FSLI nu susţine proiectul Legii privind drepturile copilului cu dizabilităţi
Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ se adresează Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din Senat și Camera Deputaților cu solicitarea de a nu susţine proiectul Legii privind drepturile copilului cu dizabilităţi, înregistrată la Senatul României sub nr. B 175/01.04.2014.
Aşa cum afirmă şi specialiştii în domeniu (Departamentul de Psihopedagogie Specială din cadrul Facultăţilor de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei ale Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca şi Universităţii Bucureşti), susţinerea acestui proiect de lege nu este în interesul educaţional al copilului cu dizabilităţi şi va genera mari probleme practice.
Din proiectulul legislativ, reiese că educaţia va fi făcută de asistentul social, care însă are alte atribuţii în ceea ce priveşte copilul asistat şi anume – protecţia copilului cu cerințe educative speciale (CES). În şcolile speciale sistemul îi ocroteşte şi îi educă, cadrele didactice fiind persoane cu pregătire specială şi ani buni în învăţământ, care cunosc necesităţile unor astfel de copii şi modalităţile în care ele pot fi satisfăcute.
In sistemul educaţional actual, persoanele cu dizabilităţi primesc-sprijinul necesar pentru o educaţie adaptată la nivelul lor de înţelegere. Aceşti copii care până acum sunt integraţi în școli speciale, beneficiind de o atenţie deosebită, cu o curriculă adaptată la nivelul lor de înţelegere, cu o programă individualizată, cu clasecu un număr redus de elevi, vor fi excluşi din sistemul educaţional gratuit şi obligatoriu pe criterii de dizabilitate, încălcând flagrant Convenţia O.N.U.
Integrarea copiilor senzoriali (cu tulburări de vedere, de auz – surzi, orbi) sau cu tulburări asociate în unităţi şcolare de masă, incluzive chiar şi cu o programa adaptală este de neânţeles.
Reorganizarea unităţilor de învățământ special în centre de intervenţie timpurie în subordinea Direcţiei Generale de Asistență și Protecţie a Copilului presupune schimbări majore pentru cadrele didactice din aceste unităţi. Trecerea într-o altă categorie de angajaţi bugetari și salarizarea corespunzătoare mult diminuată ar fi în defavoarea profesorilor care lucrează cu copiii cu dizabilități, nemaivorbind de programul de lucru.
În învăţământul special, norma de lucru a cadrului didactic este de 40 de ore/săptămână, din care, norma de predare la clasa este de 16-20 de ore, celelalte 20-24 de ore fiind consacrate pregătirii și activităţilor metodice. Trecându-se în subordinea DGAPC, la un program de 8 ore/zi muncă efectiva la clasă, ar fi imposibil să se păstreze standardele actuale de calitate în munca. Niciun specialist, în orice domeniu de activitate cu copilul cu dizabilitati, nu poate presta 8ore/zi munca de calitate pentru a sprijini evoluţia, progresul acestuia. Trebuie sa admitem că și profesorii care lucrează în învăţământul special sunt oameni, și că, oricât de bine pregătiţi profesional ar fi, specificul activităţii cu copiii cu dizabilitati condiţionează la un număr limitat de ore de munca. În plus, zeci de mii de profesori titulari vor intra în restrângere de activitate prin aceasta reorganizare.
Federaţia Sindicatelor Libere din învăţământ consideră că un proiect de lege de o asemenea importanţă trebuie supus dezbaterii publice, în perioada de elaborare, cu implicarea tuturor factorilor interesaţi – părinţi, cadre didactice din învăţământul preuniversitar special şi special integrat, facultăţi de specialitate.