrul care ma sperie cel mai tare: sunt un om care apartine Bisericii Ortodoxe, am dreptul sa ma raportez ca unul slujit la felul in care sunt slujit. Daca slujitorii Bisericii ma contrariaza si-i vad intrand in jocuri politice, atunci spaima mea e fara margini. Ce cauta biserica in politica la noi? Am citit site-uri si bloguri ale unor preoti care mi-au dat fiori. Valorile religiei crestine sunt mila, iubirea, toleranta, nu ura. Exista un preot in Alexandria care are un blog – eu ce am citit atunci am vorbit singur 3 zile si cu prietenii mei – Teologia pentru azi se numeste blogul, platforma pentru… o reala post-modernitate. Ce e in capul unui preot care isi intituleaza astfel blogul? Inauntru e cultivarea urii. A scos de pe blog aceste chestii, pentru ca cititorii indignati l-au contactat pe episcopul din Alexandria care l-a chemat pe semne la ordine si a sters linkurile care trimiteau la cele mai agresive articole pe care le-am citit in afara celor orale de la un anumit post de televiziune. Era o rafuiala politica, cu intelectualii lui cutarica, cu Plesu. Plesu care este un intelectual care a facut pentru Biserica Ortodoxa si pentru cultura religioasa cat n-a facut jumate din biserica. E un om care sa fie obiectul de atac al lui Piciorus? Asta face un preot? Va dau alt exemplu, exista un site anonim, ceea ce din punct de vedere al unui om al bisericii e o suprema rusine – cum sa o semnezi anonim? Se numeste Razboi intru cuvant. Inauntrul unei biserici crestine care pune in centrul ei pacea, mila si celelalte, cuvantul dirjor aici este Razboi. E apararea obscurantismului celui mai cras, este rafuiala cu intelectualii, este implicare directa in liniile politice ale societatii noastre si ale scindarilor dezastruoase care s-au produs in societatea romana. Nu puteti trai cu asemenea slujitori. Fiti atenti cu cei care nu sunt vrednici, pentru ca va strica munca pozitiva, acolo unde o faceti si cand o faceti. Astea sunt motivele de ingrijorare ale unui intelectual care vrea sa fie slujit, el si copiii lui, intr-un mod cat se poate de adecvat cu acest super-rafinat instrument care este ideologizarea religioasa. As face-o ca cultura mult mai mult si as face-o cu oameni extrem de bine pregatiti. Nu trimiteti sute si mii de preoti care nu stiu cum sa se poarte cu un copil de 8 ani. De ce nu rezolvati problema invatandu-i Biblia pur si simplu, ca sa nu moara inculti si prosti? Dar nu-i fanatizati, nu castigati nimic. Iar relatia cu celelalte culte pentru mine este scandaloasa. Eu cred in dialogul dintre religii, nu in excluderea celuilalt. In vizita mea la Athos am aflat ca protestantii si catolicii sunt dialovul. M-am certat cu ei, aproape m-au dat afara. Ce sunt aceste uri intre confesiuni? Ionut Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal: In ceea ce priveste situatia de la Gorj, protocolul tocmai aceasta incearca sa preintampine, sa clarifice care este nivelul de legatura cu biserica a profesorului de religie. Ora de religie este confesionala in Romania, deci aceasta este realitatea constitutionala din Romania. In protocol se vorbeste de cooperare si de faptul ca ne informam reciproc de cele constatate si nu intotdeauna exista resorturile de a putea semnala aceste lucruri. Daca profesorul lipseste de la ore, este o problema administrativa. Daca insa are abateri de la morala, aceasta nu mai poate evalua statul. Consideram regretabil ce a facut acel inspector, nu centralizam astfel de situatii la nivelul Patriarhiei. Nu le-am cerut si nici nu vad pentru ce pentru ca avem preoti care pot sa se informeze in localitatea respectiva, daca este un prozelitism licit sau ilicit, le rezolvam intern bisericesc si consider ca acest protocol inclusiv acest lucru il priveste. Pe aceste site-uri si bloguri inclusiv biserica este atacata. In schimb, consider ca aceste miscari raman marginale. Nu stim nici noi prea bine cine e Razboi intru cuvant. In ultimele 2 saptamani, sub diverse motive, am constatat o incitare la ura impotriva bisericii de nu mi-a venit sa cred. Vedeti la ce nivel de abjectie pot sa fie comentariile de mai jos. Preotii sunt cei care mananca resursa tarii. E o strategie care consideram ca cine se raliaza ar putea sa isi ridice mai multe probleme. Atunci cand inciti la ura, trebuie sa si raspunzi la un moment dat. Intotdeauna exista extremisme, dar ma indoiesc ca in ultima perioada exista extremisme la noi.

Eduard Kupferberg, directorul Cancelariei Rabinice din cadrul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania: Reprezint un cult care nu are profesori in invatamantul preuniversitar datorita demografiei, asa incat desi ne-am dori trebuie sa ne rezumam la predarea religie pe langa sinagoga, acolo unde avem destui copii. Si va adresez acum o intrebare retorica: Un profesor de matematica poate sa isi piarda credinta in matematica? Pentru ca in momentul in care se spune cum se deosebeste un profesor de religie de altul se ajunge la aceasta problema. Eu daca as avea copii cu ore de religie in cadrul scolilor, as vrea sa am un anumit control asupra profesorului respectiv pentru ca nu am de unde sa stiu daca el nu trece la o alta religie si niciun cult din lume nu l-ar mai putea considera calificat sa predea o educatie religioasa confesionala. Cred ca din acest punct de vedere protocolul cu BOR a fost doar inceputul si banuiesc ca se vor incheia astfel de protocoale cu toate celelalte culte sau religii care beneficiaza de partea de invatamant in scoala si este necesar si avizul bisericii, daca un om mai este indrituit sa predea o anumita religie din punct de vedere confesional. Personal nu cred ca se poate preda doar partea culturala a unei religii, fara partea cultuala. Marea problema se naste nu la nivelul de idee, de principiu, ci la nivelul de jos, de implementare si am vazut mult prea multe scandaluri in educatie care au fost musamalizate si, din experienta mea de om care s-a ocupat de 10 ani de educatie, de fiecare data cand am avut o problema cu un anumit profesor de religie mult mai multa intelegere am gasit-o la biserica. Reactia unui anumit cult cand un profesor isi depaseste atributiile va fi mult mai prompta decat un cazul unui inspectorat. Sunt doua aspecte: Este aspectul de cunostinte si cel de credinta. Una fara cealalta nu se poate. Un profesor de religie trebuie sa aiba o dubla subordonare: nu e suficent sa fie un preot, trebuie sa absolve cursuri de pedagogie foarte serioase, dar trebuie sa fie la fel de stapan pe religia pe care o preda si cred ca biserica mai degraba poate sa stopeze accentele extremiste, decat ministerul invatamantului.

Andrei Cornea, profesor la Universitatea din Bucuresti: Sunt profesor la Universitatea Bucuresti si predau si un curs destul de simplu de initiere in istoria artei universale. Un astfel de curs avea elemente care tin de religia crestina, iconografie. Am constatat mai ales in ultimii ani, vorbind de studenti sub 25 de ani, care au crescut in societatea aceasta, care au facut religie la scoala, imensa majoritate ortodoxa, ca habar nu au. Nu stiu nimic. Daca le spui Buna Vestire se blocheaza, daca le spui ceva din Vechiul Testament, imposibil. Nu stiu nimic. Cu exceptii, desigur. Dar constat ca chiar si studenti mai bunisori nu stiu nimic. Nu sunt interesati, sunt complet dezinteresati sau nu au sentimentul ca i-ar privi cu ceva lectura Bibliei. Problema e urmatoarea: nu stiu cum se face invatamantul asta confesional sau cum vreti sa ii spuneti. Se face in asa fel incat daca il mai mentineti un pic probabil ca 80% din populatia Romaniei va deveni atee. Sau poate chiar mai rau, va fi formal credincioasa. Va respecta formal niste mituri, dar fara sa inteleaga absolut nimic. Intrebarea mea: sunteti constienti de ce se intampla? Cum credeti ca se poate ataca?

Remus Cernea: Statutul acestei discipline este unul discutabil: este introdus in trunchiul comun, avand aparenta de obligativitate, parintii pot decide la ce cult merge copilul pana la 16 ani, deci exista o optionalitate intre culte, insa exista si posibilitatea de a nu merge, insa foarte multi directori nu stiu acest lucru. In urma cu 8 ani, 60% dintre directori considerau ca aceasta ora e obligatorie. Primesc notificari de la elevi ca aceasta cerere nu a fost aprobata. Ori aceasta nu este o cerere, ea nu are nevoie de aprobare. Voi veni cu propunerea ca ora de religie sa fie studiata facultativa, la cererea elevilor, dar nefiind in trunchiul comun. Eu as fi partizanul unei ore in care sa fie prezentate marile religii.

Wilhelm Danca, decanul Facultatii de Teologie Romano-Catolica din cadrul Universitatii din Bucuresti: Eu vin de la Iasi si va spun ca imi vine sa ma cred. Sunt abilitat in Filosofie, dar la Facultatea de Filosofie unde am facut o cerere nu sunt vazut cu ochi buni pentru ca sunt un preot si alterez puritatea adevarului descoperit doar cu ajutorul ratiunii. Cred ca aceasta incrancerare confesionala sau ideologica o intalnim in multe sectoare romanesti, si in mediul academic, adica in formarea clericilor si a profesorilor de religie. In cadrul Facultatii de Teologie, am ramas uimit la sfarsitul unei vizite a echipei ARACIS cand mi s-a spus ca ei nu au mai intalnit pana acum atatea femei care sa predea la o facultate de teologie. La noi sunt mai multe femei si una dintre ele e ortodoxa. E un model, dar eu am considerat ca e firesc cine e competent sa poata ocupa un post. In aceasta directie a formarii viitorilor profesorilor de religie s-ar gasi solutia unui echilibru. Cu referire la modelele din Spania si Italia, in Italia e o diferenta intre ora de cateheza si ora de relegie. Prima se face la biserica si cealalta in scoala. Sosit aici in Bucuresti am incercat sa invit si lume ortodoxa si de alte religii la facultate. Cineva a spus ca am pus pe Facebook ca la admitere nu facem niciun fel de discriminare confesionala. Pe cand un preot profesor catolic ar fi invitat la o facultate ortodoxa sa prezinte partea de religie catolica? Iuliana Conovici – consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte:
Nici din punctul de vedere al Secretariatului protocolul nu a fost secret. Cand am constatat ca a fost considerat de interes, l-am publicat. Protocolul nu este o noutate, metoda folosirii protocoalelor nu e noua, se foloseste din 1990, nu doar in educatie. Ati vorbit de monopolizarea educatiei religioase de catre BOR, e adevarat ca are pondere mare, dar protocolul se refera la religia ortodoxa. Diferenta intre aceste protocoale e ca intre timp avem o noua Lege a Educatiei si s-au consolidat niste practici institutionale, precum aceasta a dublei subordonare. Nu este o noutate. Noutatea este ca sunt fixate in scris niste practici institutionale. Ionut Corduneanu, vicar-administrativ patriarhal: Fiecare noua lege da ocazia unei noi asezari. Acum avem un singur protocol, pe cand anterior erau mai multe protocoale. Acest protocol le-a reunit: de la seminar, la universitar si preuniversitar. 3 protocoale au fost reunite. Gabriel Ispas: La acest protocol se lucreaza din 2012, deci nu este unul care s-a nascut intr-o dimineata. Sub diverse guverne s-au facut pasi inainte. Au fost discutiile intre partile semnatare. Sunt foarte multe elemente care tin de pozitionare. In momentul de fata este singurul protocol incheiat la nivel general dupa adoptarea legii educatiei. Ministerul Educatiei este deschis, nu avem nicio restrictie, nu cred ca vreun cult religios poate spune ca a intampinat vreo opozitie din partea MEN. Romeo Mosoiu, consilierul ministrului Educatiei: Acel inspector care a gresit la Gorj trebuie sa plateasca si sa plece. Este adevarat ca daca lucrurile au stat asa cum s-au prezentat…

Sursa: Hotnews.ro

 

Mihai Pleşa, un elev de 16 ani, olimpic la Religie, îi explică unui ateu CE ESTE DUMNEZEU: „E foarte bine că nu crezi, dar eu cred. Pot dovedi absolut pe orice cale că Dumnezeu există”

Cu toţii am auzit sau am cunoscut olimpici la matematică, fizică sau informatică. Există însă şi olimpici la Religie, iar Mihai Pleşa, un elev de 16 ani originar din Prahova, este unul dintre ei. Obişnuiţi cu manifestări şi comportamente de multe ori aberante ale celor care se declară credincioşi, normalitatea şi, în acelaşi timp, maturitatea de care dă dovadă prin răspunsurile la întrebări precum “Ce este Dumnezeu?” sau “Ce este credinţa?” sunt o surpriză plăcută. Pentru adolescentul olimpic care merge la biserică regulat şi citeşte cărţi religioase zilnic, credinţa este o alternativă de viaţă, un set de principii, iar Dumnezeu, fiinţa prin care el creează o legătură între el şi lume. Susţine că poate demonstra că Dumnezeu există cu argumente de orice fel, dar spune că în această experienţă este nevoie de ceva mai mult decât logică şi raţiune. Mihai este elev al Seminarului Teologic Ortodox din Bucureşti, unde l-am şi întâlnit, însoţit de directorul instituţiei pentru că este minor. Prezenţa preotului a fost însă de scurtă durată pentru că Mihai a vrut să dea acest interviu singur. Este olimpic naţional şi la greaca veche, iar printre pasiunile lui se numără şi istoria şi şahul. Drumul spre biserică i l-a arătat bunica sa, în copilărie, iar cel spre credinţă şi Dumnezeu, i l-a deschis figura vie a părintelui pe care l-a întâlnit acolo. Apoi l-a căutat pe Dumnezeu şi în cărţi, iar acum ştie că a crede înseamnă a găsi un mod de a trăi după un set de principii, un drum care i se oferă şi bogatului şi săracului. Defineşte ortodoxia ca pe o religie a libertăţii, iar pe Dumnezeu îl vede  ca legătura care se creează între el şi lume, o legătura care dincolo de argumente are nevoie de o “sclipire”.  gândul: Există două extreme în societatea noastră: pe de o parte, sunt cei care nu cred în Dumnezeu – ateii. Pe de altă parte, sunt superstiţioşii, credincioşii devotaţi, care merg la moaşte, la toate procesiunile religioase. Ce este în opinia ta credinţa? Credinţa în Dumnezeu nu înseamnă superstiţie, dar nu înseamnă nici habotnicie. Fiecare om este liber să aleagă ceea ce el doreşte. Religia nu vine să îngrădească omul cu nimic, nu vine să-l lege de reguli şi de tipare şi să-i spună: doar pe calea asta mergi. Ortodoxia, care e atât de plină de frumuseţe, vine doar ca să ofere o alternativă de viaţă, vine să arate că viaţa se poate clădi şi pe principii sănătoase. Cum ar fi? Cum ar fi băutura. Mulţi oameni beau foarte mult. Băutura nu este rea, rea este întrebuinţarea ei. La fel tutunul, la fel drogurile, la fel abuzul de sexualitate, la fel ca lipsa de răbdare, ca dezorganizarea din viaţă. Vorbeşti despre întrebuinţarea drogurilor, în sensul că unele pot fi folosite în scopuri medicale… Da, unele sunt folosite în scopuri medicale, iar alţii le folosesc în scopuri proaste. Când omul caută o întrebuinţare rea acelui lucru, deja lucrurile se denaturează şi aici vine creştinismul care deschide un alt plan. Nu vine să îndoctrineze, nu face prozelitism. Un om care e adevărat creştin ortodox nu e un om obtuz, un om confuz, îngrădit de canoane, de chestii abstracte care nu au nicio legătură cu viaţa de zi cu zi. Creştinismul are acel ceva pentru toată lumea, fie un om simplu, fie un om bogat. Dăruieşte sfaturi pentru a petrece o viaţă bună, fără să îngrădească libertatea omului. Dacă este creştin, asta nu înseamnă că omul încetează să fie raţional sau să-şi descopere universul identitar, sau nu înseamnă că extirpă cultura lumească. Nu înseamnă acest lucru nici pe departe. Dar ce înseamnă? Că omul este liber să aleagă ceea ce doreşte. Ortodoxia nu vine să îngrădească, doar oferă o altă opţiune pentru a petrece viaţa. Cea de aici şi cea de dincolo. Cum explică un adolescent de 16 ani pe Dumnezeu unui om matur care nu crede în Dumnezeu? Un adolescent de 16 ani din ziua de azi este un pic străin de Dumnezeu. Depinde foarte mult de mediul în care a crescut, de educaţia pe care a primit-o şi de mediul pe care îl frecventeză. În general, cea mai mare parte din copii se gândesc la Dumnezeu ca la un tată, un tată bun, iubitor. Se gândesc la acea persoană care ne iubeşte, care ne veghează şi are grijă ca toate faptele noastre să se îndrepte spre bine, să se deruleze în iubire, în dragoste. Unui om matur i-aş spune că e foarte bine că nu crede, dar că eu cred, deoarece lucrurile din lume şi lucrurile care se întâmplă în interiorul nostru arată că există Dumnezeu. Şi mai mult de atât, i-aş spune că Dumnezeu este o fiinţă personală care ne iubeşte extrem de mult. Eu personal, aşa îl pot explica pe Dumnezeu: ca o fiinţă personală prin care eu creez o legătură între mine şi lumea divină. Eu am argumente de orice fel, istorice, filosofice, raţionale. Pot dovedi absolut pe orice cale că Dumnezeu există, dar asta rămâne la nivel teoretic. Schimbarea trebuie să vină însă din interior. Dacă schimbarea nu vine din interior, oricâte argumente aş avea eu în sprijinul existenţei lui Dumnezeu ar fi degeaba. Despre schimbarea din interior auzim peste tot,  de la psihologi până la trainerii de dezvoltare personală. Cum ar trebui să se petreacă schimbarea asta? Omul, prin diferite lucruri care se întâmplă în viaţa lui, îşi dă seama că tot ce se întâmplă aici pe pământ e trecător, e deşertăciune, cum spune în Sfintele Scripturi. Omul trebuie să ajungă la această cunoaştere că viaţa de aici se termină odată şi odată, că e finită şi că obligatoriu trebuie să existe ceva după. De ce obligatoriu? Sunt unii oameni care spun că aici se termină totul. Acum mă gândesc pur şi simplu la demnitatea mea de om, că sunt creat de Dumnezeu sau de cine voi  fi creat, sau că sunt creat doar de părinţii mei şi atât. După aceea mă gândesc la ordinea lucrurilor, că nu e firesc să se întâmple aşa. Nu e firesc ca omul să trăiască o perioadă de timp, mai mult sau mai puţin fericit. Cât poate să trăiască? În medie 70 de ani. Şi după aceea lucrurile să rămână aşa, suspendate în aer. În niciun caz nu pot rămâne aşa, suspendate în aer. Dar unui copil cum i-ai explica că există Dumnezeu? Cum vă spuneam, ca să convingi un om că Dumnezeu există trebuie să se întâmple în interiorul lui acea sclipire. Căutarea lui Dumnezeu o avem toţi, tendinţa către Dumnezeu o avem toţi, dar trebuie să se declanşeze acea trezire pentru a începe să-l căutăm pe Dumnezeu. Dar unui bătrân ce i-ai spune despre Dumnezeu? Cred că m-aş folosi foarte mult de experienţa lui de viaţă şi i-aş arăta exact momentele în care Dumnezeu a intervenit în viaţa lui fără ca el să-şi dea seama. Şi i-aş arăta armonia lucrurilor, desfăşurarea lucrurilor, toate cauzele unor lucruri care duc la dovedirea existenţei lui Dumnezeu. Tu cum l-ai găsit pe Dumnezeu? Eu de mic am fost dus la biserică de bunica mea. Nici eu nu credeam în Dumnezeu, dar mă duceam pentru că-mi plăcea la biserică şi mi-a rămas în minte imaginea vie a părintelui, cum predica pe Hristos. Şi atunci mi-am dat seama că e imposibil ca un anume Hristos, care se spune că e Dumnezeu, să adune în jurul lui atâta lume. E imposibil ca el, ca persoană, să creeze ceea ce este astăzi. De existenţa lui istorică nu mă îndoiam, mă îndoiam cum poate face el ca astăzi învăţătura lui să fie  răspândită în toată lumea, şi că sunt lăcaşuri de închinare la tot locul şi mai ales că oamenii şi-au dat viaţa tocmai pentru el de 2000 de ani încoace. Atunci s-a petrecut aşa ceva în mine care m-a făcut să-l caut, să văd cine e şi ce vrea de la mine. Am ascultat predicile părintelui, am mai luat şi câte o carte, am mers la slujbă şi am început să citesc din Vieţile Sfinţilor Părinţi – oamenii care şi-au dedicat viaţa lor lui Hristos. Am vrut să văd ce au scris oamenii ăia, care sunt crezuţi că aveau ochelari de cal, care vedeau numai înainte, numai la Hristos şi atâta. Mi-am dat seama că ei descriau nişte lucruri, nişte fenomene, care culmea erau cât se poate de reale şi cele ce spuneau în cărţile respective era de fapt realitatea la care am ajuns uitându-mă la viaţa altor oameni. Aşa mi-am dat seama că există Dumnezeu, că totul e pus în ordine. Realitatea asta e dură uneori. De ce crezi că lasă Dumnezeu să aibă loc războaiele, foamete, ororile de pe lumea asta? Eu am două păreri despre acest lucru. Pe de o parte, m-am convins că Dumnezeu este bun, este iubire, că este dragoste. Şi m-am gândit şi eu că cineva care este iubire nu poate să lase să se petreacă astfel de fenomene, astfel de lucruri. Şi atunci m-am gândit că tocmai aici intervine voinţa omului, liberul arbitru. Tocmai ce spuneam,  Dumnezeu a venit şi i-a spus omului care este rostul lui, i-a oferit o alternativă la viaţa lui. Dacă el a urmat-o, lucrurile au decurs în mod benefic. Dacă nu, se întâmplă toate faptele rele. Toată răutatea din lume este lipsa lui Dumnezeu din sufletele oamenilor. Oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, nu mai cred, şi atunci dacă te desparţi de iubire nu mai poţi face fapte de iubire, oricât de bune ar părea ele. Aşa se explică răul – absenţa binelui, absenţa lui Dumnezeu. Cum ţi-l închipui tu pe Dumnezeu? Ideea de Dumnezeu este foarte complexă. Eu îl percep ca pe un duh, o fiinţă personală. Eu cred că Dumnezeu este unul singur pentru orice religie, fie că eu îi zic Allah, Budha, Dumnezeu. El rămâne unul şi acelaşi. Părintele Paisie Aghioritul spunea că Dumnezeu este unul singur, dar unii stau în casă şi alţii rătăcesc pe afară. Cum ar trebui găsit Dumnezeu de ceilalţi oameni? Ca să intrăm în legătură cu Dumnezeu cred că trebuie să-l cunoaştem. Cea mai la îndemână cunoaştere este cea existenţială, prin evenimentele care se întâmplă în propria viaţă. De exemplu, omul are un accident de maşină şi în ultima secundă scapă. Atunci zice că uite că Dumnezeu m-a ajutat. În privinţa religiei din şcoli sunt acum două tabere: una care pledează pentru scoaterea orei de religie şi alta care vrea ca religia să rămână în programa şcolară. Ca olimpic la religie, ce le-ai răspunde ambelor părţi? În primul rând, cred că e normal să existe o tensiune între cei care vor religia şi cei care nu o vor.  Religia are ceva în plus faţă de toate celelalte materii – biologie, geografie, matematică, istorie. Diferă de aceste materii prin faptul că ţine de o opţiune intimă, de o opţiune privată a omului, de propriile lui crezuri şi convingeri. Un om dacă nu crede, nu poate fi obligat să facă lucrul acesta. Organizaţiile care vor să scoată religia din şcoli au venit cu diferite argumente că elevii sunt traumatizaţi la orele de religie pentru că anumiţi profesori îi ameninţă cu chinurile Iadului. De fapt, aici intervine lipsa de experienţă a unor profesori de religie, proasta lor pregătire. De fapt, acestor profesori le lipseşte vocaţia, ei nu-şi fac treaba. La ora de religie lucrurile nu se pot întâmpla ca la orice materie obişnuită. Ora de religie este oră de educaţie religioasă, depinde de profesor. Dacă ar fi să iei o decizie privind religia în şcoli care ar fi? Eu cred că orice copil la vârstă mică are nevoie de educaţie religioasă. Când este mic, copilul nu ştie ce e bine şi ce e rău. Educaţia primită la vârste mici rămâne pe parcursul întregii vieţi. Or, dacă de mic copilul a fost modelat într-un mod nu tocmai bun, atunci el şi la maturitate nu va fi un om tocmai bun. Dacă profesorul de religie îşi face treaba cu adevărat bine el contribuie la educaţia acelui copil. În mare parte,  copiii nu se simt obligaţi să stea la orele de religie. La mine la şcoală de exemplu, din clasa întâi până într-a opta, copiii erau dornici să afle mai mult  la orice temă de religie, puneau tot timpul întrebări. O altă problemă sunt manualele de religie care, pe lângă faptul că au greşeli, conţin şi pedepse, cum ar fi că dacă treci strada printr-un loc nepermis vei merge în Iad. În aceste condiţii, cum crezi că ar trebui predată religia? Dacă manuale ar fi schimbate, într-adevăr conţin unele chestii chiar stupide, fără niciun temei biblic, atunci lucrurile s-ar rezolva. Pe de altă parte, mai e şi problema profesorilor. Adică ceea ce spune profesorul, ceea ce face. Aici cred că este problema. Copilul vede dacă profesorul lui îl trăieşte pe Hristos. Se simte când un profesor crede ceea ce spune şi când profesorul e doar un angajat care vine să-şi ia facă norma, să semneze condica, apoi şi-a luat banii şi a plecat. Pe de altă parte, cei care vor să scoată religia din şcoli pleacă cu o preconcepţie. Ei nu vor să vadă dacă e bine sau nu. Asta presupune ceva muncă. Ar trebui să faci o cercetare foarte amplă ca să ajungi într-un final la un răspuns. Există o propunere din partea unor profesori care spun că religia ar trebui înlocuită de etică, sau cel puţin să fie alternativa pentru cei care nu vor să participe la ora de religie. Chiar dacă sunt teolog şi aş putea fi subiectiv, eu cred că ora de religia vine să-l înveţe pe om să fie bun, să fie un om moral. Ce e rău dacă eu vreau să te conving să nu te mai enervezi, să nu mai fii dezorganizat, să fii un om la locul lui, să nu mai pierzi timpul în discuţii nefolositoare ca nu-ţi aduc niciun fel de dezvoltare?  Etica mi se pare un lucru bun. Cunoaşterea tuturor oamenilor, fie ei laici, fie ecleziaşti, e binevenită. Chiar sfinţii mari ai bisericii cunoşteau foarte bine filosofia. Atâta timp cât ora de religie sau ora de etică te învaţă să fii un om moral, un om bun, eu cred că este binevenită. Ce părere ai  despre relaţia dintre religie şi ştiinţă? Raportul dintre ştiinţă şi religie poate fi privit din două puncte de vedere: benefic sau distrugător. Ştiinţa poate veni în ajutorul religiei prin tot ce se descoperă. Oamenii care merg la biserică regulat au doar doi la sută şanse să se îmbolnăvească de o boală gravă. Foarte multe descoperiri ştiinţifice vin să afirme adevărurile teologice. De exemplul postul este bun pentru sănătate. Pe de altă parte, ştiinţa poate veni şi împotriva religiei. Sunt oameni de ştiinţă care vor să arăte că adevărurile biblice nu au temei. Ce părere ai despre procesiunile cu moaştele la care mii se oameni stau ore în şir, se înghesuie să ajungă în faţă, leşină? Religia este legătura liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu. Ea se traduce prin o parte dogmatică – de învăţătură, o parte de credinţă şi o parte de cult- manifestare exterioară. Or, sfinţii care au sfinte moaşte au ajuns să aibă sfinte moaşte prin credinţa lor în Hristos. În mod normal, trupul putrezeşte. Dar tocmai aici intervine anomalia, că trupurile acestor oameni care au crezut în Hristos rămân întregi. Sunt uşoare şi miros a mir, nu se strică. Asupra lor nu acţionează factorii fizici ca să se strice. La Sf Iacob Prozevitul trupul a rămas intact se văd şi firicele de păr de pe mâini. Dacă Dumnezeu nu voia să se întâmple asta cu acel trup nu se întâmpla. Eu percep neputrezirea trupului ca un dar pe care Dumnezeu l-a dat acelui om care a crezut în învăţătura lui şi i-a ajutat şi pe alţii să devină mai buni.

Sursa: Gandul.info

 

Dialogul lui Remus Pricopie cu un copil diagnosticat cu ADHD: „Te invit la minister să fii ministru pentru o zi”

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a felicitat, joi, un elev cu ADHD, pentru că, întrebat câte geamuri a spart, acesta a recunoscut că un geam al Primăriei, după ce mama sa spusese că niciunul, ministrul replicându-i copilului: „Îmi place de tine. Te invit la minister să fii ministru pentru o zi”. În timpul unei vizite la Şcoala generală numărul 2 din Buzău, ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, s-a întâlnit cu mai mulţi elevi şi părinţi ai acestora, dar şi cu cadre didactice din unitatea de învăţământ, pentru a discuta despre  programul implementat de UNICEF în şcoala respectivă cu scopul de a reduce absenteismul şi abandonul şcolar, transmite corespondentul MEDIAFAX. Ministrul Educaţiei a stat de vorbă cu mama unui băiat, elev în clasa a VII-a, diagnosticat cu ADHD, femeia spunându-i oficialului despre problemele pe care le are copilul său. ”Am un singur copil, dar mi-a fost de ajuns. În acest proiect nu e vorba doar de copiii romi ci şi de cei cu anumite afecţiuni, nu le pot spune dizabilităţi. Eu mă gândesc la copilul meu şi nu pot spune dizabilităţi, e un copil oarecum problemă, diagnosticat cu ADHD, cu probleme de adaptare, nu foarte mari, dar ţin legătura foarte strâns cu şcoala”, a spus femeia. Ulterior, ministrul Educaţiei a spus că nu vede nicio problemă la copilul diagnosticat cu ADHD, dându-l exemplu pe Damian Drăghici care în şcoală ar fi fost considerat că „nu este în stare de nimic”, dar că apoi, în străinătate, s-a descoperit că are un nivel de inteligenţă foarte ridicat. „Eu nu văd nicio problemă la el. Nu ştiu dacă îl ştiţi pe Damian Drăghici. La un moment dat, am ascultat o intervenţie de-a sa, el este mai degajat, şi spunea că la şcoală i-au tot spus că e prost, că nu e în stare de nimic, că nu e în stare să stea în bancă. Pe la 18 ani a plecat în străinătate, acolo profesorii l-au văzut, l-au evaluat şi aşa oamenii au aflat că are un IQ strălucit. El tot spune că îi dădeau cu linia peste mână că scrie cu stânga, dar el scria cu ambele mâini, însă în loc să-i cultive calităţile i-au băgat în cap că e un copil cu probleme, deşi el era cu nivel de inteligenţă deosebit. Mă aştept de la tine ca excesul de energie pe care-l ai să-l foloseşti constructiv, nu văd nicio problemă la tine”, i-a spus ministrul lui Tudor, elevul de clasa a şaptea diagnosticat cu ADHD. Ministrul l-a întrebat apoi pe copil câte geamuri a spart, mama elevului răspunzând imediat că acesta nu a spart niciunul. Femeia a fost însă imediat contrazisă de către băiatul său, care a răspuns: „Ba da, am reuşit să sparg un geam de la primărie”, ministrul replicând: „Bravo, foarte bine (…) Îmi place de tine. Un băiat ca tine eu îl văd la minister pentru o zi. Te invit să vii la minister să fii ministrul Educaţiei pentru o zi”. Copilul a răspuns că, în mod direct, ar spune că este „o onoare”. „Şi indirect?”, l-a întrebat ministrul, elevul răspunzând: „Indirect mă gândesc cât de serios vorbiţi când spuneţi asta”.

Sursa: Gandul.info

 

BAC 2014: Peste 120.000 de elevi susţin proba de evaluare a competenţelor digitale

Peste 120.000 de candidaţi înscrişi la examenul de bacalaureat susţin, de luni până vineri, proba de evaluare a competenţelor digitale, urmată, săptămâna viitoare, de ultima probă orală, cea de evaluare a competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională. Examenul de bacalaureat a început cu proba orală la limba română, susţinută în 9 şi 10 iunie. Candidaţii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale au susţinut, în perioada 11-13 iunie, proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă. La proba de competenţe de comunicare orală în limba română s-au înscris 131.254 de absolvenţi, dintre care 1.413 din promoţiile anterioare, iar la testarea la limba maternă oral – 6.680 de candidaţi, dintre care 15 din promoţiile anterioare. Dintre candidaţii care s-au înscris pentru proba de limba maternă oral, 5.846 au optat pentru maghiară, 700 pentru germană, 47 pentru slovacă, 20 pentru sârbă, 11 pentru croată, cinci pentru turcă şi 51 pentru limba ucraineană. În perioada 16-20 iunie, 121.446 de absolvenţi vor susţine proba de evaluare a competenţelor digitale. Dintre aceştia, 119.757 au absolvit liceul în acest an, iar 1.689 sunt din promoţiile anterioare. Probele orale vor continua în perioada 23-27 iunie cu testarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională. Conform datelor Ministerului Educaţiei, 123.689 de absolvenţi sunt aşteptaţi să susţină proba, dintre care 122.072 din promoţia curentă şi 1.617 din promoţiile anterioare. Cei mai mulţi candidaţi s-au înscris la proba de limba engleză, respectiv 107.194, alţi 14.198 la franceză, 1.087 la germană, 139 la rusă, 682 la spaniolă, 20 la portugheză, 357 la italiană, un candidat la limba ebraică, nouă la japoneză şi alţi doi la limba turcă. Potrivit Ministerului Educaţiei, la probele orale sunt înscrişi 161.705 candidaţi, dintre care 129.841 au absolvit în acest an liceul şi 31.864 sunt din promoţiile anterioare. Probele scrise ale primei sesiuni a examenului de bacalaureat vor începe luni 30 iunie, cu limba şi literatura română şi vor continua pe 1 iulie cu proba la limba şi literatura maternă, pe 2 iulie cu proba obligatorie a profilului şi pe 4 iulie cu proba la alegere a profilului şi specializării. Rezultatele de la probele scrise vor fi afişate în 7 iulie, până în ora 12.00 şi în aceeaşi zi vor putea fi depuse contestaţii, între orele 12.00 şi 16.00. Contestaţiile vor fi soluţionate în perioada 8-10 iulie, iar în 11 iulie vor fi afişate rezultatele finale ale primei sesiuni a bacalaureatului. Absolvenţii de liceu promovează examenul de bacalaureat dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: au susţinut probele de evaluare a competenţelor; au susţinut toate probele scrise şi au obţinut cel puţin nota 5 la fiecare dintre acestea; au obţinut cel puţin media 6 la probele scrise. Candidaţii care la una dintre probele de evaluare a competenţelor lingvistice şi digitale refuză să răspundă sau să rezolve subiectele propuse nu pot participa la probele scrise, întrucât se consideră că nu au susţinut probele orale. Media notelor la probele scrise se calculează ca medie aritmetică, cu două zecimale, fără rotunjire. Aceasta reprezintă media generală a candidatului la examenul de bacalaureat. Candidaţii care copiază sunt eliminaţi din examen şi nu mai pot participa la următoarele două sesiuni ale bacalaureatului.

Sursa: Romanialibera.ro

 

Un elev din București, dat afară din examen, pentru copiat

Un elev din Capitală a fost eliminat din bacalaureat la proba orală de limba română, după ce a fost prins având la el un telefon mobil, şi nu va mai putea da examenul în următoarele două sesiuni, informează Mediafax. Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) au precizat că acesta este singurul caz de candidat eliminat în Capitală la proba orală de limba română din această sesiune. Potrivit metodologiei de organizare a bacalaureatului, se interzice candidaţilor să intre în sală cu orice fel de lucrări – manuale, dicţionare, notiţe, însemnări etc. – care ar putea fi utilizate pentru rezolvarea subiectelor, precum şi cu orice mijloc electronic de calcul sau de comunicare. Nerespectarea acestei dispoziţii duce la eliminarea din examen a candidatului, indiferent dacă materialele interzise au fost folosite sau nu. Candidaţii care au fost eliminaţi de la o probă, pentru fraudă sau tentativă de fraudă, nu mai pot participa la probele următoare şi sunt declaraţi eliminaţi din examen, fără posibilitatea recunoaşterii, în sesiunile următoare, a notelor la probele promovate anterior eliminării sau a probelor de evaluare a competenţelor lingvistice şi digitale. „Se consideră că aceşti candidaţi nu au promovat examenul de bacalaureat. (…) Candidaţii care au fost eliminaţi de la o probă, pentru fraudă sau tentativă de fraudă, nu mai au dreptul de a participa la următoarele două sesiuni ale examenului de bacalaureat. Aceştia vor relua integral examenul de bacalaureat, cel mai devreme în a treia sesiune dupa cea în timpul căreia au fost eliminaţi”, mai prevede metodologia. Proba orală de limba română – la care s-au înscris, la nivel naţional, 131.254 de absolvenţi, dintre care 1.413 din promoţiile anterioare – a fost susţinută marţi, miercuri şi joi. În perioada 16-20 iunie, 121.446 de absolvenţi vor susţine proba de evaluare a competenţelor digitale. Dintre aceştia, 119.757 au absolvit liceul în acest an, iar 1.689 sunt din promoţiile anterioare. Probele orale vor continua în perioada 23-27 iunie cu testarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională. Conform datelor Ministerului Educaţiei, 123.689 de absolvenţi sunt aşteptaţi să susţină proba, dintre care 122.072 din promoţia curentă şi 1.617 din promoţiile anterioare. Cei mai mulţi candidaţi s-au înscris la proba de limba engleză, respectiv 107.194, alţi 14.198 la limba franceză, 1.087 la limba germană, 139 la limba rusă, 682 la limba spaniolă, 20 la limba portugheză, 357 la limba italiană, un candidat la limba ebraică, nouă la limba japoneză şi alţi doi la limba turcă.

Sursa: Romanialibera.ro

 

Vice PDL: Victor Ponta vrea bacalaureat cu pacaleli

Vicepresedintele PDL Raluca Turcan considera ca prim-ministrul Victor Ponta ii minte pe profesori si pe liderii de sindicate, intr-o perioada in care are loc examenul de bacalaureat. Intr-un comunicat remis Ziare.com, deputatul PDL face un apel catre liderii de sindicat si catre toate cadrele didactice „sa respinga minciunile electorale ale premierului si sa ceara ce li se cuvine: bani pentru naveta scolara, fonduri pentru examenele nationale si un Cod Etic clar, echilibrat si la nivelul standardelor europene”. „Interesele electorale ale lui Victor Ponta sunt mai presus de orice. Nu-i pasa de educatie, nu-i pasa de profesori sau de noua generatie. Vrea doar voturi obtinute prin minciuni pe banda rulanta. Acum premierul pregateste si anunta cu surle si trambite ca va institui o serie de masuri prin care va reduce norma didactica”, sustine Raluca Turcan. Aceasta noteaza ca Ministerul Educatiei Nationale nu a anuntat o astfel de masura, iar sindicatele nu au solicitat modificarea la pachet a normei didactice in intreg sistemul. In opinia deputatului PDL, ministru al Educatiei in Guvernul alternativa al democrat-liberalilor, urgentele din sistemul educational, care trebuie rezolvate, sunt fondurile extrem de mici pentru plata profesorilor care sunt implicati in examenele nationale, nedecontarea transportului scolar pentru elevi si profesori, precum si o dezbatere pentru Codul Etic. „De mai bine de doi ani Ministerul Educatiei nu a reluat, in mod real, dezbaterea pentru Codul Etic. In contextul examenelor si a remunerarii deficitare a profesorilor este posibil sa asistam si in acest an la fraude in cadrul examenului de bacalaureat. Prin practica exersata si tot mai des sanctionata de DNA, Guvernul Ponta nu face altceva decat sa invite profesorii si elevii la frauda”, a mai afirmat vicepresedintele PDL.

Sursa: Ziare.com

 

UNIVERSITAR

 

Pregătirea pentru studiile la universităţile de top începe din clasa a XI-a

Cerinţele de admitere la cele mai bune universităţi din lume sunt pe măsura prestigiului lor. Cu toate acestea, există elevi români care sunt acceptaţi anual la universităţi de top precum Oxford sau Cambridge, dacă vorbim despre Europa, şi Harvard, Stanford sau Yale, dacă ne gândim la Statele Unite. Cerinţele de admitere la cele mai bune universităţi din lume sunt pe măsura prestigiului lor. Cu toate acestea, există elevi români care sunt acceptaţi anual la universităţi de top precum Oxford sau Cambridge, dacă vorbim despre Europa, şi Harvard, Stanford sau Yale, dacă ne gândim la Statele Unite. Aceşti elevi s-au făcut remarcaţi încă din timpul liceului atât prin situaţia şcolară excepţională, cât şi prin activităţile extracurriculare desfăşurate. Drept urmare, de foarte multe ori, oferta universităţilor vine însoţită şi de o bursă parţială sau integrală, nereturnabilă, mai ales în cazul instituţiilor de învăţământ americane. În afara unor note cât mai mari la şcoală, a unor rezultate foarte bune la testele de limbă engleză (IELTS, Cambridge, TOEFL etc.), dar şi a implicării în cât mai multe proiecte în afara şcolii, există şi alte elemente care cresc şansele de reuşită ale unei aplicaţii. Printre acestea, pe primul loc ar fi eseul personal care oferă o imagine de ansamblu asupra motivaţiilor şi pasiunilor candidatului, respectiv asupra a ceea ce îl deosebeşte de restul aplicanţilor. Pregătirea documentelor necesare unei aplicaţii bine făcute durează o perioadă mai mare de timp, iar deadline-urile pentru Oxford, Cambridge, dar şi pentru susţinerea testelor SAT şi aplicarea în SUA sunt în octombrie şi noiembrie. Astfel, cel mai bun moment pentru începerea pregătirii acestora este în vacanţa de vară, imediat ce elevii au terminat clasa a XI-a.  Oxbridge – tradiţie şi prestigiu „Oxbridge” reuneşte prin nume cele mai vechi instituţii de învăţământ superior din Marea Britanie, fondate în urmă cu mai bine de opt secole şi care se menţin constant pe primele locuri în topurile celor mai bune universităţi din lume: University of Oxford (locul 2, conform Times Higher Education 2014) şi University of Cambridge (locul 7, conform aceluiaşi top). Deşi aflate în competiţie, ambele universităţi ies în evidenţă prin calitatea sistemului educaţional, prin performanţa recunoscută la nivel mondial atât a studenţilor şi alumnilor, cât şi a corpului profesoral, dar şi prin resursele excepţionale de care dispun pentru a realiza cercetări importante în diferite domenii. În ceea ce priveşte profilul candidatului ideal, acesta trebuie să aibă performanţe academice, să dea dovadă de pasiune şi o motivaţie puternică de a studia în domeniul ales, însoţite de activităţi extracurriculare relevante, să fie axat pe cercetare şi să aibă un nivel ridicat al limbii engleze (IELTS 7.0, Toefl 110, CAE A, CPE B). Deadline-ul de trimitere al aplicaţiei este de 15 octombrie, iar, în cazul unui răspuns pozitiv, candidaţii vor fi chemaţi la un interviu, pentru ca apoi să primească rezultatele finale. Medicină în Marea Britanie Pentru cei care vor să studieze medicina în străinătate, indiferent de specializare (generală, veterinară, dentară), Marea Britanie reprezintă una dintre puţinele ţări la nivel european care oferă programe în limba engleză . În ceea ce priveşte posibilităţile de angajare de după terminarea facultăţii, lucrurile stau foarte bine pentru cei care aleg medicina: The Guardian a realizat o cercetare care relevă faptul că pentru 21 dintre cele 31 de instituţii de învăţământ analizate, procentul de absolvenţi care aveau un loc de muncă în primele şase luni de la absolvire era de 100%. În ceea ce priveşte medicina veterinară, există o serie de universităţi precum University of Bristol, University of Cambridge, The University of Edinburgh sau London Royal Veterinary College care oferă programe foarte bune în domeniu. În cercetarea din The Guardian, pe primele două locuri – cu o rată de angajare de 95 % – se află University of Liverpool şi University of Nottingham. Termenul de aplicare este tot de 15 octombrie şi, pe lângă testele standard de limbă engleză, trebuie susţinute şi teste specializate precum UKCAT şi BMAT. În 2013, au existat 11 candidaţi pe loc în domeniul medicinei în UK, aşa că cerinţele în ceea ce priveşte candidatul ideal sunt la fel de înalte precum cele de la Oxbridge: performanţă academică, motivaţie puternică, gândire independentă, critică şi analitică. Mai mult decât atât, evaluatorii vor lua în considerare experienţa în spital şi influenţa acesteia asupra candidatului, cunoaşterea programei de studiu şi a provocărilor presupuse de o carieră medicală, respectiv aptitudinile specifice domeniului. Universităţile din Ivy League – oportunităţi multiple de burse În topul Times Higher Education 2014, printre primele 20 universităţi din lume se găsesc 15 instituţii de învăţământ superior din Statele Unite ale Americii, lucru care reflectă calitatea învăţământului universitar american. Mai mult, Statele Unite reprezintă destinaţia în care studenţii au cele mai mari şanse să primească burse parţiale sau integrale la universităţile de top. În ceea ce priveşte sistemul educaţional, învăţământul universitar american se remarcă prin oportunităţile pe care le oferă studenţilor, atât prin colaborarea strânsă dintre profesor şi student, cât şi prin facilităţile academice şi de cercetare puse la dispoziţie. Este necesar ca dosarul de aplicare să fie foarte bine construit, în special pentru că sistemul american se bazează pe o admitere care ia în calcul elemente variate, capabile să oferă informaţii complexe despre candidat. Printre acestea se numără notele din liceu, punctajele obţinute la testele standardizate SAT şi TOEFL, eseul personal, scrisorile de recomandare din partea profesorilor, respectiv activităţile extracurriculare desfăşurate. Universităţile americane oferă burse generoase: în 2013, studenţii internaţionali au primit sprijin financiar în valoare de 9 miliarde USD. Finanţarea depinde de performanţele şi meritele candidatului (merit-based scholarship) sau de situaţia financiară a familiei (need-based scholarship). Întrucât testele SAT se pot susţine în octombrie şi noiembrie, iar termenele de predare ale dosarului de aplicare încep în noiembrie şi continuă până în februarie, cel mai bine ar fi ca pregătirea acestuia să fie începută încă din timpul verii. În cadrul procesului de construire a aplicaţiei, ajutorul din partea consilierilor educaţionali reprezintă un factor important care măreşte considerabil şansele de reuşită ale candidatului. Echipa UNIVERSALIO poate oferi consiliere personalizată pentru universităţile de top, pe tot parcursul procesului de aplicare. Pentru cei care îşi doresc să studieze în Statele Unite, consilierii American Education oferă sprijin atât în crearea aplicaţiei, cât şi în găsirea celor mai bune modalităţi de finanţare prin bursele puse la dispoziţie de universităţi.

Sursa: Adevarul.ro

 

FOTO Academicianul Ionel Miron, patronul spiritual al Şcolii din Ivăneşti, satul în care s-a născut şi a copilărit

De ieri, Şcoala din Ivăneşti poartă numele unui om al numele unui “fiul al satului” cu care localnicii se mândresc: Ionel Miron, doctor în biologie, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi cunoscut explorator al apelor. La ceremonia organizată de Primăria Ivăneşti şi conducerea şcolii a fost prezent academicianul Ionel Miron, care le-a mulţumit localnicilor că nu l-au uitat şi că îi acordă o asemenea importanţă. “De departe, domnul profesor Ionel Miron este personalitatea marcantă a Ivăneştiului. Cadru didactic, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, cercetător cu numeroase brevete de invenţie, recunoscute la nivel naţional, cât şi internaţional, domnul profesor a făcut cinste comunităţii noastre, iar noi eram datori să-l recompensăm.”, a declarat primarul Vasile Novac. Ionel Miron s-a născut în localitatea Ivăneşti, în urmă cu 79 ani,  a urmat cursurile şcolii primare şi a revenit ca profesor debutant la Şcoala Ivăneşti în anul 1957. De atunci, doctorul în biologie s-a făcut imediat remarcat, obţinând 23 de premii, diplome şi medalii pentru invenţii, din care 12 de aur. Dintre invenţiile sale amintim ferma de creştere dirijată a păstrăvului pe lacuri montane şi construirea batiscafului de la Bicaz, cu care a obţinut un record european, explorând subacvatic timp de 36 de zile la 10 metri adâncime în Lacul Bicaz. Renumitul profesor nu a uitat să le amintească celor prezenţi la eveniment de copilăria sa, considerând că “a avut norocul ca pe aceste meleaguri să mă bucur de cea mai fericită copilărie pe care şi-o putea imagina”. “Am fost 5 copii la părinţi, iar timpurile copilăriei noastre au fost cu mult diferite faţă de cele pe care voi le trăiţi acum. De asta le voi purta tot timpul o profundă recunoştiinţă părinţilor mei pentru tot ce mi-au oferit. Cu timpul am revenit la şcoală cu gândul ca să încerc să redau bucuria elevilor de aici de a redescoperi alte locuri, alte scenarii de viaţă. De aceea am organizat o şcoală de vară, cu care am ajuns la a şasea ediţie, iar grupul de elevi cu care participăm, de fiecare dată alţii, pot observa diferite aspecte din ecologie, natură, la Bicaz sau la diferite ferme piscicole din zonă”, a declarat Ionel Miron, care în ultimii ani s-a implicat activ susţinerea educaţiei la şcoala din Ivăneşti. La eveniment, Ionel Miron a fost însoţit de fiul său, Liviu Miron, decan al Facultăţii de Medicină Veterinară din Iaşi. Cei doi au asistat la un spectacol artistic, oferit de copiii din Ivăneşti, şi la un simpozion pe teme de educaţie ecologică.

Sursa: Adevarul.ro

 

Un gen nou de comerţ: cu istoria

Mergi pe stradă, te opreşti în faţa librăriilor cu intenţia de a intra, dar constaţi mai întâi că o bună parte din vitrine este ocupată de Lucian Boia, istoric, trăitor la Paris, fost decan al Facultăţii de profil din Bucureşti, care scoate cărţi pe bandă rulantă, cum se spune, într-un tiraj imens, cu sprijinul Editurii „Humanitas”. Cum procedează distinsul istoric? Ia câte o bucată din istoria românilor, o dilată de la dimensiunea unei broşuri până la grosimea unei cărţulii, comentează ironic unele fapte istorice, inclusiv formarea statului român, adaugă ca un bucătar sare, boia (probabil, de la numele său – s.a.), piper şi alte ingrediente, dă la tipar şi cartea-i gata. Aşa se naşte mai nou un best-seller, iar vânzările au loc ca în cazul romanelor de aventuri, de altădată. Cititorii vin şi-o cumpără, cartea place, nu e plicticoasă ca un manual de istorie în şcoală. Chiar dacă noi ştiam că lucrurile ar sta cumva altfel cu marii noştri domnitori, cu anumite războaie, sau oameni politici interbelici, şi nu cum spune Boia, tragem o concluzie: „Poate că Boia are dreptate”. Treptat, informaţia veche e înlocuită cu cea nouă, mai colorată, mai digerabilă, dar, pentru cine este mai atent, cu prejudicii de imagine aduse poporului român, mai ales atunci când cărţile sale sunt traduse în numeroase limbi străine. Astfel, Boia vine în completarea celor spuse de unul Gherman de prin Transilvania, sau Tokes din Ungaria, cu rezidenţa la noi, şi, de ce nu?, a unui scriitor care afirmă că poporul român este ca, scuzaţi, un cur, aducând argumentele lui sfâşâietor de dispreţuitoare… Boia nu e chiar aşa, dar nici departe nu e în acest cor al clevetitorilor (în realitate, mult mai mare – s.a.), atunci când afirmă, printre altele, că „Românii sunt un popor foarte complexat”, sau că „Minciuna este mitul fondator al României”. Adică, printre altele, se demonstrează că poporul român nu prea ar fi avut o istorie de care să ne mândrim, iar cea moştenită de la cărturarii mai vechi, apoi interbelici şi comunişti, ar conţine unele exagerări. Două secole de mituri la români, mai spune domnia sa, ca şi cum ar fi un străin, nu român. Cum se procedează în acest caz? Se ia un istoric cu oarecare vizibilitate datorită CV-ului, cum e L.B., şi i se propune să rescrie istoria românilor, dar într-un fel anume, din care să reiasă „adevărul istoric” de o anumită factură, nu cel imaginat de marii profesionişti în materie. Cine propune? Gurile rele spun că Boia ar fi plătit de magnatul  George Soros (originar din ţara cu care România are cele mai mari probleme), dar pentru că nu putem dovedi, părăsim ideea. Dacă peste un popor vine unul ca Boia, care nu se mai opreşte, mai vin şi inundaţiile, cutremurul nefiind departe, mai lucrează vârtos şi corupţia până la cel mai înalt nivel, tot mai mulţi români pleacă din ţară, iar o femeie e condamnată la câţiva ani de închisoare pentru furtul unor lalele (lista ar putea continua – s.a.), atunci fandacsia-i gata: poporul român e terminat, e pe ducă! În completarea lui Boia, mai vine şi revista Historia.ro (director Ion Cristoiu) cu întrebări ciudate la adresa marilor domnitori români, gen „De unde a avut Ştefan cel Mare banii necesari pentru susţinerea atâtor războaie?”, sau abordări în care se susţine că nu Domnia Sa a avut meritul de a fi scutul creştinătăţii împotriva turcilor, conform unui mare Papă, ci ungurii… Iar îmi amintesc de Soros, dar părăsesc ideea, în timp ce constat că revista amintită îi ponegreşte şi pe alţi domnitori români, pe care îi avem în minte pe post de icoană. Printre ultimele tipărituri ale românului parizian Boia se numără şi „Primul Război Mondial”, subiect privit de istoric numai aşa cum el poate s-o facă. Nu este exclus ca viitorul volum să fie „Lupta de la Posada”. Important e să fie cât mai multe cărţi, cu subiecte controversate, care atrag cititorul, dornic de senzaţional, ca fluturii la lampa de altădată. Şi să iasă bani, cât mai mulţi bani. Există instituţii autorizate, de prestigiu, între care Academia Română este pe primul loc. Acolo este sediul materiei, acolo găsim adevărata faţetă a istoriei românilor, prezentată de cei mai buni profesionişti în materie, nu la autorul unor cărţi cu coperţi fistichii, aducătoare de bani în stil industrial, după investiţii  făcute de te miri cine. Este bine să reţinem acest lucru. De acelaşi autor, în 2013: 1.     „Cazul Boia. România nu e altfel, e astfel” 2.     „Cazul Boia (urmare). Gabriel Liiceanu: „Unde se învaţă patriotismul?” 3.     „Se fură şi istoria? Un punct de vedere”

Sursa: Adevarul.ro

 

Ministrul Mihnea Costoiu a efectuat o vizită la sediul NASA

Ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu, a avut, miercuri,  la sediul NASA, o întrevederecu directorul Centrului pentru Zboruri Spaţiale Goddard, Christopher J. Scolese. Pe agenda discuţiilor s-au aflat subiecte precum intensificarea cooperării dintre cele două state în domeniul cercetării şi inovării, demararea unor programe de schimb de experienţă şi de mobilităţi academice, la nivel de învăţământ superior, precum şi dezvoltarea proiectelor comune, convenite de cele două părţi, în urma vizitei anterioare a ministrului Mihnea Costoiu la sediul NASA, în luna ianuarie a acestui an. Partea americană şi-a reiterat interesul în legătură cu proiectul ELI-NP, realizat la Măgurele. În discuţiile avute, un loc important l-a avut obiectivul dezvoltării parteneriatelor pentru sprijinirea, cu ajutorul cercetării spaţiale, a agriculturii inteligente, respectiv necesitatea unei cooperări mai eficiente pentru managementul dezastrelor naturale. Ministrul Mihnea Costoiu a abordat în cadrul întâlnirii subiectul participării ROSA (Agenţia Spaţială Română), în calitate de membru al ESA (Agenţia Spaţială Europeană) la programele comune cu NASA. Întâlnirea a avut loc în cadrul vizitei efectuate de o delegaţie română, condusă de ministrul Mihnea Costoiu, în Statele Unite, în perioada 9-15 iunie, care are drept obiectiv dezvoltarea relaţiilor de cooperare dintre România şi SUA, în domeniul cercetării.

Sursa: Romanialibera.ro